ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3603/2012

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iași, secția penală, prin Sentința penală nr. 55 din 9 februarie 2012 a condamnat pe inculpatul C.N., fără antecedente penale, agricultor, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 320

1

C. proc. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a 2-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a stabilit obligațiile avute de condamnat, pe perioada termenului de încercare.

A atras atenția condamnatului, conform art. 86

4

C. pen. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, de la 15 octombrie 2011, la zi și a dispus punerea inculpatului în libertate, de îndată.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unei securi folosite la comiterea faptei.

A constatat că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către S.C.U. "Dr.N.O." Iași și către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în seara de 13 octombrie 2011 inculpatul a aplicat cu o secure, părții vătămate, pe fondul geloziei, o lovitură în zona capului, producându-i un traumatism cranio-cerebral, fractură cominutivă temporo-parietală stângă, contuzie cerebrală gravă difuză, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate și au necesitat pentru vindecare 35 - 40 de zile îngrijiri medicale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o, ca netemeinică, sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului. Parchetul a apreciat că, în mod greșit, prima instanță a suspendat executarea pedepsei pentru o infracțiune deosebit de gravă.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, apreciind argumentele parchetului ca întemeiate, prin Decizia penală nr. 75 din 12 aprilie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 35 din 9 februarie 2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care a desființat-o în parte, în latură penală și rejudecând:

A înlăturat dispozițiile art. 86

1

C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A înlăturat dispozițiile art. 71 C. pen. alin. (5), privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei accesorii.

A interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestului preventiv de la 15 octombrie 2011, la 9 februarie 2012.

A înlăturat dispoziția de avansare din fondurile Ministerului Public a sumei de 200 RON reprezentând asistență juridică din timpul urmăririi penale. S-a dispus ca această sumă să fie avansată din fondul Ministerului Justiției.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. S-a dispus ca toate cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că inculpatul a comis o infracțiune de tentativă de omor gravă sub aspectul relațiilor sociale importante protejate prin incriminarea infracțiunii respectiv dreptul la viață al părții vătămate, cauzându-i leziuni grave care i-au pus în primejdie viața.

Prin modalitățile de săvârșire, aplicarea unei lovituri cu securea în capul părții vătămate, cu intensitate, cauzându-i leziunile grave produse, în împrejurările reținute, fără a exista un mobil real scuzabil pentru conduita sa agresivă, reacționând impulsiv nejustificat, infracțiunea comisă de inculpat are un grad de pericol social concret ridicat, iar recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale nu sunt circumstanțe suficiente raportat Ia temeiul tragerii la răspundere penală care să conducă la convingerea că reeducarea inculpatului poate fi realizată chiar fără executarea pedepsei.

Astfel s-a apreciat că alegerea și aplicarea modalității de executare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de către instanța de fond nu sunt de natură să asigure scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Nemulțumit de soluția pronunțată în apel, având drept consecință executarea pedepsei principale, prin privare de libertate, inculpatul C.N. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Recursul inculpatului este nefondat.

Motivarea instanței de fond cu privire la individualizarea executării pedepsei a avut în vedere faptul că datele și elementele personale constituie suficiente temeiuri pentru a ajunge la concluzia că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat fără executarea în regim privativ de libertate.

Instanța de apel a considerat în verificarea aceluiași aspect că inculpatul a comis o infracțiune gravă, având o conduită agresivă, reacționând impulsiv și nejustificat, iar lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei nu sunt de natură să conducă la concluzia că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executare prin privare de libertate.

În acord cu instanța de apel, în recurs se consideră că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin privare de libertate atunci când există riscul recidivei, când natura faptei implică o gravitate deosebită a lezării valorilor sociale, când prin conduita sa persoana acuzată nu a probat faptul că a înțeles consecințele faptelor sale și că nu le va repeta în viitor.

Aprecierea coroborată a criteriilor enumerate anterior conduce la concluzia instanței de apel. Astfel în prezent inculpatul este arestat preventiv în altă cauză, fapt ce denotă perseverența acestuia într-o atitudine ilicită, negativă față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Periculozitatea faptei comise de inculpat, constând în lovirea victimei cu o secure, cu consecința producerii acesteia a unor leziuni ce i-au pus viața în pericol, impune ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 4 ani închisoare, în întregime, prin privare de libertate și nu prin aplicarea suspendării sub supraveghere, cum netemeinic decisese prima instanță.

Pericolul social al infracțiunii săvârșită de inculpat este unul din criteriile în baza cărora trebuia proporționată pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare. Astfel modul cum a fost concepută activitatea infracțională, inculpatul lovind fără motiv victima cu o secure în cap în condițiile în care acesta discuta cu concubina, pe de o parte, iar pe de altă parte faptul că inculpatul nu are antecedente penale, în contextul faptei comise nu justifică reevaluarea criteriului de individualizare cu care a operat instanța de apel.

Constatând că în cauză instanța de prim control judiciar a făcut o individualizare corectă, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei cât și în ceea ce privește modalitatea de executarea acesteia, criticile formulate în recursul inculpatului vor fi apreciate ca nefondate.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA