ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4152/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 41 din 26 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Călărași, au fost respinse cererile de achitare și de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul (prin apărător) I.M. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.M. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (fapta din 20/21 noiembrie 2009). În baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de tâlhărie (fapta din 20/21 noiembrie 2009). În baza art. 197 alin. (1) C. pen.

a fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. același inculpat a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (fapta din 22/23 noiembrie 2009). În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 22/23 noiembrie 2009). În baza art. 189 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal.

În baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. același inculpat a fost condamnat la 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 33 - 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul I.M. să execute pedeapsa de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. a), b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. Potrivit art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., a fost computată prevenția, de la 25 noiembrie 2009, la zi.

S-a luat act că părțile vătămate M.E. și C.M. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit (corp delict) sau 10 RON. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.641 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. Tribunalul a reținut, din actul de sesizare a instanței că, la data de 20 noiembrie 2009, în jurul orei 21.00, inculpatul I.M. a pătruns mascat, pe ușa neasigurată, în domiciliul părților vătămate M.E. și a concubinei acestuia B.V. unde, prin amenințare cu un cuțit, le-a cerut celor doi să îi dea banii proveniți din pensie. Întrucât aceștia au răspuns că nu mai au bani și că au cheltuit pensia pentru îngrijiri medicale, inculpatul a luat-o cu forța pe victima B.V., a dus-o în altă cameră, unde a violat-o, după care a plecat acasă.

În noaptea de 22/23 noiembrie 2009, în jurul orei 2.00, inculpatul a plecat de la domiciliul său, a pătruns (mascat cu un ciorap din nailon), prin forțarea ușii de acces a locuinței (asigurată prin legare cu o sârmă pe interior), în casă unde, în ciuda deghizării, a fost recunoscut de către M.E., după care inculpatul i-a cerut victimei B.V. să-și retragă plângerea anterioară de la poliție, cerându-le, totodată, celor doi concubini, să îi dea banii din pensie. Părțile vătămate i-au spus că nu mai au bani, iar acesta a luat-o pe victima B.V., a dus-o într-o altă cameră, a revenit în camera în care se afla M.E. și, cu două cravate din șifonierul locuinței, l-a legat de mâini și de picioare, imobilizându-l în pat, după care l-a acoperit cu plapuma.

Inculpatul a revenit în camera în care se afla victima B.V., unde a sugrumat-o cu o cravată luată din locuință, iritat de faptul că victima „avusese îndrăzneala" să-l reclame la poliție și parchet pentru viol. După plecarea inculpatului, partea vătămată M.E. a reușit, într-un târziu, să se elibereze, a mers în cealaltă cameră a locuinței și a văzut-o pe concubina sa întinsă pe podea, fără suflare, a ieșit din locuință și a povestit vecinilor ceea ce se întâmplase. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 18 februarie 2010 și, în ședința publică din 11 martie 2010, audiat fiind, inculpatul a recunoscut comiterea tuturor infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, cu precizarea că aceste fapte, comise în cursul a două nopți consecutive, au fost săvârșite fără contribuția numitului B.D.

Administrarea probei testimoniale, respectiv audierea martorilor B.D., V.V.C., C.C., B.N., a configurat modalitatea de comitere a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, din care rezultă că I.M. este singurul autor al infracțiunilor din nopțile de 20/21 și de 22/23 noiembrie 2009. S-a stabilit, atât prin actul de trimitere în judecată, cât și ca urmare a cercetării judecătorești, că faptele inculpatului I.M. care, în noaptea de 20/21 noiembrie 2009, a pătruns mascat în domiciliul părților vătămate M.E. și B.V., i-a amenințat cu un cuțit să-i dea banii proveniți din pensie după care, cu forța, a dus-o pe partea vătămată B.V.

într-o altă cameră, unde a întreținut cu ea raport sexual împotriva voinței acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. și viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Faptele inculpatului I.M. care, în noaptea de 22/23 noiembrie 2009 a pătruns mascat în domiciliul părților vătămate M.E. și a concubinei acestuia B.V., i-a amenințat să-i dea banii proveniți din pensie, a imobilizat-o pe partea vătămată M.E., legându-l cu ajutorul unor cravate găsite în locuință, după care a dus-o cu forța într-o altă cameră pe B.V.

unde a ucis-o prin ștrangulare cu ajutorul unei cravate găsită, de asemenea, în locuință, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., tentativă la tâlhărie, prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1) C. pen. și omor deosebit de grav, prevăzute de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. Cererea apărătorul inculpatului de achitarea acestuia pentru infracțiunile de tentativă de tâlhărie, în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost considerată ca fiind nefondată, atât timp cât toate probele administrate în cauză, coroborate cu însăși declarația inculpatului, atestă faptul că inculpatul a urmărit, cu claritate, scopul activității infracționale, acela de a sustrage bani din domiciliul celor două părți vătămate, scop în care i-a și legat cu două cravate găsite în domiciliul acestora, astfel că intenția de comitere a infracțiunilor cercetate rezidă tocmai din actele premergătoare pătrunderii în locuința celor doi concubini, prin forțarea ușii de acces.

De asemenea, existența intenției transpare și din repetabilitatea aceleiași activități infracționale, la scurt timp după ce, în prima noapte, părțile vătămate i-au refuzat solicitarea de remitere a vreunei sume de bani din pensie, scenariul din a doua noapte fiind, relativ identic, cu cel din noaptea de 22/23 noiembrie 2009. Prin urmare, atât timp cât probele au configurat scopul principal al pătrunderii în domiciliul celor doi concubini, cel de sustragere de bani (este de remarcat că singura constantă infracțională din cele două nopți este tentativa de tâlhărie), este fără dubiu că încadrarea juridică dată infracțiunii de omor este corectă și judicioasă, rămânând fără relevanță, asupra menționatei încadrări juridice, împrejurarea că victima B.V.

făcuse un denunț împotriva inculpatului, în care îl reclamase pe acesta pentru comiterea infracțiunii de viol. De altfel, a mai arătat prima instanță că este surprinzătoare solicitarea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice în art. 175 lit. b) sau h) C. pen., de vreme ce, lipsind intenția, nici aceste texte de lege nu s-ar putea aplica situației penale a inculpatului, acestor circumstanțe agravante fiindu-le proprii, ca o condiție specifică de existență, intenția materializată în acte premergătoare și interesul material. La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere, pe lângă gravitatea extremă a faptelor cercetate, împrejurarea că I.M. prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial și, de asemenea, este infractor primar și s-a dovedit sincer și cooperant în ambele faze procesuale, considerente pentru care s-a respins cererea reprezentantei Ministerului Public de aplicare a detențiunii pe viață.

Prima instanță a concluzionat în sensul că pedeapsa de 25 de ani închisoare și cea de interzicere a unor drepturi pe o durată de 10 ani sunt în măsură să realizeze scopul punitiv și educativ al respectivei pedepse. Împotriva acestor hotărâri au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul I.M. În motivele de apel scrise ale Ministerului Public s-a susținut faptul că pedeapsa rezultantă aplicată nu reflectă gradul de periculozitate ridicat a infracțiunilor și inculpatului, solicitând, în consecință, aplicarea detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.

Oral, în ședința publică din 17 august 2010, Ministerul Public a extins motivele de apel, solicitând interzicerea ca pedeapsă complementară și accesorie și a dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I, respectiv a dreptului de a alege, precum și schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii tentativei la infracțiunea de tâlhărie și a elementului circumstanțial prevăzut de art. 189 alin. (2) teza a III-a C. pen., datorită faptului că inculpatul a avut asupra sa un cuțit în contextul desfășurării activității ilicit-penale, în data de 22/23 septembrie 2009. Inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora, apreciind tratamentul sancționator ca fiind prea sever.

Curtea de Apel București, Decizia penală nr. 186/A din 24 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 646/116/2010 a dispus următoarele: A admis apelul declarat de Ministerul Public. A desființat, în parte, sentința penală și, în fond rejudecând: În baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M. la detenție pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav. În baza art. 20 raportat la 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 10 ani închisoare pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de tâlhărie (fapta din 22/23 noiembrie 2009). În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 10 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de lipsire de libertate.

În baza art. 33 - 34 lit. a) C. pen. inculpatul I.M. va executa pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pe lângă fiecare pedeapsă principală și rezultantă. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Menține starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. și 381 C. proc. pen., deduce prevenția, de la 25 noiembrie 2009, la zi. În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele considerente: Instanța de fond în urma unei coroborate și riguroase analize a ansamblului probator, a reținut corect situația de fapt, dar și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului. Astfel, declarația de recunoaștere a inculpatului I.M. s-a coroborat cu declarația martorilor B.D., V.C., C.V., B.N. și cu declarația părții vătămate M.E. În cursul judecății în primă instanță s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică care a atestat faptul că inculpatul I.M. prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip antisocial, însă păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu acestea". Ansamblul probatoriilor administrate au condus la concluzia că inculpatul este autorul infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, dovedind, de asemenea, vinovăția acestuia.

În ceea ce privește încadrarea juridică se constată că probatoriile administrate demonstrează faptul că infracțiunea de lipsire de libertate a fost comisă de inculpat în noaptea de 22/23 septembrie 2009, în formă agravată, inculpatul având asupra sa un cuțit. Conform declarațiilor date de partea vătămată M.E., în cursul judecății, în noaptea de 22/23 septembrie 2009, inculpatul a pătruns în domiciliul său în jurul orelor 1.30, partea vătămată observând că acesta avea în mână un cuțit. De asemenea, partea vătămată a arătat că din camera victimelor inculpatul a mai luat de pe masă un cuțit cu mâner de lemn cu care i-a amenințat cu moartea. Partea vătămată a subliniat că l-a recunoscut fără dubiu pe vecinul său, I.M., deoarece îl cunoaște bine de când acesta era copil și, în plus, inculpatul în timpul agresiunilor și-a ridicat ciorapul ce-i acoperea fața.

Partea vătămată M.E. a arătat, în cursul urmăririi penale, faptul că infracțiunile săvârșite anterior, împotriva sa și a numitei B.V., ce nu fac însă obiectul prezentei cauze, au presupus, din perspectiva modului de concepere și operare, de asemenea, utilizarea unui cuțit. Declarația inculpatului în sensul că nu a folosit un cuțit la săvârșirea infracțiunilor din noaptea de 22/23 noiembrie 2009 este apreciată ca fiind nereală, urmând a fi îndepărtată pe motiv că aceasta nu se coroborează cu declarația părții vătămate și cu celelalte date furnizate de ansamblul probator. Astfel, instanța reține un „modus operandi" specific și constant, deoarece anterior, inclusiv în noaptea de 20/21 noiembrie 2009, inculpatul a agresat-o pe victima B.V.

și i-a produs plăgi la nivelul mâinii stângi cu un obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit, astfel cum atestă expertiza medico-legală. Ca urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., pentru infracțiunea din 22/23 noiembrie 2007 de lipsire de libertate, Curtea urmează să schimbe încadrarea juridică din forma simplă în forma agravată, respectiv din art. 189 alin. (1) C. pen. în art. 189 alin. (2) teza a III-a C. pen. În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie săvârșită în aceeași noapte, se constată că în actul de sesizare s-a reținut forma tentată, la fel ca și în considerentele sentinței penale, fără ca prima instanță să facă aplicarea art. 334 C. proc. pen. Deși aspectele relatate pot conduce la ideea unei erori materiale, față de faptul că acest aspect constituie motiv distinct de apel, Curtea va proceda la rejudecare, procedând la individualizarea pedepsei pentru această infracțiune rămasă în forma tentativei.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea apreciază că ansamblul criteriilor enumerate de art. 72 C. pen. au fost riguros analizate de prima instanță, însă s-a pus accentul în mod nejustificat pe anumite circumstanțe personale: conduita sinceră în fața organelor judiciare, lipsa antecedentelor penale și tulburarea de personalitate de tip antisocial determinată în urma efectuării expertizei psihiatrice. În legătură cu infracțiunea de omor deosebit de grav, prima instanță a reținut faptul că starea de sănătate atestată de expertiza psihiatrică, lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră în faza cercetării judecătorești, au susținut și impus alegerea pedepsei cu închisoarea și înlăturarea cererii acuzării de orientare către detențiunea pe viață.

Curtea de Apel București a apreciat că circumstanțele personale enumerate de prima instanță nu sunt suficiente pentru a conduce la individualizarea pedepsei în limitele stabilite, în contextul elementelor ce circumstanțiază gradul extrem de ridicat de periculozitate al faptelor și făptuitorului. La aprecierea periculozității sporite, Curtea a avut în vedere perseverența infracțională, respectiv multitudinea și frecvența infracțiunilor îndreptate împotriva acelorași victime, aspect ce a condus la terorizarea victimelor, respectiv la inducerea unei stări de temere extreme. Este de susținut acest lucru în contextul în care infracțiunile de violență erau săvârșite în domiciliul victimelor, pe timp de noapte și în mod repetat.

În acest context, numărul acțiunilor violente îndreptate împotriva părților vătămate în datele de 20/21 și 22/23 septembrie 2009, ca și cele anterioare ce nu fac obiectul prezentei cauze, însă sunt menționate în actul de sesizare, susțin concluzia gradului extrem de ridicat de periculozitate al faptelor și făptuitorului și demonstrează, deopotrivă, o regretabilă ineficientă a organelor judiciare. Prin rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 2948/P/2009, al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași a fost trimis în judecată inculpatul l.M., pentru săvârșirea unor infracțiuni de violare de domiciliu și viol, îndreptate împotriva acelorași părți vătămate și săvârșite în noaptea de 15/16 septembrie 2009, cu 4 zile înaintea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar.

Nu este de neglijat faptul că organele judiciare cunoșteau sau ar fi trebuit să cunoască periculozitatea inculpatului deoarece mai fusese cercetat pentru infracțiuni săvârșite pe raza aceleiași comune, ce, presupuneau, ca mod de operare, pătrunderea în domiciliile părților vătămate. Astfel, prin rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 2950/P/2008, al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, a fost trimis în judecată inculpatul l.M., pentru săvârșirea unor infracțiuni de violare de domiciliu și furt calificat pe raza comunei Unirea, în noaptea de 1/2 octombrie 2008, și,de asemenea, pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului se mai dispusese anterior, în Dosarul nr. 1406/P/2008, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Ca un aspect ce circumstanțiază periculozitatea sporită a inculpatului, este faptul că la data de 22 septembrie 2009, inculpatul a fost audiat de organele judiciare pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și viol comise împotriva acelorași părți vătămate, în Dosarul nr. 2948/P/2009, instrumentat de poliția Municipiului Călărași. Conform susținerilor sale din cuprinsul aceleiași declarații, ulterior audierii, în jurul orelor 18.00, și înainte de a se deplasa în domiciliul victimelor, aspect ce a culminat cu uciderea numitei B.V., a consumat băuturi alcoolice.

Nu sunt de neglijat nici circumstanțele reale ce se referă la locul și timpul săvârșirii faptelor, în domiciliul victimelor, pe timp de noapte, sau pluralitatea de părți vătămate ori criteriile ce particularizează persoana acestora din urmă, vârsta relativ înaintată, ce sugerează o anumită vulnerabilitate din perspectiva posibilităților limitate de autoprotejare împotriva unui infractor tânăr și a infracțiunilor de violență. Toate acestea sunt elemente ce justifică reținerea unei periculozități sporite a faptelor și inculpatului Ca urmare, Curtea a apreciat că se impune alegerea detențiunii pe viață, aceasta fiind sancțiunea riguroasă față de gravitatea faptelor și făptuitorului.

În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de tâlhărie și infracțiunea de lipsire de libertate, pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, la individualizarea judiciară a pedepselor s-a avut în vedere: modul de operare, locul și timpul săvârșirii faptelor, perseverența infracțională, apreciindu-se că pedepse orientate către maximul special, sunt apte să asigure scopul sancțiunii. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor pentru infracțiunile de viol, tâlhărie în forma tentativei și violare de domiciliu, Curtea a apreciat că prima instanță a realizat o apreciere judicioasă, astfel că s-au menținut cuantumurile stabilite de către aceasta. În ceea ce privește conținutul pedepselor accesorii și complementare.

Curtea a apreciat că multitudinea infracțiunilor săvârșite, violența extremă de care inculpatul a dat dovadă, perseverența în obținerea scopului infracțional, urmările produse, justifică interzicerea dreptului electoral prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., respectiv dreptul de a alege, ca pedeapsă accesorie și complementară. În cazul pedepsei complementare, durata acesteia se va determina având în vedere dispozițiile art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., pentru perioada maximă de 10 ani. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., în urma contopirii pedepselor aplicate în apel și cele menținute și aplicate de instanța de fond, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv detențiunea pe viață.

În conformitate cu art. 55 1 C. pen. inculpatul va putea fi liberat condiționat după executarea a 20 de ani detenție dacă dă dovezi temeinice de disciplină, îndreptare și stăruință în muncă. Ca urmare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de Ministerul Public, a desființat sentința penală, procedând la rejudecare în sensul menționat anterior. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat ce vizează reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță. În baza art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., din sancțiunea aplicată se va deduce durata prevenției executate de la 25 noiembrie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen. și art. 5 parag.. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, constatând că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și intervenția unei condamnări în primă instanță, Curtea va menține starea de arest. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 186/A din 24 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 646/116/2010 a declarat recurs inculpatul I.M. criticând decizia pronunțată de instanța de apel pentru greșita individualizare a pedepsei detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, fapta prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen.

(fapta din 22/23 noiembrie 2009). Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, în scris, și susținute în cursul dezbaterilor în fața instanței de recurs cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul I.M. este fondat. Va casa decizia penală pronunțată de instanța de apel și în parte Sentința penală nr. 41 din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, numai în ceea ce privește greșita încadrare juridică dată faptei prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 189 alin. (1) C. pen. incriminează infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

Dispozițiile art. 189 alin. (2) C. pen. incriminează infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată stabilind, printre altele, cazul în care fapta este săvârșită de o persoană înarmată. Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 189 alin. (2) C. pen., elementul material al laturii obiective realizându-se prin acțiunea inculpatului de a lipsi de libertate părțile vătămate M.E. și B.V., prin amenințare cu un cuțit acțiune care s-a realizat în contextul aceleiași forme agravate și consumându-se la momentul amenințării părților vătămate în cadrul rezoluției infracționale de lipsire de libertate atât la data de 20 noiembrie 2009 cât și la data de 22 noiembrie 2009. Or în cauză de față, din declarațiile date de partea vătămată M.E.

în data de 23 noiembrie 2009, acesta a arătat că inculpatul a pătruns în locuința sa fiind amenințat atât în data de 20 noiembrie 2009 cât și în data de 22 noiembrie 2009 cu un cuțit. Acesta a mai precizat că la data de 20 noiembrie 2009, concubina sa B.V. i-a rupt cuțitul inculpatului, motiv pentru care acesta l-a abandonat în locuința părților vătămate iar victima l-a aruncat în cenușar, cuțit ce a fost ridicat de la fața locului încheindu-se procesul-verbal de cercetare la fața locului la data de 23 noiembrie 2009. Inculpatul I.M.

nu a recunoscut că a amenințat victimele cu un cuțit cu care venise înarmat la data de 20 noiembrie 2009, în declarațiile date în faza de urmărire penală, însă instanța de recurs constată că declarațiile inculpatului deși în mare parte se coroborează cu declarațiile părții vătămate M.E., nu se poate reține că sunt reale cu privire la acest aspect întrucât cuțitul pe care partea vătămată l-a indicat în declarațiile date a fost găsit de organele judiciare și ridicat de la fața locului. Instanța de recurs constată că dreptul de liber acces la demnitate și integritate de care se bucură o persoană nu este absolut ci se pretează la limitări deoarece prin însăși legislația promovată actual, legiuitorul intern și internațional a impus o reglementare din partea statului cu privire la această îngrădire, limitare care în speța de față a fost încălcată de către inculpat, cu atât mai mult cu cât nu numai că prin această încălcare inculpatul I.M.

nu a avut un scop legitim și licit, existând totodată un raport nerezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite, respectiv instrumentele de care s-a folosit inculpatul și scopul urmărit, acela de a tâlhări părțile vătămate, acțiunea atrăgând, fără îndoială, constatarea agravantă a faptei săvârșite. Instanța de recurs constată de asemenea că instanța de fond în mod corect, ca urmare a individualizării pedepsei inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, a reținut în sarcina inculpatului pedeapsa de 25 de ani închisoare.

Într-adevăr fapta de omor calificat săvârșită de către inculpat reflectă o atitudine a infractorului cu un grad de periculozitate ridicat însă în raport de împrejurarea că inculpatul a ajutat la aflarea adevărului săvârșirii faptelor, înlesnind descoperirea modului de săvârșire a faptelor și declarând într-o mare măsură în mod detaliat modul săvârșirii tuturor faptelor, prin declarațiile date care se coroborează cu cele ale părții vătămate, împrejurarea că nu a mai săvârșit fapte penale, recunoscând faptele comise, instanța de recurs constată că instanța de apel greșit a aplicat inculpatului pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, constatând, totodată, că reeducarea inculpatului poate avea loc prin aplicarea pedepsei de 25 de ani închisoare așa cum corect a stabilit instanța de fond.

Totodată aplicarea interdicției totale și absolute a exercitării dreptului la libertate a inculpatului, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, în prezenta cauză chiar în condițiile legii, condamnare reținută prin sancțiunea aplicării unei pedepse a detențiunii pe viață, fără a lua în considerare circumstanțele reale și personale ale inculpatului, nu se poate răspunde unei cerințe primordiale referitoare la reintegrarea inculpatului într-un cadru social adecvat a corectării sale comportamentale și prin urmare, nu poate urmări un scop legitim cum este sprijinul persoanelor care au săvârșit acte penale și de a nu mai săvârși acte penale și de a determina protecția și consolidarea caracterului moral al acestuia prin corectarea sa.

Pentru aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din 24 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 646/116/2010. Va casa decizia atacată și în parte Sentința penală nr. 41 din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, numai în ceea ce privește greșita încadrare juridică dată faptei prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. și, în rejudecare: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

și va repune în individualitatea lor pedepsele componente de: - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 20/21 noiembrie 2009); - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. (fapta din 20/21 noiembrie 2009); - 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. (fapta din 20/21 noiembrie 2009); - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 22/23 noiembrie 2009); - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen.

(fapta din 22/23 noiembrie 2009); - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. (fapta din 22/23 noiembrie 2009); - 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. (fapta din 22/23 noiembrie 2009). În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia va condamna inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare (fapta din 22/23 noiembrie 2009). Va menține pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) C. pen. și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. (fapta din 22/23 noiembrie 2009). În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele de mai sus cu celelalte pedepse aplicate prin sentința penală recurată și va dispune ca inculpatul l.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2009 la 22 noiembrie 2010. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat l.M., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul l.M. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din 24 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 646/116/2010. Casează decizia atacată și în parte Sentința penală nr.41 din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, numai în ceea ce privește greșita încadrare juridică dată faptei prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. și, în rejudecare: Descontopește pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și repune în individualitatea lor pedepsele componente de: - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

(fapta din 20/21 noiembrie 2009); - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. (fapta din 20/21 noiembrie 2009); - 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. (fapta din 20/21 noiembrie 2009); - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 22/23 noiembrie 2009); - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen.

(fapta din 22/23 noiembrie 2009); - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. (fapta din 22/23 noiembrie 2009); - 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. (fapta din 22/23 noiembrie 2009). În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare (fapta din 22/23 noiembrie 2009). Menține pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) C. pen. și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. (fapta din 22/23 noiembrie 2009). În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele de mai sus cu celelalte pedepse aplicate prin sentința penală recurată și dispune ca inculpatul l.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2009 la 22 noiembrie 2010. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat l.M., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2010.