ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4390/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 73 din 17 martie 2010, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpatului S.P., cetățenie română, recidivist, studii medii, fără loc de muncă, fără ocupație, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iași, la următoarele pedepse: - 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 7 (șapte) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 7 (șapte ) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

195/2002 și pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală nr. 378 din 23 iunie 2009 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare la data de 20 iulie 2009. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 378 din 23 iunie 2009 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare, la data de 20 iulie 2009, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare și 7 (șapte) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatului F.F.F., cetățenie română, studii 8 clase, fără antecedente penale, fără loc de muncă, ocupație - muncitor sezonier, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Iași, la următoarele pedepse: - 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.; - 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.; - 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. d) C. pen.

și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 (optsprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Pe durata executării pedepselor, în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a fost interzisă fiecărui inculpat în parte exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv luată față de inculpați și în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat în parte durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 martie 2009 la zi.

S-a dispus conservarea în continuare a următoarelor mijloace de probă: colet sigilat cu sigiliu 2985, conținând probe care au făcut obiectul expertizei ADN; plic conținând CD-ul marca T. cuprinzând înregistrările privind pe inculpatul S.P.; plic conținând CD-ul marca T. cuprinzând înregistrările telefonice privind pe inculpatul F.F.F., înregistrate la poziția 76/2009 în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat în parte să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 3.010 RON, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorarii pentru apărători desemnați din oficiu în cursul judecății, care s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul S.P., în vârstă de 35 de ani, și inculpatul F.F.F., în vârstă de 20 de ani, sunt locuitori ai satului C., com. C., jud. Vaslui și se cunoșteau, fiind și rude mai îndepărtate. Victima D.A., în vârstă de 69 de ani, era și ea locuitoare a satului C., locuind singură, într-o locuință relativ izolată, formată dintr-o singură încăpere, prevăzută cu o ușă de acces din scânduri. În după-amiaza zilei de 8 martie 2009, inculpații S.P. și F.F.F. s-au întâlnit și au mers în satul C.N., zis și „R.M.", unde inculpatul S.P. i-a vândut numitei L.L. un telefon mobil. După aceasta, inculpații au consumat băuturi alcoolice la un bar din sat, după care s-au deplasat spre satul C. Afară se întunecase.

Inculpații aveau asupra lor un PET de 2,5 litri cu bere și țigări marca „W.". În timpul deplasării lor, inculpații S.P. și F.F.F. au discutat și au luat de comun acord hotărârea să meargă la locuința victimei D.A., despre care știau că locuia singura, pentru a o deposeda de banii pe care i-ar fi avut aceasta și pentru a o viola. După ce au ajuns în drum, în fața porții locuinței victimei D.A., inculpații S.P. și F.F.F. au pătruns în curtea victimei, pe poarta neasigurată și, fiind noapte, nu au urmat cărarea din curte care ocolea o porțiune de teren pe care se afla nisip, ci au călcat peste acea grămadă de nisip, imprimând astfel urmele încălțămintei pe care o aveau, respectiv pantofii tip sport purtați de inculpatul S.P.

și pantofii purtați de inculpatul F.F.F. Ajungând la ușa locuinței victimei D.A., în jurul orelor 22:00, cei doi inculpați au constatat că ușa era asigurată prin interior, astfel că au tras de ușa din scânduri prin care se făcea accesul în locuință și au pătruns astfel în singura încăpere a locuinței, unde, pe pat, se afla victima D.A. În continuare victima D.A. a fost lovită de inculpați, i s-au cerut banii, după care a fost violată repetat de aceștia, atât vaginal cât și oral, pe rând și chiar concomitent. În condițiile violului, victima D.A. a fost lovită repetat de ambii inculpați, care s-au urcat și pe toracele acesteia, pentru a întreținere relații sexuale orale, au strâns-o de gât. Acestea s-au petrecut în patul din încăpere, iar pe parcursul celor arătate, inculpatului S.P.

i-a căzut în pat un carnețel cu mai multe acte și fotografii care îl privesc. În timpul derulării celor de mai sus, inculpații S.P. și F.F.F. au avut și momente de intermitență, când au fumat mai multe țigări în locuința victimei, chiștoacele fiind lăsate de inculpați pe jos, respectiv la marginea sobei din încăpere. La un moment dat, inculpatul F.F.F. a fost apelat de numita G.F., cu care a vorbit, violul și violențele față de victimă continuând și după aceasta. Apoi cei doi inculpați au ieșit din locuință, au mers către poartă, călcând din nou pe grămada de nisip din curte, dar au hotărât să se întoarcă, pentru a căuta din nou banii victimei și a repeta violul, astfel ca au intrat din nou în locuință, au căutat banii victimei și au încercat să o violeze din nou, însă posibil de această dată nu au mai avut erecție.

Pe fondul celor arătate, inculpații au lovit din nou victima, au strâns-o de gât, cel mai probabil în ideea suprimării vieții acesteia, pentru a nu putea ulterior să relateze infracțiunile ce s-au comis împotriva sa de către inculpați. După aceea inculpații S.P. și F.F.F. au părăsit locuința victimei D.A. și s-au deplasat la locuința lui S.L., frate cu inculpatul S.P., unde acesta din urma și-a luat o altă geacă, deoarece geaca de culoare albă cu care a fost îmbrăcat în timpul comiterii infracțiunilor arătate se pătase cu sânge provenind de la victimă. Apoi, inculpații au plecat la domiciliul părinților inculpatului S.P., pe parcursul deplasării cumpărând de la numitul B.G. o sticlă cu vin și țigări.

La domiciliul părinților săi, inculpatul S.P. a afirmat că s-a bătut în sat, iar ulterior, la un moment ce nu s-a putut stabili, mama sa a ars geaca albă cu care a venit acasă inculpatul, pe care a purtat-o la momentul săvârșirii infracțiunilor, care purta urme de sânge. După ce inculpații au consumat niște vin la domiciliul părinților inculpatului S.P., au discutat să plece din sat, iar inculpatul F.F.F. l-a apelat pe numitul A.I., care este taximetrist, care s-a deplasat din municipiul B. în satul C. și i-a luat pe inculpați cu autoturismul. Aceștia s-au deplasat cu taxi-ul către satul C.N., în ideea de a o lua cu ei la București și pe U.A., dar la aceasta era lumina stinsă, astfel că au renunțat, au revenit cu taxi-ul în centrul satului C., după care inculpatul S.P.

s-a hotărât să nu mai plece, dar a plătit cursa taxi-ului, cu care inculpatul F.F.F. s-a deplasat în acea noapte în municipiul B. A doua zi a fost descoperit cadavrul victimei D.A., moartea acesteia era suspectă, astfel că au început cercetările, iar inculpatul S.P. a fost găsit în timp ce se afla pe un teren viran, la fotbal. Deși inițial a negat verbal implicarea sa în moartea victimei D.A., ulterior inculpatul S.P. a cooperat cu organele de urmărire penale, și-a recunoscut implicarea în săvârșirea infracțiunilor comise împotriva victimei, chiar dacă a încercat să acrediteze ideea că inculpatul F.F.F. ar fi mult mai vinovat. În după-amiaza zilei de 9 martie 2009. inculpatul F.F.F.

a revenit din municipiul B. în preajma satului C., a ținut legătura telefonic cu familia sa, iar când, pe baza interceptărilor efectuate, s-a stabilit că a ajuns la domiciliul părinților săi, acesta a fost invitat la Postul de poliție C., unde ulterior a dat declarație detaliată, prin care și-a recunoscut faptele încercând însă să acrediteze ideea că inculpatul S.P. are o vinovăție mai mare. Cei doi inculpați au predat totodată, fiecare, încălțămintea pe care au purtat-o la momentul săvârșirii faptelor, iar pe calea constatării tehnico-științifice traseologice s-a stabilit ulterior că urmele plantare identificate cu ocazia cercetării la fața locului, pe nisipul din curtea victimei, au fost produse de aceștia.

În urma efectuării autopsiei cadavrului victimei D.A. s-a pus în evidență atât împrejurarea că au apărut indicii că aceasta a fost victima unui viol, cât și împrejurarea că moartea acesteia a fost violentă, ulterior fiind întocmit Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 27/C/2009 al Cabinetului Medico-Legal B., prin care s-au concluzionat următoarele: Moartea numitei D.A. a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive comprimării regiunii cervicale cu degetele (sugrumare), posibil în condițiile unui viol. Cadavrul prezenta multiple lovituri la nivelul feței și scalpului (excoriații, tumefieri, plagă contuză), care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente din fața victimei (dar nu se exclude și folosirea unui obiect contondent - plaga din regiunea parietală stânga), în seara zilei de 8 martie 2009, sau în noaptea de 8 - 9 martie 2009 și care nu au legătură de cauzalitate cu decesul.

În condițiile supraviețuirii victimei, aceste leziuni ar fi necesitat aprox. 8 - 9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Traumatismul toraco-abdominal (cu fractură de stern, fracturi multiple costale bilateral mai multe planuri și contuzia de pancreas) a putut fi produs prin comprimare toraco-abdominală cu genunchii și având în vedere starea precară de sănătate a victimei și vârsta, puteau conduce la deces chiar și în absența comprimării regiunii cervicale. Cadavrul prezenta echimoze pe fața internă a coapselor, care ar putea sugera producerea lor prin comprimare cu degetele, în condițiile unui viol. În secreția vaginală s-au pus în evidență spermatozoizi, ceea ce atestă consumarea unuia sau mai multor raporturi sexuale vaginale, în ultimele 24 - 48 de ore.

În momentul decesului, victima nu se afla sub influența intoxicației alcoolice. Sângele victimei aparține grupei sanguine AB(IV). Concluziile medico-legale completează datele de anchetă, coroborându-se cu celelalte probe, inclusiv Raportul de expertiză biocriminalistică întocmit în cauză, prin care a fost identificată amprenta genetică a inculpaților la fața locului respectiv, țigările fumate, ca fracție spermatică, recoltată din zona genitală și perianală a victimei, provenind de la inculpatul F.F.F., a existat și o fracție spermatică recoltată de la victimă care nu a putut fi valorificată, datorită cantității insuficiente de ADN matriță. În drept, faptele inculpaților S.P.

și F.F.F., așa cum au fost expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie, viol și omor deosebit grav, prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) și c), art. 197 alin. (1) și art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru ambii inculpați, și art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul S.P. Situația de fapt și vinovăția inculpaților a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor C.G., P.M., S.L., T.C., B.G., S.I., B.L., I.G., T.D., T.A.D. și G.D., proces-verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto anexă, proces-verbal de căutare a gecii cu care a fost îmbrăcat inculpatul S.P., dovezi de ridicare a pantofilor purtați de inculpații S.P.

și F.F.F., proces-verbal de redare scrisă a convorbirilor telefonice purtate între inculpații F.F.F. și S.P., raport de constatare tehnico-științifică traseologică nr. 29.913/2009, raport de expertiză biocriminalistică (ADN) nr. 342692/2009, raport de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 27/C/2009 al C.M.L. B., cu planșă foto anexă, proces-verbal de reconstituire, efectuat cu inculpatul S.P., cu planșă foto anexă. Constatând că faptele există, că ele constituie infracțiuni și că au fost săvârșite de inculpați, instanța a dispus condamnarea acestora. La individualizarea judiciară a pedepselor, pentru fiecare inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor comise, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, urmarea produsă - respectiv moartea victimei, conduita relativ sinceră a inculpaților.

În plus, pentru inculpatul S.P. au fost avute în vedere starea de recidivă postexecutorie în care se afla, aspectul că a mai săvârșit o faptă de viol pentru care s-a dispus încetarea urmăririi penale ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată, persistența infracțională, el suferind mai multe condamnări. De asemenea, tot față de acest inculpat s-a avut în vedere faptul că el a avut inițiativa săvârșirii faptelor, că a profitat oarecum de vârsta celuilalt inculpat și că i-a cerut în timpul procesului penal, printr-un bilețel trimis celuilalt coinculpat, să ia faptele asupra sa revenind la locul faptei, ceea ce atestă că inculpatul S.P. este un inculpat periculos. Față de inculpatul F.F.F.

s-a reținut lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, starea de ebrietate, influența negativă a inculpatului S.P. asupra sa. Față de aspectele arătate mai sus, instanța a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpaților a dispozițiilor art. 74 C. pen. Pe durata executării pedepselor, cât și pentru perioada stabilită după executarea pedepselor, li s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., deoarece gravitatea faptelor comise îi face nedemni pe inculpați de a fi aleși în autoritățile publice sau funcții elective sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Deoarece inculpații au fost condamnați la pedepse privative de libertate, în temeiul dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luate față de aceștia, iar conform dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 martie 2009 la zi. Împotriva Sentinței penale nr. 73 din 17 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, în termen legal au declarat apel inculpații S.P. și F.F.F. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui. Inculpatul S.P. a solicitat reducerea pedepsei, față de circumstanțele reale și personale, solicitând a se avea în vedere atitudinea sa procesuală, respectiv faptul că în apel a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Aceeași motivare a fost prezentată și de către inculpatul-apelant F.F.F., solicitându-se reducerea pedepsei aplicate, care a menționat însă că a recunoscut săvârșirea tuturor infracțiunilor, cu excepția celei de omor deosebit de grav.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, arătând că faptele inculpaților se circumscriu infracțiunii de viol în formă calificată, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani, deoarece aceștia, împreună, au întreținut acte sexuale cu victima D.A., prin constrângere și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra. Astfel, apare greșită încadrarea dată faptei de viol în forma simplă, pentru aceasta apărând ca nelegală și pedeapsa de 12 ani închisoare, deoarece pentru această infracțiune legea prevede pedeapsa închisorii de până la 10 ani. S-a mai invocat faptul că hotărârea instanței de fond se bazează pe o greșită apreciere a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., care ar fi impus aplicarea unor pedepse la limita maximului special prevăzut de lege, cu aplicarea unor sporuri în condițiile art. 78 alin. (1) C. pen.

S-a solicitat a se avea în vedere că victima era o femeie în vârstă, săracă, bolnavă de diabet, ce a fost ajutată de vecini, de autoritatea locală să-și ducă traiul de pe o zi pe alta. Cei doi inculpații au comis violențe de o intensitate foarte mare, fractură de stern, fracturi multiple costale bilateral pe mai multe planuri, contuzie de pancreas, echimoze la nivelul scalpului, feței și a coapselor, fapt ce a determinat suferințe fizice deosebite care au condus la decesul instalat într-un timp foarte scurt. În plus, pentru inculpatul S.P. s-a avut în vedere starea de recidivă postexecutorie în care se afla, acesta suferind multiple condamnări începând din anul 1987, pentru diverse infracțiuni, unele cu violență, și că a mai săvârșit o faptă de viol pentru care s-a dispus încetarea urmăririi penale ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată, inculpatul manifestând persistență infracțională deosebită.

S-a mai solicitat a se reține în procesul de individualizare poziția procesuală incorectă a inculpaților, precum și impactul produs de faptele inculpaților la nivelul comunității din care fac parte. Examinând apelurile declarate de către inculpați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel Iași, secția Penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 126 din 20 iulie 2010, a dispus: A admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva Sentinței penale nr. 73 din 17 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, pe care o desființează în parte în latură penală. Rejudecând cauza: A. A descontopit pedeapsa rezultantă de 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare aplicată inculpatului S.P.

și a repus în individualitatea lor pedepsele componente de: a) 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; b) 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; c) 12 (doisprezece ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 7 (șapte) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; d) 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și 7 (șapte ) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; e) 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 378 din 23 iunie 2009 a Judecătorii Bârlad, definitivă prin neapelare la data de 20 iulie 2009, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2001. În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului, arătată mai sus la punctul A-c) din prezenta decizie, din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de viol calificat prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat inculpatul S.P., pentru săvârșirea infracțiunii de viol calificat prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 7 (șapte) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite pentru celelalte infracțiuni concurente, arătate mai sus la punctul A, literele a), b), d), e), dispunând ca inculpatul S.P. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 (trei) ani închisoare și 7 (șapte) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a stabilit total pedeapsă principală de executat pentru inculpatul S.P. de 28 (douăzeci și opt) ani închisoare și pedeapsa complementară de 7 (șapte) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. B. A descontopit pedeapsa rezultantă de 18 (optsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului F.F.F. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente de: a) 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. art. 192 alin. (2) C. pen.; b) 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.; c) 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.

și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C pen. d) 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen. și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, arătată mai sus la punctul B-c) din prezenta decizie, din infracțiunea de viol prev. art. 197 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de viol calificat prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. A condamnat inculpatul F.F.F. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite pentru celelalte infracțiuni concurente, arătate mai sus la punctul B, literele a), b), d), dispunând ca inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 (optsprezece) ani închisoare, care a sporit-o cu 2 (doi) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a dispus totalul pedepsei principale de executat de inculpatul F.F.F.

de 20 (douăzeci) ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 73 din 17 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, care nu sunt contrare prezentei decizii. A menținut măsura arestării preventive a inculpaților S.P. și F.F.F. și a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada arestării preventive de după data de 17 martie 2010. A respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații S.P. și F.F.F. împotriva aceleiași hotărâri. Cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, au rămas în sarcina acestuia, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. În baza dispozițiilor art. 189 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații-apelanți să plătească statului fiecare câte de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, în acestea fiind incluse și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de 200 RON, ce vor fi avansate către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele: Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor inculpaților, cu excepția încadrării juridice pentru viol, dând o interpretare probatoriului administrat în cauză și, ca urmare a coroborării acestuia, a stării asupra vinovăției inculpaților S.P. și F.F.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie, viol și omor deosebit grav, prev. de art. 192 alin. (2), art. 20 rap.

la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c), art. 197 alin. (1) și art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., pentru ambii inculpați, și art 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul S.P. Din analiza întregului material probator administrat în cursul cercetării judecătorești asupra fondului, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut o situație faptică fundamentată și o amănunțită analiză a probatoriului administrat, expunând în detaliu elementele care au determinat reținerea probelor coroborate ce au dus la concluzia vinovăției inculpaților, precum motivele înlăturării apărărilor acestora, care la judecata în fond nu au recunoscut comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Reaudiați și în apel, inculpații și-au menținut susținerile de la instanța de fond, inculpatul S.P. a recunoscut că a lovit victima cu palmele în timpul derulării actelor sexuale, însă consideră că aceste violențe nu i-au produs decesul, acesta survenind datorită vârstei înaintate a acesteia. Reevaluând probatoriul administrat, Curtea a constatat că reținerea situației faptice în prezenta cauză s-a realizat prin coroborarea unor probe directe și indirecte, din a căror înlănțuire a rezultat cursivitatea argumentației logice, care duce la concluzia înlăturării oricăror dubii asupra nevinovăției inculpaților cu privire la toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Din punct de vedere al situației de fapt, s-a dovedit că, în seara zilei de 8 martie 2009, inculpații S.P.

și F.F.F., după ce au ajuns în drum, în fața porții locuinței victimei D.A., au pătruns în curtea victimei, pe poarta neasigurată, au călcat pe o grămadă de nisip, imprimând astfel urmele încălțămintei pe care o aveau, respectiv pantofi tip sport purtați de inculpatul S.P. și pantofii purtați de inculpatul F.F.F. Ajungând la ușa locuinței victimei D.A., în jurul orelor 22:00, cei doi inculpați au constatat că ușa era asigurată prin interior, astfel că au tras de ușa din scânduri prin care se făcea accesul în locuință și au pătruns astfel în singura încăpere a locuinței, unde, pe pat, se afla victima D.A. În continuare, victima D.A. a fost lovită de inculpați, și i s-au cerut banii, după care a fost violată repetat de aceștia, atât vaginal cât și oral, pe rând și chiar concomitent, victima D.A.

fiind lovită repetat de ambii inculpați, care au urcat și pe toracele acesteia, pentru a întreține relații sexuale orale, au strâns-o de gât. Pe fondul celor arătate, inculpații au lovit din nou victima, au strâns-o de gât, cel mai probabil în ideea suprimării vieții acesteia, pentru a nu putea ulterior să relateze infracțiunile comise împotriva sa de către inculpați. Violențele de o intensitate foarte mare, respectiv fractură de stern, fracturi multiple costale bilateral pe mai multe planuri atestă acțiunile inculpaților care, pentru a putea realiza actele sexuale orale, s-au urcat cu toată greutatea lor pe zona toracică a victimei, iar producerea sugrumării este dovedită de fractura totală de cartilagiu tiroidian.

Intenția de a ucide victima a fost dovedită de faptul că au realizat comprimarea regiunii cervicale cu degetele (sugrumare), fracturând total cartilagiul tiroidian, așa cum rezultă din raportul de autopsie. Așadar, intenția de a ucide a îmbrăcat forma directă, în sensul că au prevăzut și urmărit rezultatul acțiunilor lor, și anume decesul victimei, aspect care derivă din zona vitală asupra căreia au acționat, respectiv gâtul, și din modalitatea de comitere, în principal prin mijlocul utilizat, sugrumarea cu mâinile, acțiuni apte de a produce decesul. De altfel, acțiunile conjugate ale inculpaților, care împreună au întreținut acte sexuale cu victima D.A., profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, fiind o femeie în vârstă (69 ani, bolnavă de diabet, nedeplasabilă, se circumscriu infracțiunii de viol în formă calificată prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani.

A mai reținut Curtea de Apel Iași că există viol în această formă agravată, așa cum s-a statuat în practica juridică a instanțelor, chiar și atunci când fiecare făptuitor s-a aflat, în timpul actelor sexuale, în încăperi diferite; dacă au acționat împreună pentru intimidarea victimei și înfrângerea voinței acesteia, în speța de față, situația este mult mai complexă, vădind realizarea formei calificate a violului, deoarece inculpații și-au împletit acțiunile pentru realizarea violului, acțiunile lor dându-le o mai mare încredere în reușita infracțională. Curtea a reținut, ca și instanța de fond, că declarațiile inculpaților care reflectă adevărul sunt cele date în cursul urmăririi penale, deoarece, pe de o parte se coroborează cu restul probelor administrate, iar, pe de altă parte, au constituit și coerență în expunere.

De altfel, declarații olografe ale inculpaților sunt în acord total cu situația faptică reținută de instanță și sunt apreciate ca fiind complete și corecte și prin aprecierea proximității de evenimente analizate. În timpul cercetării judecătorești, inculpații au făcut declarații trunchiate, încercând să acrediteze ideea că nu au omorât victima, arătând că loviturile pe care i le-au aplicat au fost de intensitate mică. Aceste susțineri contrazic declarațiile pe care le-au scris chiar ei la urmărirea penală și în cuprinsul cărora au relatat cum au lovit victima, cum s-au urcat cu picioare pe toracele ei, precum și urmele rămase pe cadavru, prezentate în detaliu mai sus. Fiind fondat motivul de apel al parchetului în ceea ce privește încadrarea infracțiunii de viol, Curtea a procedat la schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Ca și consecință a schimbării încadrării juridice, Curtea a procedat la condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de viol calificat, cu efectul stabilirii unor pedepse pentru care vor avea în vedere toate criteriile legale prevăzute de art. 72 C. pen., care conduc la concluzia necesității aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, orientată spre maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de viol în formă calificată pentru inculpatul S.P., spre mediu, pentru inculpatul F.F.F., așa cum a procedat și instanța de fond în mod corect cu privire la celelalte infracțiuni.

Atât pentru indicarea parametrilor care determină stabilirea unor pedepse în cuantumul maxim special prevăzut de lege pentru infracțiunea de viol în formă calificată, pentru săvârșirea căreia Curtea a dispus condamnarea inculpaților, dar și pentru analiza pedepsei stabilite de instanța de fond pentru infracțiunile de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie, omor deosebit grav, apreciate de Curte ca fiind legale și temeinice, s-a procedat la analiza în amănunt a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de către inculpați este ridicat, rezultând în parte din modalitatea de comitere a acestora, și în aprecierea de față sunt concludente următoarele elemente: pătrunderea, pe timp de noapte, prin forțarea ușii de acces, în locuința victimei, despre care știau că este o femeie în vârstă de 69 ani, bolnavă de diabet, nedeplasabilă, pentru a-i lua banii și pentru a o viola, aspecte care conturează analiza anterioară a elementelor care-i poziționau într-o stare de avantaj; violarea repetată a victimei, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, prin realizarea de acte sexuale normale și orale, în timpul cărora inculpații s-au ajutat reciproc, ținând-o, alternativ, de mâini, de gură, realizând chiar acte sexuale concomitente asupra ei; lovirea repetată a victimei în timpul actelor sexuale la care o supuneau, precum și acțiunile inculpaților care, pentru a putea realiza actele sexuale orale, s-au urcat cu picioarele, cu toată greutatea lor pe zona toracică a victimei, violențe de o intensitate foarte mare, care i-au produs un traumatism toraco-abdominal cu fractură de stern, fracturi multiple costale bilateral pe mai multe planuri și contuzie de pancreas; sugrumarea victimei, pentru a nu fi descoperite faptele pe care le comiseseră.

Aspectele prezentate mai sus relevă gradul ridicat de agresivitate reală al inculpaților, care au manifestat într-un context situațional o reacție puternică de violență fizică și sexuală, culminând cu sugrumarea victimei în scopul arătat. Toate aceste aspecte justifică aplicarea unei pedepse principale cu închisoarea, pentru infracțiunea de viol calificat, orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru inculpatul S.P., și într-un cuantum mediu, pentru inculpatul F.F.F., precum și menținerea pedepselor aplicate de către instanța de fond pentru infracțiunile de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie și omor deosebit grav, deoarece acest tratament sancționator constituie o manieră optimă de atingere a scopurilor și funcțiilor pedepsei, redozarea solicitată de către inculpați nefiind de natură a asigura reeducarea și reinserția lor socială.

Pe de altă parte, stabilirea unor pedepse pentru infracțiunea de viol calificat de maniera arătată mai sus instituie un tratament sancționator unitar, fiind guvernate de aceleași coordonate care au fost trasate și de către instanța de fond în stabilirea pedepselor pentru celelalte infracțiuni, pentru comiterea cărora inculpații au fost condamnați. Ca și consecință, având în vedere aceleași criterii de mai sus, Curtea a stabilit și o durată corespunzătoare a pedepsei complementare pentru infracțiunea de viol calificat pentru fiecare dintre cei doi inculpați, printr-o păstrare a proporțiilor cu aspectele avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei principale, dar și în raport de limitele prevăzute de lege pentru cele două tipuri de pedepse.

În procesul de contopire a pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, Curtea a apreciat ca fiind necesară aplicarea unui spor de pedeapsă, în raport de cuantumul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, de numărul acestora, de aprecierea de ansamblu a situației faptice cu toate implicațiile arătate, care demonstrează periculozitatea ridicată și agresivitatea sporită a inculpaților, natura relațiilor sociale înfrânte de către aceștia și de necesitatea sancționării corespunzătoare a activității lor infracționale, tocmai pentru a atinge scopul final al pedepsei. Împotriva Deciziei penale nr. 126 din 20 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpații F.F.F.

și S.P. Inculpatul F.F.F. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. A solicitat reindividualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului și înlăturarea sporului de 2 ani închisoare aplicat de instanța de apel și reducerea pedepsei la 18 ani închisoare. Inculpatul S.P. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 6, pct. 18, pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen. A solicitat achitarea inculpatului S.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen.; achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că, eventual, se poate reține o tentativă la infracțiunea de viol; și achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., solicitând de fapt înlăturarea literei d), pentru că nu se mai justifică în cauză. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, în scris, și susținute în cursul dezbaterilor în fața instanței de recurs, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate de inculpații F.F.F. și S.P. sunt fondate, dar numai în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., privind individualizarea judiciară a pedepselor stabilite în sarcina inculpaților. Va casa în parte decizia atacată numai cu privire la sporurile de pedeapsă aplicate inculpaților, pe care le înlătură, urmând ca în final inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa de 18 ani închisoare și inculpatul S.P. să execute pedeapsa de 25 ani închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune. Individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor ținând seama de pericolul social al faptelor săvârșite de către cei doi inculpați și de împrejurările care agravează răspunderea penală a acestora.

Astfel, faptele săvârșite de către cei doi inculpați, respectiv de inculpatul S.P., infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 174 - 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de către inculpatul F.F.F., infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.; art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 174 - 176 lit. d) C. pen.

negreșit sunt fapte grave cu un pericol social foarte ridicat, care atrag răspunderea penală cu aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special al limitelor de pedeapsă stabilite de către legiuitor pentru fiecare infracțiune în parte, însă împrejurarea că scopul care a determinat deplasarea acestora la locuința victimei D.A. atestă faptul că inculpații au urmărit, cu claritate, scopul activității infracționale, acela de a sustrage bani din domiciliul victimei, fiind singura constantă infracțională care a condus și la săvârșirea celorlalte fapte, precum și împrejurarea că aceștia au participat prin declarațiile date la aflarea adevărului cu privire la faptele săvârșite, creează convingerea instanței de recurs că sporul aplicat de instanța de apel de 3 ani închisoare pentru inculpatul S.P.

și de 2 ani pentru inculpatul F.F.F. este nejustificat în raport cu circumstanțele generale prevăzute de art. 72 C. pen. Prin declarațiile date de F.F.F. la data de 9 - 10 martie 2009, declarația inculpatului S.P. din data de 9 martie 2009, aceștia au recunoscut faptele săvârșite, declarând în detaliu exercitarea de violențe asupra victimei, întreținerea de raporturi sexuale cu aceasta, violarea domiciliului acesteia prin forțarea ușii de acces, scopul care i-a determinat, în fapt, de a pătrunde în locuința acesteia, anume acela de a o tâlhări, sunt împrejurări care au generat aflarea adevărului cu privire la stabilirea vinovăției inculpaților și a faptelor comise și care, ținând seama de dispozițiile generale de individualizare a pedepsei, atenuează răspunderea penală a inculpaților în sensul dispozițiilor art. 72 C. pen.

Chiar dacă aceștia și-au schimbat depozițiile date la urmărirea penală, într-o proporție foarte mică, în faza de cercetare judecătorească, cu privire la scopul care i-a determinat pe cei doi inculpați să pătrundă în casa victimei, în sensul că inculpatul S.P. a declarat că a intrat în casa victimei cu scopul de a avea cu aceasta relații sexuale, iar inculpatul F.F.F. a declarat că scopul a fost acela de a fura, și nu de a întreține relații sexuale cu victima, însă aceștia în continuare au recunoscut toate celelalte fapte săvârșite, determină o atitudine care conduce la beneficiul aplicării criteriilor generale de individualizare a pedepselor. Cu privire la motivul de casare invocat de inculpatul S.P., prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 6 C. proc.

pen., în sensul că inculpatul a dat declarația din data de 9 martie 2009, fără a fi asistat de apărător, prezența acestuia fiind obligatorie întrucât deja începuse urmărirea penală, instanța de recurs nu poate primi acest motiv de recurs. La data de 9 martie 2009, declarația inculpatului S.P. a început la ora 14:00 și s-a terminat la ora 19:30 din aceeași dată, declarație care într-adevăr nu a fost dată în prezența unui apărător al inculpatului, însă la acel moment urmărirea penală împotriva inculpatului nu era începută, întrucât începerea urmăririi penale împotriva acestui inculpat a fost dispusă prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui dată în Dosar nr. 262/P/2009 din data de 9 martie 2009, ora 20:20.

Astfel, dispozițiile art. 171 alin. (2) C. proc. pen. nu instituie obligativitatea asistenței juridice a învinuitului sau inculpatului în faza actelor premergătoare, această fază nefiind o parte componentă a procesului penal și pentru această etapă nu există o reglementare privind exercitarea dreptului la apărare. Garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmăriri penale, când făptuitorul nu are calitate de învinuit sau inculpat, așa cum este cazul declarației dată de către S.P. Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) raportat la art. 270 lit. b) C. proc. pen. și, prin urmare, incidentul invocat de apărarea inculpatului S.P.

nu este supus sancțiunii nulității actelor procedurale realizate și nu se impune pentru acest motiv de casare trimiterea dosarului la parchet în vederea refacerii urmăririi penale. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 197 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 C. pen., susținând acesta că infracțiunea de viol nu este dovedită, în acest sens existând doar declarația inculpatului F.F.F., care îl incriminează pe inculpatul S.P., acesta nefinalizând actul sexual cu victima, acțiunea sa oprindu-se la nivelul tentativei, Înalta Curte constată că nici acest motiv de casare nu este fondat.

Într-adevăr, tentativa de viol poate fi reținută când făptuitorul pune victima în stare de neputință de a se apăra sau de a-și exprima voința pentru a avea cu ea actul sexual, act pe care nu îl poate realiza datorită unor împrejurări independente de voința sa, însă instanța de recurs constată că inculpatul, în declarația dată în faza de urmărire penală, a recunoscut că a întreținut un act sexual cu victima și în declarația din data de 10 martie 2009, inculpatul recunoaște că a întreținut raporturi sexuale normale cu victima, dar și 2 raporturi sexuale orale cu aceasta, neprecizând dacă a avut sau nu finalitate a actelor sexuale, urmând ca apoi în fața instanței de fond acesta să-și schimbe depoziția, în sensul că a precizat că nu a avut o finalitate a actului sexual.

Față de aceste împrejurări, instanța de recurs nu poate menține ca unică probă în cauza de față ultima declarație a inculpatului dată în faza de judecată a cercetării judecătorești la instanța de fond pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. inculpatului, întrucât chiar din atitudinea oscilantă a inculpatului nu rezultă o atitudine sinceră, care să conducă la reținerea ca reală a acestei ultime declarații și, mai mult decât atât, depozițiile date în faza de urmărire penală și înainte de începerea urmăririi penale se coroborează cu depozițiile susținute în mod constant ale coinculpatului F.F.F. Cu privire la cazul de casare invocat de inculpatul S.P.

în sensul dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., privind achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondat. Din declarațiile date în faza de urmărire penală și înainte de începerea urmăririi penale, inculpatul S.P. a precizat că împreună cu coinculpatul F.F.F. s-au deplasat la locuința victimei cu scopul de a o tâlhării, iar în fata instanței de fond acesta a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, susținând că s-au deplasat la locuința victimei pentru a întreține relații sexuale cu acesta, Înalta Curte nu poate reține nici acest motiv de recurs ca fondat, atâta timp cât din declarațiile date și de coinculpatul F.F.F.

rezultă scopul comun al acestora de a tâlhării victima și de a întreține raporturi sexuale cu aceasta. Cât privește solicitarea inculpatului S.P. de a se dispune achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 C. pen. în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., nici acest motiv de casare nu poate fi primit, având în vedere recunoașterea în mod constant a celor doi inculpați că au întreținut în mod repetat acte sexuale normale și orale cu victima, instanța nu poate reține că inculpatul S.P. nu a săvârșit această infracțiune. Cât privește solicitarea inculpatului S.P.

de a se dispune achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., de fapt înlăturarea literei d), pentru că nu se mai justifică în cauză, nici această critică nu poate fi primită de instanța de recurs, din declarațiile inculpaților, care au recunoscut că în timp ce aceștia întrețineau raporturi sexuale cu victima, în același timp o loveau pe victimă cu pumnii în zona feței și a toracelui, iar în timpul întreținerii raporturilor sexuale orale cu aceasta inculpații se urcau cu genunchii pe sternul acesteia, precum și din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Cabinetul medico-legal B., din care rezultă că moartea victimei a fost violentă, fiind datorată insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive comprimării regiunii cervicale cu degetele, posibil în condițiile unui viol, și că prezenta multiple lovituri la nivelul feței și scalpului, care ar fi putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, traumatism toraco-abdominal, coroborate, determină certitudinea săvârșirii faptei de omor calificat prevăzută de art. art. 176 lit. d) C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile inculpaților sun fondate numai cu privire la sporurile de pedeapsă aplicate, pe care le va înlătura, urmând ca în final inculpatul F.F.F. să e