ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4390/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4390/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 73 din 17 martie
2010, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpatului S.P., cetățenie
română, recidivist, studii medii, fără loc de muncă, fără ocupație, în prezent
aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iași, la următoarele pedepse:
- 4 (patru) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de
art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;
- 10 (zece) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie prevăzută de
art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
)
lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.;
- 12 (doisprezece)
ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 7 (șapte) ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.;
- 25 (douăzeci și
cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav
prevăzută de art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.
pen. și 7 (șapte ) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a constatat că
infracțiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt
concurente cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda
permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 și
pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală
nr. 378 din 23 iunie 2009 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare la
data de 20 iulie 2009.
În baza art. 36 alin.
(1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost
contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 8 luni închisoare
aplicată prin Sentința penală nr. 378 din 23 iunie 2009 a Judecătoriei Bârlad,
definitivă prin neapelare, la data de 20 iulie 2009, dispunând ca inculpatul să
execute pedeapsa cea mai grea, de 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare și 7
(șapte) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen.
A fost condamnat
inculpatului F.F.F., cetățenie română, studii 8 clase, fără antecedente penale,
fără loc de muncă, ocupație - muncitor sezonier, în prezent aflat în stare de
arest preventiv la Penitenciarul Iași, la următoarele pedepse:
- 3 (trei) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de
art. 192 alin. (2) C. pen.;
- 7 (șapte) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie prevăzută de
art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
)
lit. a) și c) C. pen.;
- 10 (zece) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin.
(1) C. pen. și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;
- 18 (optsprezece)
ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav
prevăzută de art. 174, 176 lit. d) C. pen. și 5(cinci) ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a
dispus ca inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 18
(optsprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Pe durata executării
pedepselor, în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a fost interzisă fiecărui
inculpat în parte exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen.
Conform dispozițiilor
art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv
luată față de inculpați și în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din
pedeapsa aplicată fiecărui inculpat în parte durata reținerii și arestării
preventive, începând cu data de 10 martie 2009 la zi.
S-a dispus
conservarea în continuare a următoarelor mijloace de probă: colet sigilat cu
sigiliu 2985, conținând probe care au făcut obiectul expertizei ADN; plic
conținând CD-ul marca T. cuprinzând înregistrările privind pe inculpatul S.P.;
plic conținând CD-ul marca T. cuprinzând înregistrările telefonice privind pe
inculpatul F.F.F., înregistrate la poziția 76/2009 în registrul de corpuri
delicte al Tribunalului Vaslui.
În baza art. 191
alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat în parte să plătească
statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 3.010 RON, din care suma de câte
300 RON, reprezentând onorarii pentru apărători desemnați din oficiu în cursul
judecății, care s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul S.P., în vârstă de 35 de ani,
și inculpatul F.F.F., în vârstă de 20 de ani, sunt locuitori ai satului C.,
com. C., jud. Vaslui și se cunoșteau, fiind și rude mai îndepărtate. Victima
D.A., în vârstă de 69 de ani, era și ea locuitoare a satului C., locuind
singură, într-o locuință relativ izolată, formată dintr-o singură încăpere,
prevăzută cu o ușă de acces din scânduri.
În după-amiaza zilei
de 8 martie 2009, inculpații S.P. și F.F.F. s-au întâlnit și au mers în satul
C.N., zis și „R.M.", unde inculpatul S.P. i-a vândut numitei L.L. un
telefon mobil. După aceasta, inculpații au consumat băuturi alcoolice la un bar
din sat, după care s-au deplasat spre satul C. Afară se întunecase. Inculpații
aveau asupra lor un PET de 2,5 litri cu bere și țigări marca „W.". În
timpul deplasării lor, inculpații S.P. și F.F.F. au discutat și au luat de
comun acord hotărârea să meargă la locuința victimei D.A., despre care știau că
locuia singura, pentru a o deposeda de banii pe care i-ar fi avut aceasta și
pentru a o viola.
După ce au ajuns în
drum, în fața porții locuinței victimei D.A., inculpații S.P. și F.F.F. au
pătruns în curtea victimei, pe poarta neasigurată și, fiind noapte, nu au urmat
cărarea din curte care ocolea o porțiune de teren pe care se afla nisip, ci au
călcat peste acea grămadă de nisip, imprimând astfel urmele încălțămintei pe
care o aveau, respectiv pantofii tip sport purtați de inculpatul S.P. și
pantofii purtați de inculpatul F.F.F.
Ajungând la ușa
locuinței victimei D.A., în jurul orelor 22:00, cei doi inculpați au constatat
că ușa era asigurată prin interior, astfel că au tras de ușa din scânduri prin
care se făcea accesul în locuință și au pătruns astfel în singura încăpere a
locuinței, unde, pe pat, se afla victima D.A.
În continuare victima
D.A. a fost lovită de inculpați, i s-au cerut banii, după care a fost violată
repetat de aceștia, atât vaginal cât și oral, pe rând și chiar concomitent.
În condițiile
violului, victima D.A. a fost lovită repetat de ambii inculpați, care s-au
urcat și pe toracele acesteia, pentru a întreținere relații sexuale orale, au
strâns-o de gât.
Acestea s-au petrecut
în patul din încăpere, iar pe parcursul celor arătate, inculpatului S.P. i-a
căzut în pat un carnețel cu mai multe acte și fotografii care îl privesc.
În timpul derulării
celor de mai sus, inculpații S.P. și F.F.F. au avut și momente de intermitență,
când au fumat mai multe țigări în locuința victimei, chiștoacele fiind lăsate
de inculpați pe jos, respectiv la marginea sobei din încăpere.
La un moment dat,
inculpatul F.F.F. a fost apelat de numita G.F., cu care a vorbit, violul și
violențele față de victimă continuând și după aceasta.
Apoi cei doi
inculpați au ieșit din locuință, au mers către poartă, călcând din nou pe
grămada de nisip din curte, dar au hotărât să se întoarcă, pentru a căuta din
nou banii victimei și a repeta violul, astfel ca au intrat din nou în locuință,
au căutat banii victimei și au încercat să o violeze din nou, însă posibil de
această dată nu au mai avut erecție.
Pe fondul celor
arătate, inculpații au lovit din nou victima, au strâns-o de gât, cel mai
probabil în ideea suprimării vieții acesteia, pentru a nu putea ulterior să
relateze infracțiunile ce s-au comis împotriva sa de către inculpați.
După aceea inculpații
S.P. și F.F.F. au părăsit locuința victimei D.A. și s-au deplasat la locuința
lui S.L., frate cu inculpatul S.P., unde acesta din urma și-a luat o altă
geacă, deoarece geaca de culoare albă cu care a fost îmbrăcat în timpul
comiterii infracțiunilor arătate se pătase cu sânge provenind de la victimă.
Apoi, inculpații au
plecat la domiciliul părinților inculpatului S.P., pe parcursul deplasării
cumpărând de la numitul B.G. o sticlă cu vin și țigări.
La domiciliul
părinților săi, inculpatul S.P. a afirmat că s-a bătut în sat, iar ulterior, la
un moment ce nu s-a putut stabili, mama sa a ars geaca albă cu care a venit
acasă inculpatul, pe care a purtat-o la momentul săvârșirii infracțiunilor,
care purta urme de sânge.
După ce inculpații au
consumat niște vin la domiciliul părinților inculpatului S.P., au discutat să
plece din sat, iar inculpatul F.F.F. l-a apelat pe numitul A.I., care este
taximetrist, care s-a deplasat din municipiul B. în satul C. și i-a luat pe
inculpați cu autoturismul.
Aceștia s-au deplasat
cu taxi-ul către satul C.N., în ideea de a o lua cu ei la București și pe U.A.,
dar la aceasta era lumina stinsă, astfel că au renunțat, au revenit cu taxi-ul
în centrul satului C., după care inculpatul S.P. s-a hotărât să nu mai plece,
dar a plătit cursa taxi-ului, cu care inculpatul F.F.F. s-a deplasat în acea
noapte în municipiul B.
A doua zi a fost
descoperit cadavrul victimei D.A., moartea acesteia era suspectă, astfel că au
început cercetările, iar inculpatul S.P. a fost găsit în timp ce se afla pe un
teren viran, la fotbal.
Deși inițial a negat
verbal implicarea sa în moartea victimei D.A., ulterior inculpatul S.P. a
cooperat cu organele de urmărire penale, și-a recunoscut implicarea în
săvârșirea infracțiunilor comise împotriva victimei, chiar dacă a încercat să
acrediteze ideea că inculpatul F.F.F. ar fi mult mai vinovat.
În după-amiaza zilei
de 9 martie 2009. inculpatul F.F.F. a revenit din municipiul B. în preajma
satului C., a ținut legătura telefonic cu familia sa, iar când, pe baza
interceptărilor efectuate, s-a stabilit că a ajuns la domiciliul părinților
săi, acesta a fost invitat la Postul de poliție C., unde ulterior a dat
declarație detaliată, prin care și-a recunoscut faptele încercând însă să
acrediteze ideea că inculpatul S.P. are o vinovăție mai mare.
Cei doi inculpați au
predat totodată, fiecare, încălțămintea pe care au purtat-o la momentul
săvârșirii faptelor, iar pe calea constatării tehnico-științifice traseologice
s-a stabilit ulterior că urmele plantare identificate cu ocazia cercetării la
fața locului, pe nisipul din curtea victimei, au fost produse de aceștia.
În urma efectuării
autopsiei cadavrului victimei D.A. s-a pus în evidență atât împrejurarea că au
apărut indicii că aceasta a fost victima unui viol, cât și împrejurarea că
moartea acesteia a fost violentă, ulterior fiind întocmit Raportul de expertiză
medico-legală (autopsie) nr. 27/C/2009 al Cabinetului Medico-Legal B., prin
care s-au concluzionat următoarele:
Moartea numitei D.A.
a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute,
consecutive comprimării regiunii cervicale cu degetele (sugrumare), posibil în
condițiile unui viol.
Cadavrul prezenta
multiple lovituri la nivelul feței și scalpului (excoriații, tumefieri, plagă
contuză), care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente din fața
victimei (dar nu se exclude și folosirea unui obiect contondent - plaga din
regiunea parietală stânga), în seara zilei de 8 martie 2009, sau în noaptea de
8 - 9 martie 2009 și care nu au legătură de cauzalitate cu decesul. În
condițiile supraviețuirii victimei, aceste leziuni ar fi necesitat aprox. 8 - 9
zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Traumatismul
toraco-abdominal (cu fractură de stern, fracturi multiple costale bilateral mai
multe planuri și contuzia de pancreas) a putut fi produs prin comprimare
toraco-abdominală cu genunchii și având în vedere starea precară de sănătate a
victimei și vârsta, puteau conduce la deces chiar și în absența comprimării
regiunii cervicale.
Cadavrul prezenta
echimoze pe fața internă a coapselor, care ar putea sugera producerea lor prin
comprimare cu degetele, în condițiile unui viol.
În secreția vaginală
s-au pus în evidență spermatozoizi, ceea ce atestă consumarea unuia sau mai
multor raporturi sexuale vaginale, în ultimele 24 - 48 de ore. În momentul
decesului, victima nu se afla sub influența intoxicației alcoolice. Sângele
victimei aparține grupei sanguine AB(IV).
Concluziile
medico-legale completează datele de anchetă, coroborându-se cu celelalte probe,
inclusiv Raportul de expertiză biocriminalistică întocmit în cauză, prin care a
fost identificată amprenta genetică a inculpaților la fața locului respectiv,
țigările fumate, ca fracție spermatică, recoltată din zona genitală și
perianală a victimei, provenind de la inculpatul F.F.F., a existat și o fracție
spermatică recoltată de la victimă care nu a putut fi valorificată, datorită
cantității insuficiente de ADN matriță.
În drept, faptele
inculpaților S.P. și F.F.F., așa cum au fost expuse, întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie,
viol și omor deosebit grav, prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 20 raportat
la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2
1
) lit. a) și c),
art. 197 alin. (1) și art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen., pentru ambii inculpați, și art. 37 lit. b) C. pen. pentru
inculpatul S.P.
Situația de fapt și
vinovăția inculpaților a rezultat din coroborarea probelor administrate în
cauză, respectiv declarațiile martorilor C.G., P.M., S.L., T.C., B.G., S.I.,
B.L., I.G., T.D., T.A.D. și G.D., proces-verbal de cercetare la fața locului,
cu planșă foto anexă, proces-verbal de căutare a gecii cu care a fost îmbrăcat
inculpatul S.P., dovezi de ridicare a pantofilor purtați de inculpații S.P. și
F.F.F., proces-verbal de redare scrisă a convorbirilor telefonice purtate între
inculpații F.F.F. și S.P., raport de constatare tehnico-științifică
traseologică nr. 29.913/2009, raport de expertiză biocriminalistică (ADN) nr.
342692/2009, raport de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 27/C/2009 al
C.M.L. B., cu planșă foto anexă, proces-verbal de reconstituire, efectuat cu
inculpatul S.P., cu planșă foto anexă.
Constatând că faptele
există, că ele constituie infracțiuni și că au fost săvârșite de inculpați,
instanța a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea
judiciară a pedepselor, pentru fiecare inculpat au fost avute în vedere
criteriile enumerate de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor
comise, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, urmarea
produsă - respectiv moartea victimei, conduita relativ sinceră a inculpaților.
În plus, pentru
inculpatul S.P. au fost avute în vedere starea de recidivă postexecutorie în
care se afla, aspectul că a mai săvârșit o faptă de viol pentru care s-a dispus
încetarea urmăririi penale ca urmare a retragerii plângerii de către partea
vătămată, persistența infracțională, el suferind mai multe condamnări.
De asemenea, tot față
de acest inculpat s-a avut în vedere faptul că el a avut inițiativa săvârșirii
faptelor, că a profitat oarecum de vârsta celuilalt inculpat și că i-a cerut în
timpul procesului penal, printr-un bilețel trimis celuilalt coinculpat, să ia
faptele asupra sa revenind la locul faptei, ceea ce atestă că inculpatul S.P.
este un inculpat periculos.
Față de inculpatul
F.F.F. s-a reținut lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, starea de
ebrietate, influența negativă a inculpatului S.P. asupra sa.
Față de aspectele
arătate mai sus, instanța a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea
inculpaților a dispozițiilor art. 74 C. pen.
Pe durata executării
pedepselor, cât și pentru perioada stabilită după executarea pedepselor, li s-a
interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),
teza a II-a și lit. b) C. pen., deoarece gravitatea faptelor comise îi face nedemni
pe inculpați de a fi aleși în autoritățile publice sau funcții elective sau de
a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Deoarece inculpații
au fost condamnați la pedepse privative de libertate, în temeiul dispozițiilor
art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării
preventive luate față de aceștia, iar conform dispozițiilor art. 88 C. pen.,
s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive,
începând cu data de 10 martie 2009 la zi.
Împotriva Sentinței
penale nr. 73 din 17 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, în termen legal au
declarat apel inculpații S.P. și F.F.F. și Parchetul de pe lângă Tribunalul
Vaslui.
Inculpatul S.P. a
solicitat reducerea pedepsei, față de circumstanțele reale și personale,
solicitând a se avea în vedere atitudinea sa procesuală, respectiv faptul că în
apel a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Aceeași motivare a
fost prezentată și de către inculpatul-apelant F.F.F., solicitându-se reducerea
pedepsei aplicate, care a menționat însă că a recunoscut săvârșirea tuturor
infracțiunilor, cu excepția celei de omor deosebit de grav.
Parchetul de pe lângă
Tribunalul Vaslui a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate,
arătând că faptele inculpaților se circumscriu infracțiunii de viol în formă
calificată, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani, deoarece aceștia, împreună, au
întreținut acte sexuale cu victima D.A., prin constrângere și profitând de
imposibilitatea ei de a se apăra. Astfel, apare greșită încadrarea dată faptei
de viol în forma simplă, pentru aceasta apărând ca nelegală și pedeapsa de 12
ani închisoare, deoarece pentru această infracțiune legea prevede pedeapsa
închisorii de până la 10 ani.
S-a mai invocat
faptul că hotărârea instanței de fond se bazează pe o greșită apreciere a
criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., care ar fi impus
aplicarea unor pedepse la limita maximului special prevăzut de lege, cu
aplicarea unor sporuri în condițiile art. 78 alin. (1) C. pen.
S-a solicitat a se
avea în vedere că victima era o femeie în vârstă, săracă, bolnavă de diabet, ce
a fost ajutată de vecini, de autoritatea locală să-și ducă traiul de pe o zi pe
alta. Cei doi inculpații au comis violențe de o intensitate foarte mare,
fractură de stern, fracturi multiple costale bilateral pe mai multe planuri,
contuzie de pancreas, echimoze la nivelul scalpului, feței și a coapselor, fapt
ce a determinat suferințe fizice deosebite care au condus la decesul instalat
într-un timp foarte scurt.
În plus, pentru
inculpatul S.P. s-a avut în vedere starea de recidivă postexecutorie în care se
afla, acesta suferind multiple condamnări începând din anul 1987, pentru
diverse infracțiuni, unele cu violență, și că a mai săvârșit o faptă de viol
pentru care s-a dispus încetarea urmăririi penale ca urmare a retragerii
plângerii de către partea vătămată, inculpatul manifestând persistență
infracțională deosebită.
S-a mai solicitat a
se reține în procesul de individualizare poziția procesuală incorectă a
inculpaților, precum și impactul produs de faptele inculpaților la nivelul
comunității din care fac parte.
Examinând apelurile
declarate de către inculpați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, sub
aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și
de drept, Curtea de Apel Iași, secția Penală și pentru cauze cu minori, prin
Decizia penală nr. 126 din 20 iulie 2010, a dispus:
A admis apelul
formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva Sentinței penale
nr. 73 din 17 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, pe care o desființează în
parte în latură penală. Rejudecând cauza:
A. A descontopit
pedeapsa rezultantă de 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare aplicată
inculpatului S.P. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente de:
a) 4 (patru) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.
192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;
b) 10 (zece) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de
tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin.
(2
1
) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 5
ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.;
c) 12 (doisprezece )
ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin.
(1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 7 (șapte) ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;
d) 25 (douăzeci și
cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav
prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și
7 (șapte ) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) C. pen.;
e) 8 luni închisoare
aplicată prin Sentința penală nr. 378 din 23 iunie 2009 a Judecătorii Bârlad,
definitivă prin neapelare la data de 20 iulie 2009, pentru infracțiunea de
conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de art.
86 alin. (1) din O.U.G. 195/2001.
În baza dispozițiilor
art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului,
arătată mai sus la punctul A-c) din prezenta decizie, din infracțiunea de viol
prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în
infracțiunea de viol calificat prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
A condamnat
inculpatul S.P., pentru săvârșirea infracțiunii de viol calificat prev. de art.
197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la
pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 7 (șapte) ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin.
(1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit
pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite pentru celelalte
infracțiuni concurente, arătate mai sus la punctul A, literele a), b), d), e),
dispunând ca inculpatul S.P. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 (douăzeci
și cinci) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 (trei) ani închisoare și 7
(șapte) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.
b) C. pen.
S-a stabilit total
pedeapsă principală de executat pentru inculpatul S.P. de 28 (douăzeci și opt)
ani închisoare și pedeapsa complementară de 7 (șapte) ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
B. A descontopit
pedeapsa rezultantă de 18 (optsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului
F.F.F. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente de:
a) 3 (trei) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. art. 192
alin. (2) C. pen.;
b) 7 (șapte) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de
tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin.
(2
1
) lit. a) și c) C. pen.;
c) 10 (zece) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1)
C. pen. și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
a II-a și lit. b) C pen.
d) 18 (optsprezece)
ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de
art. 174, 176 lit. d) C. pen. și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de
art. lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza dispozițiilor
art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului,
arătată mai sus la punctul B-c) din prezenta decizie, din infracțiunea de viol
prev. art. 197 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de viol calificat prev. de
art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
A condamnat
inculpatul F.F.F. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin.
(2) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și 5 (cinci)
ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
În baza art. 36 alin.
(1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit
pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite pentru celelalte
infracțiuni concurente, arătate mai sus la punctul B, literele a), b), d),
dispunând ca inculpatul F.F.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 18
(optsprezece) ani închisoare, care a sporit-o cu 2 (doi) ani închisoare și 5
(cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. lit. a) teza a II-a, lit. b)
C. pen.
S-a dispus totalul
pedepsei principale de executat de inculpatul F.F.F. de 20 (douăzeci) ani
închisoare și pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A menținut celelalte
dispoziții ale Sentinței penale nr. 73 din 17 martie 2010 a Tribunalului
Vaslui, care nu sunt contrare prezentei decizii.
A menținut măsura
arestării preventive a inculpaților S.P. și F.F.F. și a dedus din pedepsele
aplicate acestora perioada arestării preventive de după data de 17 martie 2010.
A respins ca
nefondate apelurile formulate de inculpații S.P. și F.F.F. împotriva aceleiași
hotărâri.
Cheltuielile
judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelului Parchetului de
pe lângă Tribunalul Vaslui, au rămas în sarcina acestuia, în temeiul art. 192
alin. (3) C. proc. pen.
În baza dispozițiilor
art. 189 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații-apelanți să
plătească statului fiecare câte de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
din apel, în acestea fiind incluse și onorariile apărătorilor desemnați din
oficiu, în cuantum de 200 RON, ce vor fi avansate către Baroul Iași din
fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî
astfel, a reținut următoarele:
Prima instanță a
reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor
inculpaților, cu excepția încadrării juridice pentru viol, dând o interpretare
probatoriului administrat în cauză și, ca urmare a coroborării acestuia, a
stării asupra vinovăției inculpaților S.P. și F.F.F., pentru săvârșirea
infracțiunilor de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie, viol și omor
deosebit grav, prev. de art. 192 alin. (2), art. 20 rap. la art. 211 alin. (1),
alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. a) și c), art. 197 alin. (1) și
art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., pentru ambii
inculpați, și art 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul S.P.
Din analiza
întregului material probator administrat în cursul cercetării judecătorești
asupra fondului, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut o situație
faptică fundamentată și o amănunțită analiză a probatoriului administrat,
expunând în detaliu elementele care au determinat reținerea probelor coroborate
ce au dus la concluzia vinovăției inculpaților, precum motivele înlăturării
apărărilor acestora, care la judecata în fond nu au recunoscut comiterea
infracțiunii de omor deosebit de grav.
Reaudiați și în apel,
inculpații și-au menținut susținerile de la instanța de fond, inculpatul S.P. a
recunoscut că a lovit victima cu palmele în timpul derulării actelor sexuale,
însă consideră că aceste violențe nu i-au produs decesul, acesta survenind
datorită vârstei înaintate a acesteia.
Reevaluând
probatoriul administrat, Curtea a constatat că reținerea situației faptice în
prezenta cauză s-a realizat prin coroborarea unor probe directe și indirecte,
din a căror înlănțuire a rezultat cursivitatea argumentației logice, care duce
la concluzia înlăturării oricăror dubii asupra nevinovăției inculpaților cu
privire la toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Din punct de vedere
al situației de fapt, s-a dovedit că, în seara zilei de 8 martie 2009,
inculpații S.P. și F.F.F., după ce au ajuns în drum, în fața porții locuinței
victimei D.A., au pătruns în curtea victimei, pe poarta neasigurată, au călcat
pe o grămadă de nisip, imprimând astfel urmele încălțămintei pe care o aveau,
respectiv pantofi tip sport purtați de inculpatul S.P. și pantofii purtați de
inculpatul F.F.F.
Ajungând la ușa
locuinței victimei D.A., în jurul orelor 22:00, cei doi inculpați au constatat
că ușa era asigurată prin interior, astfel că au tras de ușa din scânduri prin
care se făcea accesul în locuință și au pătruns astfel în singura încăpere a
locuinței, unde, pe pat, se afla victima D.A.
În continuare,
victima D.A. a fost lovită de inculpați, și i s-au cerut banii, după care a
fost violată repetat de aceștia, atât vaginal cât și oral, pe rând și chiar
concomitent, victima D.A. fiind lovită repetat de ambii inculpați, care au
urcat și pe toracele acesteia, pentru a întreține relații sexuale orale, au
strâns-o de gât.
Pe fondul celor
arătate, inculpații au lovit din nou victima, au strâns-o de gât, cel mai
probabil în ideea suprimării vieții acesteia, pentru a nu putea ulterior să
relateze infracțiunile comise împotriva sa de către inculpați.
Violențele de o
intensitate foarte mare, respectiv fractură de stern, fracturi multiple costale
bilateral pe mai multe planuri atestă acțiunile inculpaților care, pentru a
putea realiza actele sexuale orale, s-au urcat cu toată greutatea lor pe zona
toracică a victimei, iar producerea sugrumării este dovedită de fractura totală
de cartilagiu tiroidian.
Intenția de a ucide
victima a fost dovedită de faptul că au realizat comprimarea regiunii cervicale
cu degetele (sugrumare), fracturând total cartilagiul tiroidian, așa cum
rezultă din raportul de autopsie. Așadar, intenția de a ucide a îmbrăcat forma
directă, în sensul că au prevăzut și urmărit rezultatul acțiunilor lor, și
anume decesul victimei, aspect care derivă din zona vitală asupra căreia au
acționat, respectiv gâtul, și din modalitatea de comitere, în principal prin
mijlocul utilizat, sugrumarea cu mâinile, acțiuni apte de a produce decesul.
De altfel, acțiunile
conjugate ale inculpaților, care împreună au întreținut acte sexuale cu victima
D.A., profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, fiind o femeie în vârstă
(69 ani, bolnavă de diabet, nedeplasabilă, se circumscriu infracțiunii de viol
în formă calificată prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru
care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani.
A mai reținut Curtea
de Apel Iași că există viol în această formă agravată, așa cum s-a statuat în
practica juridică a instanțelor, chiar și atunci când fiecare făptuitor s-a
aflat, în timpul actelor sexuale, în încăperi diferite; dacă au acționat
împreună pentru intimidarea victimei și înfrângerea voinței acesteia, în speța
de față, situația este mult mai complexă, vădind realizarea formei calificate a
violului, deoarece inculpații și-au împletit acțiunile pentru realizarea
violului, acțiunile lor dându-le o mai mare încredere în reușita infracțională.
Curtea a reținut, ca
și instanța de fond, că declarațiile inculpaților care reflectă adevărul sunt
cele date în cursul urmăririi penale, deoarece, pe de o parte se coroborează cu
restul probelor administrate, iar, pe de altă parte, au constituit și coerență
în expunere. De altfel, declarații olografe ale inculpaților sunt în acord
total cu situația faptică reținută de instanță și sunt apreciate ca fiind
complete și corecte și prin aprecierea proximității de evenimente analizate. În
timpul cercetării judecătorești, inculpații au făcut declarații trunchiate,
încercând să acrediteze ideea că nu au omorât victima, arătând că loviturile pe
care i le-au aplicat au fost de intensitate mică. Aceste susțineri contrazic
declarațiile pe care le-au scris chiar ei la urmărirea penală și în cuprinsul
cărora au relatat cum au lovit victima, cum s-au urcat cu picioare pe toracele
ei, precum și urmele rămase pe cadavru, prezentate în detaliu mai sus.
Fiind fondat motivul
de apel al parchetului în ceea ce privește încadrarea infracțiunii de viol,
Curtea a procedat la schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Ca și consecință a
schimbării încadrării juridice, Curtea a procedat la condamnarea inculpaților
pentru infracțiunea de viol calificat, cu efectul stabilirii unor pedepse
pentru care vor avea în vedere toate criteriile legale prevăzute de art. 72 C.
pen., care conduc la concluzia necesității aplicării unei pedepse principale cu
închisoarea, orientată spre maximul special prevăzut de lege pentru
infracțiunea de viol în formă calificată pentru inculpatul S.P., spre mediu,
pentru inculpatul F.F.F., așa cum a procedat și instanța de fond în mod corect
cu privire la celelalte infracțiuni.
Atât pentru indicarea
parametrilor care determină stabilirea unor pedepse în cuantumul maxim special
prevăzut de lege pentru infracțiunea de viol în formă calificată, pentru
săvârșirea căreia Curtea a dispus condamnarea inculpaților, dar și pentru
analiza pedepsei stabilite de instanța de fond pentru infracțiunile de violare
de domiciliu, tentativă de tâlhărie, omor deosebit grav, apreciate de Curte ca
fiind legale și temeinice, s-a procedat la analiza în amănunt a criteriilor
prevăzute de art. 72 C. pen.
Gradul de pericol
social concret al infracțiunilor săvârșite de către inculpați este ridicat,
rezultând în parte din modalitatea de comitere a acestora, și în aprecierea de
față sunt concludente următoarele elemente: pătrunderea, pe timp de noapte,
prin forțarea ușii de acces, în locuința victimei, despre care știau că este o
femeie în vârstă de 69 ani, bolnavă de diabet, nedeplasabilă, pentru a-i lua
banii și pentru a o viola, aspecte care conturează analiza anterioară a
elementelor care-i poziționau într-o stare de avantaj; violarea repetată a
victimei, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, prin realizarea de
acte sexuale normale și orale, în timpul cărora inculpații s-au ajutat
reciproc, ținând-o, alternativ, de mâini, de gură, realizând chiar acte sexuale
concomitente asupra ei; lovirea repetată a victimei în timpul actelor sexuale
la care o supuneau, precum și acțiunile inculpaților care, pentru a putea
realiza actele sexuale orale, s-au urcat cu picioarele, cu toată greutatea lor
pe zona toracică a victimei, violențe de o intensitate foarte mare, care i-au
produs un traumatism toraco-abdominal cu fractură de stern, fracturi multiple
costale bilateral pe mai multe planuri și contuzie de pancreas; sugrumarea
victimei, pentru a nu fi descoperite faptele pe care le comiseseră.
Aspectele prezentate
mai sus relevă gradul ridicat de agresivitate reală al inculpaților, care au
manifestat într-un context situațional o reacție puternică de violență fizică
și sexuală, culminând cu sugrumarea victimei în scopul arătat.
Toate aceste aspecte
justifică aplicarea unei pedepse principale cu închisoarea, pentru infracțiunea
de viol calificat, orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru
inculpatul S.P., și într-un cuantum mediu, pentru inculpatul F.F.F., precum și
menținerea pedepselor aplicate de către instanța de fond pentru infracțiunile
de violare de domiciliu, tentativă de tâlhărie și omor deosebit grav, deoarece
acest tratament sancționator constituie o manieră optimă de atingere a
scopurilor și funcțiilor pedepsei, redozarea solicitată de către inculpați
nefiind de natură a asigura reeducarea și reinserția lor socială.
Pe de altă parte,
stabilirea unor pedepse pentru infracțiunea de viol calificat de maniera
arătată mai sus instituie un tratament sancționator unitar, fiind guvernate de
aceleași coordonate care au fost trasate și de către instanța de fond în
stabilirea pedepselor pentru celelalte infracțiuni, pentru comiterea cărora
inculpații au fost condamnați.
Ca și consecință,
având în vedere aceleași criterii de mai sus, Curtea a stabilit și o durată
corespunzătoare a pedepsei complementare pentru infracțiunea de viol calificat
pentru fiecare dintre cei doi inculpați, printr-o păstrare a proporțiilor cu
aspectele avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei principale, dar și
în raport de limitele prevăzute de lege pentru cele două tipuri de pedepse.
În procesul de
contopire a pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, Curtea a
apreciat ca fiind necesară aplicarea unui spor de pedeapsă, în raport de
cuantumul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, de numărul
acestora, de aprecierea de ansamblu a situației faptice cu toate implicațiile
arătate, care demonstrează periculozitatea ridicată și agresivitatea sporită a
inculpaților, natura relațiilor sociale înfrânte de către aceștia și de
necesitatea sancționării corespunzătoare a activității lor infracționale,
tocmai pentru a atinge scopul final al pedepsei.
Împotriva Deciziei
penale nr. 126 din 20 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru
cauze cu minori, au declarat recurs inculpații F.F.F. și S.P.
Inculpatul F.F.F. a
solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, invocând
motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen.
A solicitat
reindividualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului și înlăturarea
sporului de 2 ani închisoare aplicat de instanța de apel și reducerea pedepsei
la 18 ani închisoare.
Inculpatul S.P. a
solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de
apel, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 385
9
pct. 6, pct. 18, pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.
A solicitat achitarea
inculpatului S.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211
C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10
lit. a) C. proc. pen.; achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 C.
pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10
lit. c) C. proc. pen., susținând că, eventual, se poate reține o tentativă la
infracțiunea de viol; și achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 176
lit. d) C. pen., solicitând de fapt înlăturarea literei d), pentru că nu se mai
justifică în cauză.
Examinând hotărârea
atacată atât prin prisma criticilor formulate, în scris, și susținute în cursul
dezbaterilor în fața instanței de recurs, cât și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
recursurile declarate de inculpații F.F.F. și S.P. sunt fondate, dar numai în
ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen., privind individualizarea judiciară a pedepselor stabilite în
sarcina inculpaților.
Va casa în parte
decizia atacată numai cu privire la sporurile de pedeapsă aplicate
inculpaților, pe care le înlătură, urmând ca în final inculpatul F.F.F. să
execute pedeapsa de 18 ani închisoare și inculpatul S.P. să execute pedeapsa de
25 ani închisoare.
Va menține celelalte
dispoziții ale deciziei atacate, pentru considerentele ce vor fi arătate în
continuare.
Principiul
individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea,
cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul
de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.
Pedeapsa, pe lângă
funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și
funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să
determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Funcția de
exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil
atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei
nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de
gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.
Individualizarea
judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere
toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, de
limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise,
de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează
răspunderea penală.
La individualizarea
pedepsei, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de
dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor ținând
seama de pericolul social al faptelor săvârșite de către cei doi inculpați și
de împrejurările care agravează răspunderea penală a acestora.
Astfel, faptele
săvârșite de către cei doi inculpați, respectiv de inculpatul S.P.,
infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.
b) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1),
alin. (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea
art. 37 lit. b) C. pen.; art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 174 - 176 lit. d)
C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de către inculpatul F.F.F.,
infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., infracțiunea prevăzută de
art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2
1
)
lit. a) și c) C. pen.; art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 174 - 176 lit. d) C.
pen. negreșit sunt fapte grave cu un pericol social foarte ridicat, care atrag
răspunderea penală cu aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special al
limitelor de pedeapsă stabilite de către legiuitor pentru fiecare infracțiune
în parte, însă împrejurarea că scopul care a determinat deplasarea acestora la
locuința victimei D.A. atestă faptul că inculpații au urmărit, cu claritate,
scopul activității infracționale, acela de a sustrage bani din domiciliul
victimei, fiind singura constantă infracțională care a condus și la săvârșirea
celorlalte fapte, precum și împrejurarea că aceștia au participat prin
declarațiile date la aflarea adevărului cu privire la faptele săvârșite, creează
convingerea instanței de recurs că sporul aplicat de instanța de apel de 3 ani
închisoare pentru inculpatul S.P. și de 2 ani pentru inculpatul F.F.F. este
nejustificat în raport cu circumstanțele generale prevăzute de art. 72 C. pen.
Prin declarațiile date
de F.F.F. la data de 9 - 10 martie 2009, declarația inculpatului S.P. din data
de 9 martie 2009, aceștia au recunoscut faptele săvârșite, declarând în detaliu
exercitarea de violențe asupra victimei, întreținerea de raporturi sexuale cu
aceasta, violarea domiciliului acesteia prin forțarea ușii de acces, scopul
care i-a determinat, în fapt, de a pătrunde în locuința acesteia, anume acela
de a o tâlhări, sunt împrejurări care au generat aflarea adevărului cu privire
la stabilirea vinovăției inculpaților și a faptelor comise și care, ținând
seama de dispozițiile generale de individualizare a pedepsei, atenuează
răspunderea penală a inculpaților în sensul dispozițiilor art. 72 C. pen.
Chiar dacă aceștia
și-au schimbat depozițiile date la urmărirea penală, într-o proporție foarte
mică, în faza de cercetare judecătorească, cu privire la scopul care i-a
determinat pe cei doi inculpați să pătrundă în casa victimei, în sensul că
inculpatul S.P. a declarat că a intrat în casa victimei cu scopul de a avea cu
aceasta relații sexuale, iar inculpatul F.F.F. a declarat că scopul a fost
acela de a fura, și nu de a întreține relații sexuale cu victima, însă aceștia
în continuare au recunoscut toate celelalte fapte săvârșite, determină o
atitudine care conduce la beneficiul aplicării criteriilor generale de
individualizare a pedepselor.
Cu privire la motivul
de casare invocat de inculpatul S.P., prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 6 C. proc. pen., în sensul că inculpatul a dat declarația din data de 9
martie 2009, fără a fi asistat de apărător, prezența acestuia fiind obligatorie
întrucât deja începuse urmărirea penală, instanța de recurs nu poate primi
acest motiv de recurs.
La data de 9 martie
2009, declarația inculpatului S.P. a început la ora 14:00 și s-a terminat la
ora 19:30 din aceeași dată, declarație care într-adevăr nu a fost dată în
prezența unui apărător al inculpatului, însă la acel moment urmărirea penală
împotriva inculpatului nu era începută, întrucât începerea urmăririi penale
împotriva acestui inculpat a fost dispusă prin Rezoluția Parchetului de pe
lângă Tribunalul Vaslui dată în Dosar nr. 262/P/2009 din data de 9 martie 2009,
ora 20:20.
Astfel, dispozițiile
art. 171 alin. (2) C. proc. pen. nu instituie obligativitatea asistenței
juridice a învinuitului sau inculpatului în faza actelor premergătoare, această
fază nefiind o parte componentă a procesului penal și pentru această etapă nu
există o reglementare privind exercitarea dreptului la apărare. Garantarea
dreptului la apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de
începerea urmăriri penale, când făptuitorul nu are calitate de învinuit sau
inculpat, așa cum este cazul declarației dată de către S.P.
Înalta Curte constată
că nu sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) raportat la art. 270 lit.
b) C. proc. pen. și, prin urmare, incidentul invocat de apărarea inculpatului
S.P. nu este supus sancțiunii nulității actelor procedurale realizate și nu se
impune pentru acest motiv de casare trimiterea dosarului la parchet în vederea
refacerii urmăririi penale.
Cu privire la motivul
de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen. privind
schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art.
197 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 C. pen.,
susținând acesta că infracțiunea de viol nu este dovedită, în acest sens
existând doar declarația inculpatului F.F.F., care îl incriminează pe
inculpatul S.P., acesta nefinalizând actul sexual cu victima, acțiunea sa
oprindu-se la nivelul tentativei, Înalta Curte constată că nici acest motiv de
casare nu este fondat.
Într-adevăr,
tentativa de viol poate fi reținută când făptuitorul pune victima în stare de
neputință de a se apăra sau de a-și exprima voința pentru a avea cu ea actul
sexual, act pe care nu îl poate realiza datorită unor împrejurări independente
de voința sa, însă instanța de recurs constată că inculpatul, în declarația
dată în faza de urmărire penală, a recunoscut că a întreținut un act sexual cu
victima și în declarația din data de 10 martie 2009, inculpatul recunoaște că a
întreținut raporturi sexuale normale cu victima, dar și 2 raporturi sexuale
orale cu aceasta, neprecizând dacă a avut sau nu finalitate a actelor sexuale,
urmând ca apoi în fața instanței de fond acesta să-și schimbe depoziția, în
sensul că a precizat că nu a avut o finalitate a actului sexual.
Față de aceste
împrejurări, instanța de recurs nu poate menține ca unică probă în cauza de
față ultima declarație a inculpatului dată în faza de judecată a cercetării
judecătorești la instanța de fond pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 20
C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. inculpatului, întrucât chiar din
atitudinea oscilantă a inculpatului nu rezultă o atitudine sinceră, care să
conducă la reținerea ca reală a acestei ultime declarații și, mai mult decât
atât, depozițiile date în faza de urmărire penală și înainte de începerea
urmăririi penale se coroborează cu depozițiile susținute în mod constant ale
coinculpatului F.F.F.
Cu privire la cazul
de casare invocat de inculpatul S.P. în sensul dispozițiilor art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., privind achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de
art. 20 raportat la art. 211 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 alin.
(2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că
nu este fondat.
Din declarațiile date
în faza de urmărire penală și înainte de începerea urmăririi penale, inculpatul
S.P. a precizat că împreună cu coinculpatul F.F.F. s-au deplasat la locuința
victimei cu scopul de a o tâlhării, iar în fata instanței de fond acesta a
revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, susținând că s-au
deplasat la locuința victimei pentru a întreține relații sexuale cu acesta,
Înalta Curte nu poate reține nici acest motiv de recurs ca fondat, atâta timp
cât din declarațiile date și de coinculpatul F.F.F. rezultă scopul comun al
acestora de a tâlhării victima și de a întreține raporturi sexuale cu aceasta.
Cât privește
solicitarea inculpatului S.P. de a se dispune achitarea pentru infracțiunea
prevăzută de art. 197 C. pen. în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (2) lit.
a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., nici acest motiv de casare nu
poate fi primit, având în vedere recunoașterea în mod constant a celor doi
inculpați că au întreținut în mod repetat acte sexuale normale și orale cu
victima, instanța nu poate reține că inculpatul S.P. nu a săvârșit această
infracțiune.
Cât privește
solicitarea inculpatului S.P. de a se dispune achitarea pentru infracțiunea
prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., de fapt înlăturarea literei d), pentru
că nu se mai justifică în cauză, nici această critică nu poate fi primită de
instanța de recurs, din declarațiile inculpaților, care au recunoscut că în
timp ce aceștia întrețineau raporturi sexuale cu victima, în același timp o
loveau pe victimă cu pumnii în zona feței și a toracelui, iar în timpul
întreținerii raporturilor sexuale orale cu aceasta inculpații se urcau cu
genunchii pe sternul acesteia, precum și din raportul de expertiză
medico-legală întocmit de Cabinetul medico-legal B., din care rezultă că
moartea victimei a fost violentă, fiind datorată insuficienței
cardio-respiratorii acute, consecutive comprimării regiunii cervicale cu
degetele, posibil în condițiile unui viol, și că prezenta multiple lovituri la
nivelul feței și scalpului, care ar fi putut fi produse prin lovire cu mijloace
contondente, traumatism toraco-abdominal, coroborate, determină certitudinea
săvârșirii faptei de omor calificat prevăzută de art. art. 176 lit. d) C. pen.
Pentru toate aceste
considerente, Înalta Curte constată că recursurile inculpaților sun fondate
numai cu privire la sporurile de pedeapsă aplicate, pe care le va înlătura,
urmând ca în final inculpatul F.F.F. să e