ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2569/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 128 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul P.S. (zis P., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, 2 copii minori, agricultor, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Iași), la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și 18 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., sporită cu 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului P.S. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa de 22 ani închisoare stabilită acestuia durata reținerii și arestării preventive, de la 22 noiembrie 2010 la zi.

A luat act că partea vătămată D.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul să achite părților civile Spitalul Județean de Urgență Vaslui suma de 8.885,18 RON și Serviciul Județean de Ambulanță Vaslui suma de 825,60 RON, cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul P.S. la plata sumei de 2.800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu desemnați la urmărirea penală și la judecată, au fost avansați din fondurile Ministerului Justiției.

S-a reținut că prin Rechizitoriul nr. 541/P/2010 întocmit la data de 14 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, prev. de art. 174 C. pen., și tentativă la omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 356/89/2011. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că în noaptea de 12/13 noiembrie 2010, inculpatul P.S., în domiciliul său din satul P., comuna P., jud. Vaslui, folosind o sticlă cu lichid inflamabil, le-a stropit pe concubina sa D.F., precum și pe bunica acesteia, victima N.N., după care le-a dat foc.

La primul termen de judecată din data de 30 martie 2011, inculpatul a fost audiat. Inculpatul și-a nuanțat declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, recunoscând că a stropit cele două femei, însă fără a avea cunoștință de conținutul sticlei respective. Inculpatul nu a știut să spună cum au luat foc victima și partea vătămată. La același termen de judecată, fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul a înțeles să se prevaleze de prevederile acestui text de lege. Instanța a constatat imposibilitatea aplicării art. 320 1 C. proc. pen., raportat la poziția procesuală a inculpatului, având în vedere că declarația acestuia nu a constituit o recunoaștere integrală și necondiționată a situației de fapt reținute prin actul de sesizare a instanței.

Au fost audiați martorii din lucrări G.E., S.F., L.C., H.C. și A.V., martori care în seara respectivă se aflau la un priveghi și care au relatat aspecte ulterioare comiterii faptei, în sensul că au văzut-o pe partea vătămată D.F. ieșind din casa inculpatului, dezbrăcată până la brâu și spunând că inculpatul le-a stropit cu diluant și le-a dat foc. În apărare, inculpatul P.S. și-a propus audierea, în calitatea de martor, a părții vătămate D.F., calitate în care a fost audiată de către instanță, având în vedere faptul că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză. Martora D.F. și-a schimbat declarațiile date inițial în faza de urmărire penală și a încercat să convingă instanța că faptele au fost urmarea unui accident cu urmări nefericite, iar inculpatul nu are nicio vină în comiterea lor.

Inculpatul P.S. a depus un memoriu în care reiterează susținerile făcute în fața instanței de judecată, în sensul că a aruncat conținutul sticlei pe cele două femei cu scopul de a o face să tacă din gură pe N.N., fără însă a cunoaște modalitatea în care cele două s-au aprins. Susține inculpatul în memoriul său că dacă ar fi încercat să le omoare pe cele două femei, nu ar mai fi intervenit să le salveze aruncând o găleată de apă pentru a stinge focul și făcând demersuri la vecini pentru a chema ambulanța. Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt: Inculpatul P.S. are vârsta de 33 ani, este locuitor al satului P., a trăit în concubinaj cu o terță persoană cu care a conceput doi copii, iar după separarea în fapt, concubina sa a plecat în străinătate și, ulterior, inculpatul a inițiat o relație de concubinaj cu vătămata D.F., aceștia locuind împreună la domiciliul inculpatului.

În ziua de 12 noiembrie 2010, inculpatul a consumat alcool, a fost la un magazin din sat, de unde a cumpărat vopsele și lichid inflamabil, de gen "T.", pe care, împreună cu concubina sa D.F., le-a adus la domiciliu și le-a depozitat pe jos, în camera situată pe partea dreaptă a holului de intrare. Ulterior, în aceeași seară, inculpatul P.S. s-a deplasat la locuința părinților concubinei sale D.F., împreună cu aceasta, acolo consumând băuturi alcoolice, până către orele 24:00, iar la domiciliul inculpatului a rămas victima N.N., în vârstă de 67 ani, care era bunica vătămatei D.F. După ce au consumat diferite băuturi alcoolice la domiciliul părinților lui D.F., către miezul nopții, inculpatul și vătămata D.F.

au revenit la locuință, care, în afară de bucătăria situată în partea stângă a holului de intrare și camera din dreapta holului, unde au fost depozitate vopselurile și lichidul inflamabil, era prevăzută cu o cameră în care inculpatul și vătămata dormeau împreună. Având în vedere ora târzie, inculpatul P.S. s-a retras în camera de dormit, timp în care vătămata D.F. a rămas în bucătărie unde, pe pat, se afla victima N.N., cele două discutând diverse probleme, printre care și cea a relației dintre partea vătămată și inculpat. Acesta din urmă, văzând că vătămata D.F. nu vine în pat, s-a apropiat de ușa bucătăriei și susține că victima N.N. îi spunea vătămatei D.F. că o să-i facă vrăji inculpatului, ca acesta să nu mai aibă altă femeie și să nu se mai poată recăsători.

În aceste condiții, inculpatul a intrat în camera opusă bucătăriei în care se aflau victima N.N. și vătămata D.F., a luat o sticlă de diluant, din plastic, deplasându-se către bucătărie, timp în care a scos dopul de plastic al recipientului, pe care l-a aruncat pe jos în momentul intrării în bucătărie, după care a stropit atât victima, cât și vătămata cu lichidul inflamabil, și, folosind un chibrit, le-a dat foc. Partea vătămată D.F., fiind mai tânără, a fugit din locuință, cu hainele în flăcări, rupându-și hainele de pe ea, astfel că a ajuns în drumul public în bustul gol, țipând după ajutor. În apropiere se desfășura o pomenire, astfel că mai multe persoane au ieșit în drum, alertate de țipete, iar vătămata D.F.

a relatat că ea și bunica ei N.N. au fost incendiate cu lichid inflamabil de inculpatul P.S. În acest timp, inculpatul, rămas cu victima N.N. în locuință, a conștientizat fapta gravă pe care a săvârșit-o, astfel că a încercat să stingă flăcările de pe corpul victimei, pe care apoi a scos-o din locuință. În acest timp, prin serviciul de urgență "112", a fost anunțată ambulanța, iar la fața locului s-au deplasat mai multe echipaje, care au preluat atât victima N.N., cât și vătămata D.F., care prezentau arsuri importante pe suprafața corpului, dar care l-au preluat și pe inculpatul P.S. care, accidental, la momentul incendierii celor două femei arătate, datorită prelingerii lichidului inflamabil pe antebrațul stâng, s-a autoincendiat.

Înainte de urcarea sa în ambulanță, victima N.N. a fost audiată de un polițist, căruia i-a declarat că a fost incendiată de inculpatul P.S., însă vătămata D.F. - concubina inculpatului, i-a strigat acestuia că îl iartă pentru ce a făcut și să nu recunoască condițiile în care au fost incendiate ea și bunica sa. Atât victima N.N. cât și vătămata D.F. au fost transportate la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, unde li s-au acordat îngrijiri medicale, timp în care organele de poliție au întreprins acte premergătoare, în cadrul cărora vătămata D.F. a încercat să îl protejeze pe inculpatul P.S., susținând un accident domestic, produs în încercarea de a aprinde focul în sobă. În aceste condiții, inițial, inculpatul P.S.

a susținut o situație nereală în prima sa declarație dată în fața organelor de poliție, bazându-se pe afirmațiile făcute de concubina sa, cu care, după spitalizare, a luat legătura în cadrul unității spitalicești. La cercetarea la fața locului, s-a relevat că sursa focului nu provine de la soba existentă în încăpere, în imediata apropiere a acesteia fiind identificată o mătură fără coadă, care ar fi trebuit să ia foc, dacă acolo ar fi izbucnit flăcările care au afectat victima și vătămata, iar singurele urme de foc au fost identificate pe patul din partea dreaptă a ușii de acces în încăpere, situat în imediata apropiere a acesteia, loc unde s-au aflat, anterior incendierii, victima și vătămata.

De asemenea, cercetarea la fața locului a relevat prezența la distanță de ușa de acces, sub masă, a dopului de plastic de culoare galbenă al sticlei cu lichid inflamabil, cu care inculpatul a stropit victima și vătămata, ca și o cutie cu chibrituri, probe care, coroborate ulterior cu declarațiile date de victima N.N. și vătămata D.F., indică, cu un înalt grad de certitudine, că inculpatul P.S., iritat de conversația dintre vătămată și victimă, le-a stropit cu lichid inflamabil și le-a incendiat. Fiind sesizate inadvertențele dintre declarația dată organelor de poliție de către inculpat și rezultatul cercetării la fața locului, inculpatul a fost reaudiat de către procuror, în fața căruia a recunoscut că, de fapt, supărat că victima N.N.

îl vorbea de rău față de concubina sa, le-a incendiat, în condițiile deja arătate. Ulterior, inculpatul P.S. și-a menținut poziția de recunoaștere a faptei, atât în declarația dată apoi la procuror, cât și în fața instanței, unde a declarat că-și menține declarațiile date în fața procurorului. La judecata în primă instanță, inculpatul a circumstanțiat declarațiile sale și a susținut că de fapt nu și-a dat seama că în sticla pe care a folosit-o se afla diluant sau altă substanță și că nu a scăpărat niciun chibrit, incendiul izbucnind probabil din cauza țigării aprinse pe care o avea în mână partea vătămată D.F. Inculpatul P.S. a fost spitalizat, în perioada 13 - 22 noiembrie 2010, după care, fiind externat, a fost prezentat procurorului, care l-a reținut preventiv, iar apoi a fost prezentat Tribunalului Vaslui cu propunere de arestare preventivă, care a fost admisă de instanță, iar inculpatul nu a formulat recurs împotriva acestei hotărâri.

Vătămata D.F. a fost examinată preliminar pe perioada spitalizării, iar ulterior, pentru aceasta s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. x/2010, prin care s-a concluzionat că D.F. a prezentat leziuni traumatice de tipul arsurilor de gradul II gambe bilateral, antebrațe bilateral, lombe și mâini bilateral, arsuri gradul I la nivelul feței. La examinarea din data de 10 ianuarie 2001, sus-numita a mai prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii atone cu lipsă de tegument. Leziunile s-au putut produce ca urmare a acțiunii focului deschis asupra tegumentelor și pot data din 13 noiembrie 2010. Au necesitat 63 - 65 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor și au pus în primejdie viața sus-numitei.

Ulterior incidentului, victima N.N. a fost internată la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, până la data de 28 noiembrie 2010, inițial la secția ATI, fiindu-i acordate îngrijiri medicale de specialitate, în condițiile în care prezenta arsuri de gr. II - III pe 50% din suprafața corporală însă, după 15 zile de spitalizare, victima a decedat, ca urmare fiind întocmit Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. y/2010 al Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui, prin care s-a concluzionat că moartea numitei N.N. a fost violentă și s-a instalat la data de 28 noiembrie 2010. Moartea a avut drept cauză insuficiența organică multiplă, instalată în evoluția unui sepsis sever. Sepsisul sever cu evoluție infaustă a fost consecința unor arsuri de gradul II - III, pe suprafață de circa 25%, infectate.

Arsurile, responsabile de tanatogeneză, s-au produs prin flacără, posibil în circumstanțele relevate de anchetă. Între arsuri și moarte există legătură de cauzalitate de tip indirect, moartea fiind cauzată de complicațiile septice ale arsurilor. Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.S. a aruncat asupra părții vătămate și a victimei cu un lichid inflamabil, după care a scăpărat un chibrit și le-a dat foc. Recunoașterile parțiale ale inculpatului se coroborează cu declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale victimei, precum și cu declarațiile martorilor A.V., S.F., L.C. și H.C. Rezultă din declarațiile date de acești martori la urmărirea penală și menținute în fața instanței de judecată, că atunci când partea vătămată D.F.

a ajuns în apropierea casei unde martorii participau la un priveghi, le-a spus acestora că "P.", poreclă sub care inculpatul era cunoscut, le-a dat foc ei și bunicii sale. La judecata în primă instanță, partea vătămată D.F. a susținut că după ce inculpatul a aruncat asupra lor cu diluant, ea ar fi scăpărat un chibrit pentru a-și aprinde o țigară, situație în care a izbucnit incendiul, cu consecințele arătate în actele medico-legale. Este evident că partea vătămată a încercat să îl disculpe pe inculpat, intenție pe care a manifestat-o de la început, când, înainte de a urca în salvare, i-a spus inculpatului să nu recunoască nimic pentru că ea îl iartă. De altfel, pe durata spitalizării inculpatului, acesta a stat mereu în preajma părții vătămate, a îngrijit-o, însă, în același timp, se comporta amenințător cu aceasta, o înjura și o amenința că o va omorî atunci când se va întoarce acasă.

Rezultă aceasta din declarația martorei I.S., declarație dată la urmărirea penală. Toată această situație explică poziția părții vătămate care a dat declarații favorabile inculpatului, care însă nu se coroborează nici măcar cu declarațiile lui, motiv pentru care instanța va lua în considerare doar aspectele susținute de martoră și care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Faptele inculpatului P.S. de a arunca cu diluant asupra părții vătămate D.F. și victimei N.N. și de a le da ulterior foc realizează conținutul infracțiunilor de tentativă la omor și omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Pentru infracțiunile săvârșite inculpatului i se va aplica câte o pedeapsă la individualizarea căreia, în cadrul general, prev. de art. 52 și 72 C. pen., vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului penal, precum și urmările produse. II. Împotriva acestei sentințe penale, în termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul P.S., care arată că a primit o pedeapsă prea mare pentru fapta comisă și că în realitate nu a avut intenția de a face rău concubinei sale și bunicii acesteia. În fața instanței de apel a fost audiat inculpatul, cât și concubina acestuia, martora D.F.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul de față este întemeiat și urmează să-l admită ca atare numai în ceea ce privește sporul de pedeapsă stabilit. Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent, concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici. Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în tot parcursul procesului penal relevă fără echivoc vinovăția inculpatului în ceea ce privește faptele deduse judecății.

Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei. De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpatului, argumentându-se soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată. Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului P.S.

în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 C. proc. pen. Astfel, soluția de condamnare a inculpatului se bazează pe interpretarea și coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. y/2010 al S.M.L. Jud. Vaslui, privind victima N.N. cu planșa foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. x/2010 al S.M.L. Jud. Vaslui, privind partea vătămată D.F.; declarațiile inculpatului, examinarea criminalistică, planșă foto anexată la procesul-verbal de examinare criminalistică și raport de constatare medico-legală traumatologică, care obiectivează leziunile inculpatului; declarațiile martorilor audiați în cauză.

Declarațiile date de martorii A.V., S.F., L.C. și H.C., precum și celelalte mijloace de probă administrate în cauză au fost analizate temeinic de instanța de fond prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere ale inculpatului și martorei D.F. și prin verificarea tuturor apărărilor inculpatului. Dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate și să se argumenteze soluția pronunțată pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută. Situația de fapt reținută a fost dovedită în urma analizării declarațiilor contradictorii a inculpatului, martorei D.F., a declarațiilor martorilor și a constatărilor făcute în urma cercetării la fața locului.

Pe tot parcursul procesului penal atât inculpatul cât și martora D.F., concubina acestuia și nepoata victimei, au avut o poziție procesuală oscilantă, dar din care rezultă clar că acesta încearcă să ascundă adevărul. În primele declarații, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor precizând că iritat de criticile bunicii a luat sticla cu diluant, le-a stropit pe aceasta și pe concubina sa și le-a dat foc cu un chibrit. Ulterior a revenit și a arătata că a stropit victimele cu conținutul unei sticle pe care a luat-o la întâmplare din casă, crezând că este apă și că nu-și explică cum acestea s-au aprins, el neaprinzând niciun chibrit. De asemenea, inculpatul a declarat în fața instanței de apel că concubina sa, martora D.F., nu avea aprinsă o țigară în momentul în care a aruncat asupra lor cu lichidul din sticlă.

Aceeași poziție oscilantă în declarații a avut-o și martora D.F. Față de martorii audiați în cauză, în momentul în care a ieșit din casă cu îmbrăcămintea aprinsă, ea a afirmat că inculpatul le-a dat foc. Apoi a declarat că inculpatul le-a stropit cu un lichid, dar au luat foc în momentul în care și-a aprins o țigară, iar în fața instanței de apel a declarat că în momentul în care au fost stropite avea o țigară aprinsă și s-au aprins instantaneu. Declarațiile celor doi prezintă contradicții însemnate care duc la concluzia că se încearcă ascunderea faptelor inculpatului. În primul rând inculpatul nu poate nega conținutul sticlei deoarece el împreună cu martora au cumpărat diluantul pentru a face curățenie.

În al doilea rând, dacă în momentul aruncării cu lichid nu ar fi existat o sursă de aprindere, victimele nu ar fi luat foc, cercetarea la fața locului arătând clar că sursa de aprindere nu a fost soba, în jurul acesteia neexistând urme arse, în al treilea rând dacă martora ar fi avut țigara aprinsă, victimele s-ar fi aprins imediat, nu ar fi trecut 2 - 3 minute, așa cum a declarat inculpatul. În al patrulea rând, dacă victimele ar fi luat foc ulterior stropirii, în momentul în care martora ar fi aprins o țigară aceasta nu ar fi avut timp să lase cutia de chibrituri pe geamul camerei, așa cum a declarat. Prin urmare, în mod corect prima instanță nu a reținut în procesul evaluării aspectele din declarațiile inculpatului și martorei ce nu exprimă adevărul și nu se coroborează cu restul probelor administrate.

Analizarea acestor depoziții în contextul probator al cauzei a îndreptățit instanța de fond să rețină că inculpatul P.S. a aruncat cu diluant asupra victimelor după care le-a dat foc cu un chibrit. Această situație de fapt este întărită și de poziția în care a fost găsită cutia de chibrituri, precum și de urmele de foc găsite pe patul în care se afla victima. Examinând hotărârea apelată și sub aspectul pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că pedepsele la care a fost condamnat acesta pentru cele două infracțiuni comise este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității infracționale concret comise, a gradului de pericol social relevat de împrejurările săvârșirii lor, de urmarea ireversibilă produsă, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului, care nu este recidivist și a avut o poziție procesuală de nerecunoaștere.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului, dozarea acestora spre maximul special prevăzut de lege fiind corectă. Curtea apreciază însă că față de toate criteriile de individualizare reținute nu se justifică și acordarea unui spor de pedeapsă de 4 (patru ) ani, pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare fiind suficientă pentru realizarea scopului educativ și de exemplaritate al acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și a constrângerii corespunzătoare raportat la fapta comisă. Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că motivele invocate de inculpat au fost întemeiate sub aspectul cuantumului final al pedepsei stabilite, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 C. proc.

pen., a admis apelul declarat de inculpatul P.S., a casat-o în parte, în latură penală, cu privire la sporul de pedeapsă stabilit. A rejudecat cauza în limitele arătate, a înlăturat sporul de 4 (patru) ani închisoare stabilit de instanța de fond, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18 (optsprezece) ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor enumerate de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii penale. A menținut arestarea preventivă și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de după data de 23 iunie 2011. Așa fiind, prin Decizia penală nr. 97 din 15 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul P.S.

împotriva Sentinței penale nr. 128 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui, pe care a casat-o în parte, în latură penală, în ceea ce privește sportul de pedeapsă stabilit. A rejudecat cauza în limitele arătate, a înlăturat sporul de 4 (patru) ani închisoare stabilit de instanța de fond, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18 (optsprezece) ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor enumerate de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii penale. A menținut arestarea preventivă și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de după data de 23 iunie 2011. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, în acestea fiind inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.S., care a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.S., criticând-o ca netemeinică în baza cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., susținând că instanța de fond și instanța de apel, prin hotărârile pronunțate, au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință greșita condamnare a inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., comisă asupra părții vătămate D.F., și infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., comisă asupra victimei N.N., întrucât nu este autorul faptelor.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că inculpatul a recunoscut că a stropit partea vătămată și victima cu un lichid, nu a cunoscut că acesta ar fi o soluție inflamabilă, nu a dat foc cu chibritul, incendiul izbucnind de la țigara aprinsă a părții vătămate. S-a mai arătat că materialul probator administrat în cauză nu a fost în măsură să dovedească vinovăția inculpatului, iar dubiul care există îi profită acestuia. În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpatului, întrucât acesta a săvârșit faptele pe fondul consumului de alcool. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că recursul de față declarat de inculpatul P.S.

se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a) Cu privire la primul motiv de critică din recursul inculpatului întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul faptelor imputate, Înalta Curte, pentru a statua nepertinența acestuia, are în vedere cu titlu de premisă că pentru incidența sus-menționatului caz de casare se impune a exista o contradicție esențială, intrinsecă, necontroversată și manifestă între actele, lucrările și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă în cauză, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Aceasta întrucât ambele instanțe de fond și prim control judiciar au reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului-recurent P.S. în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 C. proc. pen. Astfel, soluția de condamnare a inculpatului-recurent nominalizat se bazează pe interpretarea și coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. y/2010 al S.M.L. Jud.Vaslui, privind victima N.N., cu planșa foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. x/2010 al S.M.L.

Jud.Vaslui, privind partea vătămată D.F.; declarațiile inculpatului, examinarea criminalistică, planșă foto anexată la procesul-verbal de examinare criminalistică și raport de constatare medico-legală traumatologică, care obiectivează leziunile inculpatului; declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și declarațiile inculpatului. Cu această proiecție se reține următoarea situație de fapt: Recurentul-inculpatul P.S. are vârsta de 33 ani, este locuitor al satului P., a trăit în concubinaj cu o terță persoană cu care a conceput doi copii, iar după separarea în fapt, concubina sa a plecat în străinătate și, ulterior, inculpatul a inițiat o relație de concubinaj cu vătămata D.F., aceștia locuind împreună la domiciliul inculpatului.

În ziua de 12 noiembrie 2010, inculpatul sus-indicat a consumat alcool, a fost la un magazin din sat, de unde a cumpărat vopsele și lichid inflamabil, de gen "T.", pe care, împreună cu concubina sa D.F., le-a adus la domiciliu și le-a depozitat pe jos, în camera situată pe partea dreaptă a holului de intrare. Ulterior, în aceeași seară, inculpatul-recurent P.S. s-a deplasat la locuința părinților concubinei sale D.F., împreună cu aceasta, acolo consumând băuturi alcoolice, până către orele 24:00, iar la domiciliul inculpatului a rămas victima N.N., în vârstă de 67 ani, care era bunica vătămatei D.F. După ce au consumat diferite băuturi alcoolice la domiciliul părinților lui D.F., către miezul nopții, inculpatul-recurent și victima D.F.

au revenit la locuință, care, în afară de bucătăria situată în partea stângă a holului de intrare și camera din dreapta holului, unde au fost depozitate vopselurile și lichidul inflamabil, era prevăzută cu o cameră în care inculpatul și vătămata dormeau împreună. Având în vedere ora târzie, inculpatul P.S. s-a retras în camera de dormit, timp în care partea vătămată D.F. a rămas în bucătărie unde, pe pat, se afla victima N.N., cele două discutând diverse probleme, printre care și cea a relației dintre partea vătămată și inculpat. Acesta din urmă, văzând că partea vătămată D.F. nu vine în pat, s-a apropiat de ușa bucătăriei și susține că victima N.N. îi spunea părții vătămate D.F. că o să-i facă vrăji inculpatului, ca acesta să nu mai aibă altă femeie și să nu se mai poată recăsători.

În aceste condiții, inculpatul-recurent a intrat în camera opusă bucătăriei în care se aflau victima N.N. și partea vătămată D.F., a luat o sticlă de diluant, din plastic, deplasându-se către bucătărie, timp în care a scos dopul de plastic al recipientului, pe care l-a aruncat pe jos în momentul intrării în bucătărie, după care a stropit atât victima cât și pe partea vătămată cu lichidul inflamabil, și, folosind un chibrit, le-a dat foc. În continuare, partea vătămată D.F., fiind mai tânără, a fugit din locuință, cu hainele în flăcări, rupându-și hainele de pe ea, astfel că a ajuns în drumul public în bustul gol, țipând după ajutor. În apropiere se desfășura o pomenire, astfel că mai multe persoane au ieșit în drum, alertate de țipete, iar partea vătămată D.F.

a relatat că ea și bunica ei N.N. au fost incendiate cu lichid inflamabil de inculpatul-recurent P.S. În acest timp, inculpatul, rămas cu victima N.N. în locuință, a conștientizat fapta gravă pe care a săvârșit-o, astfel că a încercat să stingă flăcările de pe corpul victimei, pe care apoi a scos-o din locuință. În acest timp, prin serviciul de urgență "112", a fost anunțată ambulanța, iar la fața locului s-au deplasat mai multe echipaje, care au preluat atât victima N.N., cât și pe partea vătămată D.F., care prezentau arsuri importante pe suprafața corpului, dar și pe inculpatul P.S. care, accidental, la momentul incendierii celor două femei arătate, datorită prelingerii lichidului inflamabil pe antebrațul stâng, s-a autoincendiat.

Înainte de urcarea sa în ambulanță, victima N.N. a fost audiată de un polițist, căruia i-a declarat că a fost incendiată de inculpatul-recurent P.S., însă partea vătămată D.F. - concubina inculpatului, i-a strigat acestuia că îl iartă pentru ce a făcut și să nu recunoască condițiile în care au fost incendiate ea și bunica sa. Atât victima N.N. cât și partea vătămată D.F. au fost transportate la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, unde li s-au acordat îngrijiri medicale, timp în care organele de poliție au întreprins acte premergătoare, în cadrul cărora vătămata D.F. a încercat să îl protejeze pe inculpatul P.S., susținând un accident domestic, produs în încercarea de a aprinde focul în sobă.

În aceste condiții, inițial, inculpatul-recurent P.S. a susținut o situație nereală în prima sa declarație dată în fața organelor de poliție, bazându-se pe afirmațiile făcute de concubina sa, cu care, după spitalizare, a luat legătura în cadrul unității spitalicești. Or, la cercetarea la fața locului, s-a relevat că sursa focului nu provine de la soba existentă în încăpere, în imediata apropiere a acesteia fiind identificată o mătură fără coadă, care ar fi trebuit să ia foc dacă acolo ar fi izbucnit flăcările care au afectat victima și vătămata, iar singurele urme de foc au fost identificate pe patul din partea dreaptă a ușii de acces în încăpere, situat în imediata apropiere a acesteia, loc unde s-au aflat, anterior incendierii, victima și vătămata.

De asemenea, cercetarea la fața locului a relevat prezența la distanță de ușa de acces, sub masă, a dopului de plastic de culoare galbenă al sticlei cu lichid inflamabil, cu care inculpatul recurent a stropit victima și vătămata, ca și o cutie cu chibrituri, probe care, coroborate ulterior cu declarațiile date de victima N.N. și partea vătămată D.F., indică, cu un înalt grad de certitudine, că inculpatul-recurent P.S., iritat de conversația dintre vătămată și victimă, le-a stropit cu lichid inflamabil și le-a incendiat. Fiind sesizate inadvertențele dintre declarația dată organelor de poliție de către recurentul-inculpat și rezultatul cercetării la fața locului, inculpatul nominalizat a fost reaudiat de către procuror, în fața căruia a recunoscut că, de fapt, supărat că victima N.N.

îl vorbea de rău față de concubina sa, le-a incendiat, în condițiile deja arătate. Ulterior, inculpatul-recurent P.S. și-a menținut poziția de recunoaștere a faptei, atât în declarația dată apoi la procuror, cât și în fața instanței de fond, unde a declarat că-și menține declarațiile date în fața procurorului. La judecata în primă instanță, inculpatul-recurent a circumstanțiat declarațiile sale și a susținut că de fapt nu și-a dat seama că în sticla pe care a folosit-o se afla diluant sau altă substanță și că nu a scăpărat niciun chibrit, incendiul izbucnind probabil din cauza țigării aprinse pe care o avea în mână partea vătămată D.F. Înalta Curte mai are în vedere că victima D.F.

a fost examinată preliminar pe perioada spitalizării, iar ulterior, pentru aceasta, s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. x/2010, prin care s-a concluzionat că aceasta a prezentat leziuni traumatice de tipul arsurilor de gradul II "gambe bilateral, antebrațe bilateral, lombe și mâini bilateral, arsuri gradul I la nivelul feței. La examinarea din data de 10 ianuarie 2001, sus-numita a mai prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii atone cu lipsă de tegument. Leziunile s-au putut produce ca urmare a acțiunii focului deschis asupra tegumentelor și pot data din 13 noiembrie 2010. Au necesitat 63 - 65 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor și au pus în primejdie viața sus-numitei". Ulterior incidentului, victima N.N.

a fost internată la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, până la data de 28 noiembrie 2010, inițial la secția ATI, fiindu-i acordate îngrijiri medicale de specialitate, în condițiile în care prezenta arsuri de gr. II - III pe 50% din suprafața corporală însă, după 15 zile de spitalizare, victima a decedat; ca urmare fiind întocmit Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. y/2010 al Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui, prin care s-a concluzionat că "moartea numitei N.N. a fost violentă și s-a instalat la data de 28 noiembrie 2010. Moartea a avut drept cauză insuficiența organică multiplă, instalată în evoluția unui sepsis sever. Sepsisul sever cu evoluție infaustă a fost consecința unor arsuri de gradul II - III, pe suprafață de circa 25%, infectate.

Arsurile, responsabile de tanatogeneză, s-au produs prin flacără, posibil în circumstanțele relevate de anchetă. Între arsuri și moarte există legătură de cauzalitate de tip indirect, moartea fiind cauzată de complicațiile septice ale arsurilor". Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză rezultă că inculpatul-recurent P.S. a aruncat asupra părții vătămate nominalizate și a victimei N.N., cu un lichid inflamabil, după care a scăpărat un chibrit și le-a dat foc. Recunoașterile parțiale ale inculpatului se coroborează cu declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale victimei deja sus-indicate, precum și cu declarațiile martorilor A.V., S.F., L.C. și H.C.

Or, declarațiile martorilor sus-menționați analizate riguros de prima instanță prin hotărârea pronunțată și menținută de instanța de apel, generează concluzia înlăturării declarațiilor vădit nesincere ale recurentului-inculpat P.S., făcute în scopul unic al anihilării dispozițiilor legale ce sancționează faptele infracționale dovedite a fi fost comise de acesta. Aceeași situație de fapt reținută a fost dovedită în urma analizării declarațiilor contradictorii a inculpatului-recurent, a părții vătămate D.F., a declarațiilor martorilor deja sus-citați și a constatărilor făcute în urma cercetării la fața locului. Din acest punct de vedere rezultă fără dubiu din declarațiile date de martorii deja menționați A.V., S.F., L.C.

și H.C., care au fost date la urmărirea penală și menținute în fața instanței de fond, că atunci când partea vătămată D.F. a ajuns în apropierea casei unde martorii participau la un priveghi, le-a spus acestora că "P.", poreclă sub care inculpatul-recurent era cunoscut, le-a dat foc ei și bunicii sale. Concomitent, se mai are în vedere că la judecata în primă instanță, partea vătămată D.F. a susținut că după ce inculpatul-recurent a aruncat asupra lor cu diluant, ea ar fi scăpărat un chibrit pentru a-și aprinde o țigară, situație în care a izbucnit incendiul, cu consecințele arătate în actele medico-legale. Or, este evident că partea vătămată a încercat să îl disculpe pe recurentul-inculpat, intenție pe care a manifestat-o de la început, când, înainte de a urca în salvare, i-a spus inculpatului să nu recunoască nimic pentru că ea îl iartă.

De altfel, pe durata spitalizării inculpatului, acesta a stat mereu în preajma părții vătămate, a îngrijit-o, însă, în același timp, se comporta amenințător cu aceasta, o înjura și o amenința că o va omorî atunci când se va întoarce acasă (a se vedea în acest sens declarația martorei I.S., declarație dată la urmărirea penală). Toată această situație explică poziția părții vătămate sus-indicate care a dat declarații favorabile inculpatului-recurent, care însă nu se coroborează nici măcar cu declarațiile acestuia. Se mai reține că inculpatul-recurent P.S. a declarat în fața instanței de apel că concubina sa, martora D.F., nu avea aprinsă o țigară în momentul în care a aruncat asupra lor cu lichidul din sticlă.

Aceeași poziție oscilantă în declarații a avut-o și partea vătămată D.F. Din acest punct de vedere se reține că, față de martorii audiați în cauză, în momentul în care a ieșit din casă cu îmbrăcămintea aprinsă, ea a afirmat că inculpatul le-a dat foc. Apoi a declarat că inculpatul-recurent le-a stropit cu un lichid, dar au luat foc în momentul în care și-a aprins o țigară, iar în fața instanței de apel a declarat că în momentul în care au fost stropite avea o țigară aprinsă și s-au aprins instantaneu. Se conchide că declarațiile celor doi prezintă contradicții însemnate care duc la concluzia că se încearcă ascunderea faptelor inculpatului-recurent. În primul rând inculpatul nu poate nega conținutul sticlei deoarece împreună cu partea vătămată menționată a cumpărat diluantul pentru a face curățenie.

În al doilea rând, dacă în momentul aruncării cu lichid nu ar fi existat o sursă de aprindere, victimele nu ar fi luat foc, cercetarea la fața locului arătând clar că sursa de aprindere nu a fost soba, în jurul acesteia neexistând urme arse; iar în al treilea rând, dacă ar fi avut țigara aprinsă, victimele s-ar fi aprins imediat, nu ar fi trecut 2 - 3 minute, așa cum a declarat inculpatul. În al patrulea rând, dacă victimele ar fi luat foc ulterior stropirii, în momentul în care martora ar fi aprins o țigară aceasta nu ar fi avut timp să lase cutia de chibrituri pe geamul camerei, așa cum a declarat recurentul. Se conchide că, în mod judicios, ambele instanțe de fond și de apel nu au reținut acele aspecte din declarațiile inculpatului-recurent P.S.

și părții vătămate D.F., concubina acestuia, ce nu exprimă adevărul și care nu se coroborează cu toate celelalte probe administrate și care au fost analizate pe larg mai sus. În consecință, în mod legal aceleași instanțe de fond și de apel au statuat temeinic și legal că faptele inculpatului P.S. de a arunca cu diluant asupra părții vătămate D.F. și victimei N.N. și de a le da ulterior foc realizează conținutul infracțiunilor de tentativă la omor și omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., fiind aflate în concurs ideal. b) Nu este fondată nici critica secundă invocată prin recursul de față declarat de inculpatul P.S.

prin care se tinde la reducerea pedepsei rezultante finale de 18 ani închisoare, aplicată de instanța de apel, care prin decizia recurată a înlăturat sporul de 4 ani închisoare aplicat de instanța de fond, întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv unul educativ și altul de exemplaritate al acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și a constrângerii corespunzătoare raportat la faptele infracționale comise.

Concomitent, aceeași pedeapsă rezultantă în cuantumul deja redus de instanța de apel satisface și criteriile de individualizare judiciare prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de pericolul social concret extrem de sporit al faptelor infracționale comise de inculpatul P.S., relevat de împrejurările concrete ale comiterii acestora, de urmarea socialmente periculoasă, ireversibilă, constând în decesul victimei N.N., precum și în raport de datele care circumstanțiază persoana recurentului-inculpat P.S., care deși nu este recidivist, a avut o poziție procesuală iremediabil constantă de nerecunoaștere a infracțiunilor săvârșite. Față de toate cele de mai sus, rezultă fără echivoc că în cauză nu sunt elemente care să justifice o nouă reducere a pedepsei stabilite de instanța de apel prin decizia recurată.

Urmează ca în baza art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenția de la 22 noiembrie 2010 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva Deciziei penale nr. 97 din 15 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22 noiembrie 2010 la 22 august 2012. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2012. Procesat de GGC - AZ