ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.09.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3015/2012

HOTĂRÂRE
26.09.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3015/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 518 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Galați, inculpatul D.I. a fost

condamnat la:

-

o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006;

-

o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, prin schimbarea încadrării

juridice, conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea

art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În

conformitate cu disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au

contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită la 3

ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de

2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev.

de art. 71 alin. (2) C. pen.

În

conformitate cu disp. art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus

confiscarea specială de la inculpat a pistolului marca M., calibrul 8 mm, depus la Camera de Corpuri Delicte a Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe Toxice din cadrul

Inspectoratului Județean de Poliție Galați.

În

temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în cursul

lunii aprilie 2008, inculpatul D.I., însoțit de concubina sa, martora G.M.,

fiica lor și alți doi prieteni, respectiv martorii A.M. și P.C., s-au deplasat

în Antalya - Turcia, pentru a petrece sărbătorile pascale.

Cu

această ocazie inculpatul a achiziționat un pistol marca M. și muniția

aferentă, și fără drept, respectiv fără să obțină în prealabil dovada de

notificare de la organele de poliție din cadrul Inspectoratului Județean de

Poliție Galați, și fără să-l declare autorităților vamale, l-a introdus în România.

Audiat

fiind, martorul A.M. a declarat că, la câteva zile după ce au ajuns în Antalya,

au mers toți cinci în Bazar pentru a cumpăra suveniruri, că au intrat în

magazinele situate în apropierea Bazarului și, dintr-un astfel de magazin, D.I.

a cumpărat un pistol de dimensiuni reduse, precum și cartușele aferente, pentru

care a plătit în jur de 50 euro.

A

mai arătat că nu-și amintește câte cartușe a achiziționat inculpatul și nici

dacă pentru aceste bunuri i s-a emis factură sau chitanță, însă, ulterior

revenirii în țară, inculpatul a purtat asupra sa, în autoturismul pe care îl

folosea, pistolul în cauză.

La

data de 20 iulie 2008, în jurul orelor 17.25, în timp ce se afla în cartierul M.,

pe str. F., inculpatul avea în portbagajul autoturismului o sabie, o secure, un

electroșoc, precum și pistolul.

La

un moment dat, pentru a face dovada „autorității” sale, inculpatul a scos din

portbagaj aceste obiecte, apoi a executat în scop de intimidare a persoanelor

ce se aflau în zonă două focuri de armă în plan vertical. Această acțiune a

inculpatului a fost înregistrată de camerele de luat vederi instalate la barul SC

Potrivit

declarației martorului G.A., administratorul barului, dotarea localului cu camere

de luat vederi s-a realizat tot datorită comportamentului violent adoptat de

către inculpatul D.I. în incinta barului.

Urmare

acestui incident, martorul D.G., care se afla în zona respectivă, a sesizat

organele de poliție cu privire la comportamentul inculpatului, solicitând a se

lua atitudine fermă cu privire la acest aspect. Astfel, organele de poliție au

solicitat inculpatului să prezinte pistolul și cartușele pe care le deține,

acesta conformându-se.

Pistolul

și cele două cartușe ridicate de la inculpat au fost supuse unei constatări

tehnico-științifice balistice, raportul întocmit în acest sens stabilind

următoarele:

-

pistolul este de construcție industrială, fabricat în Italia, marca M., calibru

8 mm, nu prezintă modificări constructive, deformări sau deteriorări de natură

a afecta buna funcționare a mecanismelor și este în stare de funcționare;

-

funcționarea pistolului se bazează pe principiul utilizării energiei de recul a

manșonului închizător, acționat de energia rezultată în urma arderii încărcăturii

de explozie a cartușelor, dispunând de un mecanism de dare a focului cu

autoarmare;

-

cele două cartușe puse la dispoziție sunt de construcție industrială, lungimea

tubului cartuș este de 20 mm, iar încărcătura cartușelor este susținută de o

rondelă din material plastic de culoare verde.

S-a mai reținut că, audiat fiind, inculpatul D.I.

și-a asumat doar parțial situația faptică reținută în sarcina, susținând că

pistolul a fost achiziționat în condiții legale, în baza unei chitanțe, pe care

nu o mai găsește, iar armamentul aferent era reprezentat de capse și nu de

gloanțe.

De asemenea, a susținut că, la momentul la

care a executat cele două focuri în plan vertical, se afla pe trotuar, la circa

5 m de barul respectiv, și că, în apropiere, se aflau și alte persoane care îi

erau prieteni, el recurgând la această manifestare întrucât dorea să arate unui

prieten, I.V., cum funcționează arma.

Astfel, s-a reținut că apărările inculpatului

sunt infirmate de probatoriile administrate în cauză, de mențiunile raportului

de constatare tehnico-științific balistic, de declarațiile martorului G.A. care

a declarat că, la momentul la care inculpatul a folosit arma, de față erau mai

mulți prieteni din anturajul lui, barmanița, dar și o altă persoană, situație confirmată,

de altfel, și prin vizualizarea DVD-ului anexat dosarului de urmărire penală.

Împotriva

sentinței penale nr.

518 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Galați, a declarat apel, în termen legal,

inculpatul D.I., criticând-o pe motive de netemeinicie.

Astfel,

în motivarea apelului a susținut că din probele administrate în cauză rezultă

cu certitudine că, împreună cu concubina sa - martora G.M., fiica lor și alți

doi prieteni, au fost plecați pentru a petrece sărbătorile pascale în Antalya,

de unde a achiziționat respectivul pistol neletal.

În

aceste condiții, consideră că nu era obligat să facă notificarea prevăzută de

art. 58 din Legea nr. 295/2004, deoarece această notificare trebuia făcută doar

în cazul când respectivele arme neletale se cumpără de pe teritoriul României,

pentru că fără respectiva notificare nu se pot cumpăra, pe când în Turcia nu

există o asemenea reglementare, astfel de arme se pot achiziționa din bazaruri,

în care se găsesc vrute și nevrute, inclusiv aceste arme neletale.

A

mai susținut că a cumpărat un pistol de alarmare, în condiții legale, a trecut

două vămi cu respectivul pistol și deci dovada notificării nu trebuia să fie

îndeplinită.

În

ceea ce privește faptul că după ce a introdus în țară pistolul respectiv trebuia

ca în termen de 5 zile să declare respectivul pistol la I

nspectoratul

de Poliție al Județului

Galați pentru a obține un

certificat de deținător, a susținut că această faptă, potrivit art. 132 pct. 20

din Legea nr. 295/2004, este considerată ca fiind contravenție.

De

asemenea, a susținut că din declarațiile sale coroborate cu declarațiile

martorilor audiați în cauză reiese că a declarat pistolul la vama turcă și la

vama românească, singura condiție care s-a pus fiind aceea ca la momentul

intrării în țară să declare pistolul pentru a obține certificatul de deținător

și întrucât nu și-a îndeplinit această obligație, fapta sa constituie

contravenția prevăzută de art. 132 pct. 20 din Legea nr. 295/2004.

În

cazul în care se va aprecia că nu se impune achitarea pentru infracțiunea de contrabandă,

a solicitat ca pedeapsa aplicată să fie situată sub minimul special prevăzut de

lege, să se țină cont de condițiile și ansamblul în care s-a săvârșit

respectiva faptă, respectiv că este vorba despre o armă neletală, cumpărată

împreună cu familia de pe raza teritorială a Turciei, de unde pot fi

achiziționate asemenea categorii de arme, iar ca modalitate de executare, să se

dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin

decizia penală nr. 309/A din 29 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul D.I. împotriva sentinței penale sus-menționate.

Pentru

a decide astfel, s-a reținut, în esență, că inculpatul D.I. nu a putut prezenta

nici o dovadă din care să rezulte că ar fi achiziționat pistolul și muniția

aferentă în condiții legale din Turcia și nicio dovadă din care să rezulte că a

declarat pistolul respectiv și muniția aferentă la ieșirea din țară, în vama

din Turcia și la intrarea în țară în vama din România.

Mai

mult, s-a reținut că pistolul și cartușele în cauză fac parte din categoria

armelor și munițiilor astfel cum sunt definite în art. 2 pct. 1 din Legea nr. 295/2004

cadru legal care reglementează categoriile de arme și muniții, condițiile de

deținere, folosire a acestora.

S-a

mai reținut că pistolul și cartușele ridicate de la inculpat fac parte din

categoria armelor și munițiilor neletale prevăzute la pct. III categoria F pct.

32 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 295/2004, arme care pot fi deținute doar în

condițiile înregistrării acestora la organele competente fiind necesară

notificarea prealabilă a Inspectoratului de poliție în a cărei rază teritorială

își are domiciliul solicitantul - în speță inculpatul - respectiv Inspectoratul

Județean de Poliție Galați.

În

aceste condiții, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 271 din

Legea nr. 86/2006 și respectiv art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991

fiind întrunite, s-a dispus condamnarea inculpatului D.I.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o ca

fiind nelegală și netemeinică, invocând, în esență, aceleași critici formulate

și în fața instanței de prim control judiciar.

Astfel,

a arătat că textul de lege nu face distincție între arme letale și arme

neletale, condiții în care trebuie să fie analizat tipul de armă pe care

inculpatul a introdus-o în țară. S-a susținut că este un pistol care face parte

din categoria armelor și munițiilor neletale prevăzute la pct. 3 categoria F pct.

32 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 295/2004, deci o armă de semnalizare care dacă

ar fi folosită de la o distanță mică, nu s-ar pune în pericol viața. Instanța,

în mod greșit a pronunțat condamnarea inculpatului în baza art. 2 alin. (1)

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât textul de lege face referire doar la

folosirea armelor cu gaz sau aer comprimat, iar arma pe care a utilizat-o

inculpatul face parte din altă categorie a armelor și munițiilor, nu este armă

cu gaz sau aer comprimat, astfel că trebuia să i se aplice o sancțiune

contravențională cu privire la uzul de armă neletală.

A

solicitat în principal achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În

subsidiar, în cazul în care nu se admite cererea de achitare a inculpatului, a

solicitat să i se aplice acestuia o pedeapsă cu reținerea dispozițiilor art. 74

lit. c) C. pen., astfel încât să beneficieze de suspendarea condiționată a

executării pedepsei sau dacă în urma contopirii rezultă o pedeapsă de 3 ani

închisoare, suspendarea acesteia sub supraveghere.

Recursul

este nefondat.

Analizând

hotărârea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de

inculpatul D.I., circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., dar și din oficiu cauza, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen., se constată

că ambele instanțe, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor

administrate în cauză, au reținut, în mod corect, faptele săvârșite cu

vinovăție de inculpat și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

Efectuând

propriul examen cu privire la criticile formulate de inculpat cu referire la pct.

18, Înalta Curte reține din probatoriul administrat în cauză, respectiv

sesizarea

proprietarului barului SC I. SRL Galați, declarațiile martorului D.G.,

procesul-verbal de ridicare a pistolului deținut de inculpat, procesul-verbal

de ridicare a CD-ului conținând înregistrarea comportamentului inculpatului

manifestat la 20 iulie 2008, raportul de constatare tehnico-științifico

balistic din 09 septembrie 2008, procesul-verbal de verificare a deținătorilor

legali de arme și muniții din baza de date

Registrul Național al

Armelor

-

(care a evidențiat faptul că inculpatul nu figurează ca fiind posesor de armă

letală ori neletală) - adresa emisă de Compania Națională de Transporturi

Aeriene din care rezultă că inculpatul a călătorit la 23-29 aprilie 2008 la/de

la Antalya -Turcia, copii ale pașaportului soției și fiicei inculpatului,

declarațiile martorilor G.A., A.M., ale martorului D.G., parțial declarațiile

martorei G.M. toate coroborate cu declarațiile inculpatului D.I. reține că

starea de fapt stabilită de instanța de fond este confirmată de probatoriul

menționat. Astfel, în mod corect s-a stabilit că în

cursul lunii

aprilie 2008, inculpatul D.I., însoțit de concubina sa, martora G.M., fiica lor

și alți doi prieteni, respectiv martorii A.M. și P.C., s-au deplasat în Antalya

- Turcia, pentru a petrece sărbătorile pascale.

În

împrejurările arătate inculpatul a achiziționat un pistol marca M. și muniția

aferentă, fără să obțină în prealabil dovada de notificare de la organele de

poliție din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Galați și să-l declare

autorităților vamale, l-a introdus în România.

Pistolul

și cele două cartușe ridicate de la inculpat au fost supuse unei constatări

tehnico-științifice balistice, raportul întocmit în acest sens stabilind caracteristicile

tehnice și funcționale și anume că pistolul este de construcție industrială, fabricat

în Italia, marca M., calibru 8 mm, nu prezintă modificări constructive,

deformări sau deteriorări de natură a afecta buna funcționare a mecanismelor și

este în stare de funcționare; că funcționarea pistolului se bazează pe

principiul utilizării energiei de recul a manșonului închizător, acționat de

energia rezultată în urma arderii încărcăturii de explozie a cartușelor,

dispunând de un mecanism de dare a focului cu autoarmare și că cele două

cartușe puse la dispoziție sunt de construcție industrială, lungimea tubului

cartuș este de 20 mm, încărcătura cartușelor fiind susținută de o rondelă din

material plastic de culoare verde.

Audiat

fiind inculpatul, acesta a susținut că pistolul a fost achiziționat în condiții

legale în baza unei chitanțe, iar armamentul aferent era reprezentat de capse

și nu de gloanțe.

A

mai susținut că, la momentul la care a executat cele două focuri în plan

vertical se afla pe trotuar, la circa 5 metri de barul respectiv, în apropiere

se aflau și alte persoane care îi erau prieteni, că a recurs la această

manifestare pentru a dovedi unui prieten cum funcționează arma respectivă.

Susținerile

inculpatului au fost infirmate, aspect reținut de altfel în mod corect de

instanța de fond, de mențiunile raportului de constatare tehnico-științific

balistic, de declarațiile martorului G.A., și de conținutul înregistrărilor

stocate pe DVD-ul aflate la dosarul de urmărire penală.

Sub

un prim aspect, s-a reținut în mod just că inculpatul D.I. nu a putut prezenta

nici o dovadă din care să rezulte că ar fi achiziționat pistolul și muniția

aferentă, în condiții legale, din Turcia și că ar fi declarat pistolul

respectiv și muniția aferentă, la ieșirea din țară, în vama din Turcia și la

intrarea în țară în vama din România.

În același sens este de observat că în mod

corect apărările inculpatului, potrivit cărora pistolul era artizanal, făcând

parte din categoria armelor neletale și că pentru deținerea acestuia nu era

necesară obținerea unei notificări prealabile de la Inspectoratul Județean de

Poliție au fost înlăturate de instanțe, invocându-se motivat dispozițiile

legale incidente în materie.

Într-adevăr,

pistolul și cartușele în cauză fac parte din categoria armelor și munițiilor,

astfel cum sunt ele definite în art. 2 pct. 1 din Legea nr. 295/2004, text

legal care ce stabilește categoriile de arme și muniții, precum și condițiile

în care deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu aceste arme și muniții

sunt permise pe teritoriul României, și se supun condițiilor prevăzute de

această lege.

În

condițiile date, fiind un pistol de alarmare și muniția corespunzătoare,

pistolul și cartușele ridicate de la inculpat fac parte din categoria armelor

și munițiilor neletale prevăzute la pct. III categoria F pct. 32 din Anexa nr. 1

la Legea nr. 295/2004.

Potrivit

art. 5 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, armele neletale pot fi deținute și,

după caz, purtate și folosite de persoane fizice sau juridice, cu condiția

înregistrării acestora la organele competente, iar potrivit art. 58 în referire

la art. 12 alin. (1) din același act normativ, pentru procurarea și

înstrăinarea armelor neletale, precum și a muniției aferente este necesară

notificarea prealabilă a inspectoratului de poliție în a cărui rază teritorială

își are domiciliul solicitantul, în cauza de față fiind vorba de Inspectoratul

Județean de Poliție Galați.

Este

neîndoios că dispozițiile legale menționate nu fac nici o distincție cu privire

dacă arma a fost procurată din țară sau dintr-o țară străină.

În

contextul prezentat, fără a respecta aceste dispoziții legale, cu probatoriul

administrat s-a dovedit că inculpatul a introdus fără drept în țară pistolul și

cartușele și pe care, de altfel, nu le-a achiziționat de la un armurier

autorizat să comercializeze astfel de arme.

Este

de observat că instanțele au avut în vedere dispozițiile art. 59 din Legea nr.

295/2004 care prevăd că „persoanele care au procurat arme neletale au obligația

ca în termen de 5 zile de la data procurării să se prezinte cu acestea la

autoritățile prevăzute în art. 12 alin. (1) - în speță Inspectoratul Județean

de Poliție Galați, în vederea eliberării certificatului de deținător”. Așa

fiind, doar pe baza unui astfel de document, conform art. 65 din același act

normativ, poate fi procurată muniția aferentă, de la armurierii autorizați să o

comercializeze.

Cu

referire la această reglementare este de constatat că procesul-verbal încheiat

de organele de urmărire penală, în urma efectuării verificării deținătorilor de

arme și muniții din baza de date Registrul Național al Armelor, a dovedit că

inculpatul

D.I.

nu figura ca posesor de armă letală sau neletală.

În aceste condiții în mod corect s-a apreciat

ca fiind nefondată cererea prin care inculpatul D.I., prin apărător ales, a

solicitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., achitarea sa pentru infracțiunea de contrabandă calificată.

Pe cale de consecință, criticile formulate de

inculpat nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Referitor la fapta prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în mod corect, s-a dispus schimbarea încadrării

juridice, având în vedere că, prin republicarea Legii nr. 61/1991, art. 1 al

acestui act normativ a devenit art. 2, însă evidențiind conținutul juridic al

aceleiași infracțiuni cu aceleași limite de pedeapsă.

În

ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. invocat de inculpat vizând individualizarea pedepsei, Înalta Curte de

Casație și Justiție

constată că atât prima instanță, cât și

instanța de control judiciar, au efectuat o judicioasă operațiune de

individualizare, referitor la cuantumul pedepselor, cât și la modalitatea de

executare.

Astfel, pe lângă modul și împrejurările

concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății, fapte cu

un grad ridicat de pericol social, au fost avute în vedere și analizate și aspectele

care rezultă din situația întocmită de organele de urmărire penală.

Astfel, așa cum rezultă d

in fișa de cazier

judiciar a inculpatului, că prin sentința penală nr. 1487 din 27 mai 1998, acesta

a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit.

a), e), g) C. pen., fiind arestat la data de 14 iulie 1998 și liberat condiționat

la data de 18 iulie 2000.

De

asemenea , rezultă că la data de 17 aprilie 2008, în Dosarul nr. 5192/P2007 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, a fost pusă în mișcare acțiunea

penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și a

infracțiunii prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

S-a

constatat prin procesul-verbal din 23 februarie 2010 al Serviciului de

Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului

Galați că în Dosarul nr. 544462/2007 al Secției 4 Poliție a fost întocmit

referat de terminare a urmăririi penale prin care s-a propus emiterea

rechizitoriului, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., a infracțiunii

de port fără drept al unei arme albe în condițiile art. 1 pct. 1 din Legea nr.

61//1991 și împrejurările în care s-ar putea pune în pericol viața sau integritatea

corporală și a infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., că la

data de 27 decembrie 2007, organele de cercetare penală din cadrul Secției 4

Poliție, în Dosarul nr. 5266/P/2007 au întocmit referat de terminare a

urmăririi penale prin care s-a propus emiterea rechizitoriului, punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru infracțiunile de

lipsire de libertate în mod ilegal și lovire și că la data de 12 ianuarie 2009

organele de poliție din cadrul Secției 4 Poliție au întocmit referat cu

propunere de declinare a competenței în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Galați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj.

Ori,

toate aceste elemente de individualizare coroborate cu împrejurările și modul

de comitere a faptelor în cauza pendinte cu datele ce caracterizează persoana

inculpatului, conduc neîndoielnic la concluzia că scopul procesului penal și

reeducarea inculpatului nu pot fi realizate decât prin executarea efectivă a

pedepsei.

Pentru

considerentele arătate, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul D.I.

împotriva deciziei penale nr. 309/A din 29 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pe care o menține ca legală și

temeinică.

Văzând

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea

recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr.

309/A din 29 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 26

septembrie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 773/2013
Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 529 din 06 iulie 2011, Tribunalului Galați a dispus condamnarea inculpatului O.N. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și pedeapsa complem
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3370/2013
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 631 din 17 decembrie 2012 a Tribunalului Galați, inculpatul G.M.M. a fost condamnat la o pedeaps ă de 6 ani și 8 luni închisoare și pe
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2939/2013
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală 31 din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul I.O. la o pedeapsă de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni închisoare
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3127/2011
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 186 din 07 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Galați a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa comp
ÎCCJ 2011-05-12
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1948/2011
Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 449 din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Galați, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sursă