ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3038/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3038/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului declarat

de inculpatul B.L.D., împotriva deciziei penale nr. 85 din 25 aprilie 2013 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 44 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul

Buzău,

inculpatul B.L.D.,

aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul M., județul Dâmbovița, a

fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. și art. 2 alin. (1)

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen.

În

baza art. 86

4

alin. (1) rap. la art. 83 alin.

(1) C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 732/2011

a Judecătoriei Buzău, urmând ca, în total, acesta să execute pedeapsa de 8 ani și

6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform disp. art. 350 C. proc. pen. a

fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv de la 5

noiembrie 2012 la zi în prezenta cauză, precum și perioada arestului preventiv din

17 octombrie 2010 până la 6 decembrie 2010, conform sentinței penale nr. 732/2011.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Buzău din 18 decembrie 2012 dat în dosarul de urmărire penală nr. 732/P/2012,

s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B.L.D.

pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

- tentativă la omor calificat, prev. de

art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.;

- port fără drept de cuțit, prev. de

art. 2 alin. (1), pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicare art. 37

lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare

a instanței că în seara de 22 septembrie 2012, în jurul orelor 20:25 în timp ce

se afla în zona magazinului SC B.C. SRL din Buzău, a purtat fără drept un cuțit

cu care i-a aplicat părții vătămate Z.V. patru lovituri în diverse zone ale corpului,

printre care și zona abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

Prezent la termenul de judecată din 19

februarie 2013, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în conformitate

cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., declarând că recunoaște faptele

reținute în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza

de urmărire penală, și le însușește, nu solicită administrarea altor mijloace de

probă și nu dorește să dea altă declarație în afara celei de la urmărirea penală.

Tribunalul, a admis judecata cauzei în

conformitate cu art. 320

1

C. proc. pen., reținând că sunt îndeplinite

condițiile legale, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale

nefiind contestate de către inculpat.

Analizând mijloacele de probă administrate

pe parcursul urmăririi penale, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În

ziua de 22 septembrie 2012, partea vătămată Z.V. s-a întâlnit,

după programul de lucru, în jurul orelor 19:15 cu inculpatul B.D.L. și martorul

C.M.G. în fața magazinului SC B.C. SRL din Cartierul M.V., orașul Buzău. Cei trei

au stat de vorbă aproximativ 15 minute, timp în care inculpatul i-a solicitat părții

vătămate 3 țigări, aspect ce l-a determinat pe acesta din urmă să afirme „uite a

dracului piticanie câte țigări bagă în ea."

După ce s-au despărțit, inculpatul a fost

nemulțumit de atitudinea părții vătămate și de felul în care aceasta a vorbit, astfel

încât, după ce a luat de acasă un cuțit de bucătărie (cu lungimea de 26 cm) și o

bâtă de baseball, inculpatul B.D.L. s-a deplasat din nou în zona magazinului în

care discutase anterior cu partea vătămată. Inculpatul i-a solicitat martorului

C.M.G. să îl contacteze telefonic pe Z.V., rugându-l să vină la magazinul din

str. S., fără a-i preciza motivul.

Între inculpat și partea vătămată a avut

loc o agresiune, la scurt timp după ce partea vătămată a fost contactată telefonic,

în timpul căreia inculpatul i-a aplicat părții vătămate 4 lovituri cu cuțitul în

diverse zone ale corpului, cauzându-i leziuni ce au necesitat internarea în Spitalul

Județean de Urgență Buzău.

Partea vătămată a fost internată în spital

în perioada 22 septembrie - 2 octombrie 2012 cu diagnosticul „agresiune; plăgi înjunghiate

abdominale penetrante cu perforație de intestin subțire și disfuncție de mușchi

drept abdominal; plagă lombară stângă; plagă coapsă stângă." Potrivit certificatului

medico-legal din 2 octombrie 2012, eliberat de S.J.M.L. Buzău, leziunile traumatice

prezentate de către partea vătămată au putut fi produse cu un corp tăietor (posibil

cuțit sau orice alt obiect asemănător), leziuni ce au necesitat pentru vindecare

35-40 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost

reținute au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare

la fața locului, planșele fotografice, declarațiile părții vătămate, certificatul

medico-legal, declarațiile martorilor C.M.G., C.A.C., A.B., Z.I.R., coroborat cu

declarațiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptelor.

În

drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor de port fără drept de cuțit, prev. de art. 2 alin. (1) pct.

1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și tentativă

al omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 lit. i)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea

de omor calificat a fost determinată de modul în care a acționat inculpatul, într-un

loc public, aplicându-i părții vătămate mai multe lovituri cu cuțitul, acestea cauzându-i

plăgi înjunghiate abdominale penetrante cu perforație de intestin subțire și disfuncție

de mușchi drept abdominal. Consecința acestor lovituri a fost aceea a punerii în

primejdie a vieții părții vătămate, care a fost salvat ca urmare a intervenției

medicilor.

Deși a recunoscut comiterea faptelor și

a fost de acord cu mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi, inculpatul

a susținut că a fost provocat de către partea vătămată, că a fost la rândul său

lovit, aspecte ce nu au rezultat din analiza actelor și lucrărilor dosarului.

Tribunalul a reținut că inculpatul, asistat

de către apărătorul ales nu a solicitat schimbarea încadrări juridice a infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată ori administrarea altor mijloace de probă

în afara celor aflate la dosar, a invocat aplicarea dispozițiilor art. 320 C.

proc. pen., astfel încât apărarea inculpatului a fost analizată în aceste limite

impuse de dispozițiile legale.

Așa cum s-a reținut, inculpatul a fost

cel care, după ce a procurat cuțitul și bâta de baseball, a făcut demersuri ca partea

vătămată să fie prezentă la locul unde s-a produs agresiunea.

Discuțiile purtate anterior lovirii părții

vătămate de către inculpat nu au putut fi reținute ca având aptitudinea de a produce

inculpatului o puternică tulburare sau emoție, printr-o atingere gravă a demnității

sau altă acțiune ilicită gravă, astfel încât nu pot fi reținute dispozițiile

art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la circumstanța atenuantă a provocării.

La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului

au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72

C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă

fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, datele

ce caracterizează persoana inculpatului precum și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

La stabilirea în concret a gradului de

pericol social al infracțiunilor comise s-au reținut modul și mijloacele de săvârșire

a faptelor, scopul urmărit, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse,

precum și conduita și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Inculpatul

a exercitat asupra victimei mai multe acțiuni agresive constând în lovituri repetate

cu cuțitul, aspect ce imprimă infracțiunii un caracter grav. Pericolul social ridicat

al tentativei la infracțiunea de omor calificat mai rezultă și din manifestarea

de violență deosebită a inculpatului, acesta acționând după ce partea vătămată a

fost chemată de la domiciliu.

Totodată, s-a reținut că inculpatul a folosit

în exercitarea violențelor asupra victimei un obiect apt de a provoca leziuni grave

iar acțiunile s-au îndreptat asupra unei zone vitale a corpului.

S-a avut în vedere faptul că inculpatul

este tânăr, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, acesta

a prezentat, la examinarea de către comisia medicală, „tulburare de personalitate

emoțional-instabilă tip impulsiv; retard mintal ușor; utilizare nocivă a alcoolului.

S-a apreciat de către comisia medicală că inculpatul a avut discernământul păstrat

la data comiterii faptei.

S-a mai avut în vedere de asemenea, că

inculpatul a comis cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată,

în prezenta cauză, în stare de recidivă poscondamnatorie, prev. de art. 37 lit.

a) C. pen. Primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare aplicată inculpatului B.L.D. prin sentința penală nr. 732/2011, pronunțată

de către Judecătoria Buzău în Dosarul nr. 11559/200/2011, definitivă la data de

20 octombrie 2011, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe termen

de încercare de 4 ani, inculpatul comițând cele două infracțiuni în cursul termenului

de încercare.

Față de toate aceste date ce caracterizează

infracțiunile comise și persoana inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia la

pedeapsa de 6 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și la pedeapsa de

8 luni închisoare pentru infracțiunea de port, fără drept, a cuțitului, prev. de

art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 320

1

C. proc. pen. Raportat la pedeapsa principală aplicată

inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, s-a aplicat acestuia

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată

după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 35 C. pen. inculpatul

va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen.

În

baza art. 86 alin. (1) raportat la art. 83 alin. (1) C.

pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de

2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.L.D. prin sentința penală

nr. 732/2011 pronunțată de către Judecătoria Buzău în Dosarul nr. 11559/200/2011,

definitivă la data de 20 octombrie 2011, inculpatul urmând să execute această pedeapsă

alături de pedeapsa de 6 ani închisoare, în total 8 ani și 6 luni închisoare și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a doua și

lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat, pedeapsă ce se execută, în conformitate cu art. 71 C. pen. pe durata executării

pedepsei principale.

În

baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv

a inculpatului B.D.L. motivat de faptul că subzistă temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii preventive, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe

care l-ar constitui lăsarea în libertate a inculpatului.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea

și arestul preventiv de la 5 noiembrie 2012 la zi în prezenta cauză precum și perioada

arestului preventiv din 17 octombrie 2010 - 6 decembrie 2010, astfel cum rezultă

din sentința penală nr. 732/2011.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului

ce a fost folosit de către inculpat la săvârșirea infracțiunii depus la instanța

de judecată odată cu dosarul cauzei, astfel cum este descris din dosarul de urmărire

penală și rezultă din planșele fotografice.

În

latura civilă s-a reținut că partea vătămată Z.V. s-a constituit

parte civilă cu suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli materiale pe perioada

spitalizării (alimentație, medicamente, pansamente, îngrijirea de care a avut nevoie

acasă) și 5.000 RON daune morale. De asemenea, a solicitat să fie despăgubit cu

veniturile pe care le-ar fi putut realiza din luna septembrie 2012 și până la data

când se va putea angaja, respectiv 1.500 RON lunar. A susținut că nu a putut lucra

în această perioadă, că era lucrător în construcții unde presta munca fără un contract

de angajare.

Inculpatul a fost de acord să despăgubească

partea vătămată cu sumele de 2.000 RON și 5.000 RON, mai puțin cele legate de veniturile

pe care le-ar fi putut realiza motivând faptul că partea civilă nu lucra în mod

constant.

La solicitarea părții civile au fost audiați

martorii C.V.V. și Z.P. Potrivit declarațiilor acestor martori a rezultat că partea

civilă lucra în construcții la data când a fost victima agresiunii, în calitate

de muncitor necalificat. Martorul C.V.V. a susținut că în perioada de vară îl plătea

pe inculpat ca ziler în construcții cu 1.200 - 1500 RON, însă pe perioada de iarnă

lucrările au fost la jumătate din valoarea aferentă perioadei din anotimpul cald.

De asemenea, martora Z.P., mătușa părții civile, a susținut că acesta a lucrat o

perioadă mare de timp în construcții, că nu a mai putut presta astfel de activități

de la data comiterii faptelor.

Tribunalul, coroborând mijloacele de probă

administrate cu privire la solicitarea părții civile de a fi obligat inculpatul

la plata unei sume de bani lunar cu caracter de despăgubire de la data comiterii

faptei până la data când va putea realiza venituri, a reținut că această cerere

este întemeiată în parte. Partea civilă nu a depus la dosar înscrisuri din care

să rezulte veniturile pe care le obținea din activitățile presate în construcții,

deși a susținut că a lucrat și în calitate de angajat. Raportat la declarațiile

martorilor, la perioada zilelor de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din conținutul

certificatului medico-legal (35-40 de zile), la faptul că partea civilă nu a făcut

dovezi din care să rezulte că a suferit, ca urmare a faptei comise de către inculpat,

o pierdere a capacității de muncă, dar și la împrejurarea că perioada în care partea

civilă nu a putut lucra în construcții a fost una în care veniturile ce se puteau

realiza erau reduse la jumătate față de perioada verii (când partea civilă realiza

1.500 RON în cursul unei luni), tribunalul l-a obligat pe inculpatul B.D.L. la plata

sumei de 4.000 RON pe perioada de la data comiterii infracțiunii, septembrie 2013

până la data pronunțării prezentei sentințe, respectiv câte 700 RON lunar și 500

RON pentru luna septembrie.

Față de aceste considerente, în raport

de dispozițiile art. 998, 999 C. civ., art. 14 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul

B.D.L. la 6.000 RON despăgubiri materiale și 5.000 RON daune morale către partea

civilă Z.V.

În

conformitate cu art. 133 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 inculpatul

B.D.L. a fost obligat la 2.380,03 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean

de Urgență Buzău reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea

părții vătămate Z.V. în perioada 22 septembrie - 2 octombrie 2012.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.

76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice

Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii

profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În

baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la

1.250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 500 RON onorariu apărători din

oficiu la urmărirea penală și instanța de fond, 85 RON taxă expertiză psihiatrică

și 150 RON onorariu apărător pentru partea vătămată Z.V.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând casarea în parte a acesteia

și reducerea cuantumului pedepsei ce i s-a aplicat, pe care a considerat-o prea

aspră.

Apelantul a susținut că se impunea să i

se aplice circumstanțe atenuante din cele prev. de art. 74 și 76 C. pen., întrucât

acesta a recunoscut în tot fapta reținută în sarcina sa, ceea ce impunea aplicarea

unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 85 din 25 aprilie

2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul B.L.D. împotriva sentinței penale 44 din 26 februarie 2013

a Tribunalului Buzău.

În

baza art. 383 rap. la art. 350 C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. a dedus detenția preventivă

de la 05 noiembrie 2012 la zi, precum și perioada executată în baza sentinței penale

nr. 732/2011 a Judecătoriei Buzău de la 17 octombrie 2010 la 06 decembrie 2010.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

a avut în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Infracțiunea de tentativă de omor prev.

de art. 20 rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. rezultă din ansamblul probelor

administrate în cauză, inclusiv din recunoașterea inculpatului, în condițiile

art. 320 C. proc. pen., iar încadrarea juridică dată acestei fapte este legală,

ca și pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1), pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

faptă comisă în concurs real prev. de art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că în mod just a

reținut prima instanță că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatotrie

prev. de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece anterior a fost condamnat la 2 ani și

6 luni închisoare, cu suspendare sub supraveghere, prin sentința penală nr. 732/2011

a Judecătoriei Buzău, definitivă la 20 octombrie 2011, astfel impunându-se revocarea

suspendării executării acestei pedepse, conform art. 86 alin. (1) rap. la art. 83

alin. (1) C. pen., pedeapsă fiind cumulată cu cea aplicată pentru faptele deduse

prezentei judecăți.

La individualizarea pedepsei pentru faptele

deduse judecății, instanța a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 71

C. pen., combinat cu art. 52 din același cod, în condițiile în care inculpatul a

comis o faptă gravă, de tentativă de suprimarea intenționată a vieții unui om, în

condiții agravante și în stare de recidivă ceea ce a impus aplicarea unei pedepse

privative de libertate, în regim de detenție, care să asigure scopul preventiv -

educativ și sancționator al pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul B.L.D.,

solicitând

admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate, considerând că instanța de

apel, în mod greșit nu a făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 74 și

art. 76 C. pen. și, de asemenea, nu a aplicat dispozițiile art. 320 C. proc.

pen.

Analizând cauza atât sub aspectul motivelor

de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel

este legală și temeinică și constată recursul declarat de către inculpatul B.L.D.

ca fiind nefondat.

Cu privire la critica invocată de către

recurentul inculpat, referitoare la greșita manieră de individualizare a pedepsei

realizată de către instanța de apel prin decizia atacată, se constată că potrivit

vechiului text al art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse

casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Începând cu data intrării în vigoare a

Legii nr. 2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. (1) pct. 15 al

legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când „s-au

aplicat pedepse in alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul

textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei

aplicate de către instanță.

Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013,

dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară

intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs

de judecată în recurs, inclusiv celor aflate in termenul de declarare a recursului.

Per a contrario, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele

de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 - 15 februarie 2013 - se aplică

dispozițiile privind cazurile de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În

speță, se constată că recurentul inculpat B.L.D. a declarat

recurs împotriva unei decizii penale pronunțate de către Curtea de Apel Ploiești

în apel, la 25 aprilie 2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în

raport de conținutul textelor art. 385

9

C. proc. pen. astfel cum au fost

modificate prin art. (1) din Legea nr. 2/2013.

Având în vedere natura criticii invocate

de către inculpat, anume greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanța

de apel, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare

întemeiat pe dispozițiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen., modificate prin Legea

nr. 2/2013.

De asemenea, se are în vedere și împrejurarea

că recursul examinat nu se circumscrie dispozițiilor art. 385 alin. (3) C.

proc. pen., decizia atacată fiind pronunțată în faza procesuală a apelului.

Prin urmare, în raport de aspectele anterior

menționate, se constată că susținerea invocată de către inculpat - privind greșita

individualizare a pedepsei de către instanța de apel - nu se circumscrie cazului

de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., precum și niciunui alt caz

de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen.

Fată de aceste considerente, constatând

că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind și motivată corespunzător,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.D. împotriva

deciziei penale nr. 85 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 17 octombrie 2010 la 06 decembrie

2010 și de la 05 noiembrie 2012 la 08 octombrie 2013.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

vor fi suportate de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.L.D. împotriva deciziei penale nr. 85 din 25 aprilie 2013 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 17 octombrie 2010 la 06 decembrie

2010 și de la 05 noiembrie 2012 la 08 octombrie 2013.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 08 octombrie 2013.