ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 756/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din data de 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 5625/86/2012, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), c), d) și i) C. pen. anterior (pentru care inculpata P.S.E. a fost trimisă în judecată), în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1) C. pen. anterior, respectiv în infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c), d) și i) din C. pen. anterior (prin înlăturarea literei a), formulate de inculpata P.S.E.

A fost condamnată inculpata P.S.E. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), c), d) și i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior și art. 76 alin. (2) din același cod.

În temeiul art. 65 alin. (2) raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), lit. d) și e) din același cod (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), lit. d) și e) din același cod (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 14 noiembrie 2012 (data încarcerării în Italia în baza mandatului european de arestare preventivă emis de autoritățile judiciare române) la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 317/P/2011 din data de 3 mai 2012, inculpata P.S.E. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c), d), i) C. pen. anterior, reținându-se în sarcina acesteia că, la data de 26 aprilie 2011, într-un loc public situat pe raza com. Cîrlibaba, după ce a născut singură, neasistată, un copil de sex feminin, i-a suprimat viața acestuia prin asfixie, în baza unei rezoluții anterior adoptate.

S-a reținut că inculpata a fost căsătorită în perioada 2003 -2008 cu o altă persoană, din acea relație rezultând minora S.A. Ulterior desfacerii căsătoriei, inculpata a revenit în localitatea C., stabilindu-și domiciliul la locuința părinților săi.

În cursul anului 2009, inculpata l-a cunoscut pe martorul T.G.N., începând cu acesta o relație de concubinaj, stabilindu-și domiciliul la locuința lui (imobil situat la o distanță de aproximativ 250 m de Primăria com. Cîrlibaba, respectiv locul de muncă al inculpatei). Urmare relațiilor intime dintre cei doi concubini, în perioada iulie-august 2010,inculpata a constatat că a rămas însărcinată, fapt care i-a fost confirmat cu ocazia unui control ginecologic efectuat în luna noiembrie 2010 în municipiul Vatra Dornei. La momentul respectiv, medicul ginecolog a apreciat că sarcina are vârsta de 17 săptămâni. Cu toate acestea, inculpata, deși nu era la prima sarcină, iar instrucția sa (absolventă de studii superioare) trebuia să o determine să adopte o altă conduită, nu s-a deplasat la medicul de familie din com. Cîrlibaba pentru a fi luată în evidență, nu i-a comunicat concubinului său că a rămas însărcinată, dar nici cu părinții săi nu a purtat discuții pe această temă.

Odată cu trecerea timpului, în special ulterior lunii ianuarie 2011,foarte multe persoane cu care inculpata avea contact au observat semnele tipice de graviditate, însă ori de câte ori au purtat discuții cu ea, aceasta a negat că ar fi însărcinată.

Inculpata a continuat să meargă zilnic la locul său de muncă de la primărie, purtând însă haine largi, precum și corset, în acest mod încercând să ascundă starea de graviditate.

La data de 26 aprilie 2011 (marți, prima zi de muncă după sărbătorile pascale), inculpata s-a deplasat de la orele 08.00 la locul de muncă. Aproximativ în jurul orelor 11.00, a simțit că încep durerile nașterii, motiv pentru care s-a deplasat la grupul sanitar situat la parterul imobilului în care se află primăria. Sesizând că prezintă sângerare abundentă, inculpata a încercat să șteargă urmele de sânge lăsate în grupul sanitar, după care a părăsit locul respectiv și s-a deplasat într-un loc relativ izolat, respectiv grupul sanitar aflat în curtea Căminului Cultural.

În locul respectiv, inculpata a dat naștere singură, neasistată, unui nou născut de sex feminin. Tot singură, inculpata a rupt cordonul ombilical, după care a aruncat placenta în haznaua grupului sanitar. Pentru ca zgomotele copilului nou născut să nu atragă atenția altor persoane, inculpata l-a asfixiat, cel mai probabil obturând orificiile respiratorii cu diverse cârpe.

S-a reținut din ancheta efectuată în cauză că, imediat după momentul nașterii, într-o cabină alăturată celei în care se afla inculpata, a intrat martora B.E., persoană care a văzut nou-născutul pe podeaua grupului sanitar, observând și cum inculpata încerca să șteargă cu diverse hârtii urmele de sânge din cabina wc-ului.

Sesizând prezența acelei persoane, inculpata a pus nou-născutul într-un sac din plastic (un sac menajer), a ascuns apoi respectivul sac sub hainele sale, după care a părăsit în fugă zona respectivă și a intrat în sediul primăriei. După aprecierile martorei B.E., ora la care s-a petrecut evenimentul observat a fost aproximativ 13.00.

În jurul orelor 14.00 cu aproximație, martora E.V. a observat-o pe inculpată intrând în biroul său din sediul primăriei, a remarcat că era foarte palidă și avea figura unui „om suferind" observând, totodată, că aceasta avea asupra sa o plasă sau o geantă. Martora menționată a încercat să poarte o discuție formală cu inculpata, însă acesteia „nu i-a convenit", stând permanent cu spatele la martoră.

Inculpata a pus cadavrul nou-născutului într-o geantă, a părăsit sediul primăriei și s-a deplasat spre casă, ascunzându-l apoi sub scara de lemn ce permite accesul spre locuința sa.

După ce martora B.E. a sesizat cele petrecute în cabina wc-ului, a încercat să vadă în ce direcție fuge persoana care a născut copilul, iar ulterior l-a informat pe martorul D.G. (primarul com. Cîrlibaba) despre cele observate. Martorul a sesizat, de îndată, lucrătorii postului local de poliție, iar la scurt timp după acest moment echipa operativă care s-a deplasat la fața locului a descoperit în haznaua wc-ului placenta și diverse obiecte murdare de sânge, astfel de obiecte fiind descoperite și în grupul sanitar de la parterul sediului primăriei.

Relativ la atitudinea inculpatei ulterior momentului nașterii și uciderii nou-născutului, în intervalul orar 14.30 - 19.30, aceasta a purtat mai multe convorbiri telefonice, precum și discuții directe atât cu concubinul său T.G.N., cu părinții săi P.G.S. și P.V., dar și cu alte persoane din apropierea locuinței sale, fără însă a comunica cuiva faptul că în urmă cu puțin timp a născut. întrebată de aceste persoane dacă a auzit de faptul că în grupul sanitar de la Căminul Cultural (situat la mică distanță de sediul primăriei) a fost descoperit cadavrul unui nou-născut (aceasta fiind de fapt informația care se vehicula la momentul respectiv în comună), inculpata a răspuns că nu a auzit nimic despre așa ceva și, totodată, și-a exprimat surprinderea că în comuna Cîrlibaba s-ar putea întâmpla un astfel de eveniment.

În jurul orelor 20.00, lucrătorii Postului Local de Poliție au invitat-o la sediu pe inculpată, ocazie cu care aceasta a recunoscut că ea este persoana care a dat naștere unui copil în grupul sanitar de la Căminul Cultural. Ulterior acestor discuții, inculpata s-a deplasat la domiciliu și a adus de acolo cadavrul nou-născutului, predându-l lucrătorilor de poliție. Conform mențiunilor făcute în procesul-verbal întocmit cu această ocazie, cadavrul predat polițiștilor era pus în doi saci menajeri, introduși într-o geantă.

S-a evidențiat în rechizitoriu că, potrivit raportului de necropsie din 2011 al C.M.L. Câmpulung Moldovenesc, nou-născutul al cărui cadavru a fost autopsiat era de sex feminin. Nou-născutul a fost viabil și născut la termen, prezentând semne de viață extrauterină (plămân respirat). Moartea nou-născutului a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe respiratorii acute prin neacordarea de îngrijire după naștere, nefiind exclusă o asfixie prin lipsa de oxigen produsă prin introducerea copilului într-o pungă de plastic ermetică sau învelirea copilului ermetic în cârpe, haine etc. După naștere, nou-născutului nu i s-au acordat îngrijiri medicale (cordon ombilical rupt, nelegaturat, tegumente cu urme de sânge și vernix caseosa). Timpul de supraviețuire al copilului după naștere (viața extrauterină) a fost de ordinul minutelor. Infiltratele sanguine epicraniene identificate de medicul legist s-au putut produce în timpul nașterii și nu au avut rol tanatogenerator. Acest raport de necropsie a fost avizat de S.M.L. Suceava.

Expertiza medico-legală traumatologică asupra inculpatei a pus în evidență faptul că aceasta prezenta semnele unei lehuzii recente, consecutiv unei nașteri la termen. Nașterea a fost naturală (la termen), fiind exclus un avort spontan sau provocat. Durata sarcinii a fost de nouă luni.

Inculpata a fost supusă și unei expertize medico-legale psihiatrice, în condiții de internare. Conform concluziilor comisiei de expertiză din cadrul I.M.L. Iași, s-a apreciat că inculpata prezintă reacție depresivă prelungită cu paroxisme anxioase, tulburare de personalitate instabil emoțională. La momentul examinării, aceasta era orientată din punct de vedere temporo-spațial, allo și autopsihic, având păstrată capacitatea de a discerne asupra faptelor sale și asupra consecințelor ce decurg din acestea. La momentul comiterii faptei, inculpata nu a prezentat vreo tulburare pricinuită de actul nașterii. Fapta a fost comisă de inculpată cu discernământ. Raportul de expertiză psihiatrică a fost avizat de Comisia de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iași.

Motivat de faptul că inculpata a părăsit teritoriul României, sustrăgându-se în acest mod anchetei penale, la data de 29 iulie 2011, Tribunalul Suceava a dispus arestarea preventivă în lipsă a acesteia.

Fapta imputată inculpatei și vinovăția acesteia se probează cu următoarele mijloace de dovadă: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; dovadă predare-primire a cadavrului și planșa fotografică aferentă; proces-verbal de constatare, schiță de orientare și planșa fotografică aferentă; raport de necropsie din 2011 și C.D.-ul conținând fotografiile efectuate în timpul necropsiei; raport de constatare medico-legală traumatologică din 2011 privind pe P.S.E.; raport de primă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de S.M.L. Suceava; raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică privind pe numita P.E.S.; copia fișei de consultații a numitei P.S.E. de la Dispensarul uman din com. Cîrlibaba; copia filei din registrul de consultații al secției obstetrică-ginecologie, din data de 18 noiembrie 2010; copia foii de observație clinică de la Spitalul municipal Vatra Dornei; dovezi predare primire bunuri; declarațiile martorilor: D.G., B.E., T.G.N., T.G., F.E., E.V., I.L.C., C.V., G.I., M.M., B.M., P.A.T., P.G.S., P.V.; ancheta socială întocmită de Primăria com. Cîrlibaba privind pe numita P.S.E., coroborate cu declarațiile acesteia.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpata a fost localizată pe teritoriul Italiei, fiind arestată provizoriu și predată ulterior autorităților române.

Măsura arestării preventive a inculpatei a fost ulterior menținută, în condițiile legii.

Audiată în instanță, inculpata P.S.E. a precizat că nu recunoaște comiterea faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu. A afirmat că, în luna noiembrie, bănuind că este însărcinată, s-a prezentat la un control medical, doctorul din Vatra Dornei confirmând și indicându-i, ca și dată probabilă a nașterii, sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie; aceasta a recunoscut că despre sarcină nu i-a spus concubinului, iar când a fost întrebată de către alte persoane dacă este însărcinată, a negat, motivând că era în curs de desfășurare procesul de încredințare a minorului din prima căsătorie, intenționând să anunțe despre această împrejurare după soluționarea cauzei; în acest din urmă context, a precizat că, înainte de incident, fetița îi fusese încredințată în primă instanță, soluție ce a fost atacată cu recurs de către fostul soț, termenul stabilit de instanța de control judiciar fiind în luna mai 2011; în timp ce a fost internată la spitalul din Vatra Dornei, acesta a luat minora de la domiciliul bunicilor, situație în care le-a și reproșat părinților că i-au permis, în condițiile în care nu exista o hotărâre definitivă care să-1 legitimeze să procedeze în acest sens; în derularea cronologică a evenimentelor de la data critică (întreg incidentul fiind încadrat în intervalul orar 10:30-11:00 - momentul nașterii și 14:00-14:30 - momentul când a ajuns acasă), a susținut că, aflându-se la serviciu, în jurul orei 09:00, a intrat în toaleta din incinta Primăriei, fără ca la acel moment să aibă vreo sângerare; ulterior, „când au apucat-o durerile", s-a dus din nou la această toaletă, însă, fiind ocupată, s-a îndreptat către grupul sanitar din curtea Căminului Cultural (folosită ori de câte ori cea din incintă devenea nefuncțională), unde a născut o fetiță (însă nu își amintește dacă, în intervalul de timp cât s-a aflat în cabina toaletei, în cea alăturată să fi fost vreo persoană care să o vadă), actul nașterii fiind mai ușor în comparație cu primul când, după ce timp de aprox. 48 de ore a avut dureri, s-a apelat la practicarea unei operații de cezariană; declară inculpata că ulterior nu știe ce s-a întâmplat cu ea, doar când s-a trezit după un timp, a văzut nou-născutul jos, decedat, fără să-și amintească dacă ea a tăiat/rupt cordonul ombilical, cu precizarea că nu avea asupra sa vreun obiect care să-l folosească în acest sens (contrar celor afirmate, inițial, în cursul urmăririi penale, cu ocazia audierii la data de 26 aprilie 2011 - în primele momente ale anchetării, când încă nu a fost capabilă să-și pregătească strategii de apărare - în fața organelor de poliție declarând că „copilul s-a născut mort, era de sex feminin, iar după expulzarea acestuia, am eliminat placenta în toaletă - nota instanței: ceea ce presupune în mod firesc că deja cordonul ombilical era rupt, moment în care inculpata era, așadar, conștientă. Apoi, „văzând că fătul este mort, am șters superficial urmele de sânge din latrină."); luând fetița, a pus-o într-o pungă aflată în afara toaletei, pe care a găsit-o întâmplător, după care s-a dus în Primărie pentru a-și lua poșeta, s-a întors, a scos din geantă o sacoșă pe care o purta, de obicei, asupra sa, în care a pus copilul, pentru ca apoi să se deplaseze spre casă, punând cadavrul sub scările situate la intrarea în locuință; ajunsă acasă - fără ca în deplasarea sa din acel loc să fie ajutată de vreo persoană care să o fi transportat cu o mașină roșie - s-a întâlnit doar cu mama concubinului său căreia i-a spus că îi este rău, conjunctură în care i-a dat o pastilă, cu precizarea că T.G. nu era atunci la domiciliu, acesta revenind mai târziu, însă nu i-a spus despre cele întâmplate; după sosirea lui, au sosit organele de poliției și, însoțită de acestea, s-a prezentat la sediul organelor în drept pentru audieri, în fața cărora a recunoscut că este persoana care a dat naștere copilului găsit; întrucât pierduse mult sânge și se simțea rău, lucrătorul de poliție l-a sunat pe fratele său, care a dus-o la Spitalul municipal Vatra Dornei, unde a și fost internată. Nu a plănuit să omoare copilul la naștere, nu a fost o sarcină pe care să nu și-o fi dorit; după naștere a suferit o depresie, motiv pentru care atât doctorii psihiatri de la Suceava, cât și ulterior medicul din Vatra Dornei, i-au recomandat administrarea unui tratament cu antidepresive.

Apărătorul ales al inculpatei a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c), d), i) C. pen. anterior, în cea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1) din același cod, petitul subsidiar fiind de a se înlătura agravanta prev. de art. 175 lit. a) C. pen. anterior, cereri respinse, ca nefondate, de către prima instanță.

În argumentarea acestei soluții, a reținut tribunalul că premeditarea, ca element circumstanțial al infracțiunii de omor calificat, presupune nu numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea hotărârii (rezoluției) până la exteriorizarea ei, dar și o chibzuire anticipată asupra faptei, o deliberare anterioară, persistare asupra hotărârii, concretizarea ei prin acte de pregătire a săvârșirii faptei. Cu alte cuvinte, premeditarea reprezintă o chibzuință în comiterea infracțiunii. Premeditarea ține de perioada internă (gândul criminal din mintea făptuitorului). Pentru a se putea considera infracțiune, cel care comite fapta trebuie să treacă la actele din perioada externă (actele pregătitoare, tentativa, faptul consumat, faptul epuizat).

Infracțiunea de omor calificat necesită și trecerea la actele din perioada externă.

Premeditarea are un caracter complex - subiectiv și obiectiv -, deoarece presupune, pe lângă o anumită intensitate a actului de gândire, și măsuri concrete care să justifice distincția și modalitatea acțiunii care se va întreprinde. Ea cuprinde atât elemente de ordin psihic, cât și elemente obiective, neffind suficient să treacă un anumit interval de timp mai îndelungat între luarea hotărârii de a săvârși infracțiunea și punerea ei în executare, ci trebuind să existe și alte acte materiale și spirituale de pregătire a infracțiunii, care fac ca rezultatul să fie cert. Prin urmare, omorul premeditat trebuie să fie pregătit efectiv prin măsurile care se iau de către făptuitor pentru crearea condițiilor necesare realizării lui, nu numai să fie acceptat psihic și chibzuit.

În prezenta cauză, s-a reținut că există numeroase elemente de fapt care conturează existența premeditării în săvârșirea faptei, din partea inculpatei P.S., și anume:

- pe toată perioada, a ascuns faptul că este însărcinată, atât față de concubinul său T.G. (cel mai probabil tatăl natural al nou-născutului), față de părinți, cât și față de toate celelalte persoane care au observat semnele gravidității.

- deși instrucția sa trebuia să o determine să se deplaseze la medicul de familie din com. Cîrlibaba după ce a efectuat controlul ginecologic și a aflat că este însărcinată, pentru a fi luată în evidență, inculpata nu a făcut acest lucru, considerând că, în acest mod, nimeni nu își va da seama că este însărcinată, iar ulterior, după ce va naște, îi va fi mult mai ușor să suprime viata nou-născutului.

- relativ la durerile care au precedat nașterea, deși în fața instanței de judecată inculpata P.S. a declarat că, în ziua incidentului, nu a avut dureri majore, care să-i fi dat de bănuit că se preconizează nașterea, această afirmație este neveridică, intrând în contradicție cu însăși declarația sa de la urmărire penală - „în ultimele 3 zile am început să mă simt rău, am pierdut mult sânge, iar astăzi toate au culminat, fiind semne certe că voi pierde sarcina".

Cât privește comportamentul său imediat anterior momentului nașterii, din momentul nașterii și imediat după, astfel cum rezultă din probele administrate, acesta relevă continuarea celui adoptat anterior de către inculpată -ascunderea sarcinii, urmată de ascunderea oricărei urme a nașterii.

A rezultat, astfel, că inculpata P.S. a premeditat fapta, prin aceea că a ascuns sarcina, negând în mod constant că este însărcinată, s-a sustras de la evidența și de la controlul medical al femeii însărcinate - față de gradul de instruire, neputând fi vorba nicidecum de ignoranță, mai ales în condițiile în care prima sarcină a fost una problematică, atât pe perioada de graviditate - R.H. negativ, ceea ce atrage necesitatea unei supravegheri medicale constante și periodice, cât și ca act al nașterii - situația particulară în care se afla reclamând practicarea unei operații de cezariană. Relevantă a fost și ascunderea momentului nașterii care, contrar apărării invocate, era previzibil (chiar și perceput ca și iminență de avort - ceea ce, în condiții normale impunea apelarea la un cadru medical de specialitate) conform propriilor susțineri, anterior datei critice, inculpata având sângerări abundente timp de 3 zile, ștergerea urmelor, atitudinea conștientă reflexiv acțională - de ascundere a copilului în saci menajeri, pungă, geantă, respectiv, odată ajunsă acasă, sub scări, și negare în continuare a vreunei implicări în incidentul ce se zvonea că ar fi avut loc în wc-ul Căminului Cultural, cu privire la care lumea din comună vorbea, chiar și în casă concubinul și mama acestuia, ea făcându-se că nu știe absolut nimic, părând chiar surprinsă.

Pentru aceleași motive, instanța a exclus ca posibil a se reține infracțiunea de ucidere din culpă, care se săvârșește, sub aspectul laturii subiective, din culpă, în sensul că făptuitorul nu urmărește rezultatul produs, și anume moartea victimei. Or, dimpotrivă, în cazul infracțiunii de omor, caracteristică este vinovăția făptuitorului în forma intenției directe sau indirecte, intenție ce rezultă din mai multe elemente de fapt. în cauză, s-a făcut dovada existenței rezoluției infracționale directe și, mai mult, premeditate, astfel că cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei au fost respinse, ca nefondate.

Deși nu s-a formulat în mod expres, de către apărătorul inculpatei, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de pruncucidere, prev. de art. 177 C. pen. anterior, nu poate fi primită în speță. Potrivit art. 177 C. pen. anterior, constituie infracțiunea de pruncucidere uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere, de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, fiind unanim acceptat în doctrină și jurisprudență că trebuie să existe o „stare de tulburare pricinuită de naștere".

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.M.L. Iași nu a rezultat că inculpata, în momentul comiterii faptei, se afla într-o astfel de stare, care, în accepțiunea doctrinei și jurisprudenței, reprezintă o formă de disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește, prin gravitatea și intensitatea ei, tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii. în concluziile raportului s-a arătat că inculpata a prezentat „reacție depresivă prelungită cu paroxisme anxioase, tulburare de personalitate instabil emoțională". S-a apreciat că inculpata „a comis fapta cu discernământ".

Reținând vinovăția inculpatei în comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, instanța a procedat la condamnarea acesteia. Cât privește cuantumul pedepsei aplicate, a reținut în favoarea ei circumstanțele atenuante constând în comportamentul bun avut anterior atât în societate, în cadrul instituțional - de serviciu, cât și în familie, față de propriul său copil din prima căsătorie, cumulat cu lipsa de antecedente penale, relația apăsătoare, negeneratoare de fericire, de concubinaj cu T.G. - tatăl copilului ucis (lipsă de comunicare sinceră și profundă între cei doi, care să fi împiedicat apariția unui astfel de gând în mintea inculpatei, lipsa de sprijin moral și afectiv din partea acestuia, care să o remonteze după decepția suferită ca urmare a pierderii minorei din prima căsătorie prin încredințarea acesteia tatălui, faptul că procesul de reîncredințare minoră era în curs de desfășurare, pe rol la instanță, ceea ce reprezenta o sursă importantă de stres, dată fiind miza procesului, toate acestea coroborat cu faptul că a fost o mamă devotată, cu iubire față de prima sa fetiță minoră, astfel cum rezultă din probele testimoniale de la dosar), în sensul prevăzut de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior.

Pentru aceste considerente, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, prin reducerea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare fiind apreciată ca necesară și suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de lege, de prevenție generală și specială, de coerciție și reeducare a inculpatei.

În temeiul art. 65 alin. (2) raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. anterior, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), lit. d) și e) din același cod (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani, această din urmă interdicție impunându-se având în vedere natura faptei săvârșite și calitatea victimei (omor premeditat asupra propriului copil nou-născut).

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), lit. d) și e) din același cod (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 14 noiembrie 2012 (data încarcerării în Italia în baza mandatului european de arestare preventivă emis de autoritățile judiciare române) la zi.

Față de toate argumentele de fapt și de drept expuse în analiza acuzației penale și care au stat la baza condamnării, tribunalul, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, pentru motivele pe larg expuse în încheierea de dezbateri din data de 21 octombrie 2013.

Prin Decizia penală nr. 134 din 25 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpata P.S.E.,  aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Bacău, împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 16 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 5625/86/2012.

A fost desființată, în parte, sentința penală mai sus menționată și, în rejudecare:

A fost condamnată inculpata P.S.E. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), c), d) și i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior și art. 76 alin. (2) din același cod, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare).

Pedeapsă principală de executat pentru inculpata P.S.E.: 7 (șapte) ani închisoare, în regim privativ de libertate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 381 alin. (1) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. anterior, s-a dedus în continuare, din pedeapsa de executat aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la data de 16 ianuarie 2013 lăzi.

În temeiul art. 383 alin. (1)

1

rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei P.S.E.

Cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371, 378 C. proc. pen. anterior, instanța de apel a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpata apelantă a comis fapta, astfel cum rezultă în mod indubitabil din analiza probelor administrate, amplu evidențiate în motivarea tribunalului, în împrejurările constatate și pe larg expuse în considerentele sentinței penale atacate.

Astfel, în esență, la data de 26 aprilie 2011, într-un loc public situat pe raza com. Cîrlibaba, după ce a născut singură, neasistată, un copil de sex feminin, i-a suprimat viața acestuia prin asfixie, în baza unei rezoluții anterior adoptate.

A arătat inculpata că nu este dată forma calificată prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen. anterior, neputându-se reține premeditarea în comiterea faptei. Or, înlăturarea acestei stări de agravare nu poate fi dispusă.

După cum rezultă din declarațiile martorilor D.G.M., T.G., P.A.T., P.G.S., P.V., G.I., C.V., E.V., B.M., rude ori colegi de serviciu cu inculpata, aceasta nu a adus la cunoștința niciunei persoane (nici chiar a prezumtivului tată al copilului) faptul că este însărcinată, ba mai mult, a răspuns negativ la orice întrebare în acest sens.

Deși mai născuse și, după cum ea însăși susține, cu dificultate (impunându-se efectuarea unei cezariene), fiind informată astfel cu privire la problemele ce s-ar putea ivi drept consecință a stării de graviditate, inculpata nu s-a înregistrat la medicul de familie și nu a urmărit în vreun fel evoluția sarcinii.

Faptul că nu a plecat într-o locație secretă pentru a naște, ceea ce ar fi facilitat ascunderea aducerii pe lume a fătului, nu s-a datorat deciziei acesteia, ci declanșării intempestive a travaliului, cu sângerare abundentă, ceea ce a făcut imposibilă deplasarea. Mai mult, deși este o persoană cu educație, fiind absolventă de studii superioare, nici chiar în aceste ultime condiții nu a solicitat ajutor de specialitate. în plus, după decesul fătului, a depus eforturi pentru ascunderea urmelor nașterii, în condițiile în care nu s-a dovedit că acest comportament s-ar fi datorat tulburării postpartum.

În acest ultim sens, sunt concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică efectuai de I.N.M.L Mina Minovici București (filele 64 și urm. dosar apel), în care se reține că inculpata „a prezentat la data comiterii faptei pentru care a fost condamnată tulburare de adaptare. Susnumita a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei și față de care discernământul a fost păstrat. Pacienta, la data comiterii faptei, nu prezenta tulburare pricinuită de naștere".

Prezentele elemente, la care se adaugă relația problematică avută cu concubinul ei, au condus la concluzia că inculpata nu a dorit să păstreze copilul ce urma să se nască, luând decizia de a-i suprima acestuia viața imediat ce a descoperit că este însărcinată.

Prin urmare, inculpata a premeditat anticipat comiterea faptei, urmărind și pregătind producerea rezultatului socialmente periculos, fiind dată, ca formă a vinovăției, intenția directă în săvârșirea acesteia, excluzându-se astfel săvârșirea, din culpă, a infracțiunii, astfel cum inculpata a susținut.

În aceste condiții, cererile de schimbare a încadrării juridice nu au putut fi primite, vinovăția inculpatei (sub forma intenției directe) în comiterea faptei, în încadrarea dată ei prin actul de sesizare a instanței, fiind pe deplin dovedită.

Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, instanța de apel a apreciat că acesta poate fi redus, prin acordarea unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Astfel, s-a reținut că inculpata a avut un bun comportament anterior în familie și în societate, iar în perioada cât a fost însărcinată, a fost supusă unor factori de stres emoțional, cu efect asupra stării sale psihice.

Așa fiind, s-a apreciat că o pedeapsă de 7 ani închisoare este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prevăzute de art. 52 C. pen. anterior, cu respectarea principiului proporționalității, ea fiind adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

A fost avut în vedere că executarea sancțiunii în regim privativ de libertate va determina atingerea scopului ei educativ-preventiv și va produce o schimbare a comportamentului inculpatei, începând cu atitudinea sa față de valorile sociale și morale pe care le-a negat prin săvârșirea infracțiunii și continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare.

Cât privește suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, s-a reținut că aceasta nu poate fi dispusă, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 81 alin. (1), respectiv art. 861 alin. (1) C. pen. anterior, referitoare la cuantumul sancțiunii aplicate pentru fapta comisă.

Pentru considerentele arătate, care se adaugă argumentelor aduse de către prima instanță în soluționarea cererilor formulate de inculpată și pe care și le-a însușit, instanța de apel, constatând întemeiat apelul declarat de aceasta, l-a admis, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, a procedat în sensul celor mai sus-arătate.

Cum pe parcursul judecării apelului inculpata s-a aflat în stare de arest preventiv, în conformitate cu disp. art. 381 alin. (1) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. anterior, rap. la art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus în continuare, din pedeapsa de executat, durata arestării preventive de la data de 16 ianuarie 2013 la zi.

În temeiul art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei, apreciindu-se că temeiurile ce au stat la baza luării, respectiv menținerii acestei măsuri, subzistă. Astfel, s-a reținut că, în cauză, există probe că inculpata a comis fapta pentru care a fost trimisă în judecată, iar prin atingerea adusă ireversibil celei mai importante valori sociale ocrotite de lege, respectiv viața unei persoane, s-a creat o importantă tulburare în rândul membrilor comunității în care trăiește și care persistă și în prezent, lăsarea acesteia în libertate prezentând pericol social concret pentru ordinea publică.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpata P.S.E., solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea de ucidere din culpă. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior și dispozițiile art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.

În susținerea căii de atac, recurenta inculpată a criticat interpretarea dată probelor de către instanțele de fond și apel, în opinia apărării, din analiza acestora rezultând că infracțiunea a fost săvârșită cu forma de vinovăție a culpei. A făcut trimitere la depoziția unui martor ocular, care a relatat că nou-născutul părea mort, nu mișca, dar și la faptul că ne aflăm în prezența unei nașteri neasistate, care trebuia să aibă loc mult mai târziu.

Pe de altă parte, a susținut că nici condițiile premeditării nu sunt îndeplinite și, ca atare, nu se justifică reținerea acestei agravante.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, apărarea a considerat că aceasta este legea veche.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentei inculpate și ultimul cuvânt al acesteia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Prealabil, Înalta Curte reține că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. anterior poate fi invocat atunci când se constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt contrare legii sau că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii.

În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept și nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanța de control judiciar are obligația de a examina cauza dedusă judecății sub toate aspectele de fapt și de drept.

Prin hotărâre „contrară legii" se înțelege acea hotărâre prin care instanța dă o dispoziție interzisă de lege ori omite să se pronunțe cu privire la o dispoziție la care legea o obligă în mod imperativ.

A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situații în care instanța a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. anterior și are în vedere dispozițiile legale care privesc infracțiunea, pedeapsa și răspunderea penală.

Examinând criticile formulate de recurenta inculpată, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. anterior, ci unui alt caz de casare (prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. anterior), care a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Chiar dacă s-ar trece peste acest impediment, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit o stare de fapt corectă, fundamentată pe ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, rezultă fără dubiu că inculpata P.S.E., în data de 26 aprilie 2011, aflându-se la locul de muncă (Primăria com. Cîrlibaba), s-a deplasat într-un loc mai izolat, respectiv la grupul sanitar aflat în curtea Căminului Cultural unde, singură, a dat naștere unui copil de sex feminin. Inculpata a rupt cordonul ombilical, după care a aruncat placenta în haznaua grupului sanitar, iar pe copil l-a asfixiat, după care l-a pus într-un sac din plastic pe care l-a ascuns sub haine, după care a părăsit zona respectivă și a intrat în sediul primăriei.

Inculpata a pus cadavrul nou-născutului într-o geantă, a părăsit sediul primăriei și s-a deplasat spre casă, ascunzându-l apoi sub scara de lemn ce permite accesul spre locuința sa.

Săvârșirea faptei cu premeditare rezultă din modalitatea și împrejurările comiterii acesteia și din atitudinea inculpatei după ce a observat că a rămas însărcinată. Astfel, inculpata nu a adus la cunoștiinta membrilor familiei că este însărcinată, nu s-a prezentat la medic pe durata sarcinii, iar în momentul în care a observat că urmează să nască, nu a cerut ajutorul niciunei persoane, ci a acceptat, în mod voit, să nască singură, după care să asfixieze copilul, pe care l-a ascuns, la puțin timp, în apropierea locuinței.

Prin urmare, în mod corect instanțele au reținut săvârșirea faptei cu premeditare, fiind exclusă, astfel, culpa ca formă de vinovăție.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, în condițiile în care, în favoarea inculpatei, au fost reținute circumstanțe judiciare atenuante, care nu se mai regăsesc în legea nouă, Înalta Curte identifică drept lege mai favorabilă legea veche.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. anterior, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 (data încarcerării în Italia în baza mandatului european de arestare preventivă emis de autoritățile judiciare române) la 3 martie 2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.S.E. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 25 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 (data încarcerării în Italia în baza mandatului european de arestare preventivă emis de autoritățile judiciare române) la 3 martie 2014.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorumi ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2014.