ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3038/2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.L.D., împotriva deciziei penale nr. 85 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpatul B.L.D., aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul M., județul Dâmbovița, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 86 4 alin. (1) rap. la art. 83 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 732/2011 a Judecătoriei Buzău, urmând ca, în total, acesta să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. Conform disp. art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv de la 5 noiembrie 2012 la zi în prezenta cauză, precum și perioada arestului preventiv din 17 octombrie 2010 până la 6 decembrie 2010, conform sentinței penale nr. 732/2011.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău din 18 decembrie 2012 dat în dosarul de urmărire penală nr. 732/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B.L.D. pentru comiterea următoarelor infracțiuni: - tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - port fără drept de cuțit, prev. de art. 2 alin. (1), pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că în seara de 22 septembrie 2012, în jurul orelor 20:25 în timp ce se afla în zona magazinului SC B.C.

SRL din Buzău, a purtat fără drept un cuțit cu care i-a aplicat părții vătămate Z.V. patru lovituri în diverse zone ale corpului, printre care și zona abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie. Prezent la termenul de judecată din 19 februarie 2013, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., declarând că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, și le însușește, nu solicită administrarea altor mijloace de probă și nu dorește să dea altă declarație în afara celei de la urmărirea penală. Tribunalul, a admis judecata cauzei în conformitate cu art. 320 1 C. proc.

pen., reținând că sunt îndeplinite condițiile legale, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale nefiind contestate de către inculpat. Analizând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 22 septembrie 2012, partea vătămată Z.V. s-a întâlnit, după programul de lucru, în jurul orelor 19:15 cu inculpatul B.D.L. și martorul C.M.G. în fața magazinului SC B.C. SRL din Cartierul M.V., orașul Buzău. Cei trei au stat de vorbă aproximativ 15 minute, timp în care inculpatul i-a solicitat părții vătămate 3 țigări, aspect ce l-a determinat pe acesta din urmă să afirme „uite a dracului piticanie câte țigări bagă în ea." După ce s-au despărțit, inculpatul a fost nemulțumit de atitudinea părții vătămate și de felul în care aceasta a vorbit, astfel încât, după ce a luat de acasă un cuțit de bucătărie (cu lungimea de 26 cm) și o bâtă de baseball, inculpatul B.D.L.

s-a deplasat din nou în zona magazinului în care discutase anterior cu partea vătămată. Inculpatul i-a solicitat martorului C.M.G. să îl contacteze telefonic pe Z.V., rugându-l să vină la magazinul din str. S., fără a-i preciza motivul. Între inculpat și partea vătămată a avut loc o agresiune, la scurt timp după ce partea vătămată a fost contactată telefonic, în timpul căreia inculpatul i-a aplicat părții vătămate 4 lovituri cu cuțitul în diverse zone ale corpului, cauzându-i leziuni ce au necesitat internarea în Spitalul Județean de Urgență Buzău. Partea vătămată a fost internată în spital în perioada 22 septembrie - 2 octombrie 2012 cu diagnosticul „agresiune; plăgi înjunghiate abdominale penetrante cu perforație de intestin subțire și disfuncție de mușchi drept abdominal; plagă lombară stângă; plagă coapsă stângă." Potrivit certificatului medico-legal din 2 octombrie 2012, eliberat de S.J.M.L.

Buzău, leziunile traumatice prezentate de către partea vătămată au putut fi produse cu un corp tăietor (posibil cuțit sau orice alt obiect asemănător), leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie. Faptele inculpatului, astfel cum au fost reținute au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor C.M.G., C.A.C., A.B., Z.I.R., coroborat cu declarațiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptelor. În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de port fără drept de cuțit, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și tentativă al omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea de omor calificat a fost determinată de modul în care a acționat inculpatul, într-un loc public, aplicându-i părții vătămate mai multe lovituri cu cuțitul, acestea cauzându-i plăgi înjunghiate abdominale penetrante cu perforație de intestin subțire și disfuncție de mușchi drept abdominal. Consecința acestor lovituri a fost aceea a punerii în primejdie a vieții părții vătămate, care a fost salvat ca urmare a intervenției medicilor. Deși a recunoscut comiterea faptelor și a fost de acord cu mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi, inculpatul a susținut că a fost provocat de către partea vătămată, că a fost la rândul său lovit, aspecte ce nu au rezultat din analiza actelor și lucrărilor dosarului.

Tribunalul a reținut că inculpatul, asistat de către apărătorul ales nu a solicitat schimbarea încadrări juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată ori administrarea altor mijloace de probă în afara celor aflate la dosar, a invocat aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., astfel încât apărarea inculpatului a fost analizată în aceste limite impuse de dispozițiile legale. Așa cum s-a reținut, inculpatul a fost cel care, după ce a procurat cuțitul și bâta de baseball, a făcut demersuri ca partea vătămată să fie prezentă la locul unde s-a produs agresiunea. Discuțiile purtate anterior lovirii părții vătămate de către inculpat nu au putut fi reținute ca având aptitudinea de a produce inculpatului o puternică tulburare sau emoție, printr-o atingere gravă a demnității sau altă acțiune ilicită gravă, astfel încât nu pot fi reținute dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

cu privire la circumstanța atenuantă a provocării. La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, datele ce caracterizează persoana inculpatului precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. La stabilirea în concret a gradului de pericol social al infracțiunilor comise s-au reținut modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, precum și conduita și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Inculpatul a exercitat asupra victimei mai multe acțiuni agresive constând în lovituri repetate cu cuțitul, aspect ce imprimă infracțiunii un caracter grav. Pericolul social ridicat al tentativei la infracțiunea de omor calificat mai rezultă și din manifestarea de violență deosebită a inculpatului, acesta acționând după ce partea vătămată a fost chemată de la domiciliu. Totodată, s-a reținut că inculpatul a folosit în exercitarea violențelor asupra victimei un obiect apt de a provoca leziuni grave iar acțiunile s-au îndreptat asupra unei zone vitale a corpului. S-a avut în vedere faptul că inculpatul este tânăr, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, acesta a prezentat, la examinarea de către comisia medicală, „tulburare de personalitate emoțional-instabilă tip impulsiv; retard mintal ușor; utilizare nocivă a alcoolului.

S-a apreciat de către comisia medicală că inculpatul a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei. S-a mai avut în vedere de asemenea, că inculpatul a comis cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în prezenta cauză, în stare de recidivă poscondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen. Primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.L.D. prin sentința penală nr. 732/2011, pronunțată de către Judecătoria Buzău în Dosarul nr. 11559/200/2011, definitivă la data de 20 octombrie 2011, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe termen de încercare de 4 ani, inculpatul comițând cele două infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Față de toate aceste date ce caracterizează infracțiunile comise și persoana inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. și la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de port, fără drept, a cuțitului, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.

Raportat la pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, s-a aplicat acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 35 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.L.D. prin sentința penală nr. 732/2011 pronunțată de către Judecătoria Buzău în Dosarul nr. 11559/200/2011, definitivă la data de 20 octombrie 2011, inculpatul urmând să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 6 ani închisoare, în total 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se execută, în conformitate cu art. 71 C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B.D.L. motivat de faptul că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar constitui lăsarea în libertate a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestul preventiv de la 5 noiembrie 2012 la zi în prezenta cauză precum și perioada arestului preventiv din 17 octombrie 2010 - 6 decembrie 2010, astfel cum rezultă din sentința penală nr. 732/2011. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului ce a fost folosit de către inculpat la săvârșirea infracțiunii depus la instanța de judecată odată cu dosarul cauzei, astfel cum este descris din dosarul de urmărire penală și rezultă din planșele fotografice.

În latura civilă s-a reținut că partea vătămată Z.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli materiale pe perioada spitalizării (alimentație, medicamente, pansamente, îngrijirea de care a avut nevoie acasă) și 5.000 RON daune morale. De asemenea, a solicitat să fie despăgubit cu veniturile pe care le-ar fi putut realiza din luna septembrie 2012 și până la data când se va putea angaja, respectiv 1.500 RON lunar. A susținut că nu a putut lucra în această perioadă, că era lucrător în construcții unde presta munca fără un contract de angajare. Inculpatul a fost de acord să despăgubească partea vătămată cu sumele de 2.000 RON și 5.000 RON, mai puțin cele legate de veniturile pe care le-ar fi putut realiza motivând faptul că partea civilă nu lucra în mod constant.

La solicitarea părții civile au fost audiați martorii C.V.V. și Z.P. Potrivit declarațiilor acestor martori a rezultat că partea civilă lucra în construcții la data când a fost victima agresiunii, în calitate de muncitor necalificat. Martorul C.V.V. a susținut că în perioada de vară îl plătea pe inculpat ca ziler în construcții cu 1.200 - 1500 RON, însă pe perioada de iarnă lucrările au fost la jumătate din valoarea aferentă perioadei din anotimpul cald. De asemenea, martora Z.P., mătușa părții civile, a susținut că acesta a lucrat o perioadă mare de timp în construcții, că nu a mai putut presta astfel de activități de la data comiterii faptelor. Tribunalul, coroborând mijloacele de probă administrate cu privire la solicitarea părții civile de a fi obligat inculpatul la plata unei sume de bani lunar cu caracter de despăgubire de la data comiterii faptei până la data când va putea realiza venituri, a reținut că această cerere este întemeiată în parte.

Partea civilă nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte veniturile pe care le obținea din activitățile presate în construcții, deși a susținut că a lucrat și în calitate de angajat. Raportat la declarațiile martorilor, la perioada zilelor de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din conținutul certificatului medico-legal (35-40 de zile), la faptul că partea civilă nu a făcut dovezi din care să rezulte că a suferit, ca urmare a faptei comise de către inculpat, o pierdere a capacității de muncă, dar și la împrejurarea că perioada în care partea civilă nu a putut lucra în construcții a fost una în care veniturile ce se puteau realiza erau reduse la jumătate față de perioada verii (când partea civilă realiza 1.500 RON în cursul unei luni), tribunalul l-a obligat pe inculpatul B.D.L.

la plata sumei de 4.000 RON pe perioada de la data comiterii infracțiunii, septembrie 2013 până la data pronunțării prezentei sentințe, respectiv câte 700 RON lunar și 500 RON pentru luna septembrie. Față de aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 998, 999 C. civ., art. 14 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.D.L. la 6.000 RON despăgubiri materiale și 5.000 RON daune morale către partea civilă Z.V. În conformitate cu art. 133 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 inculpatul B.D.L. a fost obligat la 2.380,03 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Buzău reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate Z.V.

în perioada 22 septembrie - 2 octombrie 2012. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 500 RON onorariu apărători din oficiu la urmărirea penală și instanța de fond, 85 RON taxă expertiză psihiatrică și 150 RON onorariu apărător pentru partea vătămată Z.V. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea în parte a acesteia și reducerea cuantumului pedepsei ce i s-a aplicat, pe care a considerat-o prea aspră.

Apelantul a susținut că se impunea să i se aplice circumstanțe atenuante din cele prev. de art. 74 și 76 C. pen., întrucât acesta a recunoscut în tot fapta reținută în sarcina sa, ceea ce impunea aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 85 din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.L.D. împotriva sentinței penale 44 din 26 februarie 2013 a Tribunalului Buzău. În baza art. 383 rap. la art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen.

a dedus detenția preventivă de la 05 noiembrie 2012 la zi, precum și perioada executată în baza sentinței penale nr. 732/2011 a Judecătoriei Buzău de la 17 octombrie 2010 la 06 decembrie 2010. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a avut în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare: Infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv din recunoașterea inculpatului, în condițiile art. 320 C. proc. pen., iar încadrarea juridică dată acestei fapte este legală, ca și pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1), pct. 1 din Legea nr. 61/1991, faptă comisă în concurs real prev. de art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că în mod just a reținut prima instanță că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatotrie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece anterior a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendare sub supraveghere, prin sentința penală nr. 732/2011 a Judecătoriei Buzău, definitivă la 20 octombrie 2011, astfel impunându-se revocarea suspendării executării acestei pedepse, conform art. 86 alin. (1) rap. la art. 83 alin. (1) C. pen., pedeapsă fiind cumulată cu cea aplicată pentru faptele deduse prezentei judecăți.

La individualizarea pedepsei pentru faptele deduse judecății, instanța a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 71 C. pen., combinat cu art. 52 din același cod, în condițiile în care inculpatul a comis o faptă gravă, de tentativă de suprimarea intenționată a vieții unui om, în condiții agravante și în stare de recidivă ceea ce a impus aplicarea unei pedepse privative de libertate, în regim de detenție, care să asigure scopul preventiv - educativ și sancționator al pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.L.D., solicitând admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate, considerând că instanța de apel, în mod greșit nu a făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

și, de asemenea, nu a aplicat dispozițiile art. 320 C. proc. pen. Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel este legală și temeinică și constată recursul declarat de către inculpatul B.L.D. ca fiind nefondat. Cu privire la critica invocată de către recurentul inculpat, referitoare la greșita manieră de individualizare a pedepsei realizată de către instanța de apel prin decizia atacată, se constată că potrivit vechiului text al art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. (1) pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când „s-au aplicat pedepse in alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță. Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate in termenul de declarare a recursului.

Per a contrario, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 - 15 februarie 2013 - se aplică dispozițiile privind cazurile de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege. În speță, se constată că recurentul inculpat B.L.D. a declarat recurs împotriva unei decizii penale pronunțate de către Curtea de Apel Ploiești în apel, la 25 aprilie 2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul textelor art. 385 9 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. (1) din Legea nr. 2/2013. Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanța de apel, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 pct. 14 C. proc.

pen., modificate prin Legea nr. 2/2013. De asemenea, se are în vedere și împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunțată în faza procesuală a apelului. Prin urmare, în raport de aspectele anterior menționate, se constată că susținerea invocată de către inculpat - privind greșita individualizare a pedepsei de către instanța de apel - nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., precum și niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Fată de aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind și motivată corespunzător, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.D.

împotriva deciziei penale nr. 85 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 octombrie 2010 la 06 decembrie 2010 și de la 05 noiembrie 2012 la 08 octombrie 2013. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi suportate de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.D. împotriva deciziei penale nr. 85 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 octombrie 2010 la 06 decembrie 2010 și de la 05 noiembrie 2012 la 08 octombrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 octombrie 2013.