ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2567/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 59 din 11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (pentru care inculpatul G.M. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 444/P/2012 din 13 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava) în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen. (invocată de către apărător). A fost condamnat inculpatul G.M.

la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 30 septembrie 2012 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.M. În temeiul art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 alin. (1) și art. 1381 Noul C. civ., s-au admis acțiunile civile formulate de părțile vătămate - părți civile G.A., H.C. și Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou Suceava" și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul G.M.

la plata, după cum urmează: a sumei de 3.000 euro către G.A. cu titlu de daune morale, a sumei de 3.000 euro către H.C. cu titlu de daune morale și a sumei de 3.325,62 RON (1.629,15 RON și 1.696,47 RON) către Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou Suceava" cu titlu de cheltuieli de spitalizare. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpului tăietor - cuțit, ce a fost folosit la săvârșirea infracțiunii - care se află la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.519,50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Suceava a reținut că, la primul termen de judecată din data de 10 decembrie 2012 cu procedura completă și fiind asigurat cadrul procesual adecvat din perspectiva dispozițiilor art. 171 alin. (3) C. proc.

pen., conform cărora asistența juridică a inculpatului este obligatorie, în considerarea dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., după ascultarea punctelor de vedere ale părților, a constatat regularitatea actului se sesizare constând în Rechizitoriul nr. 444/P/2012 din 13 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, considerându-se astfel legal sesizată cu judecarea prezentei pricini. Luând act de voința inculpatului G.M., căreia i-a dat expresie atât personal, cât și prin apărător, în sensul că înțelege să solicite a se conferi aplicabilitate dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. instanța, față de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., care interzic accesul la procedura simplificată în cazul infracțiunilor pedepsite de lege alternativ cu detențiunea pe viață, văzând și conținutul normei de incriminare pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

- pedepsită cu pedeapsa legală constând în detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani, la termenul de judecată din data de 10 februarie 2012 a respins solicitarea inculpatului de urmare a procedurii simplificate, aceasta din urmă fiind inaplicabilă în speță, instanța de judecată urmând a cuantifica atitudinea inculpatului, încă de la început, de recunoaștere totală și necondiționată a faptei de care este inculpat, în momentul aprecierii asupra naturii pedepsei și cuantumului acesteia, pentru situația în care se stabilește, pe bază de probe, dincolo de orice îndoială, săvârșirea faptei și vinovăția penală a inculpatului.

Astfel fiind, în urmarea procedurii de drept comun, efectuând cercetarea judecătorească, în baza rolului activ, cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității specifice fazei de judecată, s-a procedat la readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, audiați fiind inculpatul, părțile vătămate-părți civile și martorii din lucrări - care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală - context în care se notează: - inculpatul G.M., după menținerea declarațiilor din faza de urmărire penală și recunoașterea celor două fapte având ca victime pe părțile vătămate G.A.

și H.C., a precizat că la acea dată se afla atât sub influența băuturilor alcoolice, cât și a substanțelor etnobotanice; a recunoscut implicit că el a fost cel ce a generat conflictul, adresând celor doi injurii și ulterior, vizionând cd-urile cu imaginile înregistrate la fața locului cu ocazia incidentului petrecut, prezentate fiindu-i acestea de către procurorul de caz, a observat că el a fost cel ce a aruncat asupra celor doi cu farfurii, respectiv geacă; ulterior a avut loc continuarea conflictului jos, în local, inculpatul fiind urmat de la etaj, pe scări, de cele două părți vătămate, la parterul localului consumându-se altercația între G.A. și H.C. pe de o parte, și inculpatul G.M., respectiv martorul R.E.D., pe de altă parte, altercație în cadrul căreia a avut loc tăierea, cu cuțitul, în zona abdominală, a celor două părți vătămate; - declarațiile martorilor P.A.E., R.S.C.

și S.D. - personal al localului care, cu menținerea declarațiilor din faza de urmărire penală, întregesc tabloul faptic în sensul că, după ceea ce a avut loc sus la etaj - evenimentele de acolo petrecându-se astfel cum sunt redate de înregistrările video ale sistemului de supraveghere din interiorul localului care au surprins acele momente - la parterul localului a avut loc o bătaie între cei implicați în incident, ocazie cu care cele două părți vătămate au fost rănite de către inculpat, însuși inculpatul G.M. și prietenul acestuia R.E.D.

fiind loviți cu ocazia acestui incident, primii doi plecând cu mașina condusă de martorul P.I., ceilalți doi fiind luați de către Salvarea venită la fața locului la chemarea telefonică a personalului din local; cele două părți vătămate au fost văzute înjunghiate, iar cuțitul a fost observat jos, lângă inculpatul G.M.; declarația martorei P.C.A., administrator al localului, care nu a fost martor ocular, nu a văzut personal incidentul, însă a vizionat imaginile video surprinse de camerele de supraveghere din local și, de asemenea, confirmă stricăciunile din local, de la aceea dată, ca urmare a incidentului ce a avut loc, observând și pete de sânge pe jos, fiind prezentă în momentul în care au ajuns și organele de poliție la fața locului; - declarațiile părților vătămate-părți civile G.A.

și H.C., care confirmă faptul că incidentul a fost provocat de către inculpat care, urcând sus la etaj, a început să arunce cu obiecte asupra lor, că inculpatul a coborât scările înspre parterul localului acesta fiind urmat de cele două părți vătămate între timp cele două înarmându-se cu scaune în mâini, ulterior incidentul petrecându-se la parterul localului, loc în care în timpul altercației cele două părți vătămate au fost înjunghiate în zona abdominală de către inculpat; recunosc că și ei au dat în inculpat, fapt confirmat de altfel și de Certificatul medico-legal emis pe numele acestuia de Cabinetul Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc din 30 septembrie 2012, care certifică leziunile suferite de inculpatul G.M.

cu aceea ocazie, necesitând 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții acestuia, faptă în raport de care inculpatul nu a dorit tragerea la răspundere penală a părților vătămate; - declarația martorului R.E.D. - prieten al inculpatului și participant la altercație care, după menținerea declarațiilor din faza de urmărire penală, confirmă starea de beție și consumul de etnobotanice din partea inculpatului anterior deplasării în localul V.V., faptul că inculpatul a fost cel care a generat conflictul, legându-se fără motiv de cele două părți vătămate aflate la masă în restaurant, că el însuși a fost bătut în timpul incidentului ce a avut loc la parterul localului căzând în stare de inconștiență până la sosirea cadrelor medicale, astfel că nu poate da detalii cu privire la modalitatea de derulare a evenimentelor, moment în care l-a observat și pe inculpatul G.M.

pe jos, pe sub mese, aflat, de asemenea, în stare de inconștiență; - declarația martorului P.I. - prieten cu cele două părți vătămate care, după menținerea declarațiilor din faza de urmărire penală, confirmă bătaia ce a avut loc la parterul localului și care s-a soldat atât cu tăierea, cu cuțitul, de către inculpatul G.M., a celor două părți vătămate, cât și cu vătămarea atât a inculpatului, cât și a martorului R.E.D. - lovirea și a acestuia din urmă fiind de asemenea confirmată și de Certificatul medico-legal emis pe numele acestuia de Cabinetul Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc din 30 septembrie 2012, care certifică leziunile suferite cu aceea ocazie, necesitând 7 - 9 zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții.

- declarația martorului F.R.V. - prieten al inculpatului care, de asemenea, confirmă starea de beție și consumul de etnobotanice din partea inculpatului anterior deplasării în localul V.V., el rămânând pe toată perioada incidentului în așteptare, în taxi, loc din care a observat începutul incidentului ce a avut loc la parterul localului în cadrul căruia a fost bătut și inculpatul G.M., imediat însă martorul plecând cu taxiul de acolo, astfel că nu poate relata continuarea evenimentului.

Relevante și lămuritoare însă, din perspectiva situației de fapt ce a avut loc la acea dată, sunt probele din faza de urmărire penală constând în: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, procese-verbale de examinare criminalistică, DVD conținând înregistrări ale sistemului de supraveghere video local și planșa foto cu imaginile surprinse de camerele sistemului de supraveghere video, declarație victimă H.C., declarație victimă G.A., rapoarte de constatare medico-legală emise pe numele lui H.C. și G.A., Rapoarte de constatare medico-legală din 30 septembrie 2012 emise pe numele lui G.M. și R.E.D., declarații martori, raport de expertiză medico-legală psihiatrică emis de I.N.M.L.

"Mina Minovici", declarațiile inculpatului G.M., și care confirmă, dincolo de orice îndoială, că: la data de 30 septembrie 2012, în jurul orelor 01:30, inculpatul G.M., pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan, aflat într-un loc public și având asupra sa un obiect tăietor-înțepător apt de a produce moartea (cuțit tip briceag), a exercitat acte de violență repetate, grave și de mare intensitate asupra victimelor G.A. și H.C., lovindu-le în zone vitale ale corpului - abdomen, cauzându-le leziuni grave ce au pus în primejdie viața victimei H.C. și au produs vătămări corporale grave lui G.A., faptă care întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Astfel, potrivit Raportului de constatare medico-legală din 30 septembrie 2012 întocmit de Cabinetul Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc, partea vătămată H.C. a prezentat la data critică plăgi tăiate abdominale penetrante cu interesarea ansei jejunale și mezosigmoidului și o plagă tăiată antebraț stâng, plăgi tăiate-înțepate ce s-au putut produce prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător - posibil cuțit, asupra victimei aplicându-se minim patru lovituri cu obiect tăietor-înțepător, leziunile necesitând 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu pierderea capacității de muncă pe această perioadă, dacă nu intervin complicații, cu mențiunea că plăgile tăiate-înțepate abdominale penetrante cu interesarea intestinului subțire și gros și hemiperitoneu minor au determinat o stare morbidă gravă, cu potențial tanatogenerator, putând duce la deces, în lipsa tratamentului chirurgical de specialitate, ca urmare leziunile punându-i în primejdie viața victimei.

De asemenea, potrivit Raportului de constatare medico-legală din 30 septembrie 2012 întocmit de Cabinetul Medico-Legal Câmpulung Moldovenesc, partea vătămată G.A. a prezentat la data critică o plagă tăiată-înțepată abdominală penetrantă cu eviscerația epiplonului și plăgi tăiate-înțepate nepenetrante abdominale, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător - posibil cuțit, leziunile necesitând 22 - 25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu pierderea capacității de muncă pe această perioadă, dacă nu intervin complicații, asupra victimei aplicându-se minim patru lovituri cu obiect tăietor-înțepător, fără însă ca leziunile să fi pus în primejdie viața victimei și aceasta întrucât plaga penetrantă înțepată-abdominală nu a interesat organe vitale abdominale și nici hemoragie internă.

Instanța a reținut că acest ultim aspect constatat medico-legal, faptul că în concret viața victimei nu a fost pusă în primejdie prin acțiunea de tăiere cu cuțitul din partea inculpatului, în zona abdomenului, cu consecințele lezionare mai sus descrise, nu exclude reținerea infracțiunii de tentativă de omor, intenția din această privință fiind analizată prin raportare la un cumul de criterii printre care și zona corpului vizată - vitală, natura și aptitudinea obiectului folosit în agresiune de a produce moartea - cuțit tip briceag, precum și circumstanțe exterioare voinței inculpatului, într-o atare situație numai datorită întâmplării rezultatul letal sau periculos pentru viață nu s-a produs.

Faptul că acțiunea de tăiere s-a produs prin cuțit și că acesta a fost folosit la data critică de către inculpat rezultă, cu certitudine, alături de cele mai sus menționate, din imaginile surprinse de camerele video din local, existente pe format electronic - DVD - la dosarul de urmărire penală, și redate parțial în format planșă foto. Sub aspectul laturii civile a cauzei, a reținut prima instanță că în speță sunt aplicabile dispozițiile Noului C. civ., respectiv art. 1349 alin. (1) și 2 și art. 1357 alin. (1) și art. 1381 conform cărora - "orice persoană are îndatorirea de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral". "Acela care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat a-l repara.". "Orice prejudiciu dă dreptul la reparație". Soluționarea acțiunii civile în procesul penal este guvernată de aceleași reguli ce caracterizează o astfel de acțiune în fața instanței civile, cu unele particularități. În primul rând, trebuie amintit principiul disponibilității, potrivit căruia persoana păgubită este liberă să decidă dacă declanșează acțiunea civilă, după cum este cea care poate să dispună de acest instrument juridic în cursul procesului.

Ea poate să aleagă momentul exercitării respectând, însă, termenul limită prevăzut de lege și poate să aleagă cadrul procesual de realizare a pretențiilor sale, fie alăturând acțiunea civilă acțiunii penale, fie sesizând instanța civilă. Nici procurorul și nici instanța de judecată nu pot limita disponibilitatea acțiunii civile, după cum niciunul din aceste organe judiciare nu se poate subroga în drepturile persoanei vătămate. Aceste organe judiciare pot numai să cheme persoana vătămată și să-i pună în vedere că se poate constitui parte civilă în procesul penal, dar decizia va aparține tot persoanei vătămate. Judecând, așadar, cauza de față prin raportare la realitățile procesuale și procedurale la care s-a făcut trimitere în cele ce preced, instanța a reținut că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite condițiile referitoare la existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și, respectiv, existența vinovăției și a capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită. În aceste condiții repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite. Acțiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege. Acțiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispozițiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularități ce derivă din săvârșirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu față de acțiunea penală.

Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) infracțiunea să producă un prejudiciu material sau moral; b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciu există o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal. Dând așadar rezolvare acțiunilor civile adiacente celei penale, instanța a constatat drept îndeplinite condițiile pentru admiterea acestora în sensul că infracțiunea există ca și faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, a produs prejudicii materiale, dar și morale, iar între cele două există legătură de cauzalitate.

Raportat la prejudiciile morale suferite de cele două părți vătămate, G.A. și H.C., este incontestabil faptul că acest eveniment tragic a produs anumite suferințe de ordin moral, psihic în dauna acestora, cu luarea în considerare și a suferințelor fizice pricinuite și care au dus, implicit, la disconfort psihic și moral. Problema care se pune constă în cuantumul bănesc la care ar trebui să fie obligat inculpatul drept compensare pentru pricinuirea acestor suferințe psihice, cu titlu de "preț al durerii suferite" - "pretium doloris" - cunoscut fiind faptul că astfel de prejudicii nu pot fi susceptibile de evaluare bănească, precum cele de ordin patrimonial.

Cât privește compensația bănească care se acordă cu titlu de daune morale, este de evidențiat faptul că aceasta este destinată a atenua, a alina suferința psihică a părților vătămate ca urmare a suferințelor fizice și psihice trăite - cauzate fiind de acțiunea agresivă din partea inculpatului, iar suma acordată trebuie să aibă efect compensatoriu, regulile de evaluare a prejudiciului moral impunându-se a fi unele care să asigure o satisfacție morală pe baza unei aprecieri în echitate.

Întrucât în stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul acestora rămâne la latitudinea instanței, iar având în vedere și cererea de constituire de parte civilă a fiecăreia dintre cele două părți vătămate, cu suma de câte 3.000 euro, instanța a apreciat suma solicitată cu titlu de daune morale ca fiind mai mult decât rezonabilă față de suferința părților vătămate, subliniindu-se în același context că și soluția de condamnare pronunțată în planul acțiunii penale trebuie să asigure victimelor satisfacția echitabilă, directă și imediată, de ordin moral, pentru nedreptatea suferită, justiția fiind înfăptuită prin întrepătrunderea celor două modalități.

Cert este și prejudiciul suferit de unitatea spitalicească ca urmare a internării și investigațiilor la care au fost supuse victimele pe perioada spitalizării, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, toate acestea având drept cauză acțiunea ilicită a inculpatului, motiv pentru care tribunalul, în temeiul art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 alin. (1) și art. 1381 Noul C. civ., a admis acțiunile civile formulate de părțile vătămate-părți civile G.A., H.C. și Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou Suceava" și, pe cale de consecință, a dispus obligarea inculpatului G.M. la plata, după cum urmează: a sumei de 3.000 euro către G.A. cu titlu de daune morale, a sumei de 3.000 euro către H.C.

cu titlu de daune morale și a sumei de 3.325,62 RON (1.629,15 RON și 1.696,47 RON) către Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Ioan cel Nou Suceava" cu titlu de cheltuieli de spitalizare. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus și confiscarea specială de la inculpat a corpului tăietor - cuțit, ce a fost folosit la săvârșirea infracțiunii - care se află la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava. II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul G.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prezentate oral și cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii. Prin Decizia penală nr. 52 din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul formulat de către inculpatul G.M.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut următoarele considerente: Din ansamblul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de fond, curtea de apel a constatat că prima instanță a reținut o situație de fapt ce corespunde realității, fiind dovedit că inculpatul, la data de 30 septembrie 2012, în jurul orelor 01:30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan, aflat într-un loc public și având asupra sa un obiect tăietor-înțepător apt de a produce moartea (cuțit tip briceag), a exercitat acte de violență repetate, grave și de mare intensitate asupra victimelor G.A. și H.C., lovindu-le în zone vitale ale corpului, cauzându-le leziuni grave ce au pus în primejdie viața victimei H.C.

și au produs vătămări corporale grave lui G.A., cauzându-i leziuni grave ce au pus în primejdie viața victimei. În ce privește calificarea juridică a faptelor, curtea de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că faptele inculpatului G.M. întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă prev. și ped. de art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., respingând astfel cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de "încăierare", prev. de art. 322 C. pen. Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, la stabilirea corectă a încadrării juridice, s-au avut în vedere: modalitatea de derulare a evenimentelor, contribuția succesivă din partea celor implicați în incident, faptul că agresiunea inițială asupra celor două părți vătămate G.A.

și H.C. a venit din partea inculpatului G.M., care a aruncat cu sticle, veselă și haină asupra lor. Au urmat acte de violență din partea celor două părți vătămate asupra inculpatului și martorului R.E.D., care s-au înarmat cu scaune din local, timp în care a avut loc atacul din partea inculpatului prin lovirea, cu cuțitul, a celor două părți vătămate. Încăierarea presupune un schimb de lovituri reciproce între grupări adverse fără putința de a se stabili contribuția fiecărui participant, activitățile participanților la încăierare să fie dificil de delimitat, fiind astfel vorba de o adevărată încleștare. Or, în speță, contribuția fiecărei persoane a fost bine stabilită, fiecare trebuind să răspundă pentru fapta săvârșită, obiectul prezentei cauze fiind limitat la fapta imputată inculpatului G.M., ceea ce instanța de fond a analizat deja.

Cât privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, aspect criticat de acesta prin apelul formulat, curtea de apel a apreciat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, pedeapsa fiind în mod corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., în conformitate cu care, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, s-a avut în mod corect în vedere că gradul de pericol social pe care-l prezintă infracțiunea de omor este deosebit de ridicat, reflectat fiind și în limitele mari de pedeapsă instituite de legiuitor, o astfel de faptă aducând atingere celui mai important atribut al persoanei - viața - suprimarea vieții persoanei/încercarea nereușită de suprimare a vieții persoanei interesând nu numai victima, ci persoana în general și aceasta deoarece, fără respectarea vieții persoanei nu poate fi concepută existența în condiții pașnice, de normalitate, a colectivității în general, respectiv conviețuirea membrilor acesteia în condiții de siguranță.

De asemenea, situația infracțională din antecedență a inculpatului, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, cu mențiunea că aceasta vizează infracțiuni contra patrimoniului (furturi) sau infracțiuni de pericol (la legea circulației pe drumurile publice) este o împrejurare care îi agravează răspunderea penală, influența substanțelor sub stăpânirea cărora a fost săvârșită fapta, datorată consumului de alcool în cantități mari combinat cu consumul de substanțe etnobotanice (a căror acțiune periculoasă este cunoscută), fără ca acestea să fi dus însă la abolirea sau diminuarea discernământului la data comiterii infracțiunii, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică emis de I.N.M.L.

"Mina Minovici", iar, pe de altă parte, atitudinea de recunoaștere și regret profund din partea inculpatului față de fapta săvârșită, de cooperare cu organele judiciare, împrejurări ce îi atenuează răspunderea penală, toate acestea conduc la concluzia că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului apare ca suficientă pentru atingerea scopurilor sale, de coerciție, reeducare și prevenție specială și generală, și că, pe cale de consecință, nu se impune o reducere a acesteia. Cât privește latura civilă a cauzei, curtea de apel a constatat că inculpatul nu a criticat sentința primei instanțe și sub acest aspect, încât, pentru a respecta principiul disponibilității care guvernează procesul civil, a menținut dispozițiile primei instanțe referitoare la modalitatea de soluționare a acțiunilor civile.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul G.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 2 C. proc. pen., apreciind că instanțele anterioare, în mod greșit nu au reținut ca și circumstanță atenuantă scuza provocării. Examinând recursul declarat de inculpatul G.M., prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385 9 pct. 14 și 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat din următoarele considerente: Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.

Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului privind stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât la procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, dedus din modalitatea de săvârșire, prin aplicarea repetată de lovituri asupra victimei la nivelul capului și pe tot corpul cu un topor și o mătură, precum și persoana infractorului. Conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.

Faptul că instanțele anterioare nu au reținut ca și circumstanță atenuantă scuza provocării, Înalta Curte apreciază că au procedat în mod corect, în condițiile în care atât din înregistrările video, cât și din declarațiile martorilor, ale părților civile și chiar ale inculpatului (declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond) rezultă cu certitudine că promotorul conflictului a fost inculpatul care a adresat injurii și a aruncat cu farfurii în părțile vătămate, determinând declanșarea altercației. Astfel, audiat în fața instanței de fond, inculpatul G.M.

a precizat că la acea dată se afla atât sub influența băuturilor alcoolice, cât și a substanțelor etnobotanice, adresând celor doi injurii și, ulterior, vizionând cd-urile cu imaginile înregistrate la fața locului cu ocazia incidentului petrecut, prezentate fiindu-i acestea de către procurorul de caz, a observat că el a fost cel ce a aruncat asupra celor doi cu farfurii, respectiv geacă. Ulterior a avut loc continuarea conflictului jos, în local, inculpatul fiind urmat de la etaj, pe scări, de cele două părți vătămate, la parterul localului consumându-se altercația între G.A. și H.C. pe de o parte, și inculpatul G.M., pe de altă parte, altercație în cadrul căreia a avut loc tăierea, cu cuțitul, în zona abdominală, a celor două părți vătămate.

Declarațiile părților vătămate-părți civile G.A. și H.C. confirmă faptul că incidentul a fost provocat de către inculpat care, urcând sus la etaj, a început să le adreseze injurii și să arunce cu obiecte asupra lor. Ulterior inculpatul a coborât scările înspre parterul localului acesta fiind urmat de cele două părți vătămate, între timp cele două înarmându-se cu scaune în mâini, incidentul petrecându-se la parterul localului, loc în care în timpul altercației cele două părți vătămate au fost înjunghiate în zona abdominală de către inculpat. De asemenea, martorii oculari audiați au confirmat că incidentul a fost declanșat de către inculpat, care a adresat injurii celor două părți vătămate și a aruncat cu diferite obiecte asupra acestora.

Astfel, din probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că la data de 30 septembrie 2012, în jurul orelor 01:30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și substanțe etnobotanice, inculpatul G.M. a generat un conflict spontan, într-un loc public, exercitând acte de violență repetate, grave și de mare intensitate asupra victimelor G.A. și H.C., lovindu-le în zone vitale ale corpului, cauzându-le leziuni grave ce au pus în primejdie atât viața victimei H.C., cât și viața victimei G.A. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține ca și circumstanță atenuantă scuza provocării și va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M.

împotriva Deciziei penale nr. 52 din 17 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, și îl va obliga la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 17 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive, de la 30 septembrie 2012 la 4 septembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 4 septembrie 2013. Procesat de GGC - AZ