ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2567/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2567/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 59 din 11 martie

2013 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de

schimbarea a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (pentru care inculpatul

G.M. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 444/P/2012 din 13

noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava) în infracțiunea

de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen. (invocată de către apărător).

A fost condamnat

inculpatul G.M. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă

principală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de

5 ani.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la data de 30 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului G.M.

În temeiul art. 1349

alin. (1) și (2), art. 1357 alin. (1) și art. 1381 Noul C. civ., s-au admis

acțiunile civile formulate de părțile vătămate - părți civile G.A., H.C. și

Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou Suceava" și, pe

cale de consecință, a fost obligat inculpatul G.M. la plata, după cum urmează:

a sumei de 3.000 euro către G.A. cu titlu de daune morale, a sumei de 3.000

euro către H.C. cu titlu de daune morale și a sumei de 3.325,62 RON (1.629,15

RON și 1.696,47 RON) către Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel

Nou Suceava" cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În temeiul art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a

corpului tăietor - cuțit, ce a fost folosit la săvârșirea infracțiunii - care

se află la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.519,50

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Suceava a reținut că, la primul termen de judecată

din data de 10 decembrie 2012 cu procedura completă și fiind asigurat cadrul

procesual adecvat din perspectiva dispozițiilor art. 171 alin. (3) C. proc.

pen., conform cărora asistența juridică a inculpatului este obligatorie, în

considerarea dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., după ascultarea punctelor de

vedere ale părților, a constatat regularitatea actului se sesizare constând în

Rechizitoriul nr. 444/P/2012 din 13 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava, considerându-se astfel legal sesizată cu judecarea

prezentei pricini.

Luând act de voința

inculpatului G.M., căreia i-a dat expresie atât personal, cât și prin apărător,

în sensul că înțelege să solicite a se conferi aplicabilitate dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen. instanța, față de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., care interzic accesul la procedura simplificată în

cazul infracțiunilor pedepsite de lege alternativ cu detențiunea pe viață,

văzând și conținutul normei de incriminare pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului - tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i)

și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. - pedepsită cu pedeapsa legală constând

în detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani, la termenul de

judecată din data de 10 februarie 2012 a respins solicitarea inculpatului de

urmare a procedurii simplificate, aceasta din urmă fiind inaplicabilă în speță,

instanța de judecată urmând a cuantifica atitudinea inculpatului, încă de la

început, de recunoaștere totală și necondiționată a faptei de care este

inculpat, în momentul aprecierii asupra naturii pedepsei și cuantumului

acesteia, pentru situația în care se stabilește, pe bază de probe, dincolo de

orice îndoială, săvârșirea faptei și vinovăția penală a inculpatului.

Astfel fiind, în

urmarea procedurii de drept comun, efectuând cercetarea judecătorească, în baza

rolului activ, cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralității și

contradictorialității specifice fazei de judecată, s-a procedat la

readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, audiați fiind

inculpatul, părțile vătămate-părți civile și martorii din lucrări - care și-au

menținut declarațiile date în faza de urmărire penală - context în care se

notează:

- inculpatul G.M.,

după menținerea declarațiilor din faza de urmărire penală și recunoașterea

celor două fapte având ca victime pe părțile vătămate G.A. și H.C., a precizat

că la acea dată se afla atât sub influența băuturilor alcoolice, cât și a

substanțelor etnobotanice; a recunoscut implicit că el a fost cel ce a generat

conflictul, adresând celor doi injurii și ulterior, vizionând cd-urile cu

imaginile înregistrate la fața locului cu ocazia incidentului petrecut,

prezentate fiindu-i acestea de către procurorul de caz, a observat că el a fost

cel ce a aruncat asupra celor doi cu farfurii, respectiv geacă; ulterior a avut

loc continuarea conflictului jos, în local, inculpatul fiind urmat de la etaj,

pe scări, de cele două părți vătămate, la parterul localului consumându-se

altercația între G.A. și H.C. pe de o parte, și inculpatul G.M., respectiv

martorul R.E.D., pe de altă parte, altercație în cadrul căreia a avut loc

tăierea, cu cuțitul, în zona abdominală, a celor două părți vătămate;

- declarațiile

martorilor P.A.E., R.S.C. și S.D. - personal al localului care, cu menținerea

declarațiilor din faza de urmărire penală, întregesc tabloul faptic în sensul

că, după ceea ce a avut loc sus la etaj - evenimentele de acolo petrecându-se

astfel cum sunt redate de înregistrările video ale sistemului de supraveghere

din interiorul localului care au surprins acele momente - la parterul localului

a avut loc o bătaie între cei implicați în incident, ocazie cu care cele două

părți vătămate au fost rănite de către inculpat, însuși inculpatul G.M. și

prietenul acestuia R.E.D. fiind loviți cu ocazia acestui incident, primii doi

plecând cu mașina condusă de martorul P.I., ceilalți doi fiind luați de către Salvarea

venită la fața locului la chemarea telefonică a personalului din local; cele

două părți vătămate au fost văzute înjunghiate, iar cuțitul a fost observat

jos, lângă inculpatul G.M.; declarația martorei P.C.A., administrator al

localului, care nu a fost martor ocular, nu a văzut personal incidentul, însă a

vizionat imaginile video surprinse de camerele de supraveghere din local și, de

asemenea, confirmă stricăciunile din local, de la aceea dată, ca urmare a

incidentului ce a avut loc, observând și pete de sânge pe jos, fiind prezentă

în momentul în care au ajuns și organele de poliție la fața locului;

- declarațiile

părților vătămate-părți civile G.A. și H.C., care confirmă faptul că incidentul

a fost provocat de către inculpat care, urcând sus la etaj, a început să arunce

cu obiecte asupra lor, că inculpatul a coborât scările înspre parterul

localului acesta fiind urmat de cele două părți vătămate între timp cele două

înarmându-se cu scaune în mâini, ulterior incidentul petrecându-se la parterul

localului, loc în care în timpul altercației cele două părți vătămate au fost

înjunghiate în zona abdominală de către inculpat; recunosc că și ei au dat în

inculpat, fapt confirmat de altfel și de Certificatul medico-legal emis pe

numele acestuia de Cabinetul Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc din 30

septembrie 2012, care certifică leziunile suferite de inculpatul G.M. cu aceea

ocazie, necesitând 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie

a vieții acestuia, faptă în raport de care inculpatul nu a dorit tragerea la

răspundere penală a părților vătămate;

- declarația

martorului R.E.D. - prieten al inculpatului și participant la altercație care,

după menținerea declarațiilor din faza de urmărire penală, confirmă starea de

beție și consumul de etnobotanice din partea inculpatului anterior deplasării

în localul V.V., faptul că inculpatul a fost cel care a generat conflictul,

legându-se fără motiv de cele două părți vătămate aflate la masă în restaurant,

că el însuși a fost bătut în timpul incidentului ce a avut loc la parterul

localului căzând în stare de inconștiență până la sosirea cadrelor medicale,

astfel că nu poate da detalii cu privire la modalitatea de derulare a

evenimentelor, moment în care l-a observat și pe inculpatul G.M. pe jos, pe sub

mese, aflat, de asemenea, în stare de inconștiență;

- declarația

martorului P.I. - prieten cu cele două părți vătămate care, după menținerea

declarațiilor din faza de urmărire penală, confirmă bătaia ce a avut loc la

parterul localului și care s-a soldat atât cu tăierea, cu cuțitul, de către

inculpatul G.M., a celor două părți vătămate, cât și cu vătămarea atât a

inculpatului, cât și a martorului R.E.D. - lovirea și a acestuia din urmă fiind

de asemenea confirmată și de Certificatul medico-legal emis pe numele acestuia

de Cabinetul Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc din 30 septembrie 2012, care

certifică leziunile suferite cu aceea ocazie, necesitând 7 - 9 zile de

îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții.

- declarația

martorului F.R.V. - prieten al inculpatului care, de asemenea, confirmă starea

de beție și consumul de etnobotanice din partea inculpatului anterior

deplasării în localul V.V., el rămânând pe toată perioada incidentului în

așteptare, în taxi, loc din care a observat începutul incidentului ce a avut

loc la parterul localului în cadrul căruia a fost bătut și inculpatul G.M.,

imediat însă martorul plecând cu taxiul de acolo, astfel că nu poate relata

continuarea evenimentului.

Relevante și

lămuritoare însă, din perspectiva situației de fapt ce a avut loc la acea dată,

sunt probele din faza de urmărire penală constând în: proces-verbal de

cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, procese-verbale de examinare

criminalistică, DVD conținând înregistrări ale sistemului de supraveghere video

local și planșa foto cu imaginile surprinse de camerele sistemului de

supraveghere video, declarație victimă H.C., declarație victimă G.A., rapoarte

de constatare medico-legală emise pe numele lui H.C. și G.A., Rapoarte de

constatare medico-legală din 30 septembrie 2012 emise pe numele lui G.M. și

R.E.D., declarații martori, raport de expertiză medico-legală psihiatrică emis

de I.N.M.L. "Mina Minovici", declarațiile inculpatului G.M., și care

confirmă, dincolo de orice îndoială, că: la data de 30 septembrie 2012, în

jurul orelor 01:30, inculpatul G.M., pe fondul consumului de băuturi alcoolice

și a unui conflict spontan, aflat într-un loc public și având asupra sa un

obiect tăietor-înțepător apt de a produce moartea (cuțit tip briceag), a

exercitat acte de violență repetate, grave și de mare intensitate asupra

victimelor G.A. și H.C., lovindu-le în zone vitale ale corpului - abdomen,

cauzându-le leziuni grave ce au pus în primejdie viața victimei H.C. și au

produs vătămări corporale grave lui G.A., faptă care întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Astfel, potrivit Raportului

de constatare medico-legală din 30 septembrie 2012 întocmit de Cabinetul

Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc, partea vătămată H.C. a prezentat la data

critică plăgi tăiate abdominale penetrante cu interesarea ansei jejunale și

mezosigmoidului și o plagă tăiată antebraț stâng, plăgi tăiate-înțepate ce s-au

putut produce prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător - posibil cuțit,

asupra victimei aplicându-se minim patru lovituri cu obiect tăietor-înțepător,

leziunile necesitând 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu

pierderea capacității de muncă pe această perioadă, dacă nu intervin

complicații, cu mențiunea că plăgile tăiate-înțepate abdominale penetrante cu

interesarea intestinului subțire și gros și hemiperitoneu minor au determinat o

stare morbidă gravă, cu potențial tanatogenerator, putând duce la deces, în

lipsa tratamentului chirurgical de specialitate, ca urmare leziunile punându-i

în primejdie viața victimei.

De asemenea, potrivit

Raportului de constatare medico-legală din 30 septembrie 2012 întocmit de

Cabinetul Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc, partea vătămată G.A. a prezentat

la data critică o plagă tăiată-înțepată abdominală penetrantă cu eviscerația

epiplonului și plăgi tăiate-înțepate nepenetrante abdominale, leziuni ce s-au

putut produce prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător - posibil cuțit,

leziunile necesitând 22 - 25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu

pierderea capacității de muncă pe această perioadă, dacă nu intervin

complicații, asupra victimei aplicându-se minim patru lovituri cu obiect

tăietor-înțepător, fără însă ca leziunile să fi pus în primejdie viața victimei

și aceasta întrucât plaga penetrantă înțepată-abdominală nu a interesat organe

vitale abdominale și nici hemoragie internă. Instanța a reținut că acest ultim

aspect constatat medico-legal, faptul că în concret viața victimei nu a fost

pusă în primejdie prin acțiunea de tăiere cu cuțitul din partea inculpatului,

în zona abdomenului, cu consecințele lezionare mai sus descrise, nu exclude reținerea

infracțiunii de tentativă de omor, intenția din această privință fiind

analizată prin raportare la un cumul de criterii printre care și zona corpului

vizată - vitală, natura și aptitudinea obiectului folosit în agresiune de a

produce moartea - cuțit tip briceag, precum și circumstanțe exterioare voinței

inculpatului, într-o atare situație numai datorită întâmplării rezultatul letal

sau periculos pentru viață nu s-a produs.

Faptul că acțiunea de

tăiere s-a produs prin cuțit și că acesta a fost folosit la data critică de

către inculpat rezultă, cu certitudine, alături de cele mai sus menționate, din

imaginile surprinse de camerele video din local, existente pe format electronic

- DVD - la dosarul de urmărire penală, și redate parțial în format planșă foto.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, a reținut prima instanță că în speță sunt aplicabile

dispozițiile Noului C. civ., respectiv art. 1349 alin. (1) și 2 și art. 1357

alin. (1) și art. 1381 conform cărora - "orice persoană are îndatorirea de

a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și

să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau

intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă

această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le

repare integral". "Acela care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o

faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat a-l repara.".

"Orice prejudiciu dă dreptul la reparație".

Soluționarea acțiunii

civile în procesul penal este guvernată de aceleași reguli ce caracterizează o

astfel de acțiune în fața instanței civile, cu unele particularități. În primul

rând, trebuie amintit principiul disponibilității, potrivit căruia persoana

păgubită este liberă să decidă dacă declanșează acțiunea civilă, după cum este

cea care poate să dispună de acest instrument juridic în cursul procesului. Ea

poate să aleagă momentul exercitării respectând, însă, termenul limită prevăzut

de lege și poate să aleagă cadrul procesual de realizare a pretențiilor sale,

fie alăturând acțiunea civilă acțiunii penale, fie sesizând instanța civilă.

Nici procurorul și nici instanța de judecată nu pot limita disponibilitatea

acțiunii civile, după cum niciunul din aceste organe judiciare nu se poate

subroga în drepturile persoanei vătămate. Aceste organe judiciare pot numai să

cheme persoana vătămată și să-i pună în vedere că se poate constitui parte

civilă în procesul penal, dar decizia va aparține tot persoanei vătămate.

Judecând, așadar, cauza

de față prin raportare la realitățile procesuale și procedurale la care s-a

făcut trimitere în cele ce preced, instanța a reținut că fapta ilicită

cauzatoare de prejudicii declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei

conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite

condițiile referitoare la existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a

unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și, respectiv,

existența vinovăției și a capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta

ilicită. În aceste condiții repararea prejudiciului în cadrul răspunderii

delictuale are drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite.

Acțiunea civilă este

mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a

drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege. Acțiunea civilă

exercitată în procesul penal este supusă dispozițiilor de fond ale răspunderii

civile, cu unele particularități ce derivă din săvârșirea unei fapte ilicite,

având caracter accesoriu față de acțiunea penală. Pentru ca acțiunea civilă să

poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele

condiții: a) infracțiunea să producă un prejudiciu material sau moral; b) între

infracțiunea săvârșită și prejudiciu există o legătură de cauzalitate; c)

prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să

existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în

procesul penal.

Dând așadar rezolvare

acțiunilor civile adiacente celei penale, instanța a constatat drept

îndeplinite condițiile pentru admiterea acestora în sensul că infracțiunea

există ca și faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, a produs prejudicii

materiale, dar și morale, iar între cele două există legătură de cauzalitate.

Raportat la

prejudiciile morale suferite de cele două părți vătămate, G.A. și H.C., este

incontestabil faptul că acest eveniment tragic a produs anumite suferințe de

ordin moral, psihic în dauna acestora, cu luarea în considerare și a

suferințelor fizice pricinuite și care au dus, implicit, la disconfort psihic

și moral. Problema care se pune constă în cuantumul bănesc la care ar trebui să

fie obligat inculpatul drept compensare pentru pricinuirea acestor suferințe

psihice, cu titlu de "preț al durerii suferite" - "pretium

doloris" - cunoscut fiind faptul că astfel de prejudicii nu pot fi

susceptibile de evaluare bănească, precum cele de ordin patrimonial. Cât

privește compensația bănească care se acordă cu titlu de daune morale, este de

evidențiat faptul că aceasta este destinată a atenua, a alina suferința psihică

a părților vătămate ca urmare a suferințelor fizice și psihice trăite - cauzate

fiind de acțiunea agresivă din partea inculpatului, iar suma acordată trebuie

să aibă efect compensatoriu, regulile de evaluare a prejudiciului moral

impunându-se a fi unele care să asigure o satisfacție morală pe baza unei

aprecieri în echitate.

Întrucât în

stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul

acestora rămâne la latitudinea instanței, iar având în vedere și cererea de

constituire de parte civilă a fiecăreia dintre cele două părți vătămate, cu

suma de câte 3.000 euro, instanța a apreciat suma solicitată cu titlu de daune

morale ca fiind mai mult decât rezonabilă față de suferința părților vătămate,

subliniindu-se în același context că și soluția de condamnare pronunțată în

planul acțiunii penale trebuie să asigure victimelor satisfacția echitabilă,

directă și imediată, de ordin moral, pentru nedreptatea suferită, justiția

fiind înfăptuită prin întrepătrunderea celor două modalități.

Cert este și

prejudiciul suferit de unitatea spitalicească ca urmare a internării și

investigațiilor la care au fost supuse victimele pe perioada spitalizării,

astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, toate acestea având drept cauză

acțiunea ilicită a inculpatului, motiv pentru care tribunalul, în temeiul art.

1349 alin. (1) și (2), art. 1357 alin. (1) și art. 1381 Noul C. civ., a admis

acțiunile civile formulate de părțile vătămate-părți civile G.A., H.C. și

Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou Suceava" și, pe

cale de consecință, a dispus obligarea inculpatului G.M. la plata, după cum

urmează: a sumei de 3.000 euro către G.A. cu titlu de daune morale, a sumei de

3.000 euro către H.C. cu titlu de daune morale și a sumei de 3.325,62 RON

(1.629,15 RON și 1.696,47 RON) către Spitalul Județean de Urgență "Sfântul

Ioan cel Nou Suceava" cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În temeiul art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus și confiscarea specială de la inculpat a

corpului tăietor - cuțit, ce a fost folosit la săvârșirea infracțiunii - care

se află la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava.

II. Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul G.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prezentate oral și cuprinse în

partea introductivă a prezentei decizii.

Prin Decizia penală

nr. 52 din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul formulat de către inculpatul G.M.

Pentru a dispune

astfel, curtea de apel a reținut următoarele considerente:

Din ansamblul

probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și la

instanța de fond, curtea de apel a constatat că prima instanță a reținut o

situație de fapt ce corespunde realității, fiind dovedit că inculpatul, la data

de 30 septembrie 2012, în jurul orelor 01:30, pe fondul consumului de băuturi

alcoolice și a unui conflict spontan, aflat într-un loc public și având asupra

sa un obiect tăietor-înțepător apt de a produce moartea (cuțit tip briceag), a

exercitat acte de violență repetate, grave și de mare intensitate asupra

victimelor G.A. și H.C., lovindu-le în zone vitale ale corpului, cauzându-le

leziuni grave ce au pus în primejdie viața victimei H.C. și au produs vătămări

corporale grave lui G.A., cauzându-i leziuni grave ce au pus în primejdie viața

victimei.

În ce privește calificarea

juridică a faptelor, curtea de apel a apreciat că în mod corect instanța de

fond a reținut că faptele inculpatului G.M. întrunesc elementele constitutive

ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă prev. și ped. de

art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176

alin. (1) lit. b) C. pen., respingând astfel cererea acestuia de schimbare a

încadrării juridice în infracțiunea de "încăierare", prev. de art.

322 C. pen.

Astfel, așa cum a

reținut și prima instanță, la stabilirea corectă a încadrării juridice, s-au

avut în vedere: modalitatea de derulare a evenimentelor, contribuția succesivă

din partea celor implicați în incident, faptul că agresiunea inițială asupra

celor două părți vătămate G.A. și H.C. a venit din partea inculpatului G.M.,

care a aruncat cu sticle, veselă și haină asupra lor. Au urmat acte de violență

din partea celor două părți vătămate asupra inculpatului și martorului R.E.D.,

care s-au înarmat cu scaune din local, timp în care a avut loc atacul din

partea inculpatului prin lovirea, cu cuțitul, a celor două părți vătămate.

Încăierarea presupune

un schimb de lovituri reciproce între grupări adverse fără putința de a se

stabili contribuția fiecărui participant, activitățile participanților la încăierare

să fie dificil de delimitat, fiind astfel vorba de o adevărată încleștare.

Or, în speță,

contribuția fiecărei persoane a fost bine stabilită, fiecare trebuind să

răspundă pentru fapta săvârșită, obiectul prezentei cauze fiind limitat la

fapta imputată inculpatului G.M., ceea ce instanța de fond a analizat deja.

Cât privește

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, aspect criticat de acesta prin

apelul formulat, curtea de apel a apreciat că prima instanță a pronunțat o

soluție legală și temeinică, pedeapsa fiind în mod corect individualizată atât

sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, potrivit

dispozițiilor art. 72 C. pen., în conformitate cu care, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale a acestui cod, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Astfel, s-a avut în

mod corect în vedere că gradul de pericol social pe care-l prezintă

infracțiunea de omor este deosebit de ridicat, reflectat fiind și în limitele

mari de pedeapsă instituite de legiuitor, o astfel de faptă aducând atingere

celui mai important atribut al persoanei - viața - suprimarea vieții

persoanei/încercarea nereușită de suprimare a vieții persoanei interesând nu

numai victima, ci persoana în general și aceasta deoarece, fără respectarea

vieții persoanei nu poate fi concepută existența în condiții pașnice, de

normalitate, a colectivității în general, respectiv conviețuirea membrilor

acesteia în condiții de siguranță.

De asemenea, situația

infracțională din antecedență a inculpatului, astfel cum rezultă din fișa de

cazier judiciar, cu mențiunea că aceasta vizează infracțiuni contra

patrimoniului (furturi) sau infracțiuni de pericol (la legea circulației pe

drumurile publice) este o împrejurare care îi agravează răspunderea penală,

influența substanțelor sub stăpânirea cărora a fost săvârșită fapta, datorată

consumului de alcool în cantități mari combinat cu consumul de substanțe

etnobotanice (a căror acțiune periculoasă este cunoscută), fără ca acestea să

fi dus însă la abolirea sau diminuarea discernământului la data comiterii

infracțiunii, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică emis de I.N.M.L. "Mina Minovici", iar, pe de altă parte,

atitudinea de recunoaștere și regret profund din partea inculpatului față de

fapta săvârșită, de cooperare cu organele judiciare, împrejurări ce îi atenuează

răspunderea penală, toate acestea conduc la concluzia că pedeapsa de 10 ani

închisoare aplicată inculpatului apare ca suficientă pentru atingerea

scopurilor sale, de coerciție, reeducare și prevenție specială și generală, și

că, pe cale de consecință, nu se impune o reducere a acesteia.

Cât privește latura

civilă a cauzei, curtea de apel a constatat că inculpatul nu a criticat

sentința primei instanțe și sub acest aspect, încât, pentru a respecta

principiul disponibilității care guvernează procesul civil, a menținut

dispozițiile primei instanțe referitoare la modalitatea de soluționare a

acțiunilor civile.

III. Împotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpatul G.M., invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen.,

apreciind că instanțele anterioare, în mod greșit nu au reținut ca și

circumstanță atenuantă scuza provocării.

Examinând recursul

declarat de inculpatul G.M., prin prisma cazurilor de casare invocate,

respectiv art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen., Înalta

Curte apreciază că recursul este nefondat din următoarele considerente:

Analiza coroborată a

ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a

condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de

nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a

inculpatului, stabilind fără dubiu existența faptei și forma de vinovăție cu

care acesta a acționat.

Înalta Curte

apreciază nefondată critica inculpatului privind stabilirea cuantumului

pedepsei, întrucât la procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond

a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

art. 72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

gradul de pericol social al faptei săvârșite, dedus din modalitatea de

săvârșire, prin aplicarea repetată de lovituri asupra victimei la nivelul

capului și pe tot corpul cu un topor și o mătură, precum și persoana

infractorului. Conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa - ca măsură de

constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce

privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea

făptuitorului.

Faptul că instanțele

anterioare nu au reținut ca și circumstanță atenuantă scuza provocării, Înalta

Curte apreciază că au procedat în mod corect, în condițiile în care atât din

înregistrările video, cât și din declarațiile martorilor, ale părților civile

și chiar ale inculpatului (declarațiile inculpatului date în faza de urmărire

penală și în fața instanței de fond) rezultă cu certitudine că promotorul

conflictului a fost inculpatul care a adresat injurii și a aruncat cu farfurii

în părțile vătămate, determinând declanșarea altercației.

Astfel, audiat în

fața instanței de fond, inculpatul G.M. a precizat că la acea dată se afla atât

sub influența băuturilor alcoolice, cât și a substanțelor etnobotanice,

adresând celor doi injurii și, ulterior, vizionând cd-urile cu imaginile

înregistrate la fața locului cu ocazia incidentului petrecut, prezentate

fiindu-i acestea de către procurorul de caz, a observat că el a fost cel ce a

aruncat asupra celor doi cu farfurii, respectiv geacă. Ulterior a avut loc

continuarea conflictului jos, în local, inculpatul fiind urmat de la etaj, pe

scări, de cele două părți vătămate, la parterul localului consumându-se

altercația între G.A. și H.C. pe de o parte, și inculpatul G.M., pe de altă

parte, altercație în cadrul căreia a avut loc tăierea, cu cuțitul, în zona

abdominală, a celor două părți vătămate.

Declarațiile părților

vătămate-părți civile G.A. și H.C. confirmă faptul că incidentul a fost

provocat de către inculpat care, urcând sus la etaj, a început să le adreseze

injurii și să arunce cu obiecte asupra lor. Ulterior inculpatul a coborât

scările înspre parterul localului acesta fiind urmat de cele două părți

vătămate, între timp cele două înarmându-se cu scaune în mâini, incidentul

petrecându-se la parterul localului, loc în care în timpul altercației cele două

părți vătămate au fost înjunghiate în zona abdominală de către inculpat.

De asemenea, martorii

oculari audiați au confirmat că incidentul a fost declanșat de către inculpat,

care a adresat injurii celor două părți vătămate și a aruncat cu diferite obiecte

asupra acestora.

Astfel, din probele

administrate în cauză, Înalta Curte constată că la data de 30 septembrie 2012,

în jurul orelor 01:30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și substanțe

etnobotanice, inculpatul G.M. a generat un conflict spontan, într-un loc

public, exercitând acte de violență repetate, grave și de mare intensitate

asupra victimelor G.A. și H.C., lovindu-le în zone vitale ale corpului,

cauzându-le leziuni grave ce au pus în primejdie atât viața victimei H.C., cât

și viața victimei G.A.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține ca și circumstanță

atenuantă scuza provocării și va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 17 aprilie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

și îl va obliga la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 17

aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate recurentului inculpat durata reținerii și arestării

preventive, de la 30 septembrie 2012 la 4 septembrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 4 septembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ