ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1546/2013

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 194 din 05 noiembrie 2012, Tribunalul Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatului N.V.I., în prezent deținut în Penitenciarul lași, CNP aaa, cetățean român, studii 5 clase, ocupația agricultor, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin 7 C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei,s-a interzis inculpatului N.V.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului N.V.I. și în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate a perioadei de reținere și arest preventiv a inculpatului, de la data de 5 august 2012 la zi.

În baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., a disjuns acțiunea civilă formulată de partea vătămată P.C. și a stabilit termen de judecată la data de 28 noiembrie 2012.

S-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență "N.O." lași și Spitalul Militar de Urgență lași.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1349 și 1357 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul N.V.I. să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 7.096,30 RON,către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "N.O." lași și suma de 1.196,85 RON către partea civilă Spitalul Militar de Urgență lași, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.C., sume actualizate la data executării.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul N.V.I. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1120 RON,din care suma de 300 RON reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu la urmărirea penală și cercetarea judecătorească precum și suma de 63 RON reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale întocmită de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui, se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției."

Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 440/P/2012 întocmit la data de 21 august 2012 și înregistrat sub numărul 3108/89/2012 la data de 24 august 2012, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul N.V.l., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut că la data de 21 martie 2012 Poliția Murgeni a fost sesizată că inculpatul N.V.l. l-a agresat cu corp dur pe partea vătămată P.C., pe care l-a lovit repetat, din verificările ulterioare rezultând că acesta din urmă a rămas cu infirmitate fizică permanentă și a necesitat un număr notabil de zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere amploarea leziunilor prezentate de partea vătămată P.C. și faptul că la dosar exista copia un certificat medico-legal, s-a dispus expertizarea medico-legală a părții vătămate, sens în care Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui a întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. xxx/2012 prin care s-au concluzionat următoarele P.C. prezintă leziuni traumatice de tipul fracturii craniene parietală dreaptă, ce se continuă superior spre vertex cu fractură cominutivă parietală posterioară cu fragmente înfundate, hemoragie subarahnoidiene, hematom epicranian parietal, fracturi duble de antebraț drept radius și cubitus și tumefieri.

Leziunile au putut fi produse prin lovire activă cu obiecte contondente de tipul unui corp dur, cu suprafață de contact redusă (bară metalică, bâtă de lemn de consistență dură), aplicat pe planul superior lateral dreapta a extremității cefalice, fără a se putea preciza cu exactitate poziția agresorului; fractura ambelor oase antebraț drept, se putea produce, cel mai probabil, prin lovire activă cu obiecte contondente, de asemenea, de tipul unui corp dur, printr-un mecanism de apărare a extremității cefalice, prin ridicarea membrului superior drept, astfel încât s-a considerat că asupra sus-numitului, s-a aplicat un număr minim de două lovituri. Pot data din 22 martie 2012.

Partea vătămată a necesitat 50 - 55 zile îngrijiri medicale pentru fracturarea ambelor oase antebraț drept și 40 - 45 zile de îngrijiri medicale necesare pentru leziunile cranio-cerebrale cu includerea acestora într-un număr de 50 - 55 zile îngrijiri medicale necesare pentru traumatismul din data de 22 martie 2012. Leziunile nu au pus în primejdie viața sus-numitului deoarece în actele medicale înaintate nu rezultă prezența unor leziuni meningo-cerebrale sau soluții de continuitate durale subiacente fracturii cominutive cu înfundare.

În urma traumatismului suferit la data de 22 martie 2012, sus-numitul rămâne cu infirmitate fizică (permanentă) prin lipsă de substanță osoasă postcraniectomie de necesitate."

Cu ocazia cercetărilor inculpatul și-a recunoscut fapta, susținând că ar fi fost agresat de partea vătămată și că a găsit un lemn ale cărui dimensiuni nu le poate preciza, cu care a lovit. A susținut o singură lovitură, aspect contrazis de actul medico-legal, ca și de amploarea leziunilor, respectiv fracturarea ambelor oase al antebrațului drept al părții vătămate, și fracturarea cu înfundare la nivelul extremității cefalice.

Partea vătămată a susținut că inculpatul l-a lovit cu o bară metalică.

Fapta inculpatului, de a aplica lovituri repetate cu corp dur părții vătămate, vizându-i capul, una dintre lovituri fiind barată cu antebrațul, ale cărui oase au fost fracturate (cubitus și radius), dar fiind lovită și extremitatea cefalică a părții vătămate, cu producerea de leziuni cu înfundare, infirmitate permanentă și necesitând un număr de 50 - 55 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., fapta fiind comisă în public.

Inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și că solicită conform art. 320

1

C. proc. pen., judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.

S-au depus la dosar, în circumstanțiere, caracterizări privind persoana inculpatului.

Instanța, verificând din oficiu și constatând că actul de sesizare al instanței a fost legal întocmit, că instanța este competentă să judece cauza, că a fost legal sesizată, că din probele administrate în timpul urmăririi penale rezultă că faptelor inculpatului li s-a dat o corectă încadrare juridică, că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanța a admis cererea de judecată a inculpatului potrivit procedurii simplificate.

Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă pentru fapta săvârșită, acesta beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

La individualizarea pedepsei, instanța, în cadrul criteriilor generale prev. de art. 52 și 72 C. pen., a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal reduse cu 1/3 în conformitate cu disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., urmarea produsă, împrejurările săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, precum și datele personale ce-l caracterizează pe acesta.

Pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură să asigure prevenția specială și generală înscrisă în dispozițiile art. 52 C. pen.

S-a interzis inculpatului pentru perioadă de 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar pe durata executării pedepsei s-a interzis exercitarea acelorași drepturi,ca pedeapsă accesorie. S-a considerat că gravitatea faptei îl fac nedemn pe inculpat de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului N.V.I. și în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate a perioadei de reținere și arestare preventivă începând cu data de 5 august 2012 la zi.

În baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns acțiunea civilă formulată de partea vătămată P.C.

Părțile civile Spitalul Clinic de Urgență "N.O." lași și Spitalul Militar de Urgență lași s-au constituit părți civile.

Fiind dovedite pretențiile civile ale celor două părți civile, instanța a admis acțiunile civile și în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul N.V.I. să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 7.096,30 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "N.O." lași și suma de 1.196,85 RON către partea civilă Spitalul Militar de Urgență lași, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.C., sume actualizate la data executării.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul N.V.I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea primei instanțe a fost apelată de procuror și de inculpatul N.V.I.

Inculpatul nu și-a motivat apelul.

Procurorul a criticat sentința sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite și a omiterii aplicării prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Raportat la gradul de pericol social al faptelor comise, a rezultatului infracțiunii și persoana inculpatului, procurorul a arătat că pedeapsa stabilită este prea mică.

La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013, inculpatul a declarat că își retrage apelul.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:

Din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul și l-a însușit conform prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., respectiv: declarațiile părții vătămate P.C.; certificatul medico-legal din 12 aprilie 2012 al C.M.L Bârlad; raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. xxx/2010 întocmit de S.M.L Județul Vaslui; declarațiile inculpatului a rezultat că, în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului N.V.I., în săvârșirea faptei.

În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, fiind evidențiate aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpatului și stabilindu-se corect că fapta acestuia, de a aplica în public, lovituri repetate cu un corp dur părții vătămate, vizând capul, lovituri care au produs leziuni ce au necesitat un număr de 50 - 55 zile îngrijiri medicale și au determinat o infirmitate fizică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat de prima instanță și criticat de procuror prin apelul declarat, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit principiului individualizării răspunderii penale, constrângerea penală trebuie înfăptuită diferențiat în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și de persoana inculpatului.

Din prevederile art. 72 C. pen. rezultă că la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixată în partea specială a aceluiași cod, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere gravitatea deosebită a faptei comise, consecințele pe care Ie-a avut fapta asupra psihicului și integrității corporale a victimei, aceasta dobândind o infirmitate fizică permanentă, numărul de lovituri aplicate și poziția procesuală de negare la începutul cercetărilor a numărului de lovituri aplicate părții vătămate deși actele medicale dovedeau clar contrariul, Curtea a apreciat că instanța de fond nu a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate sub aspectul cuantumului acestuia, reținând greșit în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

În raport, cu cele menționate, Curtea a constatat întemeiată critica procurorului privind greșita individualizare a pedepsei, majorarea cuantumului pedepsei aplicate la 6 (șase) ani închisoare, fiind în măsură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate al acestuia, îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare raportat la fapta comisă.

Întemeiată s-a apreciat a fi și critica procurorului referitor la omisiunea aplicării prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2000, infracțiunea de omor calificat făcând parte din categoria infracțiunilor pentru care prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, este obligatorie.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul N.V.I., fiul lui V. și D., în prezent deținut în Penitenciarul lași, împotriva Sentinței penale nr. 194 din data de 05 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vaslui, în Dosarul nr. 3108/89/2012.

A admis apelul declarat de procuror împotriva Sentinței penale nr. 194 din data de 05 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vaslui, în Dosarul nr. 3108/89/2012, pe care a desființat-o în parte, în latură penală și rejudecând cauza a înlăturat din cuprinsul hotărârii reținerea față de inculpat a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

A majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., la 6 (șase) ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate și starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi arestarea preventivă de la 05 noiembrie 2012.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei doi inculpați, urmând ca, în temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 75/2008, aceștia să fie informați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGF, a profilului genetic.

A fost obligat inculpatul să achite statului suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON către Baroul de Avocați lași, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.V.I. și a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond.

Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

La individualizarea pedepselor aplicate față de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 320

1

C. proc. pen., (Judecata în cazul recunoașterii vinovăției)

(1) Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

(4) Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

(7) Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Cuantumul pedepsei principale aplicate este rezultatul reținerii unei cauze legale de atenuare a răspunderii penale, - art 320

1

C. proc. pen.

În aceste condiții pedeapsa principală în cuantum de 6 ani, aplicată inculpatului N.V.I., pentru infracțiunile cercetate în prezenta cauză, este ușor orientată spre minimul special rezultat din incidența art. 320

1

C. proc. pen. Modul de operare caracterizat prin violență nejustificată, urmările produse constând inclusiv într-o infirmitate cauzată părții vătămate justifică pe deplin cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.

Curtea adaugă aspectelor analizate și reținute de instanța de apel, evidențiate anterior, pe aspectul individualizării pedepsei și faptul că circumstanțele personale referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, vârsta inculpatului, definind ori constituind elemente de normalitate nu sunt suficiente pentru a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori la reținerea unor circumstanțe atenuante.

Înalta Curte apreciază că pedepsele stabilite și modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii și nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V.I. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.V.I., durata reținerii și arestării preventive de la 05 august 2012 la 08 mai 2013.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.V.I. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.V.I., durata reținerii și arestării preventive de la 05 august 2012 la 08 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2013.

Procesat de GGC - NN