ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1552/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1552/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 98/P/15 octombrie 2012 a Tribunalului Neamț,

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat

încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 271

din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul U.I. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la o asociere

în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnat

inculpatul U.I., la pedepsele de:

- 1 (un) an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor

prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

și alin. (2) C. pen.;

- 1 (un) an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni

cu arme, prevăzută de art. 138 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și În baza art.

34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 (un)

an închisoare.

În condițiile și pe

durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 82 C.

pen., s-a fixat termen de încercare de 3 ani, de la data rămânerii definitive a

hotărârii.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea

suspendării condiționate, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

S-a constatat că

inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1.500 RON,

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut:

Sub numărul 876/103

din 22 februarie 2012 a fost înregistrat la instanță rechizitoriul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul

teritorial Neamț, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpatului U.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8

din Legea nr. 39/2003, complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art.

26 C. pen. raportat la art. 271 din Legea nr. 86/2006 și nerespectarea

regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 138 din Legea nr. 295/2004 cu

referire la art. 279 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriul

sus menționat s-a dispus trimiterea în judecată și a inculpaților A.A. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 271

din Legea nr. 86/2006, și de art. 138 din Legea nr. 295/2004 cu referire la

art. 279 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen., C.F.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8

din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 271 din Legea nr.

86/2006 și art. 138 din Legea nr. 295/2004 cu referire la art. 279 C. pen., cu

aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., U.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 271 din Legea

nr. 86/2006 și art. 138 din Legea nr. 295/2004 cu referire la art. 279 C. pen.,

cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și L.O.M., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen.

raportat la art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 138 din Legea nr. 295/2004

cu referire la art. 279 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C.

pen.

Întrucât inculpații

sus menționați au înțeles să uzeze de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., prin Sentința penală nr. 26/P din 29 februarie 2012 a Tribunalului

Neamț s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul U.I. și condamnarea

celorlalți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus

trimiterea lor în judecată.

În prezenta cauză, în

cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, precum și martorii

U.D., L.O.M., C.F.C., U.M. și martorul sub acoperire A.D. Întrucât martorul

M.C. nu a putut fi audiat în instanță, fiind plecat din țară, în temeiul art.

329 C. proc. pen. s-a dat citire declarației date de acesta în cursul urmăririi

penale.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu,

ordonanțele de autorizare a investigatorilor, procesele-verbale încheiate de

investigatori, Rapoartele balistice nr. 189991/2011 și nr. 190386/2011,

procesul-verbal de prindere a inculpaților în flagrant, cu planșă fotografică,

procesele-verbale de percheziție și de redare a convorbirilor telefonice ale

inculpaților, declarațiile martorilor și ale inculpaților, considerentele

Sentinței penale nr. 26/P din 29 februarie 2012 a Tribunalului Neamț, instanța

a reținut următoarele:

La începutul anului

2006 condamnații A.A. și U.D. s-au cunoscut în Italia, regiunea Milano, unde amândoi

comiteau furturi.

La data de 09

februarie 2006 A.A. împreună cu U.D. au comis o spargere în localitatea Assago,

provincia Milano, regiunea Lombardia de unde au sustras două puști de vânătoare

marca „B", două pistoale marca „BR", 150 cartușe de diverse calibre,

ceasuri și bijuterii. După comiterea faptei, U.D. a primit două arme de

vânătoare iar restul bunurilor au fost păstrate de către A.A.. Cei doi au

introdus armele, muniția și celelalte bunuri în țară, fără a respecta regimul

vamal.

La începutul anului

2006 condamnatul A.A. a trimis cele două pistoale fratelui său, prin

intermediul unui colet expediat din Italia iar condamnatul U.D. a trimis cele

două arme de vânătoare și mai multe cartușe tatălui său, prin intermediul unui

colet.

După circa 2 săptămâni

L.O.M. văzând că în coletul respectiv sunt arme l-a contactat pe fratele său și

i-a spus că-i este frică să le țină la domiciliu. A.A. l-a contactat pe C.F.C.

și i-a cerut să se deplaseze la domiciliul său pentru a lua cele două pistoale

și să le țină până va reveni el în țară, lucru pe care acesta l-a făcut. Tot în

acea perioadă A.A. l-a trimis pe fratele său la domiciliul condamnatului U.D.,

care locuia împreună cu tatăl său, inculpatul U.I., pentru a ridica o armă de

vânătoare care ulterior a fost predată pentru păstrare condamnatului C.F.C.

Condamnatul U.D. a

ascuns a doua armă de vânătoare la domiciliul său, în comuna Oțeleni, sat

Oțeleni, județul Iași și în mod repetat a folosit-o pentru vânătoare sau

trageri la ținte fixe. În cursul lunii iunie 2011 condamnatul a început să

caute un cumpărător pentru arma menționată. La data de 22 iunie 2011

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamț a fost sesizat cu privire la faptul că

U.D. cât și alte persoane necunoscute au introdus în țară, fără drept, mai multe

arme de foc pe care intenționau să le comercializeze cu sume cuprinse între 400

- 500 euro bucata. Pentru probarea activității infracționale în cauză a fost

autorizat investigatorul sub acoperire în vederea procurării de arme și a

muniției aferente.

La data de 22 iunie

2011 investigatorul l-a contactat pe U.D. și a negociat cumpărarea unei arme.

Cei doi s-au întâlnit în cursul dimineții pe raza municipiului Roman și după ce

au discutat cu privire la armă, proveniența acesteia, starea de funcționare, au

stabilit să încheie tranzacția contra suinei de 500 euro. În cursul

negocierilor purtate, condamnatul U.D. i-a explicat investigatorului că tatăl

său a folosit arma pentru a vâna iepuri, aspect ce rezultă din convorbirea

purtată de U.D. cu investigatorul la data de 22 iunie 2011 ora 9. Faptul că

inculpatul a folosit arma rezultă și din convorbirea purtată de U.D. cu numiții

Ovidiu și Dan, la data de 22 iunie 2011, între orele 1725 și 1739, convorbire

în care acesta a relatat că tatălui său îi pare rău că vinde arma și că,

inculpatul a tras cu ea și dintr-o mașină aflată în mers.

În cursul aceleiași

zile, condamnatul U.D. l-a sunat pe inculpatul U.I. să pregătească arma, să o

șteargă, după care s-a deplasat la domiciliul său, a luat arma și a vândut-o

investigatorului cu suma menționată. Acest aspect rezultă din convorbirea

telefonică avută de condamnatul U.D. cu mama sa la data de 22 iunie 2011, ora

17:42. Din Raportul balistic nr. 189991/2011 rezultă că arma este confecționată

industrial iar pe corpul acesteia se pun în evidență următoarele inscripții „V.

B S.p.a. Made în Italy, seria 184521", este în stare de funcționare iar pe

partea interioară a țevilor au fost evidențiate urme de materie cu aspect de

funingine și pulbere arsă.

La data de 06 iulie

2011 investigatorul s-a întâlnit cu U.D. pe raza municipiului Roman, județul

Neamț și a cumpărat de la acesta o cutie cu 26 de cartușe din care 5 buc.

proveneau din Italia. Din examinarea muniției achiziționată de la inculpat

rezultă că aceasta este letală.

Pe parcursul

procesului penal inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în

sarcina sa, susținând că a primit la domiciliul său, în urmă cu 3 - 4 ani un

colet, expediat de fiul său din Italia, însă nu știa ce conține, nu l-a

desfăcut și, la scurt timp a predat coletul unei alte persoane. De asemenea, a

susținut că a avut o discuție cu U.D. cu privire la vânzarea unei arme, însă

era vorba de o armă cu aer comprimat, adusă de nora sa din Italia.

În dovedirea

susținerilor sale inculpatul a solicitat audierea martorilor U.M., U.D., A.A.,

L.O.M., C.F.C. și a investigatorului sub acoperire A.D.

Din declarația

martorului U.D. rezultă că acesta, în perioada în care se afla în Italia, a

trimis mai multe colete tatălui său, în unul din acesta fiind și cele două arme.

Martorul a susținut că tatăl său nu desfăcea coletele, deși în ele se aflau și

produse alimentare și, în aceste condiții, nu a cunoscut despre existența

armelor.

Susținerile

martorului U.D. au fost contrazise de declarația martorei U.M., soția inculpatului,

care a declarat că toate pachetele pe care le primeau de la fiul lor erau

desfăcute, afirmând, în mod nereal, că nu au primit niciodată arme.

Mai mult decât atât,

martorul L.O.M., care a mers la domiciliul inculpatului U.I., a precizat că a

preluat de la acesta un singur colet, în care a găsit o armă. În aceste

condiții, susținerile inculpatului că ar fi primit un colet, care nu știa ce

conține și pe care l-a predat martorului, sunt nefondate, întrucât, așa cum a

declarat U.D., ambele arme au fost trimise într-un singur colet. Dacă ar fi

real faptul că inculpatul nu a desfăcut coletul și nu știa ce se află în el, ar

fi trebuit ca ambele arme să fie preluate de martor și nu numai una.

De asemenea, martorul

U.D. a susținut că a afirmat față de investigator că tatăl său a folosit arma,

deși acest lucru era nereal, pentru a-l convinge pe cumpărător că arma este

funcțională. Și aceste susțineri sunt nereale, în condițiile în care, așa cum

s-a reținut anterior, U.D. nu a făcut aceste afirmații doar față de investigatorul

sub acoperire, ci și față de alte persoane, respectiv cele identificate cu

numele de L.O.M. și D.

Nefondate sunt și

susținerile inculpatului, confirmate de soția și de fiul său, că în discuția

telefonică avută cu U.M., U.D. a solicitat să fie curățată arma cu aer

comprimat, în condițiile în care, în negocierile purtate cu investigatorul sub

acoperire, nu a fost nici un moment vorba de cumpărarea unei alte arme, decât

cea de vânătoare.

Raportat la probele

menționate, susținerile inculpatului referitoare la nevinovăția sa cu privire

la deținerea cu bună știință a armei la domiciliul său, sunt ne fondate.

Prin actul de

sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul a comis și infracțiunea

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât a aderat la o grupare ce

avea ca scop introducerea pe teritoriul țării a unor arme letale fără

respectarea formalităților vamale. În cauză nu s-a putut reține săvârșirea

acestei infracțiuni de inculpatul U.I., în condițiile în care acesta nu îi

cunoștea pe ceilalți inculpați implicați în cauză, cu excepția fiului său,

U.D., nu a existat nicio înțelegere între el și ceilalți inculpați cu privire

la săvârșirea de infracțiuni.

Pentru existența

infracțiunii menționate este necesar să existe o organizare a grupului, reguli

de acționare, o ierarhie a membrilor grupului și o repartizare a rolului între

aceștia, or, în cauză nu s-a făcut dovada implicării inculpatului în structura

grupului. în consecință, având în vedere faptul că primirea armelor de inculpat

și predarea uneia dintre acestea unei alte persoane s-a făcut fără existența

unei înțelegeri prealabile cu ceilalți membri ai grupului, s-a apreciat că

fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

8 din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatului.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei de complicitate la contrabandă calificată

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 271 din Legea nr. 86/2006,

instanța a constatat că, potrivit art. 271 din Legea nr. 86/2006, constituie

infracțiunea de contrabandă calificată, introducerea în țară sau scoaterea din

țară, tară drept, de arme. Or, din probele administrate, nu rezultă că

inculpatul ar fi purtat vreo discuție cu fiul său, U.D., cu privire la

introducerea armelor în țară, sau că l-ar fi ajutat în vreun mod pe acesta să

aducă arme în România. Singurul lucru cert este că inculpatul, după ce a primit

coletul în care se aflau armele l-a desfăcut, a aflat ce conține, a predat una

din arme martorului L.O.M., iar pe cealaltă a păstrat-o la domiciliu.

În aceste condiții,

instanța a apreciat că fapta inculpatului de a deține la domiciliu său arma de

vânătoare, pe care ulterior fiul său, U.D. a vândut-o, nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 271

din Legea nr. 86/2006, ci ale infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C.

pen., motiv pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a dispus

schimbarea încadrării juridice.

De asemenea, fapta

inculpatului de a primi armele trimise de fiul său, de a preda o armă

martorului L.O.M. și de a folosi arma rămasă la el, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de efectuare, fără drept, de operațiuni cu arme

sau muniții, prevăzută de art. 138 din Legea nr. 295/2004.

În baza acestor texte

de lege și a dispozițiilor art. 345 C. proc. pen., instanța a aplicat

inculpatului câte o pedeapsă, la individualizarea cărora s-au avut în vedere

dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor,

rezultat din modalitatea de comitere - pe fondul ajutorului acordat fiului său

pentru efectuarea de operațiuni cu arme letale -precum și persoana

inculpatului, care are o bună conduită în comunitate. întrucât inculpatul nu

are antecedente penale, a avut anterior o activitate profesională ireproșabilă,

în prezent fiind pensionar instanța a reținut în favoarea sa circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., urmând a

se coborî pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și, În baza

art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea.

În condițiile și pe

durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În cauză nu s-a impus

interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept

contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea

Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza

Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că,

indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se

justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot,

neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a

preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a

infractorilor.

Având în vedere că

prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. s-ar

aduce atingere vieții private și de familie, fapt ce ar contraveni Convenției

Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu s-a impus aplicarea dispozițiilor

art. 71 C. pen. cu privire la drepturile părintești.

Întrucât la comiterea

infracțiunii inculpatul nu s-a folosit de nicio calitate în comiterea

infracțiunii, nu s-a impus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

c) C. pen.

Raportat la lipsa

antecedentelor penale a inculpatului, la vârsta sa, instanța a apreciat că

scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că s-a

dispus, În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 82 C.

pen. s-a fixat termen de încercare și s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării

condiționate.

Ca o consecință a

condamnării, În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză. împotriva sentinței penale

mai sus menționate a declarat apel în termen legal inculpatul U.V.I. pentru

netemeinicie invocând nevinovăția, motivele de apel fiind detaliate în

considerentele prezentei decizii penale.

Prin Decizia penală

nr. 3 din 08 ianuarie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie a admis apelul declarat de inculpatul U.V.I. împotriva Sentinței penale

nr. 98/P/15 octombrie 2012 a Tribunalului Neamț.

A dispus desființarea

în parte a sentinței penale mai sus menționate, cu privire la încadrarea

juridică dată infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu arme, la

aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

A reținut cauza spre

rejudecare și în fond:

A dispus schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr.

295/2004, republicată, în art. 139 alin. (1) din Legea nr. 295/2004,

republicată, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și în consecință, a

menținut cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 139

alin. (1) din Legea nr. 295/2004, republicată cu aplicarea art. 13 alin. (1) C.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Analizând sentința

penală atât sub aspectul motivelor de apel invocate dar și din oficiu sub toate

aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al

apelului prevăzut de art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul

declarat este întemeiat dar sub alte aspecte decât cele înfățișate pentru

considerentele ce se vor dezvolta în continuare.

În sarcina

inculpatului U.I., s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de aderare la o

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr.

39/2003, complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 271 din Legea nr. 86/2006 și nerespectarea regimului armelor

și munițiilor prevăzută de art. 138 din Legea nr. 295/2004 cu referire la art.

279 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prima instanță a

apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în condițiile în care acesta nu îi

cunoștea pe ceilalți inculpați implicați în cauză, cu excepția fiului său, U.D.

și nu a existat nicio înțelegere între el și ceilalți inculpați cu privire la

săvârșirea de infracțiuni, reținând astfel că pentru existența infracțiunii

menționate este necesar să existe o organizare a grupului, reguli de acționare,

o ierarhie a membrilor grupului și o repartizare a rolului între aceștia, or,

în cauză nu s-a făcut dovada implicării inculpatului în structura grupului,

primirea armelor de inculpat și predarea uneia dintre acestea unei alte

persoane s-a făcut fără existența unei înțelegeri prealabile cu ceilalți membri

ai grupului.

Instanța de fond a

motivat soluția de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 8 din Legea nr. 39/2003 referindu-se însă la

caracteristicile și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

7 din Lega nr. 39/2003.

Deși prezintă

aceleași caracteristici, legale, între infracțiunile mai sus menționate există

elemente de distincție sub aspectul laturii obiective.

Infracțiunea

reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu prevede nicio condiție

esențială pentru realizarea acesteia, fiind suficientă producerea acțiunilor

incriminate. Fapta prezintă pericol social prin însăși realizarea acțiunii de

inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional

organizat, fără producerea unei urmări sau a unui scop special.

În cazul infracțiunii

prevăzute de art. 8 din aceeași lege, norma de incriminare prevede o condiție

esențială pentru existența infracțiunii, respectiv inițierea, constituirea,

aderarea sau sprijinirea unui grup să aibă în vedere săvârșirea de infracțiuni.

Așadar, în acest caz nu se cere ca grupul să fie organizat, ci doar ca acest

grup să aibă drept scop comiterea de infracțiuni.

Un alt element de

distincție în cazul celor două infracțiuni reglementate de Legea nr. 39/2003 se

regăsește sub aspectul laturii subiective. Infracțiunea prev. la art. 7 din

lege poate fi comisă numai cu intenție directă, în timp ce, în cazul

infracțiuni reglementate de art. 8 din lege, aceasta poate fi comisă cu

intenție directă, dar și indirectă, calificată prin scop, și anume săvârșirea

de infracțiuni.

De asemenea, pentru

existența grupului infracțional organizat reglementat de art. 7 Legea nr.

39/2003 sunt necesare a fi îndeplinite mai multe condiții intrinseci:

organizarea grupului, reguli de acțiune, o ierarhie a membrilor și repartizarea

rolurilor acestora, iar în prezenta cauză prin conduita sa infracțională

inculpatul a deținut în deplină cunoștință la domiciliul său arma primită în

colet de la fiul său și a sprijinit grupul infracțional prin ajutorul dat

acestuia pentru comiterea de infracțiuni, respectiv pentru comercializarea frauduloasă

a armei în data de 22 iunie 2011.

Așa cum s-a reținut

și în considerentele hotărârii atacate, la data de 22 iunie 2011 investigatorul

l-a contactat pe U.D., fiul inculpatului, și a negociat cumpărarea unei arme.

Cei doi s-au întâlnit în cursul dimineții pe raza municipiului Roman și după ce

au discutat cu privire la armă, proveniența acesteia, starea de funcționare, au

stabilit să încheie tranzacția contra sumei de 500 euro. În cursul negocierilor

purtate, convorbiri înregistrate autorizat, condamnatul U.D. i-a explicat

investigatorului că tatăl său a folosit arma la vânătoare și chiar că ar și fi

tras cu ea dintr-o mașină aflată în mers.

În cursul aceleiași

zile, condamnatul U.D. l-a sunat pe inculpatul U.I. să pregătească arma, să o

curețe, (aspect care confirmă „implicarea" inculpatului în conduita

infracțională a grupului, neavând relevanță cât de multe informații avea despre

identitatea celorlalți membri ai grupării așa cum se reține în considerentele

hotărârii atacate), după care s-a deplasat la domiciliul său, a luat arma și a

vândut-o investigatorului cu suma menționată (acest aspect rezultă din

convorbirea telefonică avută de condamnatul U.D. cu mama sa la data de 22 iunie

2011, ora 17:00).

În aceste condiții

este de observat că sub aspectul temeiniciei soluției pronunțate pentru

infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 8

din Legea nr. 39/2003, hotărârea pronunțată comportă critici de nelegalitate,

însă această nelegalitate nu poate fi înlăturată în apelul declarat doar de

inculpat, pentru ca prin condamnarea inculpatului să nu se aducă atingere

principiului neagravării situației inculpatului în propria cale de atac

prevăzută la art. 372 C. proc. pen.

Cu privire la

celelalte motive de apel invocate, respectiv lipsa vinovăției în comiterea

faptelor de complicitate la contrabandă calificată și nerespectare a regimului

armelor și munițiilor instanța de apel a constatat că niciuna dintre criticile

formulate nu este întemeiată. Probele administrate în cauză, transcrierea

convorbirilor telefonice efectuate, declarațiile de recunoaștere a faptelor,

depoziții date de membrii grupării în cauza disjunsă, au confirmat împrejurarea

că inculpatul a primit în colet cele două arme letale expediate, nelegal și cu

nerespectarea regimului vamal, prin coletul trimis de fiul sau, a deținut și

folosit aceste arme letale la vânătoare și respectiv, a pregătit arma pentru a

fi valorificată ilegal în data de 22 iunie 2011.

Nu se poate vorbi în

aceste condiții de lipsa intenției infracționale în săvârșirea actelor

infracționale pentru că faptele comise de inculpat s-au materializat în

infracțiuni descrise prin actul de inculpare, amplu dezvoltate și în

considerentele sentinței penale mai sus menționate, considerente însușite în

totalitate de instanța de control judiciar și întrunesc elementele constitutive

ale faptelor de complicitate la contrabandă calificată și nerespectare a

regimului armelor și munițiilor.

Hotărârea primei

instanței comportă însă critici sub aspectul omisiunii aplicării legii penale

mai favorabile. Pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru

infracțiunea comisă este nelegală, sub limita pe care o stabilește textul art.

139 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 așa cum a fost modificată și republicată

Art. 138 din Legea

nr. 295/2004, privind regimul armelor și munițiilor, în reglementarea actuală

prevede o pedeapsă de 2 ani închisoare, însă conținutul laturii obiective a

infracțiunii de operațiuni fără drept cu dispozitive interzise își are

corespondent în noua reglementare a legii menționate la art. 139 alin. (1) C.

pen., text de lege care sancționează fapta cu o pedeapsă cuprinsă între 1 an și

5 ani închisoare.

Efectuarea oricăror

operațiuni cu arme sau muniții, fără drept constituia la data comiterii

faptelor infracțiune, și era sancționată potrivit art. 279 alin. (l) C. pen. cu

o pedeapsă cuprinsă între 2 ani la 8 ani închisoare, împrejurare în care

urmează să se constate că noua reglementare a legii prevede o pedeapsă mai

blândă decât în vechea reglementare a legii privind regimul armelor și

munițiilor.

Așadar, reținând că

potrivit art. 13 alin. (1) C. pen. în cazul în care de la săvârșirea

infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai

multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, Curtea a făcut aplicarea

în cauză a prevederilor legale mai favorabile.

Potrivit

dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea

de drept și față de regulile de conviețuire socială. Pentru a conduce la

atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată

particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și

proporțională cu gravitatea faptelor comise.

În cauză se impune a

avea în vedere gravitatea faptelor comise în concurs real și conduita nesinceră

a inculpatului pe parcursul procesului.

Este adevărat că

inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunii, legea

conferindu-i potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. „dreptul la tăcere",

respectiv dreptul de a nu face nici o declarație, însă în măsura în care

inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit aceluiași text legal, ceea

ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Astfel, comportarea nesinceră în

cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanță agravantă,

poate fi de natură a influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului

prevăzut de art. 72 C. pen. „persoana infractorului". Prin urmare, în

aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., prima instanță a efectuat o analiză și

evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor

producerii faptei și consecințele acesteia.

Mai trebuie avut în

vedere că în urma individualizării judiciare a pedepsei potrivit criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată trebuie să aibă un cuantum care

să realizeze și funcția preventivă - educativă, în contextul în care infracțiunea

a fost săvârșită și al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de

infracțiuni în ultima perioadă de timp. Infracțiunile de contrabandă calificată

aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală,

reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității

organizate, iar diminuarea excesivă a pedepsei pentru autorul unei asemenea

infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui

și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii

populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte,

neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și

ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău, pe motiv că pentru fapta

prevăzută în art. 139 alin. (1) din Legea nr. 295/2004, republicată, cu

aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 1

an și 5 ani închisoare, iar instanța a reținut în favoarea inculpatului,

U.V.I., circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. d) C.

pen., situație în care coborârea pedepsei principale sub minimul special era

obligatorie.

Pentru aceste

considerente, în art. 385

15

lit. d) C. proc. pen., Ministerul Public

a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a Deciziei penale recurate

și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărârii legale.

Reprezentantul

Ministerului Public a invocat oral, în principal și un alt motiv de casare a

deciziei recurate independent de motivele depuse în scris, arătând că, deși la

instanța de fond s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea

de complicitate la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 26

C. pen. raportat la art. 271 din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută de

art. 279 alin. (1) C. pen., instanța de apel a analizat sentința sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 271 din

Legea nr. 86/2006.

Față de aceste

aspecte, a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea

apelului la instanța de apel.

În subsidiar a

susținut și critica invocată în scris în motivele de recurs, care se

circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Înalta Curte,

analizând hotărârea din perspectiva motivelor și cazurilor de casare invocate,

apreciază calea de atac declarată ca fiind fondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține

că, în conformitate cu art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta

și la persoana arătate în actul de sesizare. Obiectul judecății, care este în

același timp obiectul învestirii, este determinat de cuprinsul actului de

sesizare.

Potrivit art. 263

alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul sau actul de sesizare precizează fapta

și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă

fapta reținută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică, probele pe care se

bazează învinuirea, precum și dispoziția de trimitere în judecată.

Conform art. 345 C.

proc. pen., instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse

inculpatului.

Potrivit art. 334 C.

proc. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 271 din Legea nr. 86/2006 în

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., text În baza căruia l-a

condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., menționând clar considerentele ce au

impus această caracterizare în drept.

Instanța de apel nu a

observat sau a ignorat această schimbare intervenită în caracterizarea

infracțiunii de contrabandă calificată, susținând în considerentele deciziei

încadrarea juridică din rechizitoriu, însă fără a modifica soluția instanței de

fond.

Această analiză a

instanței de apel conduce la o încălcare a normelor referitoare la sesizarea

instanței de control judiciar, cenzura purtând în apel asupra altei infracțiuni

decât cea pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare.

În aceste condiții

hotărârea pronunțată cu ignorarea limitelor învestirii este lovită de nulitate

absolută, potrivit art. 172 alin. (2) teza referitoare la sesizarea instanței,

aspect ce impune reluarea judecății de către instanța de apel. Se vor menține

actele îndeplinite în fața instanței de apel până la data de 08 ianuarie 2013,

deoarece nulitatea vizează exclusiv hotărârea pronunțată.

În rejudecare instanța

de apel va avea în vedere și nulitatea invocată în motivele de recurs scrise

ale Ministerului Public și faptul că recursul a fost declarat în favoarea

inculpatului, urmând a fi aplicat, în rejudecare, principiul non reformați o în

pejus.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, În baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va

admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale

nr. 3 din 08 ianuarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, privind pe intimatul inculpat U.I., va casa decizia recurată și va

trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva

Sentinței penale nr. 98/P din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț,

la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Bacău.

Va menține actele

îndeplinite în fața instanței de apel până la data de 08 ianuarie 2013.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursului declarat de Ministerul Public vor rămâne în sarcina statului, iar

onorariul în sumă de 200 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat U.I., se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 3 din

08 ianuarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie, privind pe intimatul inculpat U.I.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul U.I.

împotriva Sentinței penale nr. 98/P din 15 octombrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Neamț, aceleiași instanțe, respectiv Curții de Apel Bacău.

Menține actele

îndeplinite în fața instanței de apel până la 08 ianuarie 2013.

Onorariul în sumă de

200 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat

U.I., se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Bacău, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 08 mai 2013.

Procesat de GGC - LM