ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 996/2014

În seara zilei de 6 din 7 decembrie 2012 (joi spre vineri), inculpatul P.T. și numitul A.M. [față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.] s-au întâlnit la barul denumit popular „X., unde au consumat împreună băuturi alcoolice timp de mai multe ore, până în jurul orei 20.00. împreună au adoptat apoi rezoluția infracțională de a pătrunde fără drept în curtea locuinței victimei M.C. și în dependințele acestei locuințe în scopul sustragerii unor bunuri. După ce A.M. a luat din locuința sa doi saci goi, inculpatul P.T. și numitul A.M. s-au deplasat la locuința victimei M.C., au pătruns în curte pe poarta asigurată cu un zăvor, pe care l-au deschis, au scos din balamale ușa unei anexe și, pătrunzând în interior, au sustras din anexă, dintr-o cadă, 70 kg de porumb boabe, iar din beciul de sub anexă, corespondent cu aceasta, un bidon ce conținea aproximativ 60 de litri de vin. Cei doi s-au deplasat apoi la locuința inculpatului P.T., unde au transferat vinul în sticle de plastic și l-au împărțit. Bidonul sustras a rămas la locuința lui P.T., de unde a fost ridicat de organele de urmărire penală. Împreună cu martorul P.I., cei doi au consumat o cantitate de vin, după care au transport sacii cu cereale sustrași la locuința lui A.M., de unde a doua zi, au fost vânduți de tatăl acestuia din urmă martorului R.L. cu suma 70 RON. Constatând comiterea infracțiunii de furt, victima s-a adresat vecinilor S.I. și S.V., cerându-le să cheme poliția, să-l ajute să se mute în casă din bucătăria de vară în care dormea și să-i transfere bunurile din anexe și din beci în locuință. Vecinii nu au putut anunța poliția, întrucât nu aveau credit disponibil pe cartelele telefonice, astfel încât victima urma să se deplaseze la locuința unui văr cu aceeași rugăminte de a sesiza organele de poliție. În ziua de 7 decembrie 2012, potrivit declarației martorei S.V., aceasta împreună cu soțul său, i-au făcut curățenie în locuință victimei, i-au reparat poarta anexei ce fusese scoasă din balamale de P.T. și i-au transferat în locuință pe hol și într-o cameră următoarele bunuri: 11 saci cu grăunțe de porumb, trei saci cu făină de grâu, doi saci cu tărâțe de grâu, șapte jumătăți de saci cu fasole, patru butoaie de câte 60 de litri cu vin și un butoi de 60 de litri cu varză murată. Din declarația aceleiași martore a rezultat că victima nu s-a mutat să doarmă în locuință. Această situație de fapt a fost reținută pe baza declarațiilor inculpatului P.T., ale numitului A.M., ale martorilor P.I., P.I.C., S.V. și A.M., precum și a proceselor-verbale întocmite de organele de urmărire penală. În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului P.T. care, în noaptea de 6 din 7 decembrie 2012, împreună cu numitul A.M., s-a deplasat la locuința victimei M.C. din satul C. și a pătruns fără drept în curte pe poartă, prin îndepărtarea unui zăvor, și, apoi, într-o anexă din care a sustras un butoi cu vin și doi saci cu grăunțe de porumb, cauzând un prejudiciu de 150 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) C. pen., și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen. Tribunalul a reținut, totodată, și incidența dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunile fiind comise în intervalul cuprins între data liberării condiționate a inculpatului din executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 90 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin decizia penală nr. 842 din 2 august 201 la Curții de Apel Iași, și împlinirea duratei acestei pedepse.

După comiterea acestor fapte, inculpatul P.T. a consumat băuturile alcoolice împreună cu familia sa, plănuind noi fapte prevăzute de legea penală în dauna victimei M.C., încurajat fiind de faptul că a observat că, în anexa în care a pătruns, au mai rămas cereale și vin și pentru că bănuia că victima, în etate și singură, ar putea avea și bani în locuință. În seara zilei de 8 decembrie 2012, inculpații P.A. și P.C. s-au întors la locuința familiei din satul C., după ce ziua o petrecuseră la locuința surorii lor, A.M.A., din localitatea H., împreună și cu P.G. Împreună cu frații lor, inculpații P.T., P.A. și P.C. au consumat băuturi alcoolice atât la locuință, cât și la un bar din localitatea C. aparținând martorului A.C. În jurul orei 20:50, inculpații și frații lor, cu toții porecliți „R.”, au părăsit barul. Inculpatul P.T. le-a propus fraților săi, inculpații P.A. și P.C., să sustragă bunuri din locuința victimei M.C. Inculpații s-au deplasat la locuința victimei parcurgând grădina lor, ajungând pe drumul public, din care au sărit gardul curții victimei, îndreptându-se direct spre ușa locuinței. Victima M.C. i-a auzit, a întrebat „Cine este?” și a încercat să iasă în ușa bucătăriei, însă a fost surprins și lovit cu pumnii de cei trei inculpați, până a căzut la pământ. A fost ridicat de haine și târât de inculpatul P.T. în casă, timp în care acesta și ceilalți inculpați îi aplicau lovituri cu pumnul în zona feței și corpului. Inculpații P.T., P.A. și P.C. au urcat victima pe pat, P.T. i-a acoperit gura cu mâna pentru ca victima să nu mai strige după ajutor, iar P.A. și P.C. îi cereau să le dea banii, lovind în continuare pe M.C. cu pumnii peste cap și corp. Întrucât victima refuza să le spună unde sunt banii, toți cei trei inculpați au târât-o de pe pat pe podea unde au lovit-o cu picioarele, cu bocancii în zona feței și corpului în mod repetat, împreună, în ciuda rugăminților acesteia de a fi lăsată în pace și de a nu fi omorâtă. După ce victima sângerândă și-a pierdut cunoștința, cei trei au urcat-o din nou pe pat și au acoperit-o cu plapuma, inclusiv peste față. Ulterior, toți cei trei inculpați au căutat în locuință bunuri pe care să le poată sustrage. P.C. a sustras dintr-un dulap un pachet cu lumânări, o cană metalică și un cuțit cu mâner negru din plastic, iar P.T. și P.A. au căutat bani și bunuri, inclusiv în pat și prin lenjerie. Întrucât nu au găsit bunuri de valoare, cei trei inculpați s-au întors la patul în care zăcea victima M.C., iar P.C. a amenințat-o pe aceasta cu cuțitul spunându-i că o taie dacă nu-i spune unde sunt banii. Victima i-a cerut să nu o omoare, iar inculpatul P.C. a vrut să o lovească cu cuțitul în zona gâtului, fiind oprit de inculpatul P.A., care i-a prins mâna. P.C. a aruncat din mână cuțitul, care a fost ridicat de inculpatul P.T. Acesta din urmă a forțat ușa de la hol, după care toți inculpații au luat câte un sac cu grăunțe de porumb pe care l-au transportat la locuința lor. După circa 10 minute, cei trei inculpați s-au întors la locuința victimei M.C., de unde au mai luat fiecare câte un sac de grăunțe de porumb pe care l-au transportat la domiciliu. Ulterior, inculpații s-au întors pentru a treia orară la locuința lui M.C. luând un sac de grăunțe de porumb, un sac de făină de grâu și o găleată de vin, recipientul fiind luat din timp de la propria lor locuință. În timp ce inculpatul P.T. trăgea vin din butoi în găleată, inculpații P.A. și P.C. s-au deplasat la patul victimei, au ridicat plapuma, au constatat că aceasta era plină de sânge și horcăia și au lăsat-o în starea în care se afla, părăsind locuința cu bunurile sustrase. Inculpații au stabilit să înstrăineze bunurile sustrase la târgul din localitatea C., județul Vaslui, a doua zi dimineață. La ora 5 în ziua de 9 decembrie 2012, inculpații P.A. și P.T. s-au deplasat la locuința lui M.I. căruia i-au cerut să-i însoțească la târg. După ce au mai înhămat un cal la căruța cu un singur cal aparținând martorului M.I., inculpații s-au deplasat la C., au vândut bunurile sustrase la târg obținând 240 RON care au fost împărțiți astfel: M.I. a primit 40 RON pentru transport, inculpatul P.A. 30 RON, P.I.C. 15 RON, iar restul de 155 RON au fost împărțiți în mod egal între P.T. și P.C. În dimineața zilei de 9 decembrie 2012, în jurul orei 9:30, numita S.V., conform obiceiului zilnic, a trecut pe la locuința vecinului său M.C. pentru a vedea cum se simte acesta. Intrând în imobil, aceasta a observat urme de răvășire a bunurilor, motiv pentru care a alertat pe vecinele sale A.M.A. și P.P. Cele trei persoane au intrat în imobil și văzând victima întinsă fără suflare pe pat, acoperită cu o plapumă, s-au speriat, ieșind din imobil și anunțând organele de poliție din localitate, care la aproximativ 10 minute s-au prezentat la locuința părții vătămate M.C., conservând locul faptei, până la sosirea echipei operative din municipiul Iași. După efectuarea cercetării la fața locului, în care s-a stabilit că între timp intervenise decesul părții vătămate M.C., cadavrul acesteia a fost transportat la I.M.L. Iași. În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind cadavrul victimei M.C., după efectuarea necropsiei, I.M.L. Iași comunicând următoarele concluzii preliminare: „Moartea numitului M.C. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale, bilateral, hemoragie subarahnoidiană, fractură coloană vertebrală toracică, ruptură renală stg, hematom retroperitoneal. Leziunile s-au produs prin lovire activă cu mijloace contondente. Între agresiune și deces există legătură directă de cauzalitate. Decesul datează din data de 8 decembrie 2012”. Ulterior, raportul de expertiză medico-legală (necropsie) din 18 ianuarie 2013 întocmit în cauză de către specialiștii din cadrul I.M.L. Iași, a concluzionat următoarele: „1. Moartea numitului M.C. a fost violentă. 2. Aceasta s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale, hemoragie subarahnoidiană, fractură coloană vertebrală toracică, ruptură renală , hematom retroperitonealin.

Topografia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu mijloace contondente.

Între agresiune și deces există legătură de cauzalitate directă.

În momentul decesului sângele sus-numitului nu conținea alcool etilic.

Sângele sus-numitului aparține grupei sanguine BIII.

Decesul datează din data de 8 decembrie 2012”. Tribunalul a reținut că succesiunea evenimentelor din noaptea de 8 din 9 decembrie 2012, astfel cum a fost anterior descrisă, rezultă din declarațiile inculpaților P.T., P.A. și P.C., coroborate cu aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de urmărire penală, cu declarațiile martorilor A.C., P.I., P.I.C., S.V. și M.I., cu mijloacele materiale de probă ridicate, cu aspectele consemnate în documentele medico-legale întocmite în urma examinării cadavrului victimei și în rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică a fiecărui inculpat. Realizând o analiză amănunțită a materialului probator administrat în cauză și care demonstrează vinovăția inculpaților, prima instanță a reținut, în esență, că, în noaptea de 8 din 9 decembrie 2012, la ora 22:00, în scopul sustragerii de bunuri, aceștia au intrat prin escaladare în curtea imobilului locuit de victima M.C., despre care știau că este singură și în etate, apoi au pătruns în camerele imobilului, într-una dintre ele prin efracție (spargerea ușii), au aplicat multiple lovituri victimei cu pumnii și picioarele în zone vitale ale corpului, în vederea realizării rezoluției infracționale inițiale, conjugându-și eforturile în executarea actelor agresive asupra victimei și în realizarea actelor de însușire pe nedrept a bunurilor, în aceleași împrejurări de timp și de loc, fiecare asistând la actele agresive și la cele de sustragere de bunuri comise de celălalt. În aceste condiții, s-a apreciat că activitatea infracțională a inculpaților este specifică formei de participație penală perfectă prevăzută de art. 24 C. pen., aceștia având calitatea de coautori ai infracțiunilor de violare de domiciliu, omor deosebit de grav și tâlhărie. Din examinarea concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 117 C. proc. pen., Tribunalul a reținut că inculpații P.T., P.A. și P.C. au avut discernământ în momentul comiterii faptelor, putând să-și controleze și să-și dirijeze acțiunile în conformitate cu propria voință, având totodată libertate deplină de conștiință și de voință. De asemenea, cu privire la inculpatul P.T. s-a constatat că acesta prezintă tulburare de personalitate antisocială, manifestată prin nepăsare rece față de sentimentele celorlalți, dispreț față de norme, reguli și convenții sociale, toleranță scăzută la frustrare, prag scăzut de control al tendințelor agresive, incapacitate de a trăi sentimentul de vină și de a învăța din experiențe (raport din 7 februarie 2013). În ce-l privește pe P.C., acesta prezintă tulburare de personalitate de tip emoțional instabilă pe fond de deficiență mintală ușoară, manifestată prin emotivitate ridicată, impulsivitate, dificultăți de a respecta și de a se adapta la constrângeri, accentuate prin consum de alcool și care conduc în mod obișnuit la acte heteroagresive (raport din 21 februarie 2013). Referitor la inculpatul P.A., s-a reținut că prezintă diagnostic de deficiență mintală ușoară manifestată printr-un grad de sugestibilitate, putând fi folosit de persoane din anturajul său prin inducție negativă (raport din 19 februarie 2013). În drept, Tribunalul a apreciat că faptele inculpaților P.T., P.A. și P.C. care, în noaptea de 8 din 9 decembrie 2012, împreună, prin escaladarea gardului curții imobilului în care locuia victima M.C., au pătruns fără drept în curtea și mai apoi și în locuința victimei, căreia i-au aplicat numeroase lovituri cu pumnii și picioarele pentru a o determina să le dea bani și determinând astfel aducerea sa în stare de inconștiență și apoi decesul acesteia, după care, prin efracție, au sustras mai multe bunuri din locuința victimei, bunuri pe care și le-au însușit pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și lit. c) C. pen., și omor deosebit de grav, prevăzut de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar, în cazul inculpatului P.T., și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Referitor la infracțiunea de tâlhărie, dată fiind descrierea corectă a faptelor, prima instanță a constatat că încadrarea juridică reținută de procuror este probabil rezultatul unei erori materiale în ceea ce privește numerotarea agravantelor infracțiunii, acestea fiind în mod corect determinate de textele prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) lit. a) și lit. c) C. pen. relative la tâlhăria săvârșită în timpul nopții, de două sau mai multe persoane împreună și într-o locuință sau în dependințe ale acesteia. S-a mai arătat, totodată, că agravanta specială prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. privind tâlhăria comisă de două sau mai multe persoane împreună exclude reținerea agravantei generale prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, nefiind permisă reținerea a două agravante cu același conținut. Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de tâlhărie reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpați din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2 1 ) lit. b), alin. (2 2 ) lit. a) și lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) lit. a) și lit. c) C. pen., iar în privința inculpatului P.T. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În acest sens, s-a arătat că inculpatul a comis toate infracțiunile de care a fost acuzat în intervalul cuprins între data liberării condiționate din executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 90 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin decizia penală nr. 842 din 2 august 201 la Curții de Apel lași, și împlinirea duratei acestei pedepse. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând că faptele acestora prezintă o maximă gravitate, atât abstractă, dar și concretă, inculpații suprimând printr-un gest extrem viața unei persoane nevinovate pentru a obține un beneficiu material. Sub același aspect, s-a mai reținut că inculpații, consumatori obișnuiți de alcool, persoane lipsite de repere morale sănătoase, au acționat cu o violență deosebită asupra unei persoane în etate care nu le-a cauzat niciun rău, pe care o cunoșteau, agresând-o în mod repetat și grav, gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise rezultând și din mobilul ce a stat la baza acțiunilor lor, dorința de a procura băuturi alcoolice și de a obține bani pentru distracții, și scopul urmărit, obținerea unor venituri, dar și din împrejurările comiterii faptelor și atitudinea inculpaților față de victimă, pe care au agresat-o în mai multe etape, inclusiv când aceasta cerea îndurare sau când era deja în agonie, și pe care au părăsit-o în stare de inconștiență, în locuință. S-a remarcat curajul infracțional deosebit al celor trei inculpați care, după ce au adus victima în stare de inconștiență și au realizat că au ucis-o, au efectuat trei drumuri de la locuința victimei la locuința lor, transportând bunurile acesteia, bunuri de dimensiuni mari, ignorând riscul de a fi surprinși. Gravitatea urmărilor, constând în decesul unei persoane, și caracterul ireversibil al acestora atribuie faptelor, în opinia judecătorului fondului, un pericol social extrem de ridicat, la care se adaugă și atitudinea inculpaților după săvârșirea faptei. A mai reținut prima instanță în procesul de individualizare a sancțiunilor penale, pe baza concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică întocmite de I.M.L. Iași, că inculpații nu au manifestat sentimente de empatie față de victimă și au minimalizat gravitatea gesturilor lor agresive, că după comiterea faptelor ei au avut o atitudine degajată, grăbindu-se să valorifice bunurile sustrase, iar, în ziua de 9 decembrie 2012, au consumat băuturi alcoolice sustrase din locuința victimei și și-au împărțit sumele rezultate din valorificarea bunurilor acesteia. S-a remarcat, totodată, violența deosebită a inculpaților, perseverența lor infracțională, potențialul lor criminogen deosebit, insistența cu care au agresat victima în vârstă de 88 de ani pentru ca aceasta să le spună unde ține banii pe care, în fapt, nu îi avea. Cu privire la inculpații P.A. și P.C., instanța a constatat că aceștia nu au antecedente penale, însă au mai comis fapte de furt calificat în timpul minorității, fapte pentru care le-au fost aplicate de procuror amenzi administrative în condițiile art. 18 1 alin. (3) și art. 91 lit. c) C. pen., nefiind, astfel, la primul contact cu legea penală. În ceea ce-l privește pe inculpatul P.T., recidivist, Tribunalul a constatat că numeroasele pedepse cu închisoarea ce i-au fost aplicate anterior pentru același tip de infracțiuni, unele comise cu violență, nu și-au atins scopul educativ, că inculpatul manifestă o perseverență infracțională deosebită deși are numai 26 de ani, precum și împrejurarea că, din anul 2005, când a devenit major, acesta s-a aflat aproape tot timpul în penitenciar (în intervalele 15 decembrie 2005-11 august 2010 și 15 aprilie 2011-14 noiembrie 2012), iar faptele comise în prezenta cauză au fost săvârșite la mai puțin de o lună după eliberarea sa din închisoare. Având în vedere toate aceste aspecte, cumulate cu atitudinea procesuală corectă a inculpaților pe parcursul procesului penal, prima instanță s-a orientat mai întâi dintre pedepsele principale alternative prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor deosebit de grav asupra pedepsei închisorii, pe care a individualizat-o în limite legale spre maximul special, procedând astfel pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, apreciind că executarea acestor pedepse satisface exigențele individualizării judiciare a pedepselor. În ce privește infracțiunile de tâlhărie și omor deosebit de grav, instanța a reținut că inculpații au avut contribuții egale la comiterea faptelor, inculpatul P.T. urmând a primi pedepse mai mari raportat la împrejurarea că a avut inițiativa comiterii infracțiunilor, la numărul mai mare al faptelor săvârșite și la periculozitatea concretă dovedită de antecedentele sale penale. Totodată, s-a apreciat că în privința acestui inculpat se impune aplicarea unui spor de pedeapsă de 1 an de închisoare, în condițiile art. 34 lit. b) C. pen., avându-se în vedere multitudinea infracțiunilor comise și gravitatea acestora, dar și perseverența infracțională a inculpatului, care a săvârșit o multitudine de infracțiuni ce aduc atingere unor relații sociale diverse. De asemenea, judecătorul fondului a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 61 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.T. prin sentința penală nr. 90 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Răducăneni, definitivă prin decizia penală nr. 842 din 2 august 2011 a Curții de Apel Iași, față de gravitatea infracțiunilor comise și multitudinea acestora. Sub aspectul laturii civile, Tribunalul, pe baza probelor administrate în cauză, a constatat ca fiind întemeiată acțiunea civilă promovată de partea civilă M.E., motiv pentru care i-a obligat pe inculpați la plata despăgubirilor civile către aceasta. În privința părții civile D.L.I., având în vedere că acesta nu a suferit niciun prejudiciu ca urmare a faptelor comise de inculpați, formulând pretenții civile în numele mamei sale naturale, care nu i-a oferit, însă, o procură judiciară de reprezentare, instanța a apreciat că nu sunt întrunite în persoana inculpaților condițiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de această parte civilă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații P.C., P.A. și P.T., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor ce le-au fost aplicate, apreciate ca fiind excesiv de severe în raport cu circumstanțele lor personale, conduita procesuală manifestată și împrejurările comiterii faptelor. Prin decizia penală nr. 142 din 12 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.C., P.A. și P.T., s-a menținut starea de arest a acestora și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia durata arestării preventive de la 12 iunie 2013 la zi. Totodată, au fost obligați inculpații apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a constatat că instanța fondului a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, evaluând în mod unitar și coroborat ansamblul probator administrat care evidențiază cu îndestulare vinovăția inculpaților P.C., P.A. și P.T. în comiterea tuturor actelor ce caracterizează și intră în conținutul complexului infracțional reținut în sarcina lor, cu distincțiile menționate de prima instanță în ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de fiecare dintre inculpați. În ceea ce privește situația de fapt reținută de judecătorul fondului, necontestată, de altfel, de către inculpați, s-a constatat de către instanța de prim control judiciar referitor la împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, că, din materialul probator pe baza căruia Tribunalul și-a fundamentat soluția adaptată, rezultă cu prisosință corespondența dintre aceasta și realitatea obiectivă. Totodată, raportat la ansamblul faptic reținut, s-a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor, astfel cum a fost stabilită de către instanță prin schimbarea încadrării juridice, este corespunzătoare circumstanțelor cauzei. În consecință, Curtea a arătat că, în mod judicios, instanța de fond a reținut că activitățile infracționale desfășurate de inculpații P.C., P.A. și P.T. întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, astfel cum acestea au fost încadrate în drept de prima instanță, și pentru care în mod corespunzător a fost angajată răspunderea lor penală. De altfel, în această privință, instanța de apel a observat că inculpații au recunoscut în totalitate comiterea faptelor, astfel cum au fost ele reținute prin actul de inculpare, solicitând chiar aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, cerere respinsă, în mod corespunzător, de către prima instanță, întrucât infracțiunea cea mai gravă din cadrul pluralității reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați, date fiind limitele de pedeapsă, este exclusă de la aplicabilitatea acestei proceduri. Concluzionând, Curtea, alăturat argumentelor deja expuse de prima instanță și pe care și le-a însușit, a constatat că vinovăția inculpaților în comiterea faptelor extrem de grave reținute în sarcina fiecăruia a fost pe deplin dovedită, fiind înlăturată în mod indubitabil prezumția de nevinovăție ce opera în favoarea acestora. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de prim control judiciar a reținut că judecătorul fondului a făcut o apreciere justă a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de conținutul concret al activității infracționale reținute în sarcina fiecăruia dintre aceștia și de datele ce caracterizează persoana lor. Astfel, Curtea a observat amploarea infracțională deosebită desfășurată de către inculpați, din multiple perspective, atât în cadrul activității infracționale desfășurate, care include în componența sa pluralitatea concursului de infracțiuni, consecutive acte materiale îndreptate împotriva mai multor valori ocrotite de legea penală, cât și anterior prezentului conflict de drept penal, cu privire la inculpatul P.T. față de care s-au reținut antecedente penale sub forma recidivei postcondamnatorii, cât și cu privire la ceilalți doi inculpați față de care, deși nu s-a reținut starea de recidivă, s-a ținut seama de impactul avut în mai multe rânduri, în timpul minorității, cu legea penală, aspecte de natură să releve personalitatea fiecăruia dintre inculpați cu privire la valorile sociale lezate. S-a apreciat că pedepsele cu închisoarea aplicate au fost corect dozate și adaptate gravității faptelor comise, dându-se eficiență, în mod legal, tuturor împrejurărilor de natură să califice sau să atenueze răspunderea penală, acestea din urmă neregăsindu-se în prezenta cauză, motiv pentru care Curtea a considerat că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate de către prima instanță. În acest sens, având în vedere toate circumstanțele privitoare la faptele comise, modul de săvârșire, amploarea și gravitatea consecințelor generate de acestea, atrocitatea în comiterea lor, perseveranța infracțională constantă, precum și toate celelalte elemente de individualizare enumerate atât de prima instanța, cât și de instanța de apel, Curtea a arătat că, în mod pe deplin justificat, judecătorul fondului a apreciat că în cauză nu numai că nu se regăsesc împrejurări de natură a fi calificate circumstanțe atenuante, în sensul că nu sunt motive care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special, ba, dimpotrivă, sunt suficiente elemente care să reclame aplicare unor pedepse într-un cuantum satisfăcător în considerarea realizării dezideratelor impuse de art. 52 C. pen. Menționând că reținerea uneia sau alteia din împrejurările cu caracter atenuant urmează a fi apreciată de către instanță drept circumstanță atenuantă doar în măsură în care, raportat la persoana inculpatului și la pericolul social concret al infracțiunii, relevă în speța concretă un pericol redus fie al faptei, fie al făptuitorului, instanța de prim control judiciar a arătat că, în cauză, nici persoana inculpaților nu demonstrează o periculozitate mai redusă, raportat atât la conduita avută atât anterior prezentei fapte, cât și cu privire la aceasta, și nici faptele care, prin urmările lor, prin modul și mijloacele de săvârșire, deci prin conținutul lor intrinsec și extrinsec, relevă o periculozitate socială intensă, căreia i se poate adăuga un spor de pericol și din frecvența categoriei de infracțiuni săvârșite, din amploarea și răspândirea unei comportări într-o anumită sferă de activitate, făcând necesară, pentru reducerea frecvenței, intervenția promptă a legii penale. S-a mai precizat, totodată, că periculozitatea deosebit de ridicată a inculpaților, relevată prin modul de comportare în societate și prin atitudinea demonstrată de faptele comise, deosebit de grave și de brutale prin maniera lor de săvârșire, este reliefată și de concluziile rapoartelor de expertiză psihiatrică, care evidențiază comportamentul deosebit de agresiv al inculpaților, disprețul lor față de normele sociale, indiferența față de faptele comise și de persoana victimei, aspecte confirmate și de declarațiile martorilor audiați care relevă comportamentul deosebit de agresiv al celor trei inculpați, vârsta acestora și celelalte aspecte de ordin personal invocate în motivele de apel neputând fi reținute, prin ele însele, ca elemente care să conducă la diminuarea răspunderii penale. Condițiile concrete în care au fost comise faptele, gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al acestora, natura relațiilor sociale ce au fost încălcate, persoana fiecărui inculpat, reținându-se că sunt cunoscuți și cu antecedente penale, atrocitatea de care au dat dovadă în comiterea faptelor, detașarea manifestată în comportamentul adoptat după comiterea faptelor, pedepsele alternative cu care sunt sancționate acestea, respectiv detențiunea pe viață și pedeapsa închisorii, justifică, în opinia instanței de apel, aprecierea că în opțiunea sa pentru pedeapsa închisorii în cuantumul stabilit, judecătorul fondului a avut în vedere forma extrem de restrânsă a circumstanțelor de natură să atenueze răspunderea penală a inculpaților, justificând astfel, cu îndestulare, cuantumul de pedeapsă stabilit pentru fiecare dintre inculpați și diferențiat în raport cu istoricul lor infracțional. Concluzionând, față de argumentele de fapt și de drept expuse, care se adaugă celor prezentate de prima instanță, Curtea a constatat că, în raport de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, de comportamentul inculpaților înainte și după săvârșirea faptelor, dar și de conținutul concret al infracțiunilor comise, de consecințele produse, de atitudinea inculpaților față de conduita în societate, de perseverența în încălcarea și lezarea valorilor sociale ocrotite de legea penală, de ignoranța față de un comportament conform, instanța a aplicat fiecăruia dintre aceștia o pedeapsă dozată corespunzător. Astfel, Curtea a apreciat că, în cauză, nu a fost identificat niciun element circumstanțial de natură să conducă la atenuarea răspunderii penale a inculpaților, cu consecința reducerii pedepselor aplicate, motiv pentru care s-a considerat că cererea lor în acest sens nu poate fi primită, nefiind temeiuri care să justifice modificarea pedepselor aplicate. Mai mult, așa cum s-a constatat și prin rapoartele de expertiză psihiatrică, instanța de apel nu a perceput din partea inculpaților, prin atitudinea manifestată în fața instanței de apel, nicio urmă de regret, ci preocupare doar pentru cuantumul pedepselor, o indolență totală față de infracțiunile pentru care au fost condamnați, lipsa oricăror sentimente de empatie față de victimă și minimalizarea gravității gesturilor lor agresive. S-a remarcat, totodată, așa cum a reliefat în mod convingător și prima instanță, violența deosebită a inculpaților, perseverența lor infracțională, potențialul lor criminogen deosebit, insistența, violența și brutalitatea cu care au agresat victima în vârstă de 88 de ani pentru ca aceasta să le spună unde ține banii pe care, în fapt, nu îi avea. În ceea ce privește sporul de pedeapsă aplicat inculpatului P.T., Curtea a constatat că, în mod just, s-a considerat de către instanța de fond că pedeapsa cea mai grea aplicată acestuia, ca urmare a multiplelor forme de pluralitate infracțională reținute, respectiv concursul de infracțiuni și recidiva postcondamnatorie, nu este îndestulătoare, procedându-se la agravarea tratamentului penal. În opinia instanței de prim control judiciar, sporul de pedeapsă aplicat de judecătorul fondului apare cu atât mai mult ca fiind justificat cu cât în sarcina acestui inculpat s-au reținut un număr mai mare de infracțiuni, față de ceilalți doi inculpați, precum și ca urmare a reținerii stării de recidivă postcondamnatorie, care a condus la aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen. privind revocarea beneficiului liberării condiționate. S-a apreciat, totodată, în privința sporului de pedeapsă aplicat inculpatului P.T., că acesta a fost bine cuantificat de către prima instanță, raportat atât la gravitatea, numărul și natura faptelor ce formează pluralitatea infracțională, cât și la toate celelalte elemente anterior menționate și analizate ce țin de persoana apelantului. În concluzie, s-a apreciat de către Curtea de apel că reducerea pedepselor stabilite de prima instanță ar echivala cu desconsiderarea dreptului suprem al ființei umane, dreptul la viață, drept pe care inculpații, deosebit de faptul că l-au ignorat cu ușurință, l-au încălcat prin manifestări de o cruzime inimaginabilă, care rezultă cu îndestulare din modul, din maniera bestială în care aceștia au suprimat viața victimei. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații P.T., P.C. și P.A. invocând dispozițiile art. 5 C. pen. și solicitând, în esență, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, reducerea pedepselor în cadrul noilor limite prevăzute de textele de incriminare. În ceea ce îi privește pe inculpații P.T. și P.C., aceștia, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. (1968), au criticat hotărârile pronunțate în cauză și sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor ce le-au fost aplicate, considerate ca fiind prea aspre în raport cu împrejurările comiterii faptelor și circumstanțele lor personale. Deși în memoriul scris cuprinzând motivele de recurs, inculpații P.T. și P.C. au invocat și cazul de casare reglementat de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.(1968), solicitând achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (1968), cu ocazia cuvântului la dezbateri, recurenții, asistați fiind de un apărător din oficiu, au învederat instanței că nu mai înțeleg să susțină criticile circumscrise motivului de recurs menționat, situație în care acestea nu vor mai forma obiectul analizei instanței de ultim control judiciar. Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpații P.T., P.C. și P.A. ca fiind fondate, însă în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente: 1. În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susținerilor inculpaților, Înalta Curte arată că, deși la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 385 1 - art. 385 10 din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013. 2. Referitor la criticile de netemeinicie formulate de inculpații P.T. și P.C. cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite de prima instanță și menținute prin decizia penală atacată, Înalta Curte arată că, în realizarea scopului de a include în sfera de cenzură a instanței de recurs numai chestiuni de drept, unul dintre cazurile de casare modificat substanțial prin Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), în sensul restrângerii controlului judiciar exercitat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la aspectele ce vizează nelegalitatea sancțiunii penale stabilite de instanțele inferioare. Or, în cauză, hotărârile recurate au fost criticate de cei doi inculpați doar sub aspectul netemeiniciei pedepselor ce le-au fost aplicate de instanțele inferioare, considerate prea mari în raport cu împrejurările comiterii faptelor și circumstanțele lor personale, situație ce nu mai poate forma, însă, obiectul examinării de către Înalta Curte de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.(1968), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, și nici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. (1968), atâta timp cât nu au fost invocate erori de drept, care să pună în discuție conformitatea cu legea a hotărârilor atacate, ci doar chestiuni ce țin de aprecierea judecătorului asupra individualizării sancțiunilor penale stabilite și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de ultim control judiciar. 3. Raportat la celelalte solicitări ale recurenților P.T., P.C. și P.A., se constată că, într-adevăr, de la data pronunțării deciziei din apel, respectiv 12 septembrie 2013, și până la data soluționării recursurilor promovate de inculpați, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cu referire, în cauza de față, la dispozițiile care guvernează aplicarea legii penale în timp și la normele care incriminează infracțiunile ce au format obiectul acuzației penale (furt calificat, violare de domiciliu, tâlhărie și omor deosebit de grav) și reglementează condițiile de tragere la răspundere penală și de sancționare, fiind abrogat C. pen. din 1969 (adoptat prin Legea nr. 15/1968) și intrând în vigoare noul C. pen. (adoptat prin Legea nr. 286/2009). În această situație, fiind vorba de o succesiune de legi penale în timp intervenită între momentul săvârșirii faptelor și data soluționării definitive a cauzei, se impune, din perspectiva art. 5 C. pen., stabilirea și aplicarea acelei legi care este mai favorabilă inculpaților, ceea ce presupune, pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina lor, o comparare a prevederilor din ambele coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidență în speță și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpați în cazul fiecăreia dintre infracțiunile deduse judecății, fără luarea în considerare a regimului sancționator al concursului de infracțiuni (în privința căruia sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012). Astfel, inculpații P.T., P.C. și P.A. au fost trimiși în judecată și condamnați de instanțele inferioare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) lit. a) și lit. c) C. pen. (1969), pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani, și a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (1969), sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, în cazul inculpatului P.T. reținându-se două infracțiuni de violare de domiciliu, precum și o infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și lit. g) C. pen. (1969), și făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. (1969) referitoare la recidiva postcondamnatorie. În noua reglementare, o parte dintre formele agravate ale tâlhăriei ce au fost reținute în încadrarea juridică (săvârșirea faptei în timpul nopții și într-o locuință sau dependințe ale acesteia) se regăsesc în dispozițiile art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) și lit. f) C. pen., iar un alt element circumstanțial de agravare (săvârșirea faptei de trei persoane împreună) este prevăzut ca și circumstanță agravantă legală în art. 77 lit. a) C. pen., însă, în plus, prin modul de redactare a textului de la art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen., a fost stabilită absorbția infracțiunii de violare de domiciliu în forma calificată a tâlhăriei, nemaiexistând un concurs de infracțiuni, așa cum a fost interpretat C. pen. anterior în această privință (decizia nr. 31/2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite), ci o infracțiune unică, complexă, de tâlhărie. Ca urmare, raportat la această împrejurare, precum și la faptul că regimul sancționator stabilit pentru tâlhăria calificată în noul C. pen. este mult atenuat, fiind prevăzută pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi (putându-se adăuga un spor de până la 2 ani potrivit art. 78 C. pen. cu referire la art. 77 lit. a) C. pen.), rezultă că, din perspectiva celor două infracțiuni menționate cu priv