ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2569/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2569/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 128 din 23 iunie

2011 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul P.S. (zis P., cetățean

român, studii 8 clase, necăsătorit, 2 copii minori, agricultor, fără

antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Iași), la 8 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de

art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și 18 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea

mai grea, de 18 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., sporită cu 4 ani închisoare, urmând ca

inculpatul să execute în final o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare și 10

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Pe durata executării

pedepsei a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului P.S.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., a dedus din pedeapsa de 22 ani închisoare stabilită acestuia

durata reținerii și arestării preventive, de la 22 noiembrie 2010 la zi.

A luat act că partea

vătămată D.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul să achite părților civile Spitalul

Județean de Urgență Vaslui suma de 8.885,18 RON și Serviciul Județean de

Ambulanță Vaslui suma de 825,60 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat

inculpatul P.S. la plata sumei de 2.800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii

din oficiu desemnați la urmărirea penală și la judecată, au fost avansați din

fondurile Ministerului Justiției.

S-a reținut că prin

Rechizitoriul nr. 541/P/2010 întocmit la data de 14 februarie 2011 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost trimis în judecată, în stare

de arest preventiv, inculpatul P.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor,

prev. de art. 174 C. pen., și tentativă la omor, prev. de art. 20 raportat la

art. 174 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., cauza fiind

înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 356/89/2011.

Prin actul de

sesizare a instanței s-a reținut faptul că în noaptea de 12/13 noiembrie 2010,

inculpatul P.S., în domiciliul său din satul P., comuna P., jud. Vaslui,

folosind o sticlă cu lichid inflamabil, le-a stropit pe concubina sa D.F.,

precum și pe bunica acesteia, victima N.N., după care le-a dat foc.

La primul termen de

judecată din data de 30 martie 2011, inculpatul a fost audiat. Inculpatul și-a

nuanțat declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, recunoscând că

a stropit cele două femei, însă fără a avea cunoștință de conținutul sticlei

respective. Inculpatul nu a știut să spună cum au luat foc victima și partea

vătămată.

La același termen de

judecată, fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., inculpatul a înțeles să se prevaleze de prevederile acestui text de

lege.

Instanța a constatat

imposibilitatea aplicării art. 320

1

C. proc. pen., raportat la

poziția procesuală a inculpatului, având în vedere că declarația acestuia nu a

constituit o recunoaștere integrală și necondiționată a situației de fapt

reținute prin actul de sesizare a instanței.

Au fost audiați

martorii din lucrări G.E., S.F., L.C., H.C. și A.V., martori care în seara

respectivă se aflau la un priveghi și care au relatat aspecte ulterioare

comiterii faptei, în sensul că au văzut-o pe partea vătămată D.F. ieșind din

casa inculpatului, dezbrăcată până la brâu și spunând că inculpatul le-a

stropit cu diluant și le-a dat foc.

În apărare,

inculpatul P.S. și-a propus audierea, în calitatea de martor, a părții vătămate

D.F., calitate în care a fost audiată de către instanță, având în vedere faptul

că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Martora D.F. și-a

schimbat declarațiile date inițial în faza de urmărire penală și a încercat să

convingă instanța că faptele au fost urmarea unui accident cu urmări

nefericite, iar inculpatul nu are nicio vină în comiterea lor.

Inculpatul P.S. a

depus un memoriu în care reiterează susținerile făcute în fața instanței de

judecată, în sensul că a aruncat conținutul sticlei pe cele două femei cu

scopul de a o face să tacă din gură pe N.N., fără însă a cunoaște modalitatea

în care cele două s-au aprins.

Susține inculpatul în

memoriul său că dacă ar fi încercat să le omoare pe cele două femei, nu ar mai

fi intervenit să le salveze aruncând o găleată de apă pentru a stinge focul și

făcând demersuri la vecini pentru a chema ambulanța.

Din actele și

lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:

Inculpatul P.S. are

vârsta de 33 ani, este locuitor al satului P., a trăit în concubinaj cu o terță

persoană cu care a conceput doi copii, iar după separarea în fapt, concubina sa

a plecat în străinătate și, ulterior, inculpatul a inițiat o relație de

concubinaj cu vătămata D.F., aceștia locuind împreună la domiciliul

inculpatului.

În ziua de 12

noiembrie 2010, inculpatul a consumat alcool, a fost la un magazin din sat, de

unde a cumpărat vopsele și lichid inflamabil, de gen "T.", pe care,

împreună cu concubina sa D.F., le-a adus la domiciliu și le-a depozitat pe jos,

în camera situată pe partea dreaptă a holului de intrare.

Ulterior, în aceeași

seară, inculpatul P.S. s-a deplasat la locuința părinților concubinei sale

D.F., împreună cu aceasta, acolo consumând băuturi alcoolice, până către orele

24:00, iar la domiciliul inculpatului a rămas victima N.N., în vârstă de 67

ani, care era bunica vătămatei D.F.

După ce au consumat

diferite băuturi alcoolice la domiciliul părinților lui D.F., către miezul

nopții, inculpatul și vătămata D.F. au revenit la locuință, care, în afară de

bucătăria situată în partea stângă a holului de intrare și camera din dreapta

holului, unde au fost depozitate vopselurile și lichidul inflamabil, era

prevăzută cu o cameră în care inculpatul și vătămata dormeau împreună.

Având în vedere ora

târzie, inculpatul P.S. s-a retras în camera de dormit, timp în care vătămata

D.F. a rămas în bucătărie unde, pe pat, se afla victima N.N., cele două

discutând diverse probleme, printre care și cea a relației dintre partea

vătămată și inculpat.

Acesta din urmă,

văzând că vătămata D.F. nu vine în pat, s-a apropiat de ușa bucătăriei și

susține că victima N.N. îi spunea vătămatei D.F. că o să-i facă vrăji

inculpatului, ca acesta să nu mai aibă altă femeie și să nu se mai poată

recăsători.

În aceste condiții,

inculpatul a intrat în camera opusă bucătăriei în care se aflau victima N.N. și

vătămata D.F., a luat o sticlă de diluant, din plastic, deplasându-se către

bucătărie, timp în care a scos dopul de plastic al recipientului, pe care l-a

aruncat pe jos în momentul intrării în bucătărie, după care a stropit atât

victima, cât și vătămata cu lichidul inflamabil, și, folosind un chibrit, le-a

dat foc.

Partea vătămată D.F.,

fiind mai tânără, a fugit din locuință, cu hainele în flăcări, rupându-și

hainele de pe ea, astfel că a ajuns în drumul public în bustul gol, țipând după

ajutor.

În apropiere se

desfășura o pomenire, astfel că mai multe persoane au ieșit în drum, alertate

de țipete, iar vătămata D.F. a relatat că ea și bunica ei N.N. au fost

incendiate cu lichid inflamabil de inculpatul P.S.

În acest timp,

inculpatul, rămas cu victima N.N. în locuință, a conștientizat fapta gravă pe

care a săvârșit-o, astfel că a încercat să stingă flăcările de pe corpul

victimei, pe care apoi a scos-o din locuință.

În acest timp, prin

serviciul de urgență "112", a fost anunțată ambulanța, iar la fața

locului s-au deplasat mai multe echipaje, care au preluat atât victima N.N.,

cât și vătămata D.F., care prezentau arsuri importante pe suprafața corpului,

dar care l-au preluat și pe inculpatul P.S. care, accidental, la momentul

incendierii celor două femei arătate, datorită prelingerii lichidului

inflamabil pe antebrațul stâng, s-a autoincendiat.

Înainte de urcarea sa

în ambulanță, victima N.N. a fost audiată de un polițist, căruia i-a declarat

că a fost incendiată de inculpatul P.S., însă vătămata D.F. - concubina

inculpatului, i-a strigat acestuia că îl iartă pentru ce a făcut și să nu

recunoască condițiile în care au fost incendiate ea și bunica sa.

Atât victima N.N. cât

și vătămata D.F. au fost transportate la Spitalul Județean de Urgență Vaslui,

unde li s-au acordat îngrijiri medicale, timp în care organele de poliție au

întreprins acte premergătoare, în cadrul cărora vătămata D.F. a încercat să îl

protejeze pe inculpatul P.S., susținând un accident domestic, produs în

încercarea de a aprinde focul în sobă.

În aceste condiții,

inițial, inculpatul P.S. a susținut o situație nereală în prima sa declarație

dată în fața organelor de poliție, bazându-se pe afirmațiile făcute de

concubina sa, cu care, după spitalizare, a luat legătura în cadrul unității

spitalicești.

La cercetarea la fața

locului, s-a relevat că sursa focului nu provine de la soba existentă în

încăpere, în imediata apropiere a acesteia fiind identificată o mătură fără

coadă, care ar fi trebuit să ia foc, dacă acolo ar fi izbucnit flăcările care

au afectat victima și vătămata, iar singurele urme de foc au fost identificate

pe patul din partea dreaptă a ușii de acces în încăpere, situat în imediata

apropiere a acesteia, loc unde s-au aflat, anterior incendierii, victima și

vătămata.

De asemenea,

cercetarea la fața locului a relevat prezența la distanță de ușa de acces, sub

masă, a dopului de plastic de culoare galbenă al sticlei cu lichid inflamabil,

cu care inculpatul a stropit victima și vătămata, ca și o cutie cu chibrituri,

probe care, coroborate ulterior cu declarațiile date de victima N.N. și

vătămata D.F., indică, cu un înalt grad de certitudine, că inculpatul P.S.,

iritat de conversația dintre vătămată și victimă, le-a stropit cu lichid

inflamabil și le-a incendiat.

Fiind sesizate

inadvertențele dintre declarația dată organelor de poliție de către inculpat și

rezultatul cercetării la fața locului, inculpatul a fost reaudiat de către

procuror, în fața căruia a recunoscut că, de fapt, supărat că victima N.N. îl

vorbea de rău față de concubina sa, le-a incendiat, în condițiile deja arătate.

Ulterior, inculpatul

P.S. și-a menținut poziția de recunoaștere a faptei, atât în declarația dată

apoi la procuror, cât și în fața instanței, unde a declarat că-și menține declarațiile

date în fața procurorului. La judecata în primă instanță, inculpatul a

circumstanțiat declarațiile sale și a susținut că de fapt nu și-a dat seama că

în sticla pe care a folosit-o se afla diluant sau altă substanță și că nu a

scăpărat niciun chibrit, incendiul izbucnind probabil din cauza țigării aprinse

pe care o avea în mână partea vătămată D.F.

Inculpatul P.S. a

fost spitalizat, în perioada 13 - 22 noiembrie 2010, după care, fiind externat,

a fost prezentat procurorului, care l-a reținut preventiv, iar apoi a fost

prezentat Tribunalului Vaslui cu propunere de arestare preventivă, care a fost

admisă de instanță, iar inculpatul nu a formulat recurs împotriva acestei

hotărâri.

Vătămata D.F. a fost

examinată preliminar pe perioada spitalizării, iar ulterior, pentru aceasta s-a

întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. x/2010, prin care s-a

concluzionat că D.F. a prezentat leziuni traumatice de tipul arsurilor de

gradul II gambe bilateral, antebrațe bilateral, lombe și mâini bilateral, arsuri

gradul I la nivelul feței. La examinarea din data de 10 ianuarie 2001,

sus-numita a mai prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii atone cu lipsă de

tegument. Leziunile s-au putut produce ca urmare a acțiunii focului deschis

asupra tegumentelor și pot data din 13 noiembrie 2010. Au necesitat 63 - 65

zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor și au pus în

primejdie viața sus-numitei.

Ulterior

incidentului, victima N.N. a fost internată la Spitalul Județean de Urgență

Vaslui, până la data de 28 noiembrie 2010, inițial la secția ATI, fiindu-i

acordate îngrijiri medicale de specialitate, în condițiile în care prezenta

arsuri de gr. II - III pe 50% din suprafața corporală însă, după 15 zile de

spitalizare, victima a decedat, ca urmare fiind întocmit Raportul de expertiză

medico-legală (autopsie) nr. y/2010 al Serviciului Medico-Legal Județean

Vaslui, prin care s-a concluzionat că moartea numitei N.N. a fost violentă și

s-a instalat la data de 28 noiembrie 2010. Moartea a avut drept cauză insuficiența

organică multiplă, instalată în evoluția unui sepsis sever. Sepsisul sever cu

evoluție infaustă a fost consecința unor arsuri de gradul II - III, pe

suprafață de circa 25%, infectate. Arsurile, responsabile de tanatogeneză, s-au

produs prin flacără, posibil în circumstanțele relevate de anchetă. Între

arsuri și moarte există legătură de cauzalitate de tip indirect, moartea fiind

cauzată de complicațiile septice ale arsurilor.

Din coroborarea

întregului material probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.S. a

aruncat asupra părții vătămate și a victimei cu un lichid inflamabil, după care

a scăpărat un chibrit și le-a dat foc. Recunoașterile parțiale ale inculpatului

se coroborează cu declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale victimei,

precum și cu declarațiile martorilor A.V., S.F., L.C. și H.C.

Rezultă din

declarațiile date de acești martori la urmărirea penală și menținute în fața

instanței de judecată, că atunci când partea vătămată D.F. a ajuns în

apropierea casei unde martorii participau la un priveghi, le-a spus acestora că

"P.", poreclă sub care inculpatul era cunoscut, le-a dat foc ei și

bunicii sale.

La judecata în primă

instanță, partea vătămată D.F. a susținut că după ce inculpatul a aruncat

asupra lor cu diluant, ea ar fi scăpărat un chibrit pentru a-și aprinde o

țigară, situație în care a izbucnit incendiul, cu consecințele arătate în

actele medico-legale. Este evident că partea vătămată a încercat să îl disculpe

pe inculpat, intenție pe care a manifestat-o de la început, când, înainte de a

urca în salvare, i-a spus inculpatului să nu recunoască nimic pentru că ea îl

iartă. De altfel, pe durata spitalizării inculpatului, acesta a stat mereu în

preajma părții vătămate, a îngrijit-o, însă, în același timp, se comporta

amenințător cu aceasta, o înjura și o amenința că o va omorî atunci când se va

întoarce acasă. Rezultă aceasta din declarația martorei I.S., declarație dată

la urmărirea penală. Toată această situație explică poziția părții vătămate

care a dat declarații favorabile inculpatului, care însă nu se coroborează nici

măcar cu declarațiile lui, motiv pentru care instanța va lua în considerare

doar aspectele susținute de martoră și care se coroborează cu celelalte probe

administrate în cauză.

Faptele inculpatului

P.S. de a arunca cu diluant asupra părții vătămate D.F. și victimei N.N. și de

a le da ulterior foc realizează conținutul infracțiunilor de tentativă la omor

și omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Pentru infracțiunile

săvârșite inculpatului i se va aplica câte o pedeapsă la individualizarea

căreia, în cadrul general, prev. de art. 52 și 72 C. pen., vor fi avute în

vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, datele privind

persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului penal, precum

și urmările produse.

II. Împotriva acestei

sentințe penale, în termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen.,

hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul P.S., care arată că a

primit o pedeapsă prea mare pentru fapta comisă și că în realitate nu a avut

intenția de a face rău concubinei sale și bunicii acesteia.

În fața instanței de

apel a fost audiat inculpatul, cât și concubina acestuia, martora D.F.

Analizând actele și

lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată prin prisma motivelor

de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în

limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea

constată că apelul de față este întemeiat și urmează să-l admită ca atare numai

în ceea ce privește sporul de pedeapsă stabilit.

Prima instanță a

administrat în mod legal un probatoriu pertinent, concludent și util, pe care

l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu

comportă critici.

Analiza coroborată a

mijloacelor de probă administrate în tot parcursul procesului penal relevă fără

echivoc vinovăția inculpatului în ceea ce privește faptele deduse judecății.

Instanța de fond a

dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la

aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspecte

concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei

al soluționării cauzei.

De asemenea, a verificat

probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpatului, argumentându-se

soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de

drept ce au fundamentat soluția pronunțată.

Pe baza analizei

amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor

administrate în mod nemijlocit, prima instanță a reținut o situație de fapt

corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului P.S. în comiterea

faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de

dispozițiile art. 66 C. proc. pen.

Astfel, soluția de

condamnare a inculpatului se bazează pe interpretarea și coroborarea

următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului,

cu planșă foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. y/2010

al S.M.L. Jud. Vaslui, privind victima N.N. cu planșa foto anexă; Raportul de

expertiză medico-legală traumatologică nr. x/2010 al S.M.L. Jud. Vaslui,

privind partea vătămată D.F.; declarațiile inculpatului, examinarea criminalistică,

planșă foto anexată la procesul-verbal de examinare criminalistică și raport de

constatare medico-legală traumatologică, care obiectivează leziunile

inculpatului; declarațiile martorilor audiați în cauză.

Declarațiile date de

martorii A.V., S.F., L.C. și H.C., precum și celelalte mijloace de probă

administrate în cauză au fost analizate temeinic de instanța de fond prin

înlăturarea declarațiilor vădit nesincere ale inculpatului și martorei D.F. și

prin verificarea tuturor apărărilor inculpatului.

Dispozițiile art. 63

alin. (2) C. proc. pen. impun a se face o analiză a tuturor probelor

administrate și să se argumenteze soluția pronunțată pe acele probe care

coroborate susțin situația de fapt reținută.

Situația de fapt

reținută a fost dovedită în urma analizării declarațiilor contradictorii a

inculpatului, martorei D.F., a declarațiilor martorilor și a constatărilor

făcute în urma cercetării la fața locului.

Pe tot parcursul

procesului penal atât inculpatul cât și martora D.F., concubina acestuia și nepoata

victimei, au avut o poziție procesuală oscilantă, dar din care rezultă clar că

acesta încearcă să ascundă adevărul.

În primele

declarații, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor precizând că iritat de

criticile bunicii a luat sticla cu diluant, le-a stropit pe aceasta și pe

concubina sa și le-a dat foc cu un chibrit. Ulterior a revenit și a arătata că

a stropit victimele cu conținutul unei sticle pe care a luat-o la întâmplare

din casă, crezând că este apă și că nu-și explică cum acestea s-au aprins, el

neaprinzând niciun chibrit.

De asemenea,

inculpatul a declarat în fața instanței de apel că concubina sa, martora D.F.,

nu avea aprinsă o țigară în momentul în care a aruncat asupra lor cu lichidul

din sticlă.

Aceeași poziție

oscilantă în declarații a avut-o și martora D.F. Față de martorii audiați în

cauză, în momentul în care a ieșit din casă cu îmbrăcămintea aprinsă, ea a

afirmat că inculpatul le-a dat foc. Apoi a declarat că inculpatul le-a stropit

cu un lichid, dar au luat foc în momentul în care și-a aprins o țigară, iar în

fața instanței de apel a declarat că în momentul în care au fost stropite avea

o țigară aprinsă și s-au aprins instantaneu.

Declarațiile celor

doi prezintă contradicții însemnate care duc la concluzia că se încearcă

ascunderea faptelor inculpatului. În primul rând inculpatul nu poate nega

conținutul sticlei deoarece el împreună cu martora au cumpărat diluantul pentru

a face curățenie.

În al doilea rând,

dacă în momentul aruncării cu lichid nu ar fi existat o sursă de aprindere,

victimele nu ar fi luat foc, cercetarea la fața locului arătând clar că sursa

de aprindere nu a fost soba, în jurul acesteia neexistând urme arse, în al

treilea rând dacă martora ar fi avut țigara aprinsă, victimele s-ar fi aprins

imediat, nu ar fi trecut 2 - 3 minute, așa cum a declarat inculpatul.

În al patrulea rând,

dacă victimele ar fi luat foc ulterior stropirii, în momentul în care martora

ar fi aprins o țigară aceasta nu ar fi avut timp să lase cutia de chibrituri pe

geamul camerei, așa cum a declarat.

Prin urmare, în mod

corect prima instanță nu a reținut în procesul evaluării aspectele din

declarațiile inculpatului și martorei ce nu exprimă adevărul și nu se

coroborează cu restul probelor administrate.

Analizarea acestor

depoziții în contextul probator al cauzei a îndreptățit instanța de fond să

rețină că inculpatul P.S. a aruncat cu diluant asupra victimelor după care le-a

dat foc cu un chibrit.

Această situație de

fapt este întărită și de poziția în care a fost găsită cutia de chibrituri,

precum și de urmele de foc găsite pe patul în care se afla victima.

Examinând hotărârea

apelată și sub aspectul pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că

pedepsele la care a fost condamnat acesta pentru cele două infracțiuni comise

este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a

activității infracționale concret comise, a gradului de pericol social relevat

de împrejurările săvârșirii lor, de urmarea ireversibilă produsă, precum și a

circumstanțelor personale ale inculpatului, care nu este recidivist și a avut o

poziție procesuală de nerecunoaștere.

Toate aceste aspecte

au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului,

dozarea acestora spre maximul special prevăzut de lege fiind corectă.

Curtea apreciază însă

că față de toate criteriile de individualizare reținute nu se justifică și

acordarea unui spor de pedeapsă de 4 (patru ) ani, pedeapsa de 18 (optsprezece)

ani închisoare fiind suficientă pentru realizarea scopului educativ și de

exemplaritate al acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de

comiterea de infracțiuni, dar și a constrângerii corespunzătoare raportat la

fapta comisă.

Pentru considerentele

expuse, Curtea a constatat că motivele invocate de inculpat au fost întemeiate

sub aspectul cuantumului final al pedepsei stabilite, în baza art. 379 alin.

(1) pct. 2 C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul P.S., a casat-o

în parte, în latură penală, cu privire la sporul de pedeapsă stabilit.

A rejudecat cauza în

limitele arătate, a înlăturat sporul de 4 (patru) ani închisoare stabilit de

instanța de fond, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18

(optsprezece) ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor enumerate de

art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii penale.

A menținut arestarea

preventivă și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării

preventive de după data de 23 iunie 2011.

Așa fiind, prin Decizia

penală nr. 97 din 15 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul P.S. împotriva

Sentinței penale nr. 128 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui, pe care a

casat-o în parte, în latură penală, în ceea ce privește sportul de pedeapsă

stabilit.

A rejudecat cauza în

limitele arătate, a înlăturat sporul de 4 (patru) ani închisoare stabilit de

instanța de fond, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 18

(optsprezece) ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor enumerate de

art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii penale.

A menținut arestarea

preventivă și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării

preventive de după data de 23 iunie 2011.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului, în acestea fiind inclus și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.S., care a fost suportat

din fondurile Ministerului Justiției.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.S., criticând-o ca

netemeinică în baza cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

18 și 14 C. proc. pen., susținând că instanța de fond și instanța de apel, prin

hotărârile pronunțate, au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință

greșita condamnare a inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost greșit

individualizată.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și achitarea

inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 raportat la

art. 174 C. pen., comisă asupra părții vătămate D.F., și infracțiunea de omor

prev. de art. 174 C. pen., comisă asupra victimei N.N., întrucât nu este

autorul faptelor.

În dezvoltarea

motivelor de recurs a arătat că inculpatul a recunoscut că a stropit partea

vătămată și victima cu un lichid, nu a cunoscut că acesta ar fi o soluție

inflamabilă, nu a dat foc cu chibritul, incendiul izbucnind de la țigara

aprinsă a părții vătămate. S-a mai arătat că materialul probator administrat în

cauză nu a fost în măsură să dovedească vinovăția inculpatului, iar dubiul care

există îi profită acestuia.

În subsidiar s-a

solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpatului, întrucât acesta a

săvârșit faptele pe fondul consumului de alcool.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate

și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare, că recursul de față declarat de

inculpatul P.S. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în

baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Cu privire la

primul motiv de critică din recursul inculpatului întemeiat pe cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la

achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu este autorul faptelor imputate, Înalta Curte, pentru a statua

nepertinența acestuia, are în vedere cu titlu de premisă că pentru incidența

sus-menționatului caz de casare se impune a exista o contradicție esențială,

intrinsecă, necontroversată și manifestă între actele, lucrările și probele

dosarului și soluția de condamnare dispusă în cauză, ceea ce nu este cazul în

speța de față.

Aceasta întrucât

ambele instanțe de fond și prim control judiciar au reținut o situație de fapt

corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului-recurent P.S. în

comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită

de dispozițiile art. 66 C. proc. pen.

Astfel, soluția de

condamnare a inculpatului-recurent nominalizat se bazează pe interpretarea și

coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la

fața locului, cu planșă foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală

(autopsie) nr. y/2010 al S.M.L. Jud.Vaslui, privind victima N.N., cu planșa

foto anexă; Raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. x/2010 al

S.M.L. Jud.Vaslui, privind partea vătămată D.F.; declarațiile inculpatului,

examinarea criminalistică, planșă foto anexată la procesul-verbal de examinare

criminalistică și raport de constatare medico-legală traumatologică, care

obiectivează leziunile inculpatului; declarațiile martorilor audiați în cauză,

precum și declarațiile inculpatului.

Cu această proiecție

se reține următoarea situație de fapt:

Recurentul-inculpatul

P.S. are vârsta de 33 ani, este locuitor al satului P., a trăit în concubinaj

cu o terță persoană cu care a conceput doi copii, iar după separarea în fapt,

concubina sa a plecat în străinătate și, ulterior, inculpatul a inițiat o

relație de concubinaj cu vătămata D.F., aceștia locuind împreună la domiciliul

inculpatului.

În ziua de 12

noiembrie 2010, inculpatul sus-indicat a consumat alcool, a fost la un magazin

din sat, de unde a cumpărat vopsele și lichid inflamabil, de gen

"T.", pe care, împreună cu concubina sa D.F., le-a adus la domiciliu

și le-a depozitat pe jos, în camera situată pe partea dreaptă a holului de

intrare.

Ulterior, în aceeași

seară, inculpatul-recurent P.S. s-a deplasat la locuința părinților concubinei

sale D.F., împreună cu aceasta, acolo consumând băuturi alcoolice, până către

orele 24:00, iar la domiciliul inculpatului a rămas victima N.N., în vârstă de

67 ani, care era bunica vătămatei D.F.

După ce au consumat

diferite băuturi alcoolice la domiciliul părinților lui D.F., către miezul

nopții, inculpatul-recurent și victima D.F. au revenit la locuință, care, în

afară de bucătăria situată în partea stângă a holului de intrare și camera din

dreapta holului, unde au fost depozitate vopselurile și lichidul inflamabil,

era prevăzută cu o cameră în care inculpatul și vătămata dormeau împreună.

Având în vedere ora

târzie, inculpatul P.S. s-a retras în camera de dormit, timp în care partea

vătămată D.F. a rămas în bucătărie unde, pe pat, se afla victima N.N., cele

două discutând diverse probleme, printre care și cea a relației dintre partea

vătămată și inculpat.

Acesta din urmă,

văzând că partea vătămată D.F. nu vine în pat, s-a apropiat de ușa bucătăriei

și susține că victima N.N. îi spunea părții vătămate D.F. că o să-i facă vrăji

inculpatului, ca acesta să nu mai aibă altă femeie și să nu se mai poată

recăsători.

În aceste condiții,

inculpatul-recurent a intrat în camera opusă bucătăriei în care se aflau

victima N.N. și partea vătămată D.F., a luat o sticlă de diluant, din plastic,

deplasându-se către bucătărie, timp în care a scos dopul de plastic al

recipientului, pe care l-a aruncat pe jos în momentul intrării în bucătărie,

după care a stropit atât victima cât și pe partea vătămată cu lichidul

inflamabil, și, folosind un chibrit, le-a dat foc.

În continuare, partea

vătămată D.F., fiind mai tânără, a fugit din locuință, cu hainele în flăcări,

rupându-și hainele de pe ea, astfel că a ajuns în drumul public în bustul gol,

țipând după ajutor.

În apropiere se

desfășura o pomenire, astfel că mai multe persoane au ieșit în drum, alertate

de țipete, iar partea vătămată D.F. a relatat că ea și bunica ei N.N. au fost

incendiate cu lichid inflamabil de inculpatul-recurent P.S.

În acest timp,

inculpatul, rămas cu victima N.N. în locuință, a conștientizat fapta gravă pe

care a săvârșit-o, astfel că a încercat să stingă flăcările de pe corpul

victimei, pe care apoi a scos-o din locuință.

În acest timp, prin

serviciul de urgență "112", a fost anunțată ambulanța, iar la fața

locului s-au deplasat mai multe echipaje, care au preluat atât victima N.N.,

cât și pe partea vătămată D.F., care prezentau arsuri importante pe suprafața

corpului, dar și pe inculpatul P.S. care, accidental, la momentul incendierii

celor două femei arătate, datorită prelingerii lichidului inflamabil pe

antebrațul stâng, s-a autoincendiat.

Înainte de urcarea sa

în ambulanță, victima N.N. a fost audiată de un polițist, căruia i-a declarat

că a fost incendiată de inculpatul-recurent P.S., însă partea vătămată D.F. -

concubina inculpatului, i-a strigat acestuia că îl iartă pentru ce a făcut și

să nu recunoască condițiile în care au fost incendiate ea și bunica sa.

Atât victima N.N. cât

și partea vătămată D.F. au fost transportate la Spitalul Județean de Urgență

Vaslui, unde li s-au acordat îngrijiri medicale, timp în care organele de

poliție au întreprins acte premergătoare, în cadrul cărora vătămata D.F. a

încercat să îl protejeze pe inculpatul P.S., susținând un accident domestic,

produs în încercarea de a aprinde focul în sobă.

În aceste condiții,

inițial, inculpatul-recurent P.S. a susținut o situație nereală în prima sa

declarație dată în fața organelor de poliție, bazându-se pe afirmațiile făcute

de concubina sa, cu care, după spitalizare, a luat legătura în cadrul unității

spitalicești.

Or, la cercetarea la

fața locului, s-a relevat că sursa focului nu provine de la soba existentă în

încăpere, în imediata apropiere a acesteia fiind identificată o mătură fără

coadă, care ar fi trebuit să ia foc dacă acolo ar fi izbucnit flăcările care au

afectat victima și vătămata, iar singurele urme de foc au fost identificate pe

patul din partea dreaptă a ușii de acces în încăpere, situat în imediata

apropiere a acesteia, loc unde s-au aflat, anterior incendierii, victima și

vătămata.

De asemenea,

cercetarea la fața locului a relevat prezența la distanță de ușa de acces, sub

masă, a dopului de plastic de culoare galbenă al sticlei cu lichid inflamabil,

cu care inculpatul recurent a stropit victima și vătămata, ca și o cutie cu

chibrituri, probe care, coroborate ulterior cu declarațiile date de victima

N.N. și partea vătămată D.F., indică, cu un înalt grad de certitudine, că

inculpatul-recurent P.S., iritat de conversația dintre vătămată și victimă,

le-a stropit cu lichid inflamabil și le-a incendiat.

Fiind sesizate

inadvertențele dintre declarația dată organelor de poliție de către

recurentul-inculpat și rezultatul cercetării la fața locului, inculpatul

nominalizat a fost reaudiat de către procuror, în fața căruia a recunoscut că,

de fapt, supărat că victima N.N. îl vorbea de rău față de concubina sa, le-a

incendiat, în condițiile deja arătate.

Ulterior,

inculpatul-recurent P.S. și-a menținut poziția de recunoaștere a faptei, atât

în declarația dată apoi la procuror, cât și în fața instanței de fond, unde a

declarat că-și menține declarațiile date în fața procurorului. La judecata în

primă instanță, inculpatul-recurent a circumstanțiat declarațiile sale și a

susținut că de fapt nu și-a dat seama că în sticla pe care a folosit-o se afla

diluant sau altă substanță și că nu a scăpărat niciun chibrit, incendiul

izbucnind probabil din cauza țigării aprinse pe care o avea în mână partea

vătămată D.F.

Înalta Curte mai are

în vedere că victima D.F. a fost examinată preliminar pe perioada spitalizării,

iar ulterior, pentru aceasta, s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală

nr. x/2010, prin care s-a concluzionat că aceasta a prezentat leziuni

traumatice de tipul arsurilor de gradul II "gambe bilateral, antebrațe

bilateral, lombe și mâini bilateral, arsuri gradul I la nivelul feței. La examinarea

din data de 10 ianuarie 2001, sus-numita a mai prezentat leziuni traumatice de

tipul plăgii atone cu lipsă de tegument. Leziunile s-au putut produce ca urmare

a acțiunii focului deschis asupra tegumentelor și pot data din 13 noiembrie

leziunilor și au pus în primejdie viața sus-numitei".

Ulterior

incidentului, victima N.N. a fost internată la Spitalul Județean de Urgență

Vaslui, până la data de 28 noiembrie 2010, inițial la secția ATI, fiindu-i

acordate îngrijiri medicale de specialitate, în condițiile în care prezenta

arsuri de gr. II - III pe 50% din suprafața corporală însă, după 15 zile de

spitalizare, victima a decedat; ca urmare fiind întocmit Raportul de expertiză

medico-legală (autopsie) nr. y/2010 al Serviciului Medico-Legal Județean

Vaslui, prin care s-a concluzionat că "moartea numitei N.N. a fost

violentă și s-a instalat la data de 28 noiembrie 2010. Moartea a avut drept

cauză insuficiența organică multiplă, instalată în evoluția unui sepsis sever.

Sepsisul sever cu evoluție infaustă a fost consecința unor arsuri de gradul II

- III, pe suprafață de circa 25%, infectate. Arsurile, responsabile de

tanatogeneză, s-au produs prin flacără, posibil în circumstanțele relevate de anchetă.

Între arsuri și moarte există legătură de cauzalitate de tip indirect, moartea

fiind cauzată de complicațiile septice ale arsurilor".

Din coroborarea

întregului material probator administrat în cauză rezultă că

inculpatul-recurent P.S. a aruncat asupra părții vătămate nominalizate și a

victimei N.N., cu un lichid inflamabil, după care a scăpărat un chibrit și le-a

dat foc. Recunoașterile parțiale ale inculpatului se coroborează cu

declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale victimei deja sus-indicate,

precum și cu declarațiile martorilor A.V., S.F., L.C. și H.C.

Or, declarațiile

martorilor sus-menționați analizate riguros de prima instanță prin hotărârea

pronunțată și menținută de instanța de apel, generează concluzia înlăturării

declarațiilor vădit nesincere ale recurentului-inculpat P.S., făcute în scopul

unic al anihilării dispozițiilor legale ce sancționează faptele infracționale

dovedite a fi fost comise de acesta.

Aceeași situație de

fapt reținută a fost dovedită în urma analizării declarațiilor contradictorii a

inculpatului-recurent, a părții vătămate D.F., a declarațiilor martorilor deja

sus-citați și a constatărilor făcute în urma cercetării la fața locului.

Din acest punct de

vedere rezultă fără dubiu din declarațiile date de martorii deja menționați

A.V., S.F., L.C. și H.C., care au fost date la urmărirea penală și menținute în

fața instanței de fond, că atunci când partea vătămată D.F. a ajuns în

apropierea casei unde martorii participau la un priveghi, le-a spus acestora că

"P.", poreclă sub care inculpatul-recurent era cunoscut, le-a dat foc

ei și bunicii sale.

Concomitent, se mai

are în vedere că la judecata în primă instanță, partea vătămată D.F. a susținut

că după ce inculpatul-recurent a aruncat asupra lor cu diluant, ea ar fi scăpărat

un chibrit pentru a-și aprinde o țigară, situație în care a izbucnit incendiul,

cu consecințele arătate în actele medico-legale. Or, este evident că partea

vătămată a încercat să îl disculpe pe recurentul-inculpat, intenție pe care a

manifestat-o de la început, când, înainte de a urca în salvare, i-a spus

inculpatului să nu recunoască nimic pentru că ea îl iartă. De altfel, pe durata

spitalizării inculpatului, acesta a stat mereu în preajma părții vătămate, a

îngrijit-o, însă, în același timp, se comporta amenințător cu aceasta, o înjura

și o amenința că o va omorî atunci când se va întoarce acasă (a se vedea în

acest sens declarația martorei I.S., declarație dată la urmărirea penală).

Toată această situație explică poziția părții vătămate sus-indicate care a dat

declarații favorabile inculpatului-recurent, care însă nu se coroborează nici

măcar cu declarațiile acestuia.

Se mai reține că

inculpatul-recurent P.S. a declarat în fața instanței de apel că concubina sa,

martora D.F., nu avea aprinsă o țigară în momentul în care a aruncat asupra lor

cu lichidul din sticlă.

Aceeași poziție

oscilantă în declarații a avut-o și partea vătămată D.F. Din acest punct de

vedere se reține că, față de martorii audiați în cauză, în momentul în care a

ieșit din casă cu îmbrăcămintea aprinsă, ea a afirmat că inculpatul le-a dat

foc. Apoi a declarat că inculpatul-recurent le-a stropit cu un lichid, dar au

luat foc în momentul în care și-a aprins o țigară, iar în fața instanței de

apel a declarat că în momentul în care au fost stropite avea o țigară aprinsă

și s-au aprins instantaneu.

Se conchide că

declarațiile celor doi prezintă contradicții însemnate care duc la concluzia că

se încearcă ascunderea faptelor inculpatului-recurent.

În primul rând

inculpatul nu poate nega conținutul sticlei deoarece împreună cu partea

vătămată menționată a cumpărat diluantul pentru a face curățenie.

În al doilea rând,

dacă în momentul aruncării cu lichid nu ar fi existat o sursă de aprindere,

victimele nu ar fi luat foc, cercetarea la fața locului arătând clar că sursa

de aprindere nu a fost soba, în jurul acesteia neexistând urme arse; iar în al

treilea rând, dacă ar fi avut țigara aprinsă, victimele s-ar fi aprins imediat,

nu ar fi trecut 2 - 3 minute, așa cum a declarat inculpatul.

În al patrulea rând,

dacă victimele ar fi luat foc ulterior stropirii, în momentul în care martora

ar fi aprins o țigară aceasta nu ar fi avut timp să lase cutia de chibrituri pe

geamul camerei, așa cum a declarat recurentul.

Se conchide că, în

mod judicios, ambele instanțe de fond și de apel nu au reținut acele aspecte

din declarațiile inculpatului-recurent P.S. și părții vătămate D.F., concubina

acestuia, ce nu exprimă adevărul și care nu se coroborează cu toate celelalte

probe administrate și care au fost analizate pe larg mai sus.

În consecință, în mod

legal aceleași instanțe de fond și de apel au statuat temeinic și legal că

faptele inculpatului P.S. de a arunca cu diluant asupra părții vătămate D.F. și

victimei N.N. și de a le da ulterior foc realizează conținutul infracțiunilor

de tentativă la omor și omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și

art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., fiind aflate în concurs

ideal.

b) Nu este fondată

nici critica secundă invocată prin recursul de față declarat de inculpatul P.S.

prin care se tinde la reducerea pedepsei rezultante finale de 18 ani

închisoare, aplicată de instanța de apel, care prin decizia recurată a

înlăturat sporul de 4 ani închisoare aplicat de instanța de fond, întrucât

aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite

prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv unul educativ și altul de

exemplaritate al acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de

comiterea de infracțiuni, dar și a constrângerii corespunzătoare raportat la

faptele infracționale comise.

Concomitent, aceeași

pedeapsă rezultantă în cuantumul deja redus de instanța de apel satisface și

criteriile de individualizare judiciare prevăzute de art. 72 C. pen., în raport

de pericolul social concret extrem de sporit al faptelor infracționale comise

de inculpatul P.S., relevat de împrejurările concrete ale comiterii acestora,

de urmarea socialmente periculoasă, ireversibilă, constând în decesul victimei

N.N., precum și în raport de datele care circumstanțiază persoana

recurentului-inculpat P.S., care deși nu este recidivist, a avut o poziție

procesuală iremediabil constantă de nerecunoaștere a infracțiunilor săvârșite.

Față de toate cele de

mai sus, rezultă fără echivoc că în cauză nu sunt elemente care să justifice o

nouă reducere a pedepsei stabilite de instanța de apel prin decizia recurată.

Urmează ca în baza

art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1)

C. proc. pen., să se compute prevenția de la 22 noiembrie 2010 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva Deciziei penale nr. 97

din 15 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22

noiembrie 2010 la 22 august 2012.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 august 2012.

Procesat

de GGC - AZ