ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.11.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3578/2013

HOTĂRÂRE

15.11.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3578/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3192/113/2012, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a) - 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare si 3 (trei) ani pedeapsă complementară,constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și anume a) dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și (b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat,faptă comisă la data de 27 noiembrie 2011,persoană vătămată C.Ș.A.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare si 3 (trei) ani pedeapsă complementară,constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și anume a) dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și (b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat,faptă comisă la data de 27 noiembrie 2011,persoană vătămată I.P.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. aplic. art. 74 lit. a) - 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.V., la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe,persoană vătămată C.M.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor principale de 5 ani închisoare, de 5 ani închisoare și 2 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare, sporită la 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsă complementară,constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și anume a) dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și (b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

S-a dispus executarea pedepsei cu privare de libertate.

În baza art. 71 alin. (1) și alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și anume a)dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și (b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat în prezenta cauză de la data de 29 noiembrie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa principală de 6 ani închisoare aplicată inculpatului, s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 29 noiembrie 2011 la zi, respectiv 14 decembrie 2012.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul S.V.

În baza art. 346 ;art 14 și urm. cod proc. pen. ; art. 1349 și urm. n.C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-au admis acțiunile civile formulate de unitățile spitalicești și de asistență medicală și a fost obligat inculpatul după cum urmează:

- Către partea civilă,Serviciul Județean de Ambulanță Ialomița, la plata sumei de 857,8 lei cu titlu de valoare a prestațiilor acordate victimei I.P. și la plata sumei de 932,7 lei, cu același titlu, pentru prestațiile acordate victimei C.Ș.A.

- Către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București - Floreasca, la plata sumei de 1455,04 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima C.Ș.A.

- Către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență SF. Pantelimon - București,la plata sumei de 9.323,22 lei cu titlu de contravaloare a cheltuielilor de spitalizare efectuate cu tratamentul victimei I.P.

În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. s-au respins ca tardiv formulate cererile părților vătămate C.Ș.A. și I.P. de constituire de părți civile.

S-a constatat că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii și aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.

În baza art. 189-191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus virarea sumei de 400 lei din fondurile M.J.L.C. - Tribunalul Brăila către Baroul de Avocați Brăila - cabinet de avocatură T.M.R., cu titlu de onorariu avocat din oficiu la urmărirea penală, conform delegației din 29 noiembrie 2011.

Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2200/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 3192/113/2011, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.V. pentru săvârșirea a două tentative la infracțiunea de omor calificat și o infracțiune de lovire și alte violențe, infracțiuni prevăzute de dispozițiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.; art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., părți vătămate C.Ș.A., I.P. și C.M.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că inculpatul în data de 27 noiembrie 2011, cu premeditare a aplicat părții vătămate C.Ș.A. o lovitură de cuțit în zona hemitoracelui stâng creându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 20-25 zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei; în aceleași condiții a aplicat părții vătămate I.P. o lovitură în zona abdomenului creându-i o plagă înjunghiată ce a necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale ; cu aceeași ocazie a lovit și pe partea vătămată C.M. cu același obiect, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.

Atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut în mare parte, faptele reținute în sarcina sa.

În cursul urmăririi penale au fost administrate probe prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului;procesul verbal de identificare a părților vătămate; plângerile și declarațiile părților vătămate; rapoartele de constatare medico-legală; fișele de constatări preliminare;declarațiile martorilor;procesul verbal de examinare a obiectelor de vestimentație aparținând părții vătămate I.P.; raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică; raportul de constatare tehnico-științifică traseologică; procesele verbale de recunoaștere după planșele fotografice; procesele verbale de confruntare;declarațiile inculpatului.

Părțile vătămate C.Ș.A. și I.P. s-au constituit părți civile la ultimul termen de judecată, mult după citirea actului de sesizare iar partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă.

Partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Ialomița,s-a constituit parte civilă cu suma de 857,8 lei cu titlu de valoare a prestațiilor acordate victimei I.P. și la plata sumei de 932,7 lei, cu același titlu, pentru prestațiile acordate victimei C.Ș.A.

Partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București - Floreasca, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.455,04 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima C.Ș.A.

Partea civilă Spitalul Clinic de Urgență SF. Pantelimon - București, s-a constituit parte civilă cu suma de 9.323,22 lei cu titlu de contravaloare a cheltuielilor de spitalizare efectuate cu tratamentul victimei I.P.

În cursul judecății s-a procedat la audierea inculpatului, a martorilor și a părților vătămate prezente și au fost depuse acte în circumstanțiere.

Din analiza și interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul este fratele martorei I.D. El locuiește în satul L., com. V.,

jud. B. împreună cu bunica sa martora S.A. și unchiul său martorul S.I.

Sora inculpatului I.D. locuiește în localitatea Fundulea, jud. Călărași unde trăiește în concubinaj cu partea vătămată C.Ș.A., având cu aceasta doi copii minori. Urmare unor neînțelegeri, martora de mai multe ori a părăsit domiciliul conjugal,de fiecare dată revenind după unele discuții cu concubinul său partea vătămată C.Ș.A.

La începutul lunii noiembrie 2011, martora s-a certat din nou cu concubinul său și ca de obicei a părăsit domiciliul conjugal. După un timp, martora s-a înțeles cu C.Ș.A. să vină în satul L. să o ia la domiciliu fiindu-i dor de copii . Întrucât cei din familie, printre care și fratele său inculpatul S.V., erau împotriva întoarcerii martorei la Călărași, aceasta s-a înțeles cu concubinul său să vină să o ia cu o mașină și fără știrea rudelor sale în mod deosebit a inculpatului, care în repetate rânduri s-a exprimat dezaprobator față de situația și comportarea sorei sale și a concubinului acesteia.

Potrivit înțelegerii,partea vătămată C.Ș.A. însoțită de fratele său C.M., de mama sa C.L. și doi prieteni I.P. și G.N.D., în ziua de 27 noiembrie 2011 s-a deplasat cu autoturismul condus de fratele său C.M. până in satul Lanurile oprind autoturismul în apropierea locuinței familiei S.

Conform planului dinainte stabilit, martora I.D. a ieșit din curte și s-a îndreptat către autoturism, însă a fost urmată îndeaproape de S.A., S.I. care era înarmat cu o bâtă și de inculpatul S.V. care se înarmase cu un cuțit, pe care îl procurase cu câteva săptămâni mai devreme și în legătură cu care făcuse afirmația că îl va folosi împotriva concubinului sorei sale.

Martorele S.A. și S.L. au început să strige „hoții”, țipetele lor alertând vecinii, astfel încât partea vătămată G.I. și soția acestuia - martora G.F. - au ieșit din locuința lor situată în apropierea celei aparținând familiei S.

I.D. a urcat în mașină, dar a fost prinsă de S.A. care a încercat să o dea jos.

În aceste împrejurări partea vătămată C.Ș.A. a îmbrâncit-o pe martora S.A. care a căzut la pământ și în ajutorul căreia a intervenit martora G.F.

Partea vătămată C.Ș.A. a trântit-o și pe cea din urmă martoră, în ajutorul căreia a intervenit partea vătămată G.I.

În același timp S.I. și partea vătămată I.P. s-au lovit reciproc cu pumnii, apoi partea vătămată, folosind un cuțit pe care l-a scos de la brâu, i-a aplicat lui Stoican Ionel o lovitură în palma mâinii drepte, iar acesta din urmă i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu bâta (băț cu lungimea de aproximativ 1 m).

În aceste împrejurări C.Ș.A. și I.P. pe de o parte și S.V., S.I. și G.I. pe de altă parte s-au lovit reciproc.

Inculpatul S.V. i-a aplicat părții vătămate C.Ș.A. o lovitură de cuțit în zona hemitoracelui stâng, creându-i o plagă înjunghiată toracică, penetrantă cu acumulare de aer și sânge în cavitatea pleurală, ce a necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 20 - 25 zile și a pus în primejdie viața victimei, conform raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei din 14 martie 2012.

Tot inculpatul S.V. i-a aplicat părții vătămate I.P. o lovitură de cuțit în zona abdomenului, creându-i o plagă înjunghiată abdominală penetrantă cu lezarea intestinului gros și subțire, ce a necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 90 - 100 zile și a pus în primejdie viața victimei conform raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei din 13 martie 2012.

De asemenea, în același conflict, inculpatul S.V. i-a aplicat părții vătămate C.M. o lovitură de cuțit în zona palmei stângi, producându-i leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 7 - 8 zile.

Partea vătămată C.Ș.A. i-a aplicat părții vătămate G.I. o lovitură de cuțit în zona coapsei stângi producându-i leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 13 - 15 zile și care nu i-au pus viața în primejdie, conform raportului de constatare medico-legală din 19 decembrie 2011.

S.I. a aplicat o lovitură de bâtă martorului G.N.D. provocându-i leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 3 - 5 zile.

Din raportul de constatare medico-legală din 12 decembrie 2011 rezultă că S.I. a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 25 - 30 zile și care nu i-au pus viața în primejdie.

La un moment dat, în cursul conflictului, inculpatul S.V. a strigat în țigănește că a tăiat două persoane, fiind auzit de bunica sa - martora S.A.

În aceste împrejurări partea vătămată C.M. a urcat la volanul autoturismului și a început să se deplaseze încet, permițând astfel părților vătămate C.Ș.A., I.P. și C.L., precum și martorului G.N.D. să urce în autoturism.

În timp ce urmărea părțile vătămate, S.I. a lovit cu bâta în autoturism, producându-i mai multe degradări.

Datorită gălăgiei pe stradă au ieșit mai multe persoane, respectiv martorii V.I., V.P., V.M., R.N., G.N., C.A., R.L., R.M., R.I., N.C., G.T.

Inculpatul S.V. i-a dat cuțitul martorului R.N. cerându-i să îl ascundă. În continuare martorul i-a dat cuțitul martorului V.I., iar acesta a ascuns arma în locuința sa, însă ulterior a predat-o organelor de poliție.

După ce au părăsit locul conflictului, ocupanții autoturismului au apelat în mod repetat numărul de urgențe 112 și s-au deplasat în municipiul Slobozia.

S-a precizat faptul că inculpatul S.V. atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de judecată a recunoscut lovirea cu cuțitul a unei singure persoane. Prima instanța a apreciat că inculpatul nu se sustrage astfel răspunderii penale ci imposibilității de a memora faptele în condițiile în care lovirile au fost reciproce, din partea ambelor tabere și au durat un timp extrem de scurt. S-a reținut că este însă cert faptul că inculpatul a lovit părțile vătămate C.Ș.A., I.P. și C.M.,așa cum s-a reținut,aspect care rezultă atât din declarațiile părților vătămate dar și din declarația martorei S.A., bunica inculpatului,căreia acesta i s-a adresat în timpul conflictului, pe țigănește și a recunoscut că a lovit două persoane, precum și din declarația martorei I.D. dată atât în fața organului de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată din care rezultă că S.I. nu a avut cuțit ci un băț pe care l-ar fi folosit pentru agresionarea celor de la Călărași.

Prima instanță a arătat că este de remarcat faptul că nu numai inculpatul S.V. a agresat și a fost înarmat cu cuțit ci și părțile vătămate, C.Ș.A. care a lovit pe G.I. producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 13-15 zile îngrijiri medicale ; S.I. a fost și el lovit cu cuțitul de unul din cei din grupul de la Călărași, cu privire la aceste fapte procurorul înțelegând să disjungă cauza.

Prima instanță, având în vedere situația de fapt reținută, a arătat că în drept, faptele inculpatului S.V. care în data de 27 noiembrie 2011,cu premeditare a aplicat părții vătămate C.Ș.A. o lovitură de cuțit în zona hemitoracelui stâng creându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 20-25 zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei ; în aceleași condiții a aplicat părții vătămate I.P. o lovitură în zona abdomenului creându-i o plagă înjunghiată ce a necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale ; cu aceeași ocazie a lovit și pe partea vătămată C.M. cu același obiect, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive a două tentative la infracțiunea de omor și o infracțiune de lovire și alte violențe prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.; art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a arătat că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe.

Prima instanță, având în vedere că săvârșirea infracțiunilor și vinovăția inculpatului au fost dovedite, a dispus condamnarea acestuia proporțional gradului de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care au fost comise faptele, de persoana și conduita procesuală a inculpatului, de faptul că nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor. Totodată prima instanță a ținut seama și de faptul că părțile vătămate au avut și ele o atitudine agresivă, părțile vătămate C.Ș.A. și I.P. fiind cercetate de organele de poliție pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe și respectiv vătămare corporală gravă, fapte săvârșite în aceleași împrejurări, victime fiind G.I. și S.I.

La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța de fond, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru această infracțiune, gradul de pericol social concret al faptei comise, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate.

Au fost avute în vedere și datele personale ale inculpatului, faptul că acesta este absolvent a 10 clase; faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală și pe perioada procesului penal,respectiv faza cercetării judecătorești a avut o atitudine relativ sinceră.

Aceste aspecte au fost reținute ca și circumstanță atenuantă pentru inculpat potrivit dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., prima instanță apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum coborât sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen., respectiv o pedeapsă de câte 5 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunile de omor și 2 luni pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. și anume reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, având în vedere dispozițiile art. 175 C. pen. care prevăd pe lângă pedeapsa principală cu închisoarea și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prima instanța a aplicat inculpatului și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,pe o perioadă de 3 ani, apreciind că inculpatul este nedemn să exercite aceste drepturi.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, nerespectarea dispozițiilor legale privind viața persoanei și integritatea corporală a acesteia, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepselor aplicate, prima instanța a apreciat, în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins numai prin privare de libertate și că totodată aceasta este singura modalitate legală de executare în condițiile date.

Având în vedere existența concursului de infracțiuni, prima instanță în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a dispus contopirea pedepselor principale aplicate cu acordarea unui spor, ținând cont de cuantumurile de pedeapsă aplicate pentru fiecare infracțiune, de conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei precum și după aceea în cursul procesului prin recunoașterea în parte a acestora. La pedeapsa principală cu închisoarea s-a adăugat pedeapsa complementară aplicată ce va fi executată după executarea pedepsei principale.

Prima instanța a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat începând cu data de 29 noiembrie 2011 și până la zi,durată care în temeiul art. 88 C. pen. a fost dedusă din durata pedepsei aplicate.

Totodată, prima instanța în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J. a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul S.V.

Sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește acțiunile civile formulate de către partea civilă,Serviciul Județean de Ambulanță Ialomița, partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București -Floreasca, partea civilă Spitalul Clinic de Urgență SF. Pantelimon - București prima instanță a reținut că potrivit art. 1349 alin. (1) și (2) din Noul C. civ. „ orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale,drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2) Cel care,având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate fiind obligat să le repare integral.”

S-a arătat că din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparație a pagubei cauzate.

S-a reținut că sarcina probei, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului încercat de părțile civile revine acestora, potrivit principiului statornicit în art. 112 alin. (5) C. proc. civ. potrivit căruia, cererea de chemare în judecată va cuprinde ” arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere”sau „actori incumbit onus probandi”.

S-a precizat faptul că inculpatul a fost audiat la termenul din data de 02 octombrie 2012 cu privire la acțiunile civile formulate de unitățile spitalicești, declarând că este de acord cu plata despăgubirilor solicitate de acestea, aspect care scutește reclamantele de probarea pretențiilor formulate în conformitate cu prevederile art. 16

C. proc. pen. potrivit căruia „în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.”

Prima instanță a admis acțiunile civile formulate de către unitățile spitalicești și de asistență medicală și a obligat inculpatul după cum urmează:

- Către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București - Floreasca, la plata sumei de 1.455,04 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima C.Ș.A.

Având în vedere că părțile civile C.Ș.A. și I.P. nu s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale iar la instanță nu s-au prezentat până la citirea actului de sesizare, cererile acestora au fost respinse ca tardiv formulate, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce o privește pe partea vătămată C.M., s-a precizat că aceasta nu s-a prezentat la instanță la niciunul din termenele de judecată și nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prima instanță în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii și aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.

În baza art. 189-191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și s-a dispus virarea sumei de 400 lei din fondurile M.J.L.C. - Tribunalul Brăila către Baroul de Avocați Brăila - cabinet de avocatură T.M.R., cu titlu de onorariu avocat din oficiu la urmărirea penală, conform delegației din 29 noiembrie 2011.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și inculpatul S.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat sentința penală pronunțată de instanța de fond pentru motive de netemeinicie, respectiv greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și de nelegalitate în sensul că în mod greșit s-a reținut în favoarea inculpatului ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 76 lit. b) C. pen. în loc de art. 76 alin. (2) și nelegalitate în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile.

Suplimentar, la termenul din data de 07 martie 2013 a invocat alt motiv de apel care vizează latura penală a cauzei, încadrarea juridică a faptei dedusă judecății prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

Astfel, s-a solicitat a se constata că modalitatea de soluționare a laturii civile este greșită. S-a arătat că, se constată că la termenul din 7 decembrie 2012 părțile vătămate C.Ș. și I.P. s-au prezentat în fața instanței și au precizat că se constituie parte civilă în cauză cu sumele de 5.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale - partea vătămată C.Ș.A. și 10.500 lei daune materiale partea vătămată I.P., acestea constituindu-se părți civile, încă din cursul urmăririi penale, dar neindividualizându-și pretențiile.

Cu privire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să soluționeze latura civilă a cauzei s-a solicitat a se observa că, instanța de fond luând constituirea de parte civilă a celor două părți vătămate a înțeles să respingă pretențiile formulate ca fiind tardive, întrucât părțile vătămate s-ar fi constituit părți civile, după citirea actului de sesizare cu încălcarea disp.art. 15 C. proc. pen. Astfel, s-a considerat concluzia primei instanțe ca fiind greșită și s-a solicitat a se avea în vedere declarațiile acestor părți civile - filele 84 - 87, 96 - 100 din dos.urm.pen. - în care au precizat în mod expres în fața organelor de urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză, urmând ca, cuantumul pretențiilor civile să-l precizeze în fața instanței de judecată.

S-a apreciat că această constituire de parte civilă este valabilă, legală și făcută în cursul urmăririi penale conform disp.art. 15 C. proc. pen., întrucât aceste părți nu s-au prezentat în instanță decât după ce s-au făcut demersuri exprese în acest sens.

S-a arătat că judecătorul fondului putea aprecia totuși cu privire la daunele morale, raportat la natura infracțiunii săvârșită în dauna părților vătămate.

S-a solicitat a se dispune înlăturarea dispoziției primei instanțe de respingere ca tardive a pretențiilor civile formulate de cele două părți vătămate și să se dispună obligarea inculpatului S.V. la plata de daune morale către partea vătămată C.Ș.A., într-un cuantum pe care urmează a-l aprecia până la limita sumei de 5.000 lei solicitată de partea vătămată, având în vedere natura infracțiunii dedusă judecății și suferințele pe care partea vătămată le-a îndurat ca urmare a aplicării loviturilor cu cuțitul de către inculpat asupra sa.

În ceea ce privește partea vătămată I.P. s-a solicitat a se lua act prin hotărâre că aceasta nu mai formulează pretenții civile împotriva inculpatului.

Cu privire la motivul de apel ce vizează latura penală a cauzei invocat anterior suplimentar în raport de încadrarea juridică dedusă judecății s-a solicitat a se constata că inculpatul S.V. a fost trimis în judecată în mod greșit și condamnat de prima instanță pentru două infracțiuni de tentativă la omor calificat, încadrarea juridică corectă în raport de împrejurările în care s-a derulat activitatea infracțională și de numărul părților vătămate agresate de către inculpat cu cuțitul, fiind cea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a) și i) și art. 176 lit. b), motiv pentru care s-a apreciat că se impune schimbarea de încadrare juridică a faptei, în cauză fiind efectuată și expertiza psihiatrică a inculpatului, obligatorie de efectuat în cazul unor astfel de infracțiuni conform dispozițiilor legale în materie.

S-a susținut că din modalitatea în care inculpatul a acționat, raportat la instrumentul vulnerant folosit și la zonele corpului lovite cu cuțitul, se deduce intenția inculpatului de a ucide pe cele două părți vătămate. Ori, așa cum a statuat și fostul Tribunal Suprem prin decizia de îndrumare din 28 mai 1970, depusă la dosarul cauzei, încadrarea juridică în această situație este de tentativă la omor deosebit de grav.

În raport de probele care au fost administrate în cauză și care au condus la reținerea situației de fapt prin actul de inculpare, s-a solicitat a se dispune înlăturarea dispozițiilor de condamnare a inculpatului pentru cele două infracțiuni de tentativă la omor calificat cum au fost deduse judecății prin rechizitoriul Parchetului, să se facă aplicarea disp.art. 334 C. proc. pen. și să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 în ref. la art. 174, 175 lit. a) și i) și art. 176 lit. b) C. pen. părți vătămate fiind C.Ș.A. și I.P., urmând a se menține condamnarea pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) - partea vătămată C.V.M.

S-a solicitat ca pentru această infracțiune condamnarea inculpatului la o pedeapsă situată între limitele legale respectiv limita minimă 7 ani și 6 luni, limita maximă 12 ani și 6 luni, considerându-se că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante astfel cum a reținut prima instanță.

Dacă totuși se va aprecia că se impune reținerea de circumstanțe atenuante, s-a solicitat a nu se reține disp.art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., ca efect al acestei circumstanțe ci disp.art. 76 alin. (2) care prevede în mod expres ce se întâmplă în cazul în care se reține o circumstanță atenuantă în cazul unei infracțiuni de omor respectiv coborârea pedepsei până la 1/3 din minimul special.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului declarat cu menținerea stării de arest a inculpatului, întrucât temeiurile care au fost avute la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu au suferit modificări.

Inculpatul S.V. a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că, inițial, a fost arestat pentru tentativa la omor, pentru ca ulterior, în urma unei plângeri formulată de acesta pentru infracțiunea de violare de domiciliu, care l-ar fi ajutat în situația sa, conform art. 44 C. pen. privind legitima apărare, organele de urmărire penală să stabilească locul săvârșirii faptelor în fața porții locuinței acestuia.

A solicitat a se reține că acțiunea s-a derulat în interiorul locuinței sale, astfel cum rezultă și din cercetarea locală efectuată de organele competente, situație în care, în favoarea sa, nu s-a reținut nici scuza provocării și nici circumstanțe atenuante.

A mai susținut inculpatul că în cauză au fost audiați 20 de martori, persoane care locuiau pe aceeași stradă cu acesta și care au confirmat intrarea celor cinci persoane în curte, cu cuțite, însă instanța de fond a dat eficiență doar declarațiilor celor cinci persoane implicate.

Inculpatul a apreciat că în cauză este vorba de o situație de legitimă apărare, întrucât a fost lovită și mama sa, iar acesta a lovit pentru a o apăra.

De asemenea, a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul de a se reține săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen. și aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere.

Având în vedere motivul suplimentar de apel, invocat de Parchet la termenul din 7 martie 2013, privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor deduse judecății privind pe inculpatul S.V. din două tentative la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. - 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. și art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen. în tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și văzând că potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. pen. efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în privința inculpatului.

La termenul de judecată din 4 aprilie 2013, fiind întrebat apelantul-inculpat S.V. a precizat că nu este de acord să despăgubească pe părțile vătămate C.Ș.A. și I.P. (încheiere - fila 63 verso dosar apel).

De asemenea, inculpatul a precizat că își menține declarațiile date anterior în cauză și nu dorește să dea alte declarații în apel (încheiere 06 iunie 2013).

Legal citată și prezentă în instanță la termenul de judecată acordat în apel, din 06 iunie 2013, partea vătămată I.P. a arătat că nu mai are pretenții civile în cauză.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/4176 din 08 mai 2013, întocmit de I.N.M.L. „M.M.” rezultă că inculpatul S.V. nu prezintă tulburări psihice clinic manifeste de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (expertiza medico-legală psihiatrică - filele 104 - 106 dosar apel).

Prin Decizia penală nr. 168/ A din 14 iunie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinței penale nr. 189 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3192/113/2012.

A desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare:

În baza disp.art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor deduse judecății privind pe inculpatul S.V., în prezent deținut în Penitenciarul Galați din două tentative la infracțiunea de omor calificat în concurs real, prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen.(părți vătămate C.Ș.A. și respectiv I.P.) în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și în această încadrare juridică și cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 alin. (2) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului S.V. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului S.V. pentru tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 alin. (2) C. pen. cu pedeapsa de 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile în conformitate cu care, în baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. a respins ca tardiv formulate cererile părților vătămate C.Ș.A. și I.P. de constituire de părți civile.

S-a luat act că partea vătămată I.P. a renunțat la pretențiile civile.

A obligat pe inculpatul S.V. la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată/civilă C.Ș.A.

A respins restul pretențiilor civile solicitate de partea vătămată/civilă C.Ș.A.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.V. împotriva sentinței penale nr. 189 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3192/113/2012.

În baza art. 383 alin. (1)

C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului S.V.

Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.V. durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 29 noiembrie 2011 la zi.

Conform disp.art. 189 C. proc. pen. onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (avocat J.R.) s-a stabilit a fi avansat Baroului Galați din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.V. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art. 385

C. proc. pen., inculpatul S.V.

Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.

În susținerea acestei critici, inculpatul S.V. invocă disp. art. 385

pct. 17

C. proc. pen.

Analizând decizia penală atacată în raport de disp. art. 385

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul S.V. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte amintește că Decizia penală nr. 168/ A împotriva căreia inculpatul a declarat recurs, a fost pronunțată la data de 14 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385

C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecății, recurentul inculpat S.V. solicită aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând în susținerea recursului dispozițiile art. 385

pct. 17

C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385

pct. 17

C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 385

pct. 17

C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Nici una din aceste situații reglementate de dispozițiile legate evocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

Recurentul inculpat critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, ori, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma dispozițiilor art. 385

pct. 17

C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greșita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să abroge incidența cazului de casare prev. de art. 385

pct. 17

C. proc. pen.

De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți în Curte de Casație, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conținutului acestora.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat conform dispozitivului.

Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 168/ A din 14 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29 noiembrie 2011 la 15 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2013

§ Cauze similare