ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2919/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 70 din 17 martie 2010, Tribunalul Vaslui, secția penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui în sensul reținerii și a stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul O.V. a fost trimis în judecată.

Pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. c) și 176 lit. c) C. pen. cu aplic art. 37 lit. a) și 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.V., cetățean român, 12 clase, pensionar, căsătorit, doi copii majori, recidivist, în prezent aflat în P. Iași, la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 3694 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 23 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 82 din 4 iunie 1997 a Tribunalului Vaslui, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 5 ani, rezultând în total o pedeapsă de 30 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe care inculpatul urmează să o execute.

Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului O.V. și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2009 la zi.

A luat act că soția victimei, O.C., nu a formulat pretenții civile față de inculpat.

Conform art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul să achite S.A.J. Vaslui suma de 196,20 RON cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat inculpatul O.V. la 1600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON reprezentând onorarii pentru avocați din oficiu asigurați inculpatului la urmărirea penală și judecată, s-a avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul O.V. are vârsta de 60 de ani și s-a liberat la data de 01 iulie 2009 din executarea unei pedepse de 23 ani închisoare, aplicată acestuia pentru o infracțiune de omor deosebit de grav săvârșită în anul 1996.

Anterior, în anul 1973 a mai fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru infracțiunea de omor.

Ulterior ultimei sale liberări din penitenciar, deși figurează cu domiciliul......, inculpatul s-a stabilit în P., locuind într-o casă situată în imediata vecinătate a casei fratelui său O.C., care avea vârsta de 65 ani.

În ziua de 04 octombrie 2009, inculpatul O.V. s-a deplasat în comuna C., jud. Vaslui, unde s-a întâlnit, printre alții, cu numitul C.Ș. cu care este cumătru, deoarece acesta din urmă i-a botezat un copil.

Inculpatul O.V. s-a exprimat către martorul C.Ș. că, atunci când a ieșit din închisoare, i-ar fi rămas acasă un abric, un circular și că vrea să recupereze aceste unelte de la fratele său O.C., pe care a spus că îl va bate.

Ulterior, inculpatul O.V. s-a deplasat la domiciliu .......... ., iar pe seară, în jurul orelor 20

00

, a trecut în curtea fratelui său O.C. care se afla acolo, în stare de ebrietate și cu care a băut vin.

În acest timp, soția victimei O.C., respectiv martora O.C., se afla în locuință și nu a sesizat sosirea inculpatului, deoarece este posibil ca și aceasta să fi fost sub influența alcoolului.

Pe fondul împrejurării că inculpatul dorea să-l convingă prin corecție fizică pe fratele său O.C. să-i restituie uneltele de care s-a făcut vorbire, inculpatul O.V. a început să-i aplice victimei multiple lovituri cu pumnii, picioarele, obiecte aflate pe terasa casei, ulterior urme de sânge fiind observate pe o băncuță de lemn, pe un ghiveci, timp în care victima O.C. se văieta și striga "Văleu! Nu mai da!"

Pe drum a trecut martora Ș.V., care și-a dat seama că în curtea victimei O.C. se petrecea ceva grav, deoarece l-a auzit pe inculpatul O.V., despre care știa că este violent, cerându-i pe un ton ridicat fratelui său O.C. să-i aducă abricul acasă, ulterior această martoră auzind și victima care îl ruga pe inculpat să nu-l mai lovească, pentru că astfel o să-l omoare.

În acest timp, pe drum a trecut și martora M.M., care a auzit atât vaietele victimei, cât și glasul inculpatului, care îi replica: "Lasă că-ți dau eu ție!"

Auzind cele ce se petreceau, martora s-a speriat și s-a îndepărtat, apelând apoi pe telefonul mobil pe martorul F.D., care este paznic comunal și pe care l-a informat cu privire la cele ce se petrecea.

Martorul F.D. s-a deplasat la gardul locuinței victimei, pentru a asculta ce se întâmplă, spre a nu alerta degeaba organele de poliție, auzind loviturile pe care i le aplica inculpatul victimei, amenințările cu moartea pe care inculpatul le profera și solicitarea acestuia de a i se restitui de către victimă acel abric și alte unelte.

Constatând ce se întâmplă, martorul F.D. s-a îndepărtat puțin de locul faptei, în condițiile în care nu fusese văzut de inculpat și, în jurul orelor 20

20

, a apelat serviciul de urgență "112".

Ulterior, după circa 20 - 30 minute, a fost apelat de către șeful Postului de poliție T., pe care l-a informat cu privire la cele ce se petreceau, care s-a deplasat în scurt timp în satul P., după care împreună cu martorul, cu lanternele aprinse, au pătruns în curtea victimei O.C., găsind victima încă în viață, plină de sânge, prezentând multiple leziuni, vorbind rar și încet, situație în care victima a fost ridicată pe un pat aflat pe terasa casei.

Abia la acel moment, din locuință a ieșit martora O.C. - soția victimei.

Victima O.C. a mai reușit să comunice faptul că a fost bătut de fratele său V. de la niște scule, că a fost lovit și cu un scaun, după care, nu la mult timp, a decedat.

Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, raport de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor precum și declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, în faza de urmărire penală, inculpatul O.V. a recunoscut comiterea faptei cu precizarea că nu a urmărit uciderea victimei, el doar l-a împins iar în cădere victima s-a lovit de bordura de beton din fața casei sale unde a avut loc conflictul.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei, reține instanța de fond că în cauză sunt incidente atât disp. art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie, cât și disp. art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie, sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul O.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de omor, cât timp nu a urmărit suprimarea vieții victimei, sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen.

Inculpatul a criticat sentința și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând reducerea acesteia prin înlăturarea sporului.

Prin Decizia penală nr. 92 din 27 mai 2010 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O.V., deținut în P. Iași împotriva Sentinței penale nr. 70 din 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 3740/89/2009 sentință penală, pe care a menținut-o.

A menținut starea de arest a inculpatului O.V. fiul lui T. și R., iar în baza art. 383 C. pen., a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 17 martie 2010.

A obligat pe apelant să plătească statului suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, onorariu apărător din oficiu, suportat din fondurile statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că încadrarea juridică dată faptei este corectă iar pedeapsa aplicată corespunde gravității faptei comise.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul O.V., reiterând motivele de apel referitoare la greșita încadrare juridică a faptei și la netemeinicia pedepsei, invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a-l respinge, ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond rezultând din coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, corespunzând situației de fapt reținută, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.

Încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținută, loviturile aplicate victimei, intensitatea acestora ca și zona vizată constituind elementul material al laturii obiective a infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen.

Autopsierea cadavrului a evidențiat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui traumatism toracic cu fracturi costale bilaterale, fracturi de stern.

Se menționează că leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu pumnii și picioarele și obiecte contondente aplicate pe fețele anterioare și laterale ale toracelui într-o succesiune ce nu se poate preciza atât cu victima față în față cât și căzută la pământ cât se puteau produce și prin lovire, comprimare, cu picioarele și genunchii.

Se arată că între traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Ca atare, din modul în care a acționat inculpatul rezultă intenția acestuia de a suprima viața victimei împrejurare ce face imposibilă reținerea infracțiunii prev. de art. 183 C. pen.

În cazul infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., rezultatul letal este doar urmarea acțiunii praeterintenționate, situație ce nu este incidentă în cauza dedusă judecății, intensitatea loviturilor aplicate ca și zonele vizate evidențiind intenția inculpatului de a suprima viața victimei.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că a fost corect indivualizată, cuantumul pedepsei stabilite de instanța de fond, fiind în concordanță cu gravitarea deosebită a faptei comise.

În procesul de individualizare judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv prin aplicarea unor lovituri multiple de o asemenea intensitate, întrucât au determinat decesul victimei.

De asemenea, s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale el săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prev. de art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) din C. pen.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu se impune reducerea pedepsei în condițiile în care inculpatul O.V. a fost condamnat anterior pentru comiterea a două infracțiuni de omor iar la scurt timp de la liberarea condiționată a comis fapta dedusă judecății respectiv a treia infracțiune de omor a cărei victimă a fost chiar fratele său.

Toate aceste aspecte dovedesc periculozitatea deosebită a inculpatului ce ar fi impus condamnarea la detenția pe viață și în nici un caz aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus așa cum solicită inculpatul.

Neexistând alte motive de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea din oficiu recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat, recursul inculpatului.

Va deduce din pedeapsă prevenția inculpatului de la 5 octombrie 2009 la zi.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2009 la 25 august 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2010.