ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4569/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4569/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

penale de față;

Prin Sentința penală nr. 110/P din 2 iunie

2010, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus condamnarea inculpaților:

- V.S. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. a)

C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală

de 20 (douăzeci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executare pedepsei

principale;

- E.I.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art.

176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

și a art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 20 (douăzeci) ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 3 (trei) ani după executare pedepsei principale;

-D.C.C. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin.

(1) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit.

a) C. pen., la pedeapsa principală de 20 (douăzeci) ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de

arte 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3

(trei) ani după executare pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaților durata reținerii

și a arestului preventiv începând cu data de 28 noiembrie 2009, la zi.

În baza art. 357

alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe

durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că

partea vătămată P.V. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.S. a unui topor cu coada

de 90 de cm, a unui băț alb cu lungimea de un metru și a unui vătrar din fier,

obiecte aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.

S-a constatat că

inculpatul D.C.C. a fost asistat de apărător.

În baza art. 189

alin. (1) C. proc. pen., onorariul în cuantum de 300 RON pentru apărătorul

desemnat din oficiu fiecărui inculpat, s-a dispus să se avanseze, către Baroul

Neamț, din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpatul la plata sumei de

1300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 900/P/2009 s-a reținut în fapt că

în seara zilei de 27 noiembrie 2009 cei trei inculpați, împreună au lovit

victima P.V. în vârstă de 56 de ani, cu pumnii, cu picioarele și cu mijloace

contondente, în zone vitale ale corpului, timp de 40 de minute cauzând leziuni

ce au condus în final la decesul victimei.

Din analiza

probatoriului administrat în cursul anchetei penale și a cercetării

judecătorești tribunalul reține următoarele:

Cei trei inculpați

V.S., D.C.C. și E.I.C. locuiesc în sate apropiate pe raza comunelor Bârgăoani

și Dragomirești, între ei existând o relație de prietenie, împrejurare în care

deseori se întâlneau la domiciliul inculpatului V.S.

În aceste condiții,

în ziua de 27 noiembrie 2009 după amiaza, inculpații s-au întâlnit la

domiciliul lui V.S., în satul Talpa, unde au consumat 2 litri de vin. Ulterior au

mers la magazinul din sat "A.F. H.", unde au continuat să consume

băuturi alcoolice. În jurul orei 17,00 în magazin a intrat victima P.V., care a

făcut unele cumpărături și a consumat un pahar cu vin. Inculpatul V.S.,

cunoscându-se cu victima i-a cerut să îi cinstească pentru pomenirea fratelui

său. Victima Ie-a cumpărat celor trei inculpați o sticlă de vin pe care aceștia

au început să o consume. Având în vedere și cantitățile de alcool anterior

consumate, la momentul respectiv cei trei inculpați erau în stare vădită de

ebrietate. La scurt timp, inculpatul D.C.C. a plecat din magazin pentru a-și

rezolva o serie de probleme, fiind ulterior urmat de inculpatul E.I.C. În

momentul în care victima a plecat din magazin spre casă, inculpatul V.S. care

rămăsese singur a plecat și el împreună cu victima spre casă, cei doi având

drum comun.

Ajungând în fața

casei sale, inculpatul l-a poftit în casă pentru a consuma restul din sticla de

vin oferită inculpaților de către victimă. Cei doi s-au așezat față în față la

o masă, stând pe două paturi așezate opus, în poziție paralelă. La scurt timp

la domiciliul inculpatului V.S. au venit și ceilalți doi inculpați. În

condițiile date inculpații, la inițiativa lui V.S., au început să persifleze

victima, i-au umblat în sacoșe, au consumat din cumpărăturile acesteia, fapt

care a deranjat victima, aceasta căutând să ia poziție față de inculpați. La

rândul lor inculpații, în primul rând V.S., s-au arătat ofensați de faptul că

victima îndrăznește să le facă opoziție și au început să o lovească cu mijloace

proprii. La scurt timp amploarea agresiunii a escaladat, inculpații aplicând

victimei lovituri cu mijloace contondente, o coadă de topor, un făcăleț și un

vătrar din fier. Loviturile au fost atât de intense, aplicate în zona capului,

încât victima a început să sângereze. Inculpatul V.S. i-a dat victimei un

prosop pentru a se șterge de sânge, însă aceasta nu mai era, fizic, capabilă

din cauza loviturilor aplicate.

De menționat că pe

tot timpul agresiunii victima Ie-a cerut neîncetat inculpaților să se oprească,

însă aceștia nu au dat curs solicitării. După acest prim episod ce a durat

circa 15 minute, inculpații au ridicat victima și au scos-o afară, la ieșirea

din casă pantalonii victimei agățându-se de clanța ușii. Fără a avea vreo rațiune,

inculpatul V.S. a dezbrăcat victima de pantaloni și au scos-o dezbrăcată afară

în curtea casei, unde au reluat agresiunea cu pumnii și picioarele și cu un

băț. În aceleași condiții inculpatul V.S. a introdus victimei în anus cotorul

unui știulete de porumb, gest aprobat de ceilalți doi inculpați. În curtea

casei victima a fost agresată timp de 10 - 15 minute, interval în care cu forțe

scăzute Ie-a cerut inculpaților să nu-l mai lovească. În timpul evenimentelor

petrecute în curte, inculpatul D.C.C. a plecat spre casă, iar ceilalți doi

inculpați au îmbrăcat victima cu o altă pereche de pantaloni și au abandonat-o

peste drum de casa inculpatului V.S., într-un șanț. Trebuie precizat că

evenimentele s-au petrecut în condițiile în care la acea oră, 19,00 - 19,30

afară se înnoptase. După plecarea inculpatului E.I.C., V.S. a șters urmele

săvârșirii infracțiunii, a încercat să spele urmele de sânge și a dat pe foc

pantalonii victimei. Victima a fost găsită abia a doua zi dimineață în jurul

orei 7,30 - 8,00 de tatăl său în timp ce încă era în viață, însă la scurt timp

a decedat, astfel că serviciul de urgență apelat telefonic, sosit la fața

locului, a constatat decesul victimei.

Din concluziile

raportului de necropsie se reține că moartea victimei a fost violentă, fiind

cauzată de un puternic șoc traumatic și hemoragie, consecința unui poli

traumatism cranio-cerebral și toracic.

Inițial inculpații

s-au prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație conform dispozițiilor art.

70 C. proc. pen. Ulterior inculpatul V.S. a depus la dosar un memoriu,

cuprinzând o descriere a modului cum au fost săvârșite faptele. În aceste

condiții, instanța a învederat inculpatului că are oricând dreptul de a da

declarație oral în instanță, sens în care a și fost audiat în prezența celorlalți

inculpați, care au precizat din nou că nu vor să dea declarație. Luând

cunoștință despre susținerile inculpatului V.S. cu privire la faptă, inculpatul

D.C.C. a arătat că dorește și el să fie ascultat.

Din declarațiile

inculpaților date în instanță și în timpul anchetei penale, se reține că E.I.C.

a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată și a

descris în amănunt activitatea infracțională a coautorilor, cu singura

precizare în plus că toți inculpații, pe rând ar fi introdus în anusul victimei

cotorul de porumb.

Inculpații V.S. și

D.C.C. au fost oscilanți în declarații și au căutat să inducă fiecare din ei

faptul că celălalt ar fi lovit victima cu corpuri contondente și că ei nu se

fac vinovați de aplicarea loviturilor care au determinat decesul victimei.

Astfel inculpatul

V.S. susține că ceilalți doi inculpați ar fi intrat peste el în domiciliu, au

început să umble în sacoșa victimei și au început să o agreseze. El, susține,

inculpatul, i-a dat victimei doar câteva palme și nu a urmărit uciderea

victimei.

La rândul său,

inculpatul D.C.C. arată că a avut cea mai mică contribuție la agresarea

victimei, că a plecat în timpul desfășurării evenimentelor și că nu a lovit

victima cu vreun băț sau coadă de topor. Arată inculpatul că V.S. a fost cel

care a avut întreaga inițiativă și din spusele inculpatului E.I.C., inculpatul

V.S. ar fi intenționat să dea foc victimei. Pe fundamentul acestor apărări,

inculpatul D.C.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 176 lit. a) C. pen., în

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.,

deoarece a aplicat doar câteva lovituri cu mijloace proprii, fără intenția de a

ucide.

Susținerile celor doi

inculpați nu pot fi reținute. Este dovedit mai presus de orice îndoială

rezonabilă că toți trei inculpații au acționat conjugat în lovirea victimei

fiecare dintre ei acceptând atitudinea agresivă a coinculpaților și aplicând la

rândul lor lovituri cu mijloace contondente și cu mijloace proprii în zone

vitale de o intensitate mare, lovituri apte să producă rezultatul grav constând

în moartea victimei. Astfel, pe hainele tuturor celor trei inculpați s-au găsit

urme de sânge aparținând victimei, fapt care dovedește că fiecare în parte a

fost implicat în lovirea activă a victimei. Nici inculpatul V.S. și nici D.C.C.

nu au avut vreun moment inițiativa de a opri agresiunea sau de a-i împiedica pe

ceilalți doi să lovească victima. După consumarea faptei niciunul dintre

inculpați nu și-a pus măcar problema de a anunța serviciul de urgență pentru a

se interveni medical asupra victimei. Chiar dacă s-ar admite că inculpații nu

au acționat în mod direct cu intenția de a ucide victima, se reține din

dinamica faptelor, din durata în timp a agresiunii și din intensitatea

loviturilor, zona aplicată și mijloacele folosite, că inculpații au prevăzut și

au acceptat posibilitatea producerii rezultatului grav, constând în moartea

victimei. Acest lucru rezultă și din procesul-verbal de confruntare a celor doi

inculpați V.S. și D.C.C., din care reiese că inculpații au vorbit la telefon în

seara respectivă după ora 22, V.S. punându-l în temă pe D.C.C. că victima este

în același loc în care au abandonat-o și că ar trebui să o mute din acel loc.

Situația de fapt

anterior expusă, rezultă, se motivează de instanța de fond, din: declarațiile

inculpaților, declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare a locuinței

și curții inculpatului V.S., raportul medico-legal de necropsie, planșele foto,

precum și probele materiale constând în corpurile delicte, obiectele de

îmbrăcăminte ale inculpaților și ale victimei.

În drept, faptele

inculpaților, care împreună cu intenție indirectă, au aplicat mai multe

lovituri victimei P.V., folosind mijloace contondente și mijloace proprii, în

zone vitale ale corpului, pe o perioadă îndelungată de timp pentru a provoca

suferințe fizice victimei, care a decedat ca urmare a leziunilor după mai multe

ore în care a agonizat, au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzute și pedepsite de art. 174,

176 lit. a) C. pen., în condițiile de agravare prevăzute de art. 75 lit. a) C.

pen. Nu se poate reține că inculpatul D.C.C. ar fi fost în culpă cu privire la

rezultatul produs, poziția sa fiind contrazisă de atitudinea avută în timpul

săvârșirii faptei, când acțiunile sale au fost în convergență cu cele ale

celorlalți inculpați, când deși a sesizat disperarea victimei care cerea să nu

mai fie lovită, a continuat agresiunea. De asemenea, inculpatul avea

posibilitatea pe parcursul întregii seri, după abandonarea victimei, să

sesizeze serviciul de urgență pentru acordarea asistenței medicale.

În consecință este

evident că toți inculpații au avut aceeași poziție subiectivă și au acționat cu

discernământ, fapt constatat prin condițiile rapoartelor de expertiză

psihiatrică.

La individualizarea

pedepselor care li se vor aplica inculpaților, se arată de Tribunal, vor fi

avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cu

precădere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, circumstanțele

reale ale săvârșirii faptei, agravanta generală constând în săvârșirea faptei

de trei persoane împreună, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat,

limitele de pedeapsă și poziția procesuală a inculpaților.

De asemenea, față de

inculpatul E.I.C. se va reține că acesta este, conform certificatului de cazier

judiciar, în stare de recidivă postcondamnatorie. Vor fi avute în vedere și

concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de probațiune din

cadrul Tribunalului Neamț, din care rezultă că toți inculpații prezintă șanse

scăzute de reintegrare, comportamentul infracțional fiind încurajat de

comportamentul coleric al inculpaților, rezistența scăzută la provocare, lipsa

empatiei față de victimă, incapacitatea unei asumări conștiente a dimensiunilor

propriei fapte.

Față de toate aceste

considerente tribunalul a apreciat că scopul preventiv al pedepsei poate fi

atins în condițiile aplicării față de fiecare inculpat a unor pedepse

cuantificate peste minimul special, realizându-se astfel atât prevenția

generală cât și cea specială, constând în izolarea inculpaților față de

societate concomitent cu reeducarea acestora.

Sub aspectul laturii

civile se va constata că partea vătămată P.V. nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

În raport de

dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., se va dispune confiscarea corpurilor

delicte găsite în locuința inculpatului V.S. folosite la aplicarea loviturilor

asupra victimei respectiv un topor cu coada de lemn, un vătrai din fier și un

băț.

Împotriva acestei

hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel cei trei inculpați.

În motivarea scrisă a

apelului inculpatul V.S. a criticat hotărârea apelată pentru următoarele

motive:

- vinovați de

săvârșirea infracțiunii sunt inculpații E.I.C. și D.C.C., iar nu el;

- determinat de

faptul că el este singur și fapta s-a săvârșit la domiciliul său, precum și

deoarece cei doi inculpați, sunt cumnați au încercat "să arunce vina pe

el";

- fapta nu putea fi

săvârșită de el deoarece era rudă cu victima, se ajutase împreună și el o

invitase la domiciliul său;

- pe cei doi

inculpați nu i-a invitat în acea seară la domiciliul său și că ei au fost cei

care "au stârnit conflictul";

- s-a mai susținut că

cei doi inculpați sunt recidiviști, iar în prezent este amenințați de aceștia

pentru "a lua fapta asupra sa";

- sigura sa vină este

că nu a anunțat Poliția și Salvarea, justificând această atitudine datorită

faptul că a intrat în panică.

Apelantul-inculpat a

solicitat să se aibă în vedere și vârsta sa, precum și faptul că nu are

antecedente penale și să-i fie redusă pedeapsa.

Ulterior, într-un

memoriu separat, apelantul-inculpat a mai susținut că:

- se impune

schimbarea încadrării juridice, fără a arăta în ce infracțiune solicită a fi

schimbată încadrarea juridică;

- se impune reținerea

circumstanței atenuate a provocării;

- victima a fost

lovită de inculpații E.I.C. și D.C.C. cu vătrarul de la sobă, cu pumnii,

picioarele și un băț care a fost rupt dintr-un copac, iar nu cu coada de topor;

cei doi au dezbrăcat victima, ei i-au introdus un ciocălău în anus și s-au

urinat pe el;

- cei doi inculpați

au intrat în locuința sa fără acordul său;

În memoriul depus,

inculpatul D.C.C. a criticat hotărârea apelată, a arătat că în momentul

săvârșirii infracțiunii era sub influența băuturilor alcoolice, nu și-a dat

seama că se va ajunge la deces, că recunoaște și regretă foarte mult fapta

comisă, dar să se aibă în vedere și faptul că are un copil minor în vârstă de 6

ani, mama acestuia fiind plecată din țară, că a avut o bună comportare, așa cum

rezultă și din caracterizarea depusă la instanța de fond și să-i fie redusă

pedeapsa, pe care o apreciază ca fiind foarte mare.

În susținerile orale

făcute și prin apărătorul ales și în concluziile scrise, apelantul-inculpat a

criticat hotărâre a apelată pentru următoarele motive:

- conflictul a fost

spontan și nu că el nu a întrebuințat vreo metodă de chinuire a victimei;

- schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, în infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen.;

- infracțiunea a fost

comisă în stare de provocare din partea victimei.

S-a solicitat să se

rețină circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

și să se dea eficiență dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În memoriu depus,

apelantul-inculpat E.I.C. a criticat hotărârea apelată pentru următoarele

motive:

- infracțiunea a

săvârșit-o în condițiile în care se afla sub influența băuturilor alcoolice;

- nu a realizat pe

moment gravitatea faptei săvârșite și nu a crezut că se poate ajunge la moartea

victimei;

- regretă săvârșirea

infracțiunii;

- nu s-a sustras

urmăririi penale, deși a avut această posibilitate;

- înainte de

săvârșirea infracțiunii își ajuta familia, iar acum este părăsit de familie,

care nu l-a vizitat la locul de deținere.

Pentru aceste motive

a solicitat a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante și să-i fie

redusă pedeapsa aplicată de instanța de fond.

În susținerile orale

făcute și prin apărători, apelanții-inculpați au criticat hotărârea apelată

pentru motivele reținute în încheierea de amânare a deliberării și a

pronunțării, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar examinate de

instanța de control judiciar.

Prezenți în fața

Curții, instanța a adus la cunoștință apelanților-inculpați învinuirea care li

se aduce, precum și prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv,

faptul că au dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de control

judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor, iar dacă acceptă

să dea declarații au obligația să spună tot ce știu cu privire la învinuirile

care li se aduc.

Apelantul-inculpat

V.S. a refuzat să dea declarații în fața Curții, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Apelanții-inculpați

E.I.C. și D.C.C. au fost de acord să dea declarații, condiții în care Curtea a

procedat la audierea acestora.

Prin Decizia penală

nr. 103 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, au fost respinse apelurile inculpaților.

S-a dedus prevenția

la zi și s-a menținut starea de arest a acestora.

Analizând hotărârea

apelată în raport de motivele de apel invocate de apelanții-inculpați și

examinând-o, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (3) C. proc. pen.,

sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel a constatat că

tribunalul a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului

și locului unde au fost săvârșite, participarea fiecăruia dintre inculpați,

încadrarea juridică date faptelor săvârșite de inculpați, forma și gradul de

vinovăție al fiecărui inculpat, circumstanța agravată legală reținută pentru

fiecare inculpat și starea de recidivă postexecutorie pentru inculpatul E.I.C.,

a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale

și a arătat probele pe care Ie-a înlăturat, motivând argumentat de ce Ie-a

înlăturat.

Instanța de fond a

respectat dispozițiile art. 356 C. proc. pen., motivând în mod corespunzător

hotărârea apelată.

Curtea și-a însușit

motivarea hotărârii făcută de instanța de fond, cu completările care vor fi

făcute.

Inculpați: V.S.,

D.C.C. și E.I.C. locuiesc în sate apropiate de pe raza comunelor Bârgăoani și

Dragomirești, județul Neamț.

Între aceștia exista

o relație de prietenie, împrejurare în care deseori se întâlneau la domiciliul

inculpatului V.S.

Așa s-a întâmplat și

în după amiaza zilei de 27 noiembrie 2009, când inculpații s-au întâlnit la

domiciliul lui V.S., în satul Talpa, unde au consumat de aproximativ 2 litri de

vin. Ulterior au mers la magazinul din sat "A.F. H.", unde au

continuat să consume băuturi alcoolice.

În jurul orei 17,00

în magazin a intrat victima P.V., care a făcut unele cumpărături și a consumat

un pahar cu vin.

Inculpatul V.S.,

cunoscându-se cu victima i-a cerut să îi cinstească pentru pomenirea fratelui

său.

Victima Ie-a cumpărat

celor trei inculpați o sticlă de vin pe care aceștia au început să o consume.

Având în vedere și cantitățile de alcool anterior consumate, la momentul

respectiv cei trei inculpați erau în stare vădită de ebrietate. La scurt timp,

inculpatul D.C.C. a plecat din magazin pentru a-și rezolva anumite trebuiri

personale, fiind ulterior urmat de inculpatul E.I.C.

Deoarece drumul spre

domiciliu al victimei și al inculpatului V.S. era comun, cei doi au plecat

împreună spre locuințele lor.

În momentul în care

au ajuns în fața locuinței inculpatului V.S., acesta a invitat victima în casă

pentru a consuma restul din sticla de vin oferită inculpaților de către

victimă.

Cei doi s-au așezat

față în față la o masă, stând pe două paturi așezate opus, în poziție paralelă.

La scurt timp la

domiciliul inculpatului V.S. au venit și inculpații E.I.C. și D.C.C.

În condițiile date,

inculpații, la inițiativa lui V.S., au început să persifleze victima, i-au

umblat în sacoșe, au consumat din cumpărăturile acesteia, aspecte care au

deranjat-o pe victimă, aceasta căutând să ia poziție față de inculpați.

La rândul lor

inculpații, în primul rând V.S., s-au arătat ofensați de faptul că victima

îndrăznește să le facă opoziție și au început să o lovească cu mijloace

proprii.

La scurt timp

amploarea agresiunii a escaladat, inculpații aplicând victimei lovituri cu

mijloace contondente, o coadă de topor, un făcăleț și un vătrar din fier.

Loviturile au fost atât de intense, aplicate în zona capului, încât victima a

început să sângereze. Inculpatul V.S. i-a dat victimei un prosop pentru a se

șterge de sânge, însă aceasta nu mai era, fizic, capabilă din cauza loviturilor

aplicate.

De menționat că pe

tot timpul agresiunii victima Ie-a cerut neîncetat inculpaților să se oprească,

însă aceștia nu au dat curs solicitării. După acest prim episod care a durat

circa 15 minute, inculpații au ridicat victima și au scos-o afară, împrejurări

în care la ieșirea din casă pantalonii victimei s-au agățat de clanța ușii.

Fără a avea vreo

rațiune, inculpatul V.S. a dezbrăcat victima de pantaloni și au scos-o

dezbrăcată afară în curtea casei, unde au reluat agresiunea cu pumnii și

picioarele și cu un băț. În aceleași condiții inculpații au introdus victimei

în anus cotorul unui știulete de porumb, gest aprobat de fiecare dată de

ceilalți doi inculpați. În curtea casei victima a fost agresată timp de 10 - 15

minute, interval în care cu forțe scăzute Ie-a cerut inculpaților să nu-l mai

lovească.

Inculpatul V.S. a

vrut să însceneze faptul că victima a venit să-i fure păsările și a propus

celorlalți doi inculpați să-l lege de cotețul păsărilor, iar mai apoi, pentru a

șterge urmele infracțiunii, a adus un recipient cu benzină și le-a propus

celorlalți doi inculpați să-i dea foc victimei, propuneri neacceptate de cei

doi inculpați.

În timpul

evenimentelor petrecute în curte, inculpatul D.C.C. a plecat spre casă, iar

ceilalți doi inculpați au îmbrăcat victima cu o altă pereche de pantaloni și au

abandonat-o peste drum de casa inculpatului V.S., într-un șanț. Evenimentele

s-au petrecut în condițiile în care la acea oră, 19,00 - 19,30 afară se

înnoptase.

După plecarea și a

inculpatului E.I.C., V.S. a șters urmele săvârșirii infracțiunii, a încercat să

spele urmele de sânge și a dat pe foc pantalonii victimei.

După un timp

inculpatul V.S. văzând că victima se află în același loc unde o lăsase i-a

telefonat inculpatului D.C.C. și i-a cerut să vină cu căruța și să ducă victima

într-un sat vecin, pentru a se acredita ideea că a fost bătută de alte

persoane, dar cu toate insistențele sale a fost refuzat de inculpatul D.C.C.

Victima a fost găsită

abia a doua zi dimineață în jurul orei 7,30 - 8,00 de tatăl său în șanțul din

apropierea locuinței inculpatului V.S., în timp ce încă era în viață, însă la

scurt timp a decedat, astfel că serviciul de urgență apelat telefonic, sosit la

fața locului, a constatat decesul victimei.

Situația de fapt

astfel reținută rezultă din: procesul-verbal de cercetare la fața locului și

planșele foto efectuate cu această ocazie, declarațiile părții vătămate P.V.,

raportul medico-legal de necropsie și planșele foto, declarațiile martorilor:

H.M., N.V., D.M. și J.E.P., coroborate cu declarațiile date de inculpați.

Apelanții-inculpați

au recunoscut săvârșirea infracțiunii și cu ocazia audierii de Tribunalul Neamț

în momentul soluționării propunerii Parchetului de luare a măsurii arestului

preventiv, Dosar nr. 4573/103/2009.

Apelantul-inculpat

D.C.C. a susținut că nu a întrebuințat metode de a chinui victima.

Așa cum este

cunoscut, omorul se consideră săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a

conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari,

prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de

ucidere. Prin alte cuvinte, caracteristica acestui omor deosebit de grav constă

în aceea că făptuitorul întrebuințează în mod voit anumite metode și mijloace

de chinuire a victimei, ceea ce trezește în conștiința celor din jur un

sentiment de oroare.

Omorul săvârșit prin

cruzimi este deosebit de grav pentru că făptuitorul, provocând victimei

suferințe inutile, de mare intensitate și prelungite în timp, dovedește o

periculozitate socială cu totul ieșită din comun.

Din analiza

materialului probator, dar cu deosebire din Raportul de constatare

medico-legală necropsie al victimei, rezultă că aceasta a suferit enorm de

multe leziuni, aproape pe toate regiunile corpului, unele de o gravitate

deosebită și care au vizat organe vitale (traumatism cranio-cerebral cu

hemoragie meningee, traumatism toracic, cu dublă fractură de stern, multiple

fracturi costale bilaterale, etc), ceea ce dovedește ferocitatea cu care

inculpații prin acțiuni deosebit de violente și conjugate, au conceput

săvârșirea infracțiunii, supunând victima unor suferințe mari, prelungite în

timp, care au depășit cu mult suferințele acțiunii de ucidere.

Apoi, din același

raport și din depozițiile inculpaților rezultă că după lovirea victimei cu

atâta ferocitate, au introdus în anusul victimei cu ciocălău de porumb și un

băț, accentuând cu atât mai mult și așa suferințele deosebite ale acesteia.

Sub acest ultim

aspect, apelanții-inculpați, dându-și seama ulterior de consecințe au încercat

să arunce vina pe celălalt inculpat.

Însă, având în vedere

prevederile art. 28 alin. (2) C. pen., chiar și în condițiile în care acțiunile

de chinuire în acest fel a victimei ar fi fost exercitate doar de unul dintre

inculpați, circumstanța agravantă a săvârșirii omorului prin cruzimi se

răsfrânge asupra tuturor participanților.

Referitor la cererea

apelanților-inculpați D.C.C. și V.S. de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 176 lit. a) C.

pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183

C. pen., Curtea de Apel a constatat că prin Raportul de constatare

medico-legală din data de 28 noiembrie 2009, întocmit de S.J.M.L. Neamț, dosar

urmărire penală, s-a concluzionat că moartea numitului P.V. a fost violentă și

s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism

craniocerebral cu hemoragie meningee și toracic cu multiple leziuni osoase.

În mod corect și

fundamentat instanța de fond nu a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea

de omor deosebit de grav, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

În vederea

delimitării infracțiunii de omor în general, de infracțiunile de lovituri

cauzatoare de moarte trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care

fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de intensitatea cu care au fost

aplicate loviturile și de regiunea corpului în care s-au aplicat loviturile.

Ori,

apelanții-inculpați împreună și în mod conjugat, au lovit victima cu un vătrar,

o coadă de topor și un băț, precum și cu pumnii și picioarele în zona capului

și a toracelui, ca de altfel în toate regiunile corpului (a se vedea numărul

enorm de mare al leziunilor constatate de medicul legist - dosar urmărire

penală), leziuni care au dus la decesul acesteia.

Datorită

caracteristicilor corpurilor contondente, acestea prin lovirea victimei în zone

vitale ale organismului și în mod repetat și o durată mare de timp, au fost

apte de a produce decesul acesteia.

Hotărâtoare în

efectuarea distincției dintre infracțiunea de omor în general și infracțiunea

de lovituri cauzatoare de moarte este forma vinovăției cu care a fost săvârșită

fapta.

Infracțiunea de omor

poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă.

În raport de

obiectele vulnerante folosite, de aplicarea loviturilor cu aceste obiecte apte

de a produce moartea pe toată suprafața corpului, multitudinea loviturilor

aplicate părții vătămate, de intensitatea loviturii aplicate, de urmările

produse, de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, rezultă în

mod cert că apelanții-inculpați au săvârșit infracțiunea dedusă judecății, cu

intenția indirectă de a ucide.

Din examinarea

materialului probator rezultă că nu se poate susține că infracțiunea a fost

săvârșită cu praeterintenție.

La infracțiunea de

omor, procesul cauzal este liniar, în sensul unei legături imediate de la cauza

primară și unică la efect, pe când la infracțiunea de lovituri cauzatoare de

moarte acest proces ia forma unui traseu sinuos sau a unor trasee multiple și

intersectate; rezultatul mai grav survine condiționat și nu cauzat de leziunile

inițiale.

Dacă în nexul cauză

primară (actul agresiv) - vătămare - moarte nu intervin verigi intermediare sub

forma unor condiții (împrejurări) preexistente, concomitente sau sub secvențe,

deci cauza primară fiind aptă și suficientă prin ea însăși a produce decesul,

atunci efectul primar (vătămare) este absorbit în mod natural de efectul

secundar mai grav (moartea), fapta inculpatului constituind infracțiunea de

omor, neputându-se reține culpa.

În cazul unui astfel

de raport de cauzalitate (direct) inculpatul nu se poate prevala de pe

existența sau apariția unor elemente pe care nu Ie-a prevăzut, deși trebuia și

putea să le prevadă, ori prevăzându-le a socotit fără temei că nu se vor

produce, pentru simplul fapt că ele nu mai ajung să îndeplinească în acest nex

cauzal vreun rol de cauză sau condiție.

Deci, fără a putea

vorbi de confundarea raportului de cauzalitate cu vinovăția, în cazul unei

vătămări de pe urma căreia intervine direct și necondiționat moartea victimei,

reprezentarea psihică inițială a inculpatului (pentru vătămare - prin aplicarea

unei corecții) se extinde în mod necesar și asupra ultimului efect (rezultatul

letal) sub forma putinței de a prevedea potențialul tanatogenerator al acțiunii

inițiale.

Așa cum rezultă din

raportul de constatare medico-legală, între leziunile traumatice și deces

există o legătură directă de cauzalitate, astfel că nu se poate vorbi de

influența băuturilor alcoolice asupra survenirii decesului victimei.

De, altfel, așa cum

este cunoscut, dacă acțiunile violente ale inculpaților au putut determina

decesul prin ele însele, sau chiar a unor factori adjuvanți prilejuri (care îi

grăbesc efectul, dar nu îl condiționează, cum ar fi starea de ebrietate a

victimei, nu se poate vorbi de săvârșirea din culpă a infracțiunii, ci a

intenției, în cazul nostru a intenției indirecte, fiind lipsită de relevanță cu

privire la încadrarea juridică a infracțiunii, motivația inculpaților (am vrut

să-i aplicăm o corecție, n-am vrut, etc).

Aceste din urmă

elemente extrinseci noțiunii de intenție - privită ca poziție psihică a

inculpaților avută în momentul săvârșirii infracțiunii vor constitui doar

circumstanțe care au fost avute în vedere de instanța de fond la

individualizarea pedepsei aplicate, iar nu la calificarea faptei.

Așa cum se arăta mai

sus, apelanții-inculpați D.C.C. și V.S. au mai solicitat reținerea în favoarea

lor a circumstanței legale atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen.

Pentru a se reține

săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art. 73 lit.

b) C. pen., îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- infracțiunea să fi

fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, adică într-o

stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de

emoție puternică;

- starea de puternică

tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea părții

vătămate prin infracțiune, adică actul de provocare să constituie cauza

infracțiunii săvârșite de cel provocat;

- provocarea să fi

fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă;

- riposta

infractorului la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului

actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Or, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă a fi îndeplinite aceste condiții

expres prevăzute de lege.

Așa cum rezultă din

toate probele administrate cei care au declanșat conflictul cu victima au fost

tocmai cei trei inculpați. Așa cum este cunoscut este lipsit de relevanță, în

condițiile în care mai multe persoane sunt acuzate de săvârșirea unei asemenea

infracțiuni, că doar unul dintre participanți au declanșat conflictul care în

cele din urmă s-a soldat cu moartea victimei.

De altfel, în

declarațiile pe care le-au dat inculpații au recunoscut că ei au fost cei care

au declanșat conflictul cu victima.

În cauză, nefiind

îndeplinite nici una dintre condițiile cumulative enumerate mai sus, nu se

poate reține în favoarea acestora circumstanța atenuantă legală, cea a

provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Din motivarea

apelurilor rezultă că apelanții-inculpați au solicitat reținerea acestei

circumstanțe atenuante doar pentru a justifica cererile de reducere a

pedepselor aplicate de instanța de fond.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea de Apel a constatat că instanța

de fond a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen.

Așa cum este

cunoscut, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

În raport de gradul

de pericol social al infracțiunii săvârșite, fiind vorba de săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, de numărul foarte mare al leziunilor și

gravitatea acestora, de împrejurările concrete în care a fost comisă

infracțiunea și de persoanele inculpaților, Curtea apreciază că nu se impune

nici reținerea de circumstanțe atenuante facultative, și, drept urmare nici

reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea

comisă.

Referitor la

persoanele inculpaților relevante sunt concluziile referatelor de evaluare

întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț - dosar

instanța de fond, din care rezultă că inculpații sunt cunoscuți cu un comportament

necorespunzător.

Astfel, cu privire la

inculpatul D.C.C. se reține că nu este la prima abatere care implică violența,

fiind în atenția organelor de poliție, mai ales că este o persoană destul de

impulsivă, o mare parte dintre membrii comunității evitându-l cunoscând

manifestările acestuia. Consumul de alcool este un alt factor care potențează

actele sale, inhibând astfel controlul conștiinței asupra comportamentului său.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul V.S. se concluzionează că a manifestat lipsă de empatie

față de victimă, o conștientizare redusă a consecințelor faptelor sale, că este

o fire impulsivă cu tendințe spre agresivitate, astfel încât motivația spre o

schimbare să fie la un nivel scăzut. De asemenea, consumul episodic și în cantități

ridicate de alcool reduc simțul critic, inhibiția, și îl influențează pe

inculpat în conduita sa generală. Se consideră că un rol important pentru

modificarea comportamentului ar fi includerea inculpatului într-un program de

gestionare a furiei și găsirea de alternative pro-sociale la situații

conflictuale.

De altfel, chiar și

în condițiile în care s-ar reține circumstanțe atenuate, față de faptul că

acestea ar intra în concurs cu circumstanța agravantă legală, corect reținută

de instanța de fond, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., având în vedere

prevederile art. 80 C. pen., coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut

de lege pentru infracțiunea săvârșită nu este obligatorie.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații D.C.C., V.S. și E.I.C.

Inculpatul D.C.C. a

invocat cazurile de casare prev. de art. art. 385

9

pct. 10, 17 și 14

C. proc. pen.

S-a apreciat că în

mod nefondat instanța de apel a respins cererea inculpatului de depunere a unor

acte medicale din care rezulta că acesta a suferit leziuni traumatice ca urmare

a unor lovituri din partea părții vătămate, apreciindu-se ca fiind neutile.

Activitatea

infracțională a inculpatului a fost mult mai redusă în raport cu contribuția

celorlalți inculpați, aspect susținut de martorii audiați.

Deși inculpatul a

solicitat audierea martorilor R.G. și H.F. care au participat la conflict,

cererea sa a fost respinsă fără o justificare fundamentală.

Din probele

administrate nu s-a dovedit că inculpatul a dorit să producă victimei suferințe

mult mai mari decât cele care le implică în mod firesc aplicarea unei corecții.

Inculpatul nu a voit

și nici nu a intenționat să ia viața victimei, întreaga sa activitate fiind o

ripostă la injuriile și loviturile primite de la victimă.

În acest sens se

solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte.

În subsidiar, s-a

solicitat acordarea unei mai mari eficiențe a disp. art. 73 lit. b) C. pen.,

avându-se în vedere unele date favorabile personale care-l caracterizează

pozitiv, cât și atitudinea provocatoare a victimei, astfel că se impune

reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul V.S. a

solicitat admiterea recursului, invocând disp. art. 385

9

pct. 17 și

14 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei în cea

prevăzută de art. 183 C. pen. S-a mai solicitat reducerea pedepsei având în

vedere atitudinea sinceră și de regret a faptei săvârșite.

Inculpatul E.I.C. a

solicitat a se avea în vedere că fapta a fost săvârșită sub influența

alcoolului, inculpatul a recunoscut fapta și a avut o atitudine sinceră, astfel

că se impune reindividualizarea pedepsei.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate,

Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., Curtea constată

că acesta nu este incident în cauză, căci instanța de apel s-a pronunțat asupra

probatoriilor solicitate de inculpatul D., respingându-le motivat.

Or, cazul de casare

invocat are în vedere o omisiune esențială a instanței, de a se pronunța fie

asupra unor probe administrate în cadrul procesului penal, fie asupra unor

cereri formulate de parte cu prilejul dezbaterilor sau prin motivele de apel.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., Curtea reține că

infracțiunea de omor se deosebește de infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte prin latura subiectivă; dacă în cazul omorului,

făptuitorul prevede rezultatul letal al actelor sale, urmărindu-l sau doar

acceptând posibilitatea producerii lui, infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte este caracterizată prin intenție în ceea ce privește

acțiunea de lovire și culpă în ce privește rezultatul letal produs, care nu a

fost prevăzut și nici acceptat de către făptuitor.

La stabilirea

intenției cu care a acționat făptuitorul se au în vedere numărul și

intensitatea loviturilor aplicate, zona vizată de acestea, aptitudinea

obiectului vulnerant de a produce decesul victimei, ca și gravitatea leziunilor

cauzate.

În speță, fapta

inculpaților de a aplica victimei multiple lovituri, timp de aproximativ 40 de

minute, în diferite zone ale corpului, în special cea a capului și a toracelui,

în care se găsesc organe vitale, folosind pumnii, picioarele și obiecte

contondente, urmată de părăsirea acesteia pe timp de noapte și la o temperatură

scăzută (ținând seama de data comiterii faptei, 27 noiembrie 2009), într-un loc

unde nu se afla nicio persoană prin apropiere, care să-i poată da ajutor,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav,

iar nu pe cele ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,

inculpații acționând cu intenția de a cauza victimei moartea prin chinuri.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 395

9

pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată

că atât instanța de fond, cât și cea de apel au dat eficiență corespunzătoare

criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Au fost astfel avute

în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, determinat

nu doar de urmările produse, ci și din circumstanțele reale ale săvârșirii

faptei (în mod spontan, pe fondul consumului de alcool, prin acțiunea conjugată

a tuturor inculpaților, constând în aplicarea unor multiple lovituri victimei,

urmată de abandonarea acesteia pe câmp, pe timp de noapte).

În același timp, au

fost evaluate corespunzător și circumstanțele personale ale inculpaților, prin

raportare la conținutul și concluziile nefavorabile ale rapoartelor de evaluare

întocmite de Serviciul de probațiune, dar și la fișele de cazier aflate la

dosar (inculpații E. și D. nefiind pentru prima data în conflict cu legea

penală).

În fine, nu este de

omis conduita inculpaților după comiterea faptei și pe parcursul procesului

penal, în condițiile în care, deși au recunoscut lovirea victimei, au încercat

să-și minimalizeze propria contribuție, manifestând o lipsă de empatie față de

victimă.

Referitor la

eventuala incidență a art. 73 lit. b) C. pen., corect s-a reținut că din probele

administrate în cauză rezultă că inculpații au fost cei care au declanșat

conflictul cu victima, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de lege

privind starea de provocare.

Așa fiind, Curtea

constată că nu există nici un motiv care să justifice coborârea pedepselor sub

limita stabilită de instanța de fond.

În consecință, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca

nefondate toate recursurile declarate în cauză, deducând prevenția la zi și

obligându-i pe recurenți, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata

cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea căilor lor de

atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați D.C.C., V.S. și E.I.C.

împotriva Deciziei penale nr. 103 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel

Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedepsele

aplicate recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive de

la 28 noiembrie 2009 la 16 decembrie 2010.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 decembrie 2010.