ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4569/2010

Asupra recursurilor penale de față; Prin Sentința penală nr. 110/P din 2 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus condamnarea inculpaților: - V.S. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 20 (douăzeci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executare pedepsei principale; - E.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

și a art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 20 (douăzeci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executare pedepsei principale; -D.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 20 (douăzeci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de arte 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executare pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaților durata reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 28 noiembrie 2009, la zi. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. S-a constatat că partea vătămată P.V. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.S. a unui topor cu coada de 90 de cm, a unui băț alb cu lungimea de un metru și a unui vătrar din fier, obiecte aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.

S-a constatat că inculpatul D.C.C. a fost asistat de apărător. În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul în cuantum de 300 RON pentru apărătorul desemnat din oficiu fiecărui inculpat, s-a dispus să se avanseze, către Baroul Neamț, din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpatul la plata sumei de 1300 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 900/P/2009 s-a reținut în fapt că în seara zilei de 27 noiembrie 2009 cei trei inculpați, împreună au lovit victima P.V. în vârstă de 56 de ani, cu pumnii, cu picioarele și cu mijloace contondente, în zone vitale ale corpului, timp de 40 de minute cauzând leziuni ce au condus în final la decesul victimei.

Din analiza probatoriului administrat în cursul anchetei penale și a cercetării judecătorești tribunalul reține următoarele: Cei trei inculpați V.S., D.C.C. și E.I.C. locuiesc în sate apropiate pe raza comunelor Bârgăoani și Dragomirești, între ei existând o relație de prietenie, împrejurare în care deseori se întâlneau la domiciliul inculpatului V.S. În aceste condiții, în ziua de 27 noiembrie 2009 după amiaza, inculpații s-au întâlnit la domiciliul lui V.S., în satul Talpa, unde au consumat 2 litri de vin. Ulterior au mers la magazinul din sat "A.F. H.", unde au continuat să consume băuturi alcoolice. În jurul orei 17,00 în magazin a intrat victima P.V., care a făcut unele cumpărături și a consumat un pahar cu vin.

Inculpatul V.S., cunoscându-se cu victima i-a cerut să îi cinstească pentru pomenirea fratelui său. Victima Ie-a cumpărat celor trei inculpați o sticlă de vin pe care aceștia au început să o consume. Având în vedere și cantitățile de alcool anterior consumate, la momentul respectiv cei trei inculpați erau în stare vădită de ebrietate. La scurt timp, inculpatul D.C.C. a plecat din magazin pentru a-și rezolva o serie de probleme, fiind ulterior urmat de inculpatul E.I.C. În momentul în care victima a plecat din magazin spre casă, inculpatul V.S. care rămăsese singur a plecat și el împreună cu victima spre casă, cei doi având drum comun. Ajungând în fața casei sale, inculpatul l-a poftit în casă pentru a consuma restul din sticla de vin oferită inculpaților de către victimă.

Cei doi s-au așezat față în față la o masă, stând pe două paturi așezate opus, în poziție paralelă. La scurt timp la domiciliul inculpatului V.S. au venit și ceilalți doi inculpați. În condițiile date inculpații, la inițiativa lui V.S., au început să persifleze victima, i-au umblat în sacoșe, au consumat din cumpărăturile acesteia, fapt care a deranjat victima, aceasta căutând să ia poziție față de inculpați. La rândul lor inculpații, în primul rând V.S., s-au arătat ofensați de faptul că victima îndrăznește să le facă opoziție și au început să o lovească cu mijloace proprii. La scurt timp amploarea agresiunii a escaladat, inculpații aplicând victimei lovituri cu mijloace contondente, o coadă de topor, un făcăleț și un vătrar din fier.

Loviturile au fost atât de intense, aplicate în zona capului, încât victima a început să sângereze. Inculpatul V.S. i-a dat victimei un prosop pentru a se șterge de sânge, însă aceasta nu mai era, fizic, capabilă din cauza loviturilor aplicate. De menționat că pe tot timpul agresiunii victima Ie-a cerut neîncetat inculpaților să se oprească, însă aceștia nu au dat curs solicitării. După acest prim episod ce a durat circa 15 minute, inculpații au ridicat victima și au scos-o afară, la ieșirea din casă pantalonii victimei agățându-se de clanța ușii. Fără a avea vreo rațiune, inculpatul V.S. a dezbrăcat victima de pantaloni și au scos-o dezbrăcată afară în curtea casei, unde au reluat agresiunea cu pumnii și picioarele și cu un băț.

În aceleași condiții inculpatul V.S. a introdus victimei în anus cotorul unui știulete de porumb, gest aprobat de ceilalți doi inculpați. În curtea casei victima a fost agresată timp de 10 - 15 minute, interval în care cu forțe scăzute Ie-a cerut inculpaților să nu-l mai lovească. În timpul evenimentelor petrecute în curte, inculpatul D.C.C. a plecat spre casă, iar ceilalți doi inculpați au îmbrăcat victima cu o altă pereche de pantaloni și au abandonat-o peste drum de casa inculpatului V.S., într-un șanț. Trebuie precizat că evenimentele s-au petrecut în condițiile în care la acea oră, 19,00 - 19,30 afară se înnoptase. După plecarea inculpatului E.I.C., V.S. a șters urmele săvârșirii infracțiunii, a încercat să spele urmele de sânge și a dat pe foc pantalonii victimei.

Victima a fost găsită abia a doua zi dimineață în jurul orei 7,30 - 8,00 de tatăl său în timp ce încă era în viață, însă la scurt timp a decedat, astfel că serviciul de urgență apelat telefonic, sosit la fața locului, a constatat decesul victimei. Din concluziile raportului de necropsie se reține că moartea victimei a fost violentă, fiind cauzată de un puternic șoc traumatic și hemoragie, consecința unui poli traumatism cranio-cerebral și toracic. Inițial inculpații s-au prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație conform dispozițiilor art. 70 C. proc. pen. Ulterior inculpatul V.S. a depus la dosar un memoriu, cuprinzând o descriere a modului cum au fost săvârșite faptele. În aceste condiții, instanța a învederat inculpatului că are oricând dreptul de a da declarație oral în instanță, sens în care a și fost audiat în prezența celorlalți inculpați, care au precizat din nou că nu vor să dea declarație.

Luând cunoștință despre susținerile inculpatului V.S. cu privire la faptă, inculpatul D.C.C. a arătat că dorește și el să fie ascultat. Din declarațiile inculpaților date în instanță și în timpul anchetei penale, se reține că E.I.C. a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată și a descris în amănunt activitatea infracțională a coautorilor, cu singura precizare în plus că toți inculpații, pe rând ar fi introdus în anusul victimei cotorul de porumb. Inculpații V.S. și D.C.C. au fost oscilanți în declarații și au căutat să inducă fiecare din ei faptul că celălalt ar fi lovit victima cu corpuri contondente și că ei nu se fac vinovați de aplicarea loviturilor care au determinat decesul victimei.

Astfel inculpatul V.S. susține că ceilalți doi inculpați ar fi intrat peste el în domiciliu, au început să umble în sacoșa victimei și au început să o agreseze. El, susține, inculpatul, i-a dat victimei doar câteva palme și nu a urmărit uciderea victimei. La rândul său, inculpatul D.C.C. arată că a avut cea mai mică contribuție la agresarea victimei, că a plecat în timpul desfășurării evenimentelor și că nu a lovit victima cu vreun băț sau coadă de topor. Arată inculpatul că V.S. a fost cel care a avut întreaga inițiativă și din spusele inculpatului E.I.C., inculpatul V.S. ar fi intenționat să dea foc victimei. Pe fundamentul acestor apărări, inculpatul D.C.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece a aplicat doar câteva lovituri cu mijloace proprii, fără intenția de a ucide.

Susținerile celor doi inculpați nu pot fi reținute. Este dovedit mai presus de orice îndoială rezonabilă că toți trei inculpații au acționat conjugat în lovirea victimei fiecare dintre ei acceptând atitudinea agresivă a coinculpaților și aplicând la rândul lor lovituri cu mijloace contondente și cu mijloace proprii în zone vitale de o intensitate mare, lovituri apte să producă rezultatul grav constând în moartea victimei. Astfel, pe hainele tuturor celor trei inculpați s-au găsit urme de sânge aparținând victimei, fapt care dovedește că fiecare în parte a fost implicat în lovirea activă a victimei. Nici inculpatul V.S. și nici D.C.C. nu au avut vreun moment inițiativa de a opri agresiunea sau de a-i împiedica pe ceilalți doi să lovească victima.

După consumarea faptei niciunul dintre inculpați nu și-a pus măcar problema de a anunța serviciul de urgență pentru a se interveni medical asupra victimei. Chiar dacă s-ar admite că inculpații nu au acționat în mod direct cu intenția de a ucide victima, se reține din dinamica faptelor, din durata în timp a agresiunii și din intensitatea loviturilor, zona aplicată și mijloacele folosite, că inculpații au prevăzut și au acceptat posibilitatea producerii rezultatului grav, constând în moartea victimei. Acest lucru rezultă și din procesul-verbal de confruntare a celor doi inculpați V.S. și D.C.C., din care reiese că inculpații au vorbit la telefon în seara respectivă după ora 22, V.S. punându-l în temă pe D.C.C.

că victima este în același loc în care au abandonat-o și că ar trebui să o mute din acel loc. Situația de fapt anterior expusă, rezultă, se motivează de instanța de fond, din: declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare a locuinței și curții inculpatului V.S., raportul medico-legal de necropsie, planșele foto, precum și probele materiale constând în corpurile delicte, obiectele de îmbrăcăminte ale inculpaților și ale victimei.

În drept, faptele inculpaților, care împreună cu intenție indirectă, au aplicat mai multe lovituri victimei P.V., folosind mijloace contondente și mijloace proprii, în zone vitale ale corpului, pe o perioadă îndelungată de timp pentru a provoca suferințe fizice victimei, care a decedat ca urmare a leziunilor după mai multe ore în care a agonizat, au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzute și pedepsite de art. 174, 176 lit. a) C. pen., în condițiile de agravare prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. Nu se poate reține că inculpatul D.C.C. ar fi fost în culpă cu privire la rezultatul produs, poziția sa fiind contrazisă de atitudinea avută în timpul săvârșirii faptei, când acțiunile sale au fost în convergență cu cele ale celorlalți inculpați, când deși a sesizat disperarea victimei care cerea să nu mai fie lovită, a continuat agresiunea.

De asemenea, inculpatul avea posibilitatea pe parcursul întregii seri, după abandonarea victimei, să sesizeze serviciul de urgență pentru acordarea asistenței medicale. În consecință este evident că toți inculpații au avut aceeași poziție subiectivă și au acționat cu discernământ, fapt constatat prin condițiile rapoartelor de expertiză psihiatrică. La individualizarea pedepselor care li se vor aplica inculpaților, se arată de Tribunal, vor fi avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cu precădere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, agravanta generală constând în săvârșirea faptei de trei persoane împreună, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, limitele de pedeapsă și poziția procesuală a inculpaților.

De asemenea, față de inculpatul E.I.C. se va reține că acesta este, conform certificatului de cazier judiciar, în stare de recidivă postcondamnatorie. Vor fi avute în vedere și concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Neamț, din care rezultă că toți inculpații prezintă șanse scăzute de reintegrare, comportamentul infracțional fiind încurajat de comportamentul coleric al inculpaților, rezistența scăzută la provocare, lipsa empatiei față de victimă, incapacitatea unei asumări conștiente a dimensiunilor propriei fapte. Față de toate aceste considerente tribunalul a apreciat că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins în condițiile aplicării față de fiecare inculpat a unor pedepse cuantificate peste minimul special, realizându-se astfel atât prevenția generală cât și cea specială, constând în izolarea inculpaților față de societate concomitent cu reeducarea acestora.

Sub aspectul laturii civile se va constata că partea vătămată P.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În raport de dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., se va dispune confiscarea corpurilor delicte găsite în locuința inculpatului V.S. folosite la aplicarea loviturilor asupra victimei respectiv un topor cu coada de lemn, un vătrai din fier și un băț. Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel cei trei inculpați. În motivarea scrisă a apelului inculpatul V.S. a criticat hotărârea apelată pentru următoarele motive: - vinovați de săvârșirea infracțiunii sunt inculpații E.I.C.

și D.C.C., iar nu el; - determinat de faptul că el este singur și fapta s-a săvârșit la domiciliul său, precum și deoarece cei doi inculpați, sunt cumnați au încercat "să arunce vina pe el"; - fapta nu putea fi săvârșită de el deoarece era rudă cu victima, se ajutase împreună și el o invitase la domiciliul său; - pe cei doi inculpați nu i-a invitat în acea seară la domiciliul său și că ei au fost cei care "au stârnit conflictul"; - s-a mai susținut că cei doi inculpați sunt recidiviști, iar în prezent este amenințați de aceștia pentru "a lua fapta asupra sa"; - sigura sa vină este că nu a anunțat Poliția și Salvarea, justificând această atitudine datorită faptul că a intrat în panică. Apelantul-inculpat a solicitat să se aibă în vedere și vârsta sa, precum și faptul că nu are antecedente penale și să-i fie redusă pedeapsa.

Ulterior, într-un memoriu separat, apelantul-inculpat a mai susținut că: - se impune schimbarea încadrării juridice, fără a arăta în ce infracțiune solicită a fi schimbată încadrarea juridică; - se impune reținerea circumstanței atenuate a provocării; - victima a fost lovită de inculpații E.I.C. și D.C.C. cu vătrarul de la sobă, cu pumnii, picioarele și un băț care a fost rupt dintr-un copac, iar nu cu coada de topor; cei doi au dezbrăcat victima, ei i-au introdus un ciocălău în anus și s-au urinat pe el; - cei doi inculpați au intrat în locuința sa fără acordul său; În memoriul depus, inculpatul D.C.C.

a criticat hotărârea apelată, a arătat că în momentul săvârșirii infracțiunii era sub influența băuturilor alcoolice, nu și-a dat seama că se va ajunge la deces, că recunoaște și regretă foarte mult fapta comisă, dar să se aibă în vedere și faptul că are un copil minor în vârstă de 6 ani, mama acestuia fiind plecată din țară, că a avut o bună comportare, așa cum rezultă și din caracterizarea depusă la instanța de fond și să-i fie redusă pedeapsa, pe care o apreciază ca fiind foarte mare. În susținerile orale făcute și prin apărătorul ales și în concluziile scrise, apelantul-inculpat a criticat hotărâre a apelată pentru următoarele motive: - conflictul a fost spontan și nu că el nu a întrebuințat vreo metodă de chinuire a victimei; - schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.; - infracțiunea a fost comisă în stare de provocare din partea victimei.

S-a solicitat să se rețină circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și să se dea eficiență dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În memoriu depus, apelantul-inculpat E.I.C. a criticat hotărârea apelată pentru următoarele motive: - infracțiunea a săvârșit-o în condițiile în care se afla sub influența băuturilor alcoolice; - nu a realizat pe moment gravitatea faptei săvârșite și nu a crezut că se poate ajunge la moartea victimei; - regretă săvârșirea infracțiunii; - nu s-a sustras urmăririi penale, deși a avut această posibilitate; - înainte de săvârșirea infracțiunii își ajuta familia, iar acum este părăsit de familie, care nu l-a vizitat la locul de deținere.

Pentru aceste motive a solicitat a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante și să-i fie redusă pedeapsa aplicată de instanța de fond. În susținerile orale făcute și prin apărători, apelanții-inculpați au criticat hotărârea apelată pentru motivele reținute în încheierea de amânare a deliberării și a pronunțării, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar examinate de instanța de control judiciar. Prezenți în fața Curții, instanța a adus la cunoștință apelanților-inculpați învinuirea care li se aduce, precum și prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, faptul că au dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor, iar dacă acceptă să dea declarații au obligația să spună tot ce știu cu privire la învinuirile care li se aduc.

Apelantul-inculpat V.S. a refuzat să dea declarații în fața Curții, prevalându-se de dreptul la tăcere. Apelanții-inculpați E.I.C. și D.C.C. au fost de acord să dea declarații, condiții în care Curtea a procedat la audierea acestora. Prin Decizia penală nr. 103 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, au fost respinse apelurile inculpaților. S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a acestora. Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate de apelanții-inculpați și examinând-o, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (3) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel a constatat că tribunalul a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, participarea fiecăruia dintre inculpați, încadrarea juridică date faptelor săvârșite de inculpați, forma și gradul de vinovăție al fiecărui inculpat, circumstanța agravată legală reținută pentru fiecare inculpat și starea de recidivă postexecutorie pentru inculpatul E.I.C., a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și a arătat probele pe care Ie-a înlăturat, motivând argumentat de ce Ie-a înlăturat. Instanța de fond a respectat dispozițiile art. 356 C. proc. pen., motivând în mod corespunzător hotărârea apelată.

Curtea și-a însușit motivarea hotărârii făcută de instanța de fond, cu completările care vor fi făcute. Inculpați: V.S., D.C.C. și E.I.C. locuiesc în sate apropiate de pe raza comunelor Bârgăoani și Dragomirești, județul Neamț. Între aceștia exista o relație de prietenie, împrejurare în care deseori se întâlneau la domiciliul inculpatului V.S. Așa s-a întâmplat și în după amiaza zilei de 27 noiembrie 2009, când inculpații s-au întâlnit la domiciliul lui V.S., în satul Talpa, unde au consumat de aproximativ 2 litri de vin. Ulterior au mers la magazinul din sat "A.F. H.", unde au continuat să consume băuturi alcoolice. În jurul orei 17,00 în magazin a intrat victima P.V., care a făcut unele cumpărături și a consumat un pahar cu vin.

Inculpatul V.S., cunoscându-se cu victima i-a cerut să îi cinstească pentru pomenirea fratelui său. Victima Ie-a cumpărat celor trei inculpați o sticlă de vin pe care aceștia au început să o consume. Având în vedere și cantitățile de alcool anterior consumate, la momentul respectiv cei trei inculpați erau în stare vădită de ebrietate. La scurt timp, inculpatul D.C.C. a plecat din magazin pentru a-și rezolva anumite trebuiri personale, fiind ulterior urmat de inculpatul E.I.C. Deoarece drumul spre domiciliu al victimei și al inculpatului V.S. era comun, cei doi au plecat împreună spre locuințele lor. În momentul în care au ajuns în fața locuinței inculpatului V.S., acesta a invitat victima în casă pentru a consuma restul din sticla de vin oferită inculpaților de către victimă.

Cei doi s-au așezat față în față la o masă, stând pe două paturi așezate opus, în poziție paralelă. La scurt timp la domiciliul inculpatului V.S. au venit și inculpații E.I.C. și D.C.C. În condițiile date, inculpații, la inițiativa lui V.S., au început să persifleze victima, i-au umblat în sacoșe, au consumat din cumpărăturile acesteia, aspecte care au deranjat-o pe victimă, aceasta căutând să ia poziție față de inculpați. La rândul lor inculpații, în primul rând V.S., s-au arătat ofensați de faptul că victima îndrăznește să le facă opoziție și au început să o lovească cu mijloace proprii. La scurt timp amploarea agresiunii a escaladat, inculpații aplicând victimei lovituri cu mijloace contondente, o coadă de topor, un făcăleț și un vătrar din fier.

Loviturile au fost atât de intense, aplicate în zona capului, încât victima a început să sângereze. Inculpatul V.S. i-a dat victimei un prosop pentru a se șterge de sânge, însă aceasta nu mai era, fizic, capabilă din cauza loviturilor aplicate. De menționat că pe tot timpul agresiunii victima Ie-a cerut neîncetat inculpaților să se oprească, însă aceștia nu au dat curs solicitării. După acest prim episod care a durat circa 15 minute, inculpații au ridicat victima și au scos-o afară, împrejurări în care la ieșirea din casă pantalonii victimei s-au agățat de clanța ușii. Fără a avea vreo rațiune, inculpatul V.S. a dezbrăcat victima de pantaloni și au scos-o dezbrăcată afară în curtea casei, unde au reluat agresiunea cu pumnii și picioarele și cu un băț.

În aceleași condiții inculpații au introdus victimei în anus cotorul unui știulete de porumb, gest aprobat de fiecare dată de ceilalți doi inculpați. În curtea casei victima a fost agresată timp de 10 - 15 minute, interval în care cu forțe scăzute Ie-a cerut inculpaților să nu-l mai lovească. Inculpatul V.S. a vrut să însceneze faptul că victima a venit să-i fure păsările și a propus celorlalți doi inculpați să-l lege de cotețul păsărilor, iar mai apoi, pentru a șterge urmele infracțiunii, a adus un recipient cu benzină și le-a propus celorlalți doi inculpați să-i dea foc victimei, propuneri neacceptate de cei doi inculpați. În timpul evenimentelor petrecute în curte, inculpatul D.C.C. a plecat spre casă, iar ceilalți doi inculpați au îmbrăcat victima cu o altă pereche de pantaloni și au abandonat-o peste drum de casa inculpatului V.S., într-un șanț.

Evenimentele s-au petrecut în condițiile în care la acea oră, 19,00 - 19,30 afară se înnoptase. După plecarea și a inculpatului E.I.C., V.S. a șters urmele săvârșirii infracțiunii, a încercat să spele urmele de sânge și a dat pe foc pantalonii victimei. După un timp inculpatul V.S. văzând că victima se află în același loc unde o lăsase i-a telefonat inculpatului D.C.C. și i-a cerut să vină cu căruța și să ducă victima într-un sat vecin, pentru a se acredita ideea că a fost bătută de alte persoane, dar cu toate insistențele sale a fost refuzat de inculpatul D.C.C. Victima a fost găsită abia a doua zi dimineață în jurul orei 7,30 - 8,00 de tatăl său în șanțul din apropierea locuinței inculpatului V.S., în timp ce încă era în viață, însă la scurt timp a decedat, astfel că serviciul de urgență apelat telefonic, sosit la fața locului, a constatat decesul victimei.

Situația de fapt astfel reținută rezultă din: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto efectuate cu această ocazie, declarațiile părții vătămate P.V., raportul medico-legal de necropsie și planșele foto, declarațiile martorilor: H.M., N.V., D.M. și J.E.P., coroborate cu declarațiile date de inculpați. Apelanții-inculpați au recunoscut săvârșirea infracțiunii și cu ocazia audierii de Tribunalul Neamț în momentul soluționării propunerii Parchetului de luare a măsurii arestului preventiv, Dosar nr. 4573/103/2009. Apelantul-inculpat D.C.C. a susținut că nu a întrebuințat metode de a chinui victima. Așa cum este cunoscut, omorul se consideră săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere.

Prin alte cuvinte, caracteristica acestui omor deosebit de grav constă în aceea că făptuitorul întrebuințează în mod voit anumite metode și mijloace de chinuire a victimei, ceea ce trezește în conștiința celor din jur un sentiment de oroare. Omorul săvârșit prin cruzimi este deosebit de grav pentru că făptuitorul, provocând victimei suferințe inutile, de mare intensitate și prelungite în timp, dovedește o periculozitate socială cu totul ieșită din comun.

Din analiza materialului probator, dar cu deosebire din Raportul de constatare medico-legală necropsie al victimei, rezultă că aceasta a suferit enorm de multe leziuni, aproape pe toate regiunile corpului, unele de o gravitate deosebită și care au vizat organe vitale (traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee, traumatism toracic, cu dublă fractură de stern, multiple fracturi costale bilaterale, etc), ceea ce dovedește ferocitatea cu care inculpații prin acțiuni deosebit de violente și conjugate, au conceput săvârșirea infracțiunii, supunând victima unor suferințe mari, prelungite în timp, care au depășit cu mult suferințele acțiunii de ucidere. Apoi, din același raport și din depozițiile inculpaților rezultă că după lovirea victimei cu atâta ferocitate, au introdus în anusul victimei cu ciocălău de porumb și un băț, accentuând cu atât mai mult și așa suferințele deosebite ale acesteia.

Sub acest ultim aspect, apelanții-inculpați, dându-și seama ulterior de consecințe au încercat să arunce vina pe celălalt inculpat. Însă, având în vedere prevederile art. 28 alin. (2) C. pen., chiar și în condițiile în care acțiunile de chinuire în acest fel a victimei ar fi fost exercitate doar de unul dintre inculpați, circumstanța agravantă a săvârșirii omorului prin cruzimi se răsfrânge asupra tuturor participanților. Referitor la cererea apelanților-inculpați D.C.C. și V.S. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., Curtea de Apel a constatat că prin Raportul de constatare medico-legală din data de 28 noiembrie 2009, întocmit de S.J.M.L.

Neamț, dosar urmărire penală, s-a concluzionat că moartea numitului P.V. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism craniocerebral cu hemoragie meningee și toracic cu multiple leziuni osoase. În mod corect și fundamentat instanța de fond nu a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor deosebit de grav, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. În vederea delimitării infracțiunii de omor în general, de infracțiunile de lovituri cauzatoare de moarte trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de intensitatea cu care au fost aplicate loviturile și de regiunea corpului în care s-au aplicat loviturile.

Ori, apelanții-inculpați împreună și în mod conjugat, au lovit victima cu un vătrar, o coadă de topor și un băț, precum și cu pumnii și picioarele în zona capului și a toracelui, ca de altfel în toate regiunile corpului (a se vedea numărul enorm de mare al leziunilor constatate de medicul legist - dosar urmărire penală), leziuni care au dus la decesul acesteia. Datorită caracteristicilor corpurilor contondente, acestea prin lovirea victimei în zone vitale ale organismului și în mod repetat și o durată mare de timp, au fost apte de a produce decesul acesteia. Hotărâtoare în efectuarea distincției dintre infracțiunea de omor în general și infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte este forma vinovăției cu care a fost săvârșită fapta.

Infracțiunea de omor poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă. În raport de obiectele vulnerante folosite, de aplicarea loviturilor cu aceste obiecte apte de a produce moartea pe toată suprafața corpului, multitudinea loviturilor aplicate părții vătămate, de intensitatea loviturii aplicate, de urmările produse, de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, rezultă în mod cert că apelanții-inculpați au săvârșit infracțiunea dedusă judecății, cu intenția indirectă de a ucide. Din examinarea materialului probator rezultă că nu se poate susține că infracțiunea a fost săvârșită cu praeterintenție.

La infracțiunea de omor, procesul cauzal este liniar, în sensul unei legături imediate de la cauza primară și unică la efect, pe când la infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte acest proces ia forma unui traseu sinuos sau a unor trasee multiple și intersectate; rezultatul mai grav survine condiționat și nu cauzat de leziunile inițiale. Dacă în nexul cauză primară (actul agresiv) - vătămare - moarte nu intervin verigi intermediare sub forma unor condiții (împrejurări) preexistente, concomitente sau sub secvențe, deci cauza primară fiind aptă și suficientă prin ea însăși a produce decesul, atunci efectul primar (vătămare) este absorbit în mod natural de efectul secundar mai grav (moartea), fapta inculpatului constituind infracțiunea de omor, neputându-se reține culpa.

În cazul unui astfel de raport de cauzalitate (direct) inculpatul nu se poate prevala de pe existența sau apariția unor elemente pe care nu Ie-a prevăzut, deși trebuia și putea să le prevadă, ori prevăzându-le a socotit fără temei că nu se vor produce, pentru simplul fapt că ele nu mai ajung să îndeplinească în acest nex cauzal vreun rol de cauză sau condiție. Deci, fără a putea vorbi de confundarea raportului de cauzalitate cu vinovăția, în cazul unei vătămări de pe urma căreia intervine direct și necondiționat moartea victimei, reprezentarea psihică inițială a inculpatului (pentru vătămare - prin aplicarea unei corecții) se extinde în mod necesar și asupra ultimului efect (rezultatul letal) sub forma putinței de a prevedea potențialul tanatogenerator al acțiunii inițiale.

Așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, între leziunile traumatice și deces există o legătură directă de cauzalitate, astfel că nu se poate vorbi de influența băuturilor alcoolice asupra survenirii decesului victimei.

De, altfel, așa cum este cunoscut, dacă acțiunile violente ale inculpaților au putut determina decesul prin ele însele, sau chiar a unor factori adjuvanți prilejuri (care îi grăbesc efectul, dar nu îl condiționează, cum ar fi starea de ebrietate a victimei, nu se poate vorbi de săvârșirea din culpă a infracțiunii, ci a intenției, în cazul nostru a intenției indirecte, fiind lipsită de relevanță cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii, motivația inculpaților (am vrut să-i aplicăm o corecție, n-am vrut, etc). Aceste din urmă elemente extrinseci noțiunii de intenție - privită ca poziție psihică a inculpaților avută în momentul săvârșirii infracțiunii vor constitui doar circumstanțe care au fost avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate, iar nu la calificarea faptei.

Așa cum se arăta mai sus, apelanții-inculpați D.C.C. și V.S. au mai solicitat reținerea în favoarea lor a circumstanței legale atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoție puternică; - starea de puternică tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea părții vătămate prin infracțiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracțiunii săvârșite de cel provocat; - provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă; - riposta infractorului la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă a fi îndeplinite aceste condiții expres prevăzute de lege. Așa cum rezultă din toate probele administrate cei care au declanșat conflictul cu victima au fost tocmai cei trei inculpați. Așa cum este cunoscut este lipsit de relevanță, în condițiile în care mai multe persoane sunt acuzate de săvârșirea unei asemenea infracțiuni, că doar unul dintre participanți au declanșat conflictul care în cele din urmă s-a soldat cu moartea victimei. De altfel, în declarațiile pe care le-au dat inculpații au recunoscut că ei au fost cei care au declanșat conflictul cu victima. În cauză, nefiind îndeplinite nici una dintre condițiile cumulative enumerate mai sus, nu se poate reține în favoarea acestora circumstanța atenuantă legală, cea a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Din motivarea apelurilor rezultă că apelanții-inculpați au solicitat reținerea acestei circumstanțe atenuante doar pentru a justifica cererile de reducere a pedepselor aplicate de instanța de fond. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. Așa cum este cunoscut, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În raport de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, fiind vorba de săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, de numărul foarte mare al leziunilor și gravitatea acestora, de împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea și de persoanele inculpaților, Curtea apreciază că nu se impune nici reținerea de circumstanțe atenuante facultative, și, drept urmare nici reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă. Referitor la persoanele inculpaților relevante sunt concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț - dosar instanța de fond, din care rezultă că inculpații sunt cunoscuți cu un comportament necorespunzător.

Astfel, cu privire la inculpatul D.C.C. se reține că nu este la prima abatere care implică violența, fiind în atenția organelor de poliție, mai ales că este o persoană destul de impulsivă, o mare parte dintre membrii comunității evitându-l cunoscând manifestările acestuia. Consumul de alcool este un alt factor care potențează actele sale, inhibând astfel controlul conștiinței asupra comportamentului său. În ceea ce îl privește pe inculpatul V.S. se concluzionează că a manifestat lipsă de empatie față de victimă, o conștientizare redusă a consecințelor faptelor sale, că este o fire impulsivă cu tendințe spre agresivitate, astfel încât motivația spre o schimbare să fie la un nivel scăzut. De asemenea, consumul episodic și în cantități ridicate de alcool reduc simțul critic, inhibiția, și îl influențează pe inculpat în conduita sa generală.

Se consideră că un rol important pentru modificarea comportamentului ar fi includerea inculpatului într-un program de gestionare a furiei și găsirea de alternative pro-sociale la situații conflictuale. De altfel, chiar și în condițiile în care s-ar reține circumstanțe atenuate, față de faptul că acestea ar intra în concurs cu circumstanța agravantă legală, corect reținută de instanța de fond, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., având în vedere prevederile art. 80 C. pen., coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită nu este obligatorie. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații D.C.C., V.S. și E.I.C. Inculpatul D.C.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. art. 385 9 pct. 10, 17 și 14 C. proc.

pen. S-a apreciat că în mod nefondat instanța de apel a respins cererea inculpatului de depunere a unor acte medicale din care rezulta că acesta a suferit leziuni traumatice ca urmare a unor lovituri din partea părții vătămate, apreciindu-se ca fiind neutile. Activitatea infracțională a inculpatului a fost mult mai redusă în raport cu contribuția celorlalți inculpați, aspect susținut de martorii audiați. Deși inculpatul a solicitat audierea martorilor R.G. și H.F. care au participat la conflict, cererea sa a fost respinsă fără o justificare fundamentală. Din probele administrate nu s-a dovedit că inculpatul a dorit să producă victimei suferințe mult mai mari decât cele care le implică în mod firesc aplicarea unei corecții.

Inculpatul nu a voit și nici nu a intenționat să ia viața victimei, întreaga sa activitate fiind o ripostă la injuriile și loviturile primite de la victimă. În acest sens se solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În subsidiar, s-a solicitat acordarea unei mai mari eficiențe a disp. art. 73 lit. b) C. pen., avându-se în vedere unele date favorabile personale care-l caracterizează pozitiv, cât și atitudinea provocatoare a victimei, astfel că se impune reducerea pedepsei aplicate. Inculpatul V.S. a solicitat admiterea recursului, invocând disp. art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei în cea prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a mai solicitat reducerea pedepsei având în vedere atitudinea sinceră și de regret a faptei săvârșite. Inculpatul E.I.C. a solicitat a se avea în vedere că fapta a fost săvârșită sub influența alcoolului, inculpatul a recunoscut fapta și a avut o atitudine sinceră, astfel că se impune reindividualizarea pedepsei. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, căci instanța de apel s-a pronunțat asupra probatoriilor solicitate de inculpatul D., respingându-le motivat.

Or, cazul de casare invocat are în vedere o omisiune esențială a instanței, de a se pronunța fie asupra unor probe administrate în cadrul procesului penal, fie asupra unor cereri formulate de parte cu prilejul dezbaterilor sau prin motivele de apel. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Curtea reține că infracțiunea de omor se deosebește de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prin latura subiectivă; dacă în cazul omorului, făptuitorul prevede rezultatul letal al actelor sale, urmărindu-l sau doar acceptând posibilitatea producerii lui, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și culpă în ce privește rezultatul letal produs, care nu a fost prevăzut și nici acceptat de către făptuitor.

La stabilirea intenției cu care a acționat făptuitorul se au în vedere numărul și intensitatea loviturilor aplicate, zona vizată de acestea, aptitudinea obiectului vulnerant de a produce decesul victimei, ca și gravitatea leziunilor cauzate. În speță, fapta inculpaților de a aplica victimei multiple lovituri, timp de aproximativ 40 de minute, în diferite zone ale corpului, în special cea a capului și a toracelui, în care se găsesc organe vitale, folosind pumnii, picioarele și obiecte contondente, urmată de părăsirea acesteia pe timp de noapte și la o temperatură scăzută (ținând seama de data comiterii faptei, 27 noiembrie 2009), într-un loc unde nu se afla nicio persoană prin apropiere, care să-i poată da ajutor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, iar nu pe cele ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, inculpații acționând cu intenția de a cauza victimei moartea prin chinuri.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 395 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au dat eficiență corespunzătoare criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Au fost astfel avute în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, determinat nu doar de urmările produse, ci și din circumstanțele reale ale săvârșirii faptei (în mod spontan, pe fondul consumului de alcool, prin acțiunea conjugată a tuturor inculpaților, constând în aplicarea unor multiple lovituri victimei, urmată de abandonarea acesteia pe câmp, pe timp de noapte). În același timp, au fost evaluate corespunzător și circumstanțele personale ale inculpaților, prin raportare la conținutul și concluziile nefavorabile ale rapoartelor de evaluare întocmite de Serviciul de probațiune, dar și la fișele de cazier aflate la dosar (inculpații E. și D. nefiind pentru prima data în conflict cu legea penală).

În fine, nu este de omis conduita inculpaților după comiterea faptei și pe parcursul procesului penal, în condițiile în care, deși au recunoscut lovirea victimei, au încercat să-și minimalizeze propria contribuție, manifestând o lipsă de empatie față de victimă. Referitor la eventuala incidență a art. 73 lit. b) C. pen., corect s-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au fost cei care au declanșat conflictul cu victima, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de lege privind starea de provocare. Așa fiind, Curtea constată că nu există nici un motiv care să justifice coborârea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Curtea va respinge ca nefondate toate recursurile declarate în cauză, deducând prevenția la zi și obligându-i pe recurenți, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea căilor lor de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați D.C.C., V.S. și E.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive de la 28 noiembrie 2009 la 16 decembrie 2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2010.