ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1624/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1624/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și incidpatul S.I. împotriva deciziei

penale nr. 328/A din 13 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 92 din 13 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila în

Dosarul nr. 2049/113/2013 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina iriralpatului D.V., din infracțiunile

concurente de violare de domiciliu [prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2)

C. pen.] și tâlhărie [prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. b) și lit. c) C.pen.], ambele cu aplicatei art. 37

lit. a) și lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit.

a) și lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (1), alin. (2), alin. (3)

și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.V. la o pedeapsa de 1

an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de port nelegal de armă (toporișcă)

(faptă din noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013). În baza art. 208

alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (1), alin. (2),

alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă

de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (faptă din

noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013). În temeiul art. 33 lit. a)-art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse, stabilindu-se că inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 3 luni, respectiv 7 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) și alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate

pentru restul de pedeapsă de 44 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de

1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2350 din 2

decembrie 2011 a Judecătoriei Brăila, și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu

pedeapsa rezultantă de 7 ani și 3 luni închisoare, aplicându-se spre executare inculpatului

D.V. o pedeapsă finală de 7 ani și 4 luni închisoare.

Prin aceeași sentință penală s-a mai dispus,

în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute

în sarcina inculpatului S.I., din infracțiunile concurente de violare de domiciliu

[prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.] și tâlhărie [prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) Iit. b),

alin. (2

1

) lit. b) și lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.], ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile

concurente de furt calificat [prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin.

(1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen.] și omor calificat [prevăzută de

art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.], ambele cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 208 alin. (1)-art. 209

alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin.

(7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare,

pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (faptă din noaptea de 31

decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013). În baza art. 174 alin. (1)-art. 175 alin.

(1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor

calificat asupra victimei G.V. (faptă din noaptea de 31 decembrie 2012 din 1

ianuarie 2013). În temeiul art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., în referire la

art. 65 C. pen. și art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. (respectiv, dreptul de a fi ales în funcții elective publice și

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă

de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a)-art. 34

lit. b) C. pen., combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul

S.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare, sporită

la 19 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani, după executarea, pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., s-a aplicat ambilor inculpați pedeapsa

accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia

dintre ei durata reținerii și arestării preventive, cuprinsă între 3 ianuarie 2013

și 13 septembrie 2013,

Conform art. 7 în referire la art. 4

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de

la inculpații D.V. și S.I., în vederea introducerii profilului genetic al acestora

în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 14, art. 15 și art. 346

C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea rrr. 95/2006 și art. 1349 C. civ.,

a fost obligat inculpatul S.I. la plata sumei de 10.000 RON către partea civilă

G.A., cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli ocazionate cu decesul victimei),

respectiv la plata sumei de 333,54 RON către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila

(servicii de asistență medicală de urgență și transport sanitar). Totodată, s-a

lut act de faptul că L.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În

baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea

corpului delict (o toporișcă având coada din lemn de culoare maro), aflat în custodie

la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brăila.

În

fine, în baza art. 189 și urm. C. proc. pen., au fost obligați

inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de câte 2.300

RON, în cuantumul acestora fiind incluse și onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu, atât la instanța de fond, cât și în faza de urmărire penală, cu privire

la care s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul

Brăila.

Pentru a pronunța această sentință penală,

Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Brăila, înregistrat la Tribunalul Brăila la data de 27 iunie 2013 sub

nr. 2049/113/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S.I. [pentru

comiterea infracțiunilor concurente de violare de domiciliu și tâlhărie, prevăzute

de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., respectiv de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin.

(3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.] și D.V. [pentru comiterea infracțiunilor concurente de

violare de domiciliu, tâlhărie și port ilegal de armă albă, prevăzute de art. 192

alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.,

de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv de art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b)

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.].

Potrivit actului de inculpare, faptele

inculpaților au constat în aceea că, împreună, în noaptea de 31 decembrie 2012

din 1 ianuarie 2013, având asupra lor o toporișcă, purtată pe drum de inculpatul

D.V. și încredințată ulterior inculpatului S.I., au pătruns în locuința victimei

G.V., prin escaladarea porții de acces în curte și spargerea ușii, căutându-l pe

concubinul acesteia pentru a-l bate, deoarece anterior le dăduse cu spray lacrimogen

în față. lnculpatul S.I. i-a aplicat victimei G.V., care dormea fiind învelită cu

o plapumă, mai multe lovituri cu partea ascuțită a toporului și cu corpuri dure,

provocându-i ruptura splinei și fracturi costale, leziuni care în maxim 30 de minute

au dus la decesul acesteia. La plecare, inculpatul S.I. a sustras o haină de blană

tip cojoc, iar inculpatul D.V. a sustras o geacă și o damigeana cu vin. Cojoacele

au fost ulterior aruncate, iar vinul l-au consumat împreună cu alte persoane din

anturajul lor.

Faptele au fost reținute în sarcina inculpaților

în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesele-verbale

de cercetare de la fața locului, procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto,

procesele-verbale de reconstituire, procesele-verbale de ridicare și examinare a

toporului, procesul-verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei,

procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice, procesul-verbal

de examinare a telefonului mobil al inculpatului S.I., procesul-verbal de depistare

a inculpaților, raportul medico-legal de necropsie din 1 ianuarie 2013, procesul-verbal

de examinare a victimei, declarațiile martorilor I.F., I.I., J.P., P.S.A., I.J.L.,

L.I., S.F., B.C.D., B.S.C., I.E., N.I., O.L.S., B.S., O.C.A., C.A.M., N.D.,

O.A., T.V., V.I.M., V.N.F., V.D. și V.R., declarațiile învinuiților L.S. și S.E.,

declarațiile inculpaților S.I. și D.V., prin care au recunoscut comiterea faptelor.

Analizând materialul probator administrat

în faza de urmărire penală, instanța de fond a constatat ca fiind dovedită vinovăția

inculpaților, reținând că, în fapt, inculpații S.I. și D.V. sunt rceidiviști, anterior

fiind condamnați în mod repetat, ultimele liberări ale acestora fiind dispuse în

cursul anului 2012.

În

cursul anului 2012, inculpatei S.I. și învinuita S.E. au inițiat

o relație de concubinaj și, ulterior, aceștia s-au și căsătorit, inculpatul locuind

la domiciliul învinuitei din municipiul Brăila.

În

ziua de 31 decembrie 2013, inculpații au convenit cu martorul

I.F. să îl viziteze pentru a petrece de Revelion, locuința martorului aflându-se

în unul dintre blocurile de pe Faleza Dunării, în municipiul Brăila.

În

jurul orei 22:30, inculpații S.I. și D.V., învinuita S.E.

și martora P.S.A. au mers la locuința martorului I.F., unde se mai aflau martorii

I.I. și J.P.

La ora 24:00 inculpații, învinuita și martorii

sus menționați au coborât în fața blocului, unde se mai aflau și alte persoane,

printre care învinuitul L.S., fratele acestuia, L.I. și martora I.J.L.

Între inculpatul S.I. și frații L. a izbucnit

un conflict, spontan, iar aceștia din urmă au părăsit zona în fugă.

Pentru a continua, conflictul, inculpatul

S.I. a hotărât să îl caute pe învinuitul L.S. la domiciliul său, astfel încât i-a

cerut învinuitei S.E. bani pentru taxi și s-a înarmat cu o toporișcă aflată în locuința

martorului I.F., toporișca pe care probabil i-a dat-o martora I.I.

În

continuare, ambii inculpați s-au deplasat în Piața T., s-au

urcat în taxiul condus de martorul B.S.C. și s-au deplasat în zona intersecției

șoselelor B. și C., pe strada C.C.

Inculpatul S.I. știa aproximativ unde locuiește

învinuitul L.S. și, după ce au intrat pe stradă, i-a cerut taximetristalui să oprească

în apropierea unui grup de copii, respectiv martorii O.L.S., B.S., O.C.A. și C.A.M.

Inculpatul S.I. i-a întrebat pe martori

unde locuiește învinuitul și a fost condus de O.C.A., și C.A.M. până în fața porții.

În

prezența celor doi copii, inculpatul D.V. i-a dat toporișca

lui S.I., iar apoi ambii inculpați au pătruns în curtea, imobilului, prin escaladarea

porții de acces.

După ce au ajuns în curtea imobilului,

inculpații au pătruns prin efracție (spargerea ușilor) într-o magazie, apoi în spațiul

de locuit.

În

camera amenajată ca dormitor se afla victima G.V. (concubina

învinuitului L.S.), care dormea, fiind învelită cu o plapumă, astfel încât nu putea

fi observată.

În

una dintre zilele anterioare victima a fost lovită de alte

persoane în zona capului, fiind necesară o intervenție medicală pentru sutura unei

plăgi a scalpului. Din acest motiv, pentru a nu fi din nou agresată, victima a rămas

în locuință, iar ia plecare învinuitul a încuiat ușa de acces și poarta.

Inculpații au crezut că învinuitul L.S.

se ascundea sub acea plapumă, astfel încât au început să aplice victimei mai multe

lovituri.

Inculpatul S.I. a lovit victima cu pumnii

peste plapumă, de 4 ori, loviturile fiind orientate către zona toracică și abdominală.

După aplicarea loviturilor, inculpații

au dezvelit victima, au constatat că nu este persoana căutată, iar inculpatul S.I.

i-a mai aplicat câteva lovituri cu toporișca (cu

coada

ori cu partea metalică neascuțită) în zona șoldului stâng, creându-i leziuni cu

marginile rectilinii și cu unghiuri drepte.

În

continuare, inculpații au întrebat victima unde se află învinuitul

L.S., l-au căutat pe acesta prin casă și curte, iar în același timp și-au însușit

un cojoc bărbătesc de culoare închisă (negru sau bleumarin), o geacă de blugi și

o damigeană de 5 litri din sticlă, cu dop, plină cu vin roșu. Geaca și damigeana

au fost însușite de inculpatul D.V., iar cojocul de inculpatul S.I.

Loviturile aplicate victimei de inculpatul

S.I. au avut o intensitate atât de mare încât au creat fracturi costale (coastele

7, 10 și 11 pe partea stângă), dar și o ruptură capsuloparenchimatoasă a splinei,

care a condus la hemoragie internă masivă și, după maxim 30 minute, la decesul victimei

G.V.

În

intervalul de timp în care a supraviețuit agresiunii, victima

și-a pierdut controlul asupra funcțiilor de bază, manifestând incontinență, așa

cum rezultă din examinarea obiectelor de îmbrăcăminte găsite la local faptei.

În

consecință, a reținut prima instanță că actele de agresiune

comise de inculpatul S.I. asupra victimei i-au creat acesteia leziuni, care au condus

la starea de agonie și lipsă de control asupra propriilor funcții fiziologice elementare,

iar apoi la decesul foarte apropiat în timp, stare care poate fi caracterizată ca

neputință a victimei de a se apăra.

În

timpul agresiunii victima a strigat „Mă omoară!”, fiind auzită

de martora I.E.

După săvârșirea faptelor inculpații au

părăsit curtea tot prin escaladare, fiind observați de martora N.I. cu care au purtat

și un scurt dialog.

În jurul orei 1:00, inculpații s-au întors

la locuința martorului I.F., unde între timp au mai venit și martorii S.F. și B.C.D.

Toți martorii prezenți la petrecere au

observat bunurile sustrase asupra inculpaților. Inculpații au relatat martorilor

că au pătruns în locuința învinuitului pe care nu l-au găsit acasă și că au bătut

o femeie. La scurt timp după aceea inculpații, învinuita S.E. și martorii P.S.A.,

S.F. și B.C.D. au plecat către locuința învinuitei, unde a rămas inculpatul D.V.

Inculpatul S.I., învinuita S.E. și martorii S.F. și B.C.D. au mers la altă petrecere

de Revelion, în locuința martorilor N.D. și O.A.

În

cursul zilei de 1 ianuarie 2013, organele de poliție au fost

sesizate cu privire la agresiunea comisă asupra victimei, fiind chemate la audieri

persoanele care au participat la petrecerea din locuința martorului I.F. Din amploarea

investigațiilor, inculpații au dedus că era vorba despre urmări grave ale agresiunii,

astfel încât, cu mijlocirea învinuitei S.E., s-au cazat în imobilul situat în Brăila,

imobil în care mai locuia un nepot al învinuitei, respectiv martorul T.A.C.

Pentru localizarea inculpaților, prin ordonanțele

din 2 ianuarie 2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost autorizată

provizoriu interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice

efectuate de inculpați, aceștia fiind astfel depistați la data de 3 ianuarie 2013.

Prin încheierea de ședință din 4 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 67/113/2013

al Tribunalului Brăila, ordonanțele de autorizare provizorie a interceptării, înregistrării

și localizării convorbirilor au fost confirmate.

În

intervalul de timp în care a stat ascuns, inculpatul S.I.

a purtat convorbiri telefonice cu mai multe persoane, printre care și învinuita

S.E., căreia i-a dat indicații precise despre modul în care ar trebui să procedeze

pentru a înlătura bunurile provenind din comiterea faptelor descrise anterior.

De asemenea, din conținutul convorbirilor

telefonice purtate de inculpatul S.I. rezultă că acesta cunoștea stadiul cercetărilor

efectuate în cauză, dar și urmarea faptelor săvârșite, respectiv decesul victimei

pe care îl regreta („Îmi pare rău că nu am executat un dușman de al meu”).

Învinuita S.E. a asigurat cazarea inculpaților

la locuința nepotului său, l-a instigat pe fiul său ca la întrebările lucrătorilor

de poliție să susțină că inculpații se află la M., iar nu la Brăila, cum era real,

pentru a nu fi depistați, i-a informat permanent în legătură cu situația anchetei,

martorii audiați și declarațiile lor, i-a aprovizionat cu țigări, obiecte de îmbrăcăminte

și alimente.

De asemenea, din conținutul convorbirilor

rezultă că la locuința învinuitei S.E. au rămas obiectele de îmbrăcăminte sustrase

din locuința victimei, respectiv un cojoc și o geacă, precum și damigeana cu vin,

iar la indicațiile inculpatului S.I. martora a distrus aceste mijloace materiale

de probă.

Pentru săvârșirea, acestor fapte, la data

de 1 iunie 2013 cercetările au fost extinse cu privire la învinuita S.E. pentru

comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264

alin. (1) C. pen.

Întrucât

cercetările cu privire la aceasta învinuită

nu au fost terminate, iar inculpații erau arestați preventiv din luna ianuarie 2013,

cu privire la aceasta s-a dispus disjungerea cauzei.

A arătat prima instanță că, din declarațiile

inculpatului D.V. a rezultat că în timp ce se afla în locuința victimei, l-a văzut

pe inculpatul S.I. în timp ce întreținea un act sexual oral cu aceasta.

La examinarea criminalistică a obiectelor

de îmbrăcăminte ale victimei au fost găsite pete care au altă nuanță față de materialul,

bluzei, culoare albicioasă și culoare galben albicioasă. Pentru a se stabili natura

și proveniența acestor pete, a fost dispusă efectuarea unei expertize vizând stabilirea

profilului ADN al petelor, comparativ cu profilele ADN ale inculpaților. Expertiza

a fost efectuată, însă raportul de expertiză nu a fost înaintat Parchetului de pe

lângă Tribunalul Brăila, astfel încât cauza a fost disjunsă și cu privire la săvârșirea

de către inculpații S.I. și D.V. a infracțiunii de viol.

Întrucât

după începerea urmăririi penale împotriva

învinuitului L.S. au fost stabilite împrejurările reale în care a survenit decesul

victimei și ai fost identificați inculpații care au descris agresiunea, s-a reținut

că acest învinuit nu a participat în nici un mod la agresiunea comisă asupra concubinei

sale.

Din declarațiile inculpatului D.V., coroborate

cu declarațiile martorilor O.L.S., B.S., O.C.A. și C.A.M., a rezultat că pe timpul,

deplasărilor până la locuința victimei și retur toporișca s-a aflat în posesia acestui

inculpat, care i-a dat-o lui S.I. atunci când escalada poarta.

În

consecință, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

inculpatului S.I. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct.

1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

Instanța de fond a reținut că inculpații

au recunoscut comiterea faptelor, atât în faza de urmărire penală, cât și în instanță,

solicitând personal aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

aceștia fiind de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc.

A arătat prima instanță că, potrivit

art. 320

1

C. proc. pen., instanța de judecată soluționează latura penală

atunci când din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite

și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei

pedepse.

Analizând probele aflate la dosar, susținerile

părților, atât personal, cât și prin apărătorii desemnați din oficiu, cu privire

la schimbarea încadrărilor juridice a faptelor comise de către cei doi inculpați,

instanța de fond a constatat că aceștia se fac vinovați de comiterea următoarelor

infracțiuni:

A. Pentru inculpatul D.V., fapta acestuia

de a purta în noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013, în locuri publice,

o toporișcă cu lungimea de 55,5 cm și lungimea lamei de 9 cm, pe care intenționa

să o folosească și pe care a încredințat-o spre folosire celuilalt inculpat, întrunește

în drept elementele constitutive ale infracțiunii de port ilegal de armă albă, prevăzută

de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, astfel cum aceasta

a fost modificată la la data de 31 mai 2013, cu aplicarea art. 37 lit. a) și

lit. b) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a pătrunde

în noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013, în locuința victimei G.V.,

în vârstă de 48 ani, care dormea acoperită cu o plapumă, având o alcoolemie în sânge

de 2 gr/l, suferind de ciroză hepatică, prin escaladarea porții de acces în curte

și prin spargerea ușii, împreună cu celălalt inculpat, și profitând de neputința

victimei de a se apăra, de a sustrage un cojoc și o damigeana de 5 litri vin, întrunește

în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de

art. 208 alin. (1) C. pen.-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptelor comise de către inculpatul D.V., din două infracțiuni concurente de violare

de domiciliu [prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.] și tâlhărie [prevăzută de art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.], într-o singură infracțiune complexă de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d),

lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.

A arătat prima instanța că, efracția ușilor

presupune o violență, care în mod firesc produce o oarecare degradare a acestora.

O asemenea activitate, inclusiv rezultatul produs, este absorbită de infracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art. 209 lit. g) C. pen., constituind tocmai elementul

de agravare cerut de lege, așa încât nu poate fi sancționată ca o infracțiune distinctă,

respectiv violare de domiciliu, în concurs cu infracțiunea de furt calificat. În

acest sens, instanța de fond a făcut trimitere la mai multe decizii pronunțare de

fostul Tribunal Suprem, secția penală (decizia penală nr. 2086/1971, decizia penală

nr. 1105/1971, decizia penală nr. 2394/1970).

Întrucât

cele două infracțiuni comise de către inculpatul

D.V. sunt concurente, au fost reținute și dispozițiile art. 33 lit. a)-art. 34

lit. b) C. pen.

B. În privința inculpatului S.I., instanța

de fond a reținut că fapta acestuia de a pătrunde în locuința victimei G.V., care

dormea, aflată fiind în stare avansată de ebrietate și suferindă de ciroză hepatică,

și de a-i aplica lovituri cu partea ascuțită a toporului și cu corpuri dure, provocânciu-i

fracturi costale și raperea splinei, leziuni care au condus la decesul acesteia

în circa 30 minute, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii

de omor calificat, prevăzută ce art. 174 alin. (1) C. pen.-art. 175 alin. (1)

lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A apreciat prima instanță că, prin aplicarea

de lovituri repetate și intense cu toporul și pumnii în zona toraco-abdominală,

la o persoană cu ciroza hepatică, și căreia i-a cauzat hemoragie internă și ruperea

splinei, se demonstrează că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului, moartea

victimei, pe care, deși nu l-a urmărit, în orice caz l-a acceptat în mod conștient,

ceea ce exclude caracterizarea faptei ca infracțiune de lovituri sau vătămări cauzatoare

de moarte și impune concluzia că activitatea acestuia constituie infracțiune de

omor calificat. Există această infracțiune și în situația în care loviturile vizează

o altă persoană decât victima, deoarece inculpatul a urmărit și aplicarea loviturii

cu toporul și pumnii într-o zonă vitală, iar din convorbile telefonice a rezultat

că acesta s-a exprimat astfel: „Îmi pare rău că nu am executat un dușman de-al meu!”.

În

art. 175 lit. d) C. pen. se incriminează omorul calificat

datorită stării de neputință a victimei de a se apăra, determinată de cauze fizice

sau psihice. O persoană aflată în stare de somn este în neputință de a se apăra

împotriva agresiunii, atacul executându-se în momentul

în

care cel, atacat, neputându-l percepe, nu poate lua hotărârea de a se apăra, impusă

de instinctul de conservare, demonstrează că starea de somn realizează circumstanța

agravantă înscrisă în art. 175 lit. d) C. pen. (decizia fostului Tribunal Suprem,

secția penală nr. 280/1974).

Prin art. 174 C. pen., care incriminează

infracțiunea de omor, nu sunt indicate modalitățile de săvârșire a activității de

ucidere, esențial fiind ca între acțiune și rezultat să existe raport de cauzalitate.

Pe de altă parte, sub aspectul laturii

subiective, omorul se caracterizează prin intenția directă sau indirectă, aceasta

din urmă implicând pe lângă prevedere, o atitudine de indiferență față de rezultat

și acceptarea posibilității producerii lui. Or, tocmai intenția de a ucide sub forma

intenției directe sau indirecte, dedusă, între altele, din folosirea de mijloace

apte de a suprima viața victimei (în speță o toporișcă), de zona vitală (cap, corp),

intensitatea loviturilor aplicate, este aceea care deosebește infracțiunea de ormor

de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în cazul celei dintâi

rezultatul letal a fost prevăzut, iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau

dorit, l-a acceptat în mod conștient, pe când în cazul celei de a doua moartea victimei

s-a produs din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat. În speța de față,

inculpatul, lovind victima cu toporișca, cu pumnii în cap și pe corp și nedându-i

niciun ajutor, a acceptat moartea acesteia.

A apreciat prima instanță că, în consecință,

apărarea inculpatului S.I. privind conținutul infracțiunii de lovituri cauzatoare

de moarte nu este fondată și că acesta se face vinovat de comiterea unei infracțiuni

de omor calificat, dar și de omiterea unei infracțiuni de furt calificat, prevăzută

de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că a pătruns fără

drept în locuința victimei G.V., prin escaladarea porții de acces și spargerea ușilor,

împreună cu celălalt inculpat, iar la plecare, profitând de neputința victimei de

a se apăra, a sustras un cojoc de damă.

A mai constatat prima instanță că inculpatul

S.I. a depus la dosarul cauzei, la data de 10 septembrie 2013, rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. pen., față de ambii inculpați,

pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., deoarece examenul

ADN a constatat că profilele genetice ale inculpaților nu corespund cu cele din

litigiu.

Pentru aceste considerente, cu aceeași

motivare în ceea ce privește reținerea infracțiunii de furt calificat ca și în cazul

inculpatului D.V., în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către inculpatul S.I., din două

infracțiuni concurente de violare de domiciliu [prevăzută de art. 192 alin. (1)

și alin. (2) C. pen.] și tâlhărie [prevăzută de art. 211 alin. (1). alin. (2)

lit. b), alin. (2

1

) lit. b) și lit. c) și alin. (3) teza a II-a C.

pen.], ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în

infracțiunile concurente de furt calificat [prevăzută de art. 208 alin. (1)-art.

209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen.] și omor calificat [prevăzută

de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.], ambele cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate

inculpaților, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., care

prevăd că Ia stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale

ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, de gradul de pericol social

al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

În

contextul elementelor de individualizare expuse, prima instanță

a constatat că, prin activitatea infracțională desfășurată, inculpații au adus atingere

valorilor sociale contra patrimoniului persoanei, au încălcat normele de conviețuire

socială, ordinea și liniștea publică, iar inculpatul S.I. și contra persoanei, respectiv

a vieții, integrității corporale și sănătății acesteia.

Referitor la inculpatul D.V., a observat

instanța de fond că din fișa de cazier a acestuia rezultă că, din minorat și până

în prezent, acesta a fost internat și condamnat de 11 ori pentru infracțiunea de

furt calificat, beneficiind de liberări condiționate. Ultima liberare condiționată

i-a fost acordată din pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 2350 din 2 decembrie 2012 a Judecătoriei Brăila, la data de 19

decembrie 2012, cu un rest rămas neexecutat de 44 zile închisoare, conform relațiilor

primite de la Penitenciarul G. În raport cu această condamnare, inculpatul este

recidivist, în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., iar față de o pedeapsă de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2310 din 6 octombrie 2006 a Judecătoriei

Brăila, este recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen.

În

consecință, după contopirea pedepsei rezultate conform

art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., ținând cont de pericolul concret al faptelor

comise, perseverența infracțională a inculpatului D.V., începând cu prima sentință

penală din anul 1991, instanța de fond a apreciat că reeducarea acestuia se poate

realiza prin privare de libertate, respectiv prin aplicarea unei pedepse care să-și

atingă scopul educativ și preventiv, și cu aplicarea art. 320

1

alin.

(1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. pen, în sensul reducerii cu ⅓ a

limitelor de pedeapsă (pentm furt calificat limitele de pedeapsă se reduc de la

3-15 ani la 2-10 ani; pentru port ilegal de armă albă limitele de pedeapsă se reduc

de la 3 luni-2 ani la 2 luni-1 an și 4 luni).

În

baza art. 39 alin. (1) și alin. (2) C. pen., prima instanță

a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 44 zile închisoare,

rămas neexecutat de pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicata prin sentința

penală nr. 2350 din 2 decembrie 2011 a Judecătoriei Brăila și contopirea acestuia

cu peaeapsa rezultantă aplicată pentru concursul infracțional dedus judecății în

prezenta cauză, adăugând un spor la pedeapsa cea mai grea, având în vedere că inculpatul

nu a înțeles beneficiul liberării condiționate, nu s-a încadrat în muncă, iar la

cca. 12 zile de la liberarea sa condiționată a comis același gen de infracțiuni.

Cu privire la inculpatul S.I., a observat

instanța de fond că din fișa de cazier a acestuia, aflată la dosarul de urmărire

penala, rezultă că, începând cu anul 1989, acesta a fost condamnat de 14 ori și

a mai avut patru cereri ulterioare de contopire a pedepselor. Majoritatea condamnărilor

privesc comiterea infracțiunilor de furt calificai, ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea ordinei și liniștii publice și ultraj cu violență, pentru care a fost

condamnat în baza sentinței penale nr. 617 din 5 decembrie 2006 a Judecătoriei Făurei,

definitivă prin neapelare. A fost arestat la 8 iulie 2011 și eliberat condiționat

la 10 aprilie 2012. Față de această pedeapsă, inculpatului îi sunt aplicabile prevederile

art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie.

La dozarea pedepselor instanța de fond

a avut în vedere numărul mare de condamnări date până în prezent inculpatului, cât

și faptul că și în afara granițelor țării a fost condamnat la pedepse mari pentru

comiterea de fapte penale, că, astfel cum a și declarat în cauza de față, acesta

este o fire violentă, mai ales atunci când consumă băuturi alcoolice, și nu are

loc de muncă. La dozarea pedepsei au mai fost avute în vedere și dispozițiile

art. 320

1

alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen.,

reducându-se limitele de pedeapsa cu ⅓ (pentru furt calificat, de la 3-15

ani închisoare la 2-10 ani închisoare; pentru omor calificat de la 15-25 ani închisoare

și interzicerea unor drepturi la 10 ani-16 ani și 8 luni și interzicerea unor drepturi.

A apreciat instanța de fond că se impune

a se aplica inculpatului S.I. câte o pedeapsă orientată către maximul prevăzut de

lege, iar pentru infracțiunea de omor calificat și pedeapsa complementară constând

în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe o perioada, determinată de timp, iar potrivit art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale,

cu adăugarea unui spor corespunzător la pedeapsa cea mai grea, stabilindu-se totodată

ca pedeapsa complementară să fie executată alături de pedeapsa principală.

În

baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., având în vedere natura

și gravitatea faptelor comise,

ansamblul circumstanțelor personale privind pe aceștia, care duc la concluzia existenței

unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, aceeași motivare

fiind valabilă și cu privire la aplicarea pedepsei complementare pentru inculpatul

S.I.

În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia

dintre ei durata rețineai și arestării preventive (3 ianuarie 2013-13

septembrie 2013).

În baza art. 7 în referire la art. 4

alin. (1) Iit. b) din Legea nr. 676/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de

la incvdpații D.V. și S.I., în vederea introducerii profilelor genetice ale acestora

în Sistemul Național de Date Genetice Juridice.

Referitor la latura civilă a cauzei, a

constatat prima instanță că inculpatul S.I. a fost de acord cu cererile formulate

de către părțile civile Serviciul de Ambulanță Județean Brăila și G.A., motiv pentru

care în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 313

Legea nr. 95/2006 și art. 1349 C. civ., s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei

de 333,54 RON, reprezentând servicii de asistență medicală de urgență și transport

sanitar, către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila și la plata sumei de 10.000

RON către partea civilă G.A., mama victimei, cu titlu de despăgubiri civile, respectiv

cheltuieli ocazionate cu decesul victimei.

Pe de altă parte, s-a luat act totodată

de faptul că L.S., fostul concubin al victimei, de meserie gropar, nu s-a constituit

parte civilă în cauză. Așa cum a rezultat din cercetări, vinul a fost consumat de

inculpați și alte persoane, iar hainele au fost distruse (arse), neprofitând în

niciun mod inculpaților. Aceștia au sustras bunurile, deși erau îmbrăcați cu haine

adecvate sezonului de iarnă, numai pentru faptul că persistau în comiterea acestui

gen de infracțiuni încă din minorat. Pentru aceste considerente, a arătat prima

instanță că nu se poate stabili nici valoarea lor, cu atât mai mult cu cât există

premisa că ar fi bunuri primite de pomană de gropar și victimă, care se prostitua

pe zona de centură a municipiului Brăila.

În

fine, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea corpului delict (toporișca) aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului

Brăila. Celelalte două obiecte menționate de către parchet, respectiv un telefon

mobil „N.”, acumulator telefon și cartela SIM și copiile discurilor conținând înregistrările

convorbirilor telefonice au rămas atașate la dosarul de urmărire penală, constituind

probe, astfel încât instanța a apreciat că nu se poate dispune confiscarea acestora.

Împotriva sentinței penale nr. 92 din

13 septembrie 2013 a Tribunalului Brăila, în termen legal, au declarat apel inculpații

S.I. și D.V.

În

dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul S.I. a arătat că

în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat, săvârșită însă în concurs cu infracțiunea

de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar

nu cu infracțiunea de omor calificat. Pentru existența infracțiunii de omor calificat

trebuie ca inculpatul să fi urmărit să suprime viața victimei ori să accepte că

loviturile aplicate sunt de natură să producă acest, efect.

S-a mai arătat în motivarea apelului declarat

că sentința penală pronunțată de Tribunalul Brăila nu se bazează pe probatoriul

administrat în cauză și nici pe conținutul rechizitoriului. Deși inculpatul a solicitat

ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor de la urmărire penală, fără a mai

administra alte probe decât declarațiile inculpaților judecătorul fondului a ajuns

la concluzia că loviturile au fost aplicate victimei de către inculpatul S.I. cu

tăișul toporului. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare

și nici nu a dat eficiență probatoriului administrat, și pe cale de consecință nici

rechizitoriului, atunci când a reținut că loviturile au fost repetate, intense și

aplicate cu toporul, inclusiv în zona capului. Or, din concluziile raportului de

necropsie se arată că loviturile din zona capului erau anterioare datei când a fost

săvârșită fapta și nu au legătură cu decesul.

S-a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței pronunțate de instanța de fond, schimbarea încadrării juridice în sensul

celor rnai sus arătate, cu consecința reducerii către minimul special a pedepselor

aplicate, având în vedere și faptul că inculpatul este căsătorit, are un copil și

este caracterizat ca fiind un element pozitiv în mediul în care a trăit.

Inculpatul D.V. a solicitat instanței de

apel admiterea apelului declarat și reducerea pedepselor aplicate, având în vedere

participarea redusă a acestuia la săvârșirea infracțiunii, precum și valoarea modică

a celor două bunuri sustrase, respectiv o damigeana de vin și o geacă.

Prin decizia penală nr. 328/A din 13

decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori au fost admise apelurile declarate de inculpații S.I. și D.V.

A fost desființată în parte sentința penală

nr. 92 din 15 septembrie 2013 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:

A fost înlăturat din cuprinsul sentinței

penale apelate dispozițiile privind condamnarea inculpatului S.I.

În

baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.I. din două infracțiuni concurente,

de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. b) și lit. c) și alin. (3) teza a

II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în două infracțiuni concurente,

de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și furt calificat, prevăzută de art. 203 alin. (1)-art.

209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

În

baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 Iit. b) C.

pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și la

pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru comiterea

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (faptă din 31

decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013).

În

baza art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d),

lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 31 decembrie 2012

din 1 ianuarie 2013).

În

baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., raportat la

art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând cu inculpatul S.I.,

să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani

închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani,

după executarea pedepsei principale.

A repus în individualitatea lor pedepsele

aplicate inculpatului D.V. și a înlăturat sporurile de pedeapsă de 3 luni închisoare,

respectiv o lună închisoare.

A redus, de la 7 ani închisoare la 4 ani

închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului D.V. pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit.

d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.

și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În

baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele

aplicate, urmând ca inculpatul D.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare,

sporită la 4 ani și 3 luni închisoare.

În

baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a dispus revocarea

liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 44 zile închisoare, rămas

neexecutat din pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința pedală nr. 2350 din 2 decembrie 2011 a Judecătoriei Brăila.

În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a

C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare cu restul

de pedeapsă, de 44 zile închisoare, urmând ca inculpatul D.V. să execute pedeapsa

cea mai grea, de 4 ani și 3 luni închisoare, sporită la 4 ani și 4 luni închisoare.

A modificat dispoziția privind aplicarea

art. 7 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea

și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, în sensul că dispune

prelevarea de probe biologice numai de la inculpatul S.I.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate.

A menținut starea de arest a inculpaților

S.I. și D.V. și deduce din pedepsele aplicate fiecăruia dintre ei durata reținerii

și arestării preventive, de la 3 ianuarie 2013 la zi, respectiv 13 decembrie 2013.

A dispus avansarea din fondurile Ministerului

Justiției, către Baroul Galați, a sumei totale de 275 RON, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu în apel (avocat B.A., 200 RON; avocat B.R. 75

RON).

Cheltuielile judiciare în apel au rămas

în sarcina statului.

Instanța de apel a considerat că apelurile

declarate de inculpații S.I. și D.V. sunt fondate, pentru următoarele considerente:

prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.

371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este

nelegală cu privire la modalitatea, de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., referitoare la procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției,

în cazul inculpatului S.I.

Admițând cererea inculpatului de aplicare

în cauză a dispozițiilor legale menționate și neprocedând la efectuarea cercetării

judecătorești, conform dispozițiilor art. 321 și urm. C. proc. pen., instanța de

fond ar fi trebuit să dispună condamnarea inculpatului pentru activitatea infracțională

dedusă judecății, astfel cum aceasta a fost reținută prin actul de inculpare.

Or, din considerentele sentinței penale

apelate rezultă că, deși nu a procedat decât la audierea celor doi inculpați, prima

instanță, a reținut o situație de fapt diferită de cea stabilită prin rechizitoriu.

Astfel, ca și situație de fapt în privința

inculpatului S.I., procurorul a reținut prin actul de inculpare că, după ce a intrat

prin escaladare și efracție în camera în care dormea victima G.V., acoperită cu

o plapumă, acesta a lovit victima cu pumnii peste plapumă, de patru ori, loviturile

fiind orientate către zona toracică și abdominală. După aplicarea loviturilor, inculpații

au dezvelit victima, au constatat că nu este persoana căutată, iar inculpatul S.I.

i-a mai aplicat câteva lovituri cu toporișca (cu coada ori cu partea metalică neascuțită)

în zona șoldului stâng, creându-i leziuni cu marginile rectilinii și cu unghiuri

drepte.

S-a apreciat de către procuror că, în drept,

faptele inculpatului S.I. care, în noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013,

împreună cu altă persoană, a pătruns fără drept în locuința victimei G.V., căreia

i-a aplicat lovituri cu partea neascuțită a toporului și cu corpuri dure, provocându-i

ruptură a splinei și fracturi costale, leziuni care au condus la instalarea stării

de neputință a victimei de a se apăra, iar în maxim 30 de minute la decesul acesteia,

după care a sustras din acea locuință o haină de blană tip cojoc, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. b) și lit. c) și alin. (3) teza a

II-a C. pen.

Pe de altă parte, a considerat procurorul

că fapta inculpatului S.I. care, în aceeași noapte, împreună cu inculpatul D.V.,

a pătruns în locuința victimei G.V. prin escaladarea porții de acces în curte și

prin spargerea ușii, cei doi inculpați având asupra lor o toporișcă cu lungimea

cozii de 55,5 cm și lungimea lamei de 9 cm, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2)

C. pen.

Prin sentința penală apelată, judecătorul

fondului a reținut că fapta inculpatului. S.I. de a pătrunde în locuința victimei

și de a-i aplica lovituri cu partea ascuțită a toporului și cu corpuri dure, la

o persoană aflată în stare avansată de ebrietate, care dormea, fiind suferindă de

ciroză hepatică și căreia i-a provocat fracturi costale și ruperea splinei, ducând

la decesul acesteia în circa 30 minute, întrunește în drept elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.-art.

175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A apreciat prima

instanță că, prin aplicarea de lovituri repetate și intense cu toporul și pumnii

în zona toraco-abdominală, la o persoană cu ciroza hepatică, și căreia i-a cauzat

hemoragie internă și ruperea splinei, se demonstrează că inculpatul a avut reprezentarea

rezultatului, moartea victimei, pe care, deși nu l-a urmărit, în orice caz l-a acceptat

în mod conștient, ceea ce exclude caracterizarea faptei ca infracțiune de lovituri

sau vătămări cauzatoare de moarte și impune concluzia că activitatea acestuia constituie

infracțiune de omor calificat.

Totodată, a apreciat instanța de fond că

inculpatul S.I. se face vinovat și de comiterea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că a pătruns

fără drept în locuința victimei G.V., prin escaladarea porții de acces și spargerea

ușilor, împreună cu celălalt inculpat iar la plecare, profitând de neputința victimei

de a se apăra, a sustras un cojoc de damă.

Din simpla parcurgere a expozitivului rechizitoriului,

comparativ cu lecturarea considerentelor sentinței penale apelate, rezultă cu evidență

diferențele dintre acestea în ceea ce privește situațiile de fapt reținute.

Ca urmare, în condițiile în care judecata

s-a desfășurat după procedura simplificată, iar din probele administrate în cursul

urmăririi penale rezulta că inculpatul S.I. a lovit victima cu pumnii peste plapumă,

de patru ori, loviturile fiind orientate către zona toracică și abdominală, iar

după ce victima a fost dezvelită, același inculpat i-a mai aplicat câteva lovituri

cu toporișca (cu coada ori cu partea metalică neascuțită) în zona șoldului stâng,

creându-i leziuni cu marginile rectilinii și cu unghiuri drepte, instanța de fond,

admițând cererea formulată de inculpat, de judecare a cauzei pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, nu era în drept să rețină o situație de fapt diferită

de aceea din rechizitoriu, în absența unei cercetări judecătorești ordinare, efectuate

potrivit dispozițiilor art. 321 și urm. C. proc. pen.

În

condițiile în care ar fi avut dubii cu privire la situația

de fapt reținută în rechizitoriu, prima instanță ar fi trebuit să respingă cererea

inculpatului S.I. de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., referitoare la procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției

și să procedeze la judecarea cauzei potrivit procedurii comune.

Or, în apelul inculpatului S.I., în lipsa

apelului procurorului, Curtea nu poate proceda la înlăturarea aplicării în cauză

a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., întrucât astfel s-ar agrava

situația inculpatului în propria cale de atac.

În

opinia Curții, astfel cum a fost reținută în actul de inculpare,

activitatea infracțională a inculpatului S.I., constând în lovirea victimei cu pumnii

peste plapumă, de patru ori, loviturile fiind orientate către zona toracică și abdominală,

urmate de aplicarea de lovituri cu toporișca (cu coada ori cu partea metalică neascuțită)

în zona șoldului stâng, cauzând astfel leziuni cu marginile rectilinii și cu unghiuri

drepte, după ce victima a fost de