ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 891/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 891/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor penale de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 46 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Neamț, în Dosarul nr.

2352/103/2010, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 141

1

alin. (2) din Legea

nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de

art. 141

1

alin. (2) și (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

A

fost condamnat inculpatul M.A.S., de cetățenie română, studii medii,

administrator la SC S. SRL R., județul Neamț, căsătorit, un copil minor, fără

antecedente penale, la pedepsele de:

-

1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 141

1

alin. (2) și (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.;

-

500 (cincisute) RON amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 140

alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) teza II C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs

real și în baza art. 34 lit. d) C. pen. contopește pedepsele în pedeapsa cea

mai grea de 1 (un) an închisoare.

În

condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b)

C. pen.

În

baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat

executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În

temeiul art. 82 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 3 ani, de la data

rămânerii definitive a hotărârii.

S-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la

revocarea suspendării condiționate, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În

baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ.,

s-au admis cererile pentru plata de despăgubiri formulate de părțile civile SC

H.R. SRL București, cu sediul în București, sector 1 și A.E.L. Londra, cu

sediul ales la Cabinet Avocat D.P.C., din București, sector 3.

A

fost obligat inculpatul să achite părții civile SC H.R. SRL București suma de

34920 dolari SUA cu titlu de daune materiale și părții civile A.E.L. Londra

sumele de 727,5 euro cu titlu de daune materiale și 727,5 euro cu titlu de

daune morale.

S-a

constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În

baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului

suma de 1.500 RON, cheltuieli judiciare.

În

temeiul art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite părții

civile SC H.R. SRL București suma de 4650 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru

a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:

Sub

numărul 2352/103 din 23 iulie 2010, a fost înregistrat la instanță

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț prin care s-a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului

M.A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. e)

din Legea nr. 8/1996 și art. 141

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996,

ambele cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În

actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul a racordat fără drept

mai multe persoane la servicii de programe cu acces condiționat și a retransmis

ilegal prin cablu programele HBO și AXN.

În

cursul urmăririi penale, SC H.R. SRL București s-a constituit parte civilă cu

suma de 34.920 dolari S.U.A., menținându-și pretențiile și pe parcursul

cercetării judecătorești.

În

instanță, A.E.L. s-a constituit parte civilă cu sumele de 727,5 euro daune

materiale și 727,5 euro daune morale.

În

cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, precum și martorii

E.I., C.O.M., C.T., L.A.C., D.V., I.V., au fost depuse de SC H.R. SRL precizări

cu privire la cuantumul prejudiciului produs și adresa nr. 746064 din 11

decembrie 2009 a I.P.J. Neamț - Poliția Municipiului Roman, adresată părții

civile, au fost depuse de inculpat contractele de prestări servicii și de

custodie echipamente, încheiate în nume personal cu SC F.S.R. SRL.

Din

probele administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal

de sesizare din oficiu, procesele verbale de constatare, certificatul de

înregistrare al SC S. SRL, încheierea nr. 1753/2003 a Oficiului Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, actul constitutiv al societății,

autorizația tehnică de funcționare, avizul de retransmisie, structura ofertei

de servicii de programe retransmise, procesele verbale de constatare al

Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații nr.

OJNT/707 din 21 octombrie 2009 și nr. OJNT/706 din 21 octombrie 2009, adresa

nr. 2197 din 26 ianuarie 2010 a SC H.R. SRL, copii ale unor contracte de

prestări servicii încheiate de societatea inculpatului cu diverși abonați, declarații

de martori, declarația inculpatului, coroborate cu probele administrate pe

parcursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul

este administrator al SC S. SRL R., județul Neamț firmă care este înregistrată

la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, sub numărul

J/27/1816 din 10 decembrie 2003, așa cum rezultă din încheierea nr. 1753/2003 a

judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Neamț.

Așa

cum rezultă din actul constitutiv al societății, domeniul principal de

activitate îl reprezintă telecomunicațiile, aceeași fiind și activitatea

principală.

La

data de 3 noiembrie 2009, organele de poliție din cadrul I.P.J. Neamț,

respectiv Poliția Municipiului Român - Biroul de investigare a fraudelor, s-au

sesizat despre faptul că, în perioada septembrie-noiembrie 2009, inculpatul a

retransmis programele TV HBO și AXN în rețeaua CATV a societății, racordând în

acest mod, fără drept, 970 de abonați de pe raza localităților Dulcești, Războieni

și Făurei, județul Neamț.

Acest

lucru a fost constatat în flagrant la datele de 2 noiembrie 2009 și 12

noiembrie 2009, la doi dintre abonații societății administrate de inculpat,

respectiv SC M. SRL R. și A.F. C.V. F.

Așa

cum rezultă din avizul de retransmisie A2757 din 6 mai 2004, aflat la dosar de

urmărire penală, SC S. SRL R. a obținut dreptul de retransmisie în rețeaua de

telecomunicație pe raza localităților Bozienii de Sus, Budești, Climești,

Corhana, Cârlig, Dulcești, Făurei și Războieni, județul Neamț, a următoarelor

programe: TVR 1, TVR 2, TVR Cultural, TVR Internațional, Atomic TV, B1, Etno,

Minimax, Music Max/Action+, Prima TV, Realitatea TV, Tele 7 abc și TV Sport,

enumerarea fiind limitativă.

Desfășurarea

acestei activități comerciale s-a făcut conform avizului de retransmisie nr.

A2757/2004 emis de Consiliul Național al Audiovizualului și a autorizației

tehnice de funcționare nr. C1941/2005, emisă de Inspectoratul General pentru

Comunicații și Tehnologia Informației.

SC

S. SRL, pentru a funcționa și a-și desfășura activitatea, deține pe raza

comunei R. o stație autorizată de recepție a semnalului TV și o rețea de cablu

desfășurată pe raza comunelor Dulcești, Războieni și Făurei.

Pentru

a-și materializa intenția de a retransmite în mod clandestin în această rețea,

programele HBO și AXN, inculpatul a achiziționat separat, un modul digital de

recepție a semnalului TV, de la furnizorul de servicii TV Digitale F.S., pe

care l-a conectat fără drept la stația tehnică, retransmițând astfel cele două

programe abonaților societății de cablu.

Modulul

digital era achiziționat pentru recepția personală a programelor de

televiziune, inclusiv a programelor HBO și AXN, și nu pentru recepția

colectivă.

Procedând

în acest mod, abonații SC S. SRL au putut recepționa cele două programe

menționate, fără a fi îndreptățiți să beneficieze de acest drept.

Titularii

de drepturi pentru HBO și AXN, respectiv SC H.R. SRL și A.E.L. Londra, pot

distribui în România cele două programe prin intermediul operatorilor de cablu

sau de televiziune digitală, în baza unor contracte de prestări servicii,

intermediind în acest sens închirierea contractelor de licență pentru

autorizarea retransmiterii programelor.

Așa

cum rezultă din adresa nr. 2197/2010, nici SC H.R. SRL și nici A.E.L. Londra nu

au autorizat SC S. SRL să preia ori să retransmită, codat sau necodat, gratuit

sau în schimbul unui preț, prin orice mijloc de transmitere, cele două

programe.

În

cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că a retransmis, fără drept, în perioada

septembrie - noiembrie 2009, doar în zilele de week-end cele două programe,

pentru a vedea impactul asupra abonaților și a face față concurenței.

Audiat

în instanță, inculpatul a susținut că în cursul lunii septembrie 2009, datorită

concurenței care apăruse în zonă, a vrut să mărească grila de programe, prin

introducerea canalelor HBO și AXN. În acest scop, ca persoană fizică s-a abonat

la firma R.R., primind pentru recepționarea celor două programe un decodor.

Pentru a putea retransmite cele două programe abonaților societății sale, a

conectat firele decodorului la stația de la care transmitea celelalte programe.

A susținut inculpatul că doar în patru week-end-uri a retransmis cele două

programe, timp de 2 - 3 ore, în scopul de a mări numărul abonaților societății

sale, solicitând în acest sens persoanelor interesate, să depună cereri pentru

recepționarea canalelor HBO ș AXN.

Martorii

audiați în cursul urmăririi penale, au declarat că au recepționat timp de 2 - 3

luni cele două programe, așa cum de altfel a declarat și inculpatul în cursul

urmăririi penale. Reaudiați în instanță, martorii C.T. și L.A.C. și-au schimbat

parțial depozițiile, susținând că transmiterea programelor se făcea doar la

sfârșit de săptămână, aspect susținut și de martorii audiați la cererea

inculpatului.

Aceste

aspecte sunt contrazise însă de actele dosarului de urmărire penală, respectiv

procesul-verbal de sesizare din oficiu din 3 noiembrie 2009 și procesul-verbal

din 12 noiembrie 2009, ambele întocmite de organele de cercetare penală din

cadrul Poliției Municipiului Român, din care rezultă că, în urma controalelor

efectuate la doi din abonații societății inculpatului, s-a constatat că

aceștia, în zilele de 2 și 12 noiembrie 2009 - zile lucrătoare - recepționau

programelor sus menționate.

La

termenul din 17 noiembrie 2011, apărătorul părții civile H.R. a solicitat

schimbarea încadrării juridice a celei de a doua fapte pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art. 141

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 141

1

alin. (2) și (5) din Legea nr.

8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sensul reținerii împrejurării

că fapta a fost comisă în scop comercial.

Instanța

a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii

agravantei prevăzute de art. 141

1

alin. (5) din Legea nr. 8/1996,

motivat de următoarele:

Potrivit

art. 141

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996, fapta persoanei care

racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces

condiționat constituie infracțiune, iar potrivit alin. (5) al aceluiași

articol, în cazul în care fapta este săvârșită în scop comercial, pedeapsa se

majorează.

Așa

cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, inculpatul a săvârșit

fapta în calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale ce avea ca

obiect de activitate retransmiterea serviciilor de programe audiovizuale prin

intermediul unei rețele de telecomunicații. Scopul comiterii faptei, așa cum

rezultă chiar din declarația inculpatului era atragerea de noi abonați, pentru

a face față concurenței apărute în zona sa de activitate. În condițiile în care

recepționarea celor două programe se făcea prin retransmiterea acestora prin

sistemele tehnice aparținând societății inculpatului și pentru a servi

interesele societății, în scopul atragerii de noi abonați și sporirii

profitului acesteia, este cert că fapta a fost comisă în scop comercial, scop

care este de altfel prezumat pentru o societate comercială.

Raportat

la aceste aspecte, în baza art. 334 C. proc. pen. instanța a schimbat

încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 141

1

alin.

(2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 141

1

alin. (2) și (5) din Legea nr. 8/1996 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Apărările

inculpatului, referitoare la faptul că faptele comise nu întrunesc, sub aspect

subiectiv și obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a

fost trimis în judecată, întrucât racordarea și redistribuirea nu s-a făcut în

scopul fraudării intereselor părților civile, care nu au suferit niciun

prejudiciu, ci la rugămintea unor cunoștințe, sunt nefondate. Astfel, chiar

dacă activitățile sale ar fi fost desfășurate la cererea altor persoane, acest

aspect nu înlătură caracterul lor ilicit și nici poziția subiectivă a

inculpatului, care cunoștea faptul că ceea ce face este ilegal. Nu s-a putut

susține nici lipsa existenței unui prejudiciu în patrimoniul părților civile,

în condițiile în care retransmisia programelor s-a făcut fără acordul lor și

fără a se plăti vreo sumă pentru recepționarea acestora. De altfel, existența

infracțiunilor menționate nu este condiționată de producerea vreunui

prejudiciu.

Față

de probatoriul administrat pe tot parcursul procesului penal, instanța a

constatat că faptele inculpatului de a retransmite prin cablu programe cu acces

restricționat și a racorda, fără drept, mai multe persoane la servicii de

programe cu acces condiționat, în scop comercial, constituie infracțiunile

prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 141

1

alin. (2) și (5) din Legea nr.

8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În

baza acestor texte de lege și a dispozițiilor art. 345 C. proc. pen. instanța a

aplicat inculpatului câte o pedeapsă, la individualizarea cărora s-a avut în

vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al

faptelor, care rezultă din modalitatea de comitere și din urmările produse și,

persoana inculpatului. Referitor la persoana inculpatului s-a reținut că acesta

a recunoscut în mare parte comiterea faptelor, iar în ceea ce privește conduita

sa înainte de săvârșirea infracțiunilor, s-a constatat că acesta nu are

antecedente penale și a avut o bună conduită anterior comiterii faptei, aspect

ce rezultă din declarația martorului I.V., astfel că în favoarea sa au fost

reținute și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și

c) C. pen., și au fost coborâte pedepsele sub minimul special prevăzut de lege,

în temeiul art. 76 C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile comise de

inculpat sunt în concurs real și în baza art. 34 lit. d) C. pen. s-au contopit

pedepsele în pedeapsa cea mai grea.

În

condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit.

b) și c) C. pen., neimpunându-se interzicerea celorlalte drepturi civile.

În

cauză nu s-a impus interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea

acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a

statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004

privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a

reținut că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a

atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu

drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul

pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția

socială a infractorilor.

Având

în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e)

C. pen. s-ar aduce atingere vieții private și de familie, fapt ce ar contraveni

Convenției Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu s-a impus aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen. cu privire la drepturile părintești.

Întrucât

la comiterea infracțiunilor inculpatul s-a folosit de calitatea sa de

administrator al unei societăți comerciale, s-a impus interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Raportat

la lipsa antecedentelor penale a inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea acesteia, s-a dispus în baza art. 81 C. pen.

și art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei

principale și a celei accesorii.

În

temeiul art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare și s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea

suspendării executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În

ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că potrivit art.

139 din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor recunoscute și protejate de

lege au dreptul la despăgubiri în cazul încălcării drepturilor, iar la

stabilirea despăgubirilor, instanța a luat în considerare fie criterii cum ar

fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile

realizate pe nedrept de făptuitor și daunele morale cauzate, fie acordarea de

despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru

tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se

pot aplica primele criterii menționate.

În

cauză, partea civilă SC H.R. SRL București a solicitat obligarea inculpatului

la plata triplului sumelor care ar fi fost legal datorate, respectiv la plata

sumei de 34.920 dolari SUA, calculată raportat la numărul de 970 de abonați ai

societății inculpatului - așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare nr.

OJNT/707 din 21 octombrie 2009 a Autorității Naționale pentru Administrare și

Reglementare în Comunicații -, la perioada de trei luni de transmitere ilegală

a programului și la prețul unui abonament lunar HBO care este de 4 dolari SUA

În

temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 și următoarele C.

civ. raportat la art. 139 din Legea nr. 8/1996, instanța a admis în totalitate

acțiunea civilă formulată de SC H.R. SRL București, având în vedere

următoarele:

Stabilirea

consecințelor economice negative asupra părții civile și câștigul nerealizat de

aceasta nu pot fi cuantificate de instanță, în condițiile în care pentru

aprecierea lor este necesară efectuarea de către titularul de drepturi a unor

analize de piață pentru a se vedea rentabilitatea introducerii postului

respectiv în grila de programe. Raportat la aceste analize, titularul de

drepturi este singurul în măsură să aprecieze dacă dorește să pătrundă pe o

anumită piață, dacă ar putea realiza câștiguri într-o anumită zonă și în

relația cu un anumit operator.

De

asemenea, prin infracțiunile comise inculpatul nu a realizat nici un beneficiu

efectiv, nemajorând prețul abonamentului, astfel că raportat la aspectele

menționate, nu au fost aplicate în cauză criteriile prevăzute de art. 139 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 pentru stabilirea prejudiciului, fiind deci

incidente dispozițiile literei b ale art. menționat.

Partea

vătămată A.E.L. a înțeles să se constituie parte civilă în cauză cu suma de

727,5 euro cu titlu de daune materiale și 727,5 euro cu titlu de daune morale,

raportat la criteriile prevăzute de art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

8/1996, deși, așa cum s-a menționat anterior, nu pot fi luate în calcul aceste

criterii. În condițiile în care în mod legal prejudiciul trebuia calculat

potrivit criteriilor prevăzute de art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

8/1996, fiind mult mai mare decât cel solicitat, instanța a admis pretențiile

formulate în cauză, fiind cert faptul că, prin faptele comise, inculpatul a

adus prejudicii părții civile.

Ca

o consecință a condamnării, în temeiul art. 191 și 193 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în

cauză și a celor făcute de partea civilă SC H.R. SRL București, reprezentând

onorariu avocat.

Împotriva

sentinței penale mai sus menționate a formulat în termen legal apel inculpatul

M.A.S., criticând hotărârea pentru motive de netemeinicie și nelegalitate,

respectiv:

-

Fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, solicitând astfel aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C.

pen.;

-

Inculpatul nu a beneficiat de nici un avantaj material din retransmisia celor

două posturi de televiziune. Retransmiterea acestora a avut loc doar în două

weekend-uri, câte două ore pe zi, astfel că despăgubirile civile trebuie

stabilite pentru această perioadă, fiind aplicabile dispozițiile art. 139 lit.

a) din Legea nr. 18/1997;

-

Greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind corectă

încadrarea din actul de sesizare al instanței, art. 140 alin. (1) lit. e) din L

nr. 8/1996 și art. 141

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin

Decizia penală nr. 112 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău s-a admis

apelul declarat de inculpatul M.A.S. împotriva Sentinței penale nr. 46 din 12

aprilie 2012 a Tribunalului Bacău, s-a desființat în parte sentința penală

apelată și, rejudecând:

S-a

înlocuit pedeapsa de 1 (un) an închisoare cu pedeapsa de 1.000 RON amendă

penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 141

1

alin.

(2) și (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu

aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a) și 34 lit. c) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate

inculpatului M.A.S., de 500 RON și 1.000 RON amendă penală în pedeapsa cea mai grea

de 1.000 RON amendă penală, inculpatul având de executat 1.000 RON amendă

penală.

S-a

atras atenția asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

S-a

redus cuantumul daunelor materiale la care inculpatul a fost obligat să le

achite părții civile SC H.R. SRL București, de la 34.920 dolari SUA la 11.640

dolari SUA.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că inculpatul

a săvârșit fapta în calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale

ce avea ca obiect de activitate retransmiterea serviciilor de programe

audiovizuale prin intermediul unei rețele de telecomunicații. Scopul comiterii

faptei, așa cum rezultă chiar din declarația inculpatului era atragerea de noi

abonați, pentru a face față concurenței apărute în zona sa de activitate. În

condițiile în care recepționarea celor două programe se făcea prin

retransmiterea acestora prin sistemele tehnice aparținând societății

inculpatului și pentru a servi interesele societății, în scopul atragerii de

noi abonați și sporirii profitului acesteia, este cert că fapta a fost comisă

în scop comercial, scop care este de altfel prezumat pentru o societate

comercială.

Curtea

de apel a reținut că faptele comise de inculpat prezintă pericol social al

infracțiunilor pentru care a fost condamnat, având în vedere că faptele comise

aduc atingere valorilor sociale, dreptul de proprietate, prejudiciul produs

prin săvârșirea faptelor, condițiile în care faptele au fost comise, persoana

inculpatului, pedeapsa stabilită de lege pentru aceste infracțiuni.

În

ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de racordare fără drept

a altei persoane la servicii de programe cu acces condiționat, prevăzută de

art. 141

1

alin. (2) C. pen., Curtea de apel a apreciat că pedeapsa

aplicată inculpatului de 1 an închisoare este prea severă, în raport de fapta

comisă în conținutul ei concret și al tuturor circumstanțelor care o

înconjoară, inculpatul nu a încasat nici un profit din redifuzarea programelor

cu acces condiționat, intenția sa a fost aceea de a testa piața pentru a

încheia ulterior eventuale contracte cu abonații săi care puteau sau nu accepta

modificarea contractului, fiind necesar un număr mai mare de abonați pentru a

exista un profit în acest scop, precum și persoana inculpatului care a

recunoscut în mare parte comiterea faptelor, conduita sa înainte de săvârșirea

faptelor, dar nu în ultimul rând și pedeapsa alternativă prevăzută de lege

închisoare sau amendă.

În

ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea de apel a constatat apelul

inculpatului fondat.

Prin

textul legal al art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 se arată că: "la

stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare:

a)

fie criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul

nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este

cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale

cauzate titularului dreptului;

b)

fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal

datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul

în care nu se pot aplica criteriile menționate la lit. a)."

Din

precizările părții civile SC "H.R." România SRL, rezultă că potrivit

alin. (a) al art. 139 din Legea nr. 8/1996, cuantumul câștigului nerealizat de

către partea civilă ca urmare a faptei ilicite comise de inculpat este de

11.640 dolari SUA și reprezintă numărul de abonați care au beneficiat de acele

programe cu acces condiționat - 970 abonați, perioada difuzării

programelor-intervalele de timp în care s-au comis faptele incriminate în

realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni, respectiv 3 luni și prețul unui

abonament lunar la programul HBO/lună (4 dolari SUA), rezultând un prejudiciu

de 11.640 dolari SUA

Prin

dispoziția de la alin. (2) lit. a), legiuitorul a stabilit regula în ceea ce

privește acordarea și cuantumul despăgubirilor, pe care partea civilă l-a

precizat în cererea sa (970 abonați x 3 luni de difuzare x 4 dolari SUA/lunar,

reprezentând prejudiciu de 11.640 dolari SUA), motiv pentru care instanța de

apel a apreciat astfel că, partea civilă nu a dovedit imposibilitatea aplicării

acestei variante pentru a se apela la dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. b)

care arată această dispoziție se aplică în cazul în care nu se pot aplica

criteriile prevăzute la lit. a).

În

ceea ce privește apărarea inculpatului potrivit căreia a realizat retransmisia

programelor cu acces condiționat doar în weekend-uri, această susținere este

contrazisă de probele administrate în cursul urmăririi penale care nu susțin

această apărare și care oricum nu prezintă relevanță având în vedere că prețul

unui abonament se plătește pentru o lună de difuzare indiferent dacă abonatul a

vizionat mai mult sau mai puțin acel program din cadrul pachetului.

În

cauză sunt realizate cerințele impuse de art. 14,346 C. proc. civ. raportat la

art. 998 C. civ., inculpatul datorând părții civile suma de 11.640 dolari SUA

cu titlu de despăgubiri civile-câștigul nerealizat ca urmare a difuzării

programului HBO către abonații societății inculpatului pentru o perioadă de 3

luni.

Împotriva

Deciziei penale nr. 112 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău în termen

legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, partea

civilă SC H.R. SRL București și inculpatul M.A.S.

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău critică hotărârea atacată pentru nelegalitate

în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 141

1

alin. (2) și (5) din Legea nr.

8/1996, fapta prevăzută în acest alineat fiind sancționată cu închisoarea de la

3 ani la 10 ani.

În

urma reținerii circumstanțelor atenuante și aplicării prevederilor art. 76 lit.

c) C. pen., pedeapsa se putea coborî sub minimul special, dar nu mai jos de 3

luni, astfel că pedeapsa aplicată de instanța de apel de 1000 RON amendă este

în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Partea

civilă SC H.R. SRL a criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie

sub două aspecte:

-

inculpatului i s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute

de lege.

Astfel,

în mod nelegal instanța de apel a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii,

aceasta nefiind prevăzută de alin. (4) al art. 141

1

din Legea nr.

8/1996.

De

asemenea, nu se justifică nici reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea

inculpatului.

-

greșita aplicare a dispozițiilor art. 139 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

8/1996, în cauză nefiind incidente criteriile menționate în acest text de lege,

motiv pentru care devin incidente prevederile lit. b) al aceluiași articol,

urmând a fi acordate despăgubiri care reprezintă triplul sumelor legal

datorate, conform calculului prezentat în cererea de constituire de parte

civilă.

Inculpatul

M.A.S. a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub

aspectul condamnării sale pentru cele două infracțiuni, arătând că lipsește

unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura subiectivă

- intenția directă.

Astfel,

inculpatul nu a urmărit să fraudeze interesele H.R., societatea sa nu a obținut

niciun folos de pe urma retransmiterii programelor TV, această retransmitere

trebuia să aibă loc pe o perioadă suficientă de timp pentru a se putea ajunge

la o astfel de urmare imediată, or din probele dosarului rezultă că

retransmiterea programelor s-a produs doar pentru câteva ore pe parcursul a 3

luni de zile.

În

subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. întrucât fapta nu prezintă gradul

de pericol social al unei infracțiuni.

În

ceea ce privește latura civilă, solicită înlăturarea obligării sale la plata

despăgubirilor civile întrucât nu s-a produs niciun prejudiciu.

În

motivele scrise de recurs, inculpatul a mai criticat hotărârile recurate și

pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale, apreciind că instanțele au

comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unor

hotărâri greșite de condamnare întrucât din probele administrate nu rezultă cu

certitudine că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

În

drept, recurenții și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 385

9

pct. 12, 14, 17

1

și 18 C. proc. pen.

Examinând

recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte

reține că numai recursurile declarate de procuror și partea civilă sunt

întemeiate pentru considerentele ce urmează:

Referitor

la recursul declarat de procuror, Înalta Curte constată că prin decizia

recurată s-a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele

prevăzute de lege, hotărârea atacată fiind supusă casării în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit

art. 141

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 fapta persoanei care se

racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la

servicii de programe cu acces condiționat constituie infracțiune și se

pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Dacă

fapta prevăzută la alin. (2) este săvârșită în scop comercial, pedeapsa este

cea prevăzută în alin. (4) al aceluiași articol, respectiv închisoarea de la 3

ani la 10 ani.

În

favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante, iar ca efect al

reținerii acestora, potrivit art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa se putea coborî

sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni, astfel că pedeapsa de 1000 RON

amendă este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recursul

declarat de partea civilă este întemeiat în ceea ce privește prima critică

formulată, critică ce este comună cu cea care face obiectul recursului

procurorului și, în consecință, sub acest aspect urmează a fi admis.

Celelalte

motive de recurs invocate de partea civilă sunt nefondate.

Astfel,

în favoarea inculpatului au fost justificat reținute circumstanțe atenuante,

acesta fiind la prima încălcare a legii penale, cunoscut ca având o bună

conduită anterior comiterii faptelor după cum rezultă din declarația martorului

I.V. și s-a prezentat în fața autorităților pe parcursul procesului penal,

recunoscând în mare parte faptele comise.

Totodată,

instanța de apel a făcut și o corectă aplicare a dispozițiilor art. 139 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, prejudiciul cauzat putând fi calculat în

funcție de criteriile prevăzute la lit. a) din același articol.

Potrivit

dispozițiilor art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 la stabilirea

despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare criterii cum ar fi

consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile

realizate fără drept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în

afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului

dreptului.

Numai

în ipoteza în care nu se pot aplica aceste criterii, instanța de judecată acordă

despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru

tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite.

În

speță, partea civilă SC H.R. SRL a precizat în fața instanței de fond cuantumul

câștigului nerealizat ca urmare a faptei inculpatului, acesta fiind de 11.640

dolari SUA, calculându-se în funcție de numărul de abonați - 970, perioada de

timp în care s-au comis faptele - 3 luni și prețul unui abonament lunar HBO - 4

dolari SUA.

Fiind

aplicabile criteriile prevăzute în art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

8/1996 pentru stabilirea despăgubirilor nu pot fi acordate părții civile

despăgubiri reprezentând triplul sumelor legal datorate pentru tipul de

utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, așa cum solicită aceasta.

Recursul

declarat de inculpat este nefondat.

Probele

administrate în cauză au dovedit fără echivoc că inculpatul a comis faptele

pentru care a fost condamnat de prima instanță, respectiv acesta a retransmis

prin cablu programe cu acces restricționat și a racordat, fără drept, mai multe

persoane la servicii de programe cu acces condiționat, în scop comercial.

În

motivele de recurs, inculpatul a invocat dispozițiile art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., or Înalta Curte constată că aceste dispoziții nu sunt aplicabile

în speță.

Potrivit

dispozițiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o

eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite

de achitare sau de condamnare.

Pentru

a fi aplicabile dispozițiile legale invocate este necesar ca starea de fapt

reținută prin hotărârea atacată să fie contrară actelor și probelor dosarului,

respectiv să existe o contradicție vădită, esențială între ceea ce rezultă din

actele dosarului și ceea ce reține instanța.

Pentru

a constitui caz de casare, această eroare de fapt trebuie să fi influențat

hotărâtor asupra soluției cauzei, respectiv să conducă la adoptarea unei

soluții de condamnare în loc de achitare sau invers.

În

speță, nu suntem în prezența unei grave erori de fapt care să conducă la

adoptarea unei soluții greșite de condamnare.

Săvârșirea

infracțiunilor de către inculpat rezultă din procesele-verbale de constatare,

actele privind funcționarea SC S. SRL, avizul de retransmisie,

procesele-verbale de constatare ale Autorității Naționale pentru Administrare

și Reglementare în Comunicații nr. OJNT/707 din 21 octombrie 2009 și nr.

OJNT/706 din 21 octombrie 2009, adresa nr. 2197 din 26 ianuarie 2010 a SC H.R.

SRL, declarațiile martorilor C.O.M., L.A.C., Carter Vasile, C.T., ce se

coroborează parțial cu declarațiile inculpatului și cu procesele-verbale de

constatare încheiate la datele de 2 noiembrie 2009 și 12 noiembrie 2009 privind

pe abonații SC M. SRL R. și AF "C.V." F.

Contrar

susținerilor sale, inculpatul a comis faptele cu intenție directă, respectiv a

prevăzut rezultatul acestora și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acelor

fapte.

De

asemenea, faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni în raport cu criteriile prevăzute de art. 18

1

alin. (2)

C. pen., astfel că nu se impune achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

Față

de considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău și de partea civilă SC H.R. SRL București împotriva

Deciziei penale nr. 112 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va

casa în parte decizia atacată numai sub aspectul laturii penale și va menține

dispozițiile Sentinței penale nr. 46/P din 12 aprilie 2012 pronunțată de

Tribunalul Neamț, secția penală, cu privire la cuantumul și modalitatea de

executare a pedepsei aplicate inculpatului M.A.S.

Va

menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

În

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.S. împotriva aceleiași decizii.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 193 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de

partea civilă SC H.R. SRL București împotriva Deciziei penale nr. 112 din 11

septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Casează

în parte decizia atacată numai sub aspectul laturii penale și menține

dispozițiile Sentinței penale nr. 46/P din 12 aprilie 2012 pronunțată de

Tribunalul Neamț, secția penală, cu privire la cuantumul și modalitatea de

executare a pedepsei aplicate inculpatului M.A.S.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.S. împotriva aceleiași

decizii.

Obligă

recurentul intimat inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și la 2325 RON cheltuieli judiciare către recurenta parte civilă.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 14 martie 2013.

Procesat

de GGC - GV