ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1641/2014

Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 210 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, printre alții, a fost condamnat inculpatul N.I.S., după cum urmează: - la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. - la 1 an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 110 1 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, urmând a executa și această pedeapsă în regim de detenție, alături de pedeapsa rezultantă, în total 5 ani închisoare. Prin aceeași sentință s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestul preventiv pe perioada 8 iunie 2012-12 iunie 2012. S-a dispus aplicarea art. 71-art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Totodată, s-a dispus confiscarea următoarelor sume: 2.000 RON de la I.M.A.; 5.500 RON de la S.P.; 3.500 RON de la C.M.; 8.000 RON de la N.I.S.; 2.100 RON de la A.A.V., precum și a cântarului ridicat de la inculpatul N.I.S.

(proces-verbal de predare la Camera de Corpuri delicte a I.P.J. Buzău din 5 mai 2012). S-a mai dispus confiscarea și distrugerea substanțelor psihotrope și a celor cu efect psihoactiv ridicate de organul de urmărire penala și rămase după verificarea lor de Laboratorul Central de Analiza și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. (din Dosar nr. 106/D/P/2011). Inculpații din prezenta cauză au fost obligați Ia câte 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat (din care 400 RON fiecare onorariu aparitor oficiu la urmărire penala), iar pe inculpatul A.A.V. și la 400 RON onorariu aparitor oficiu la instanța. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin rechizitoriul D.l.l.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, nr. 106/D/P/2011 din 26 octombrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - I.M.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - S.P. și C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 8 din Legea nr. 39/3003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - A.A.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen.; - N.I.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Fiind audiați de instanță, inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost deduși judecății, nu au solicitat probe noi și au cerut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., referitoare la procedura simplificată de judecată. Tribunalul, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, a reținut următoarea situație de fapt: Având informații că, un tânăr ce locuia în cartierul D. din municipiul Buzău, oferă spre vânzare canabis, s-a dispus de procuror autorizarea unui investigator sub, acoperire sub identitatea de „P.M.” și a colaboratorului „U.V.” pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă.

În baza autorizării, a fost identificat inculpatul I.M.A. de la care cei doi au cumpărat în zilele de 29 noiembrie 2011, 6 decembrie 2011 și 10 ianuarie 2012 câte un gram de canabis (stabilita substanță în urma efectuării unei constatări tehnico-știirițifice) cu prețul de 65 RON. S-a solicitat Tribunalului emiterea unei autorizații pentru înregistrarea convorbirilor purtate de acesta, ocazie cu care s-a stabilit că acesta este implicat în această activitate ilegală de vânzare de canabis către mai multe persoane. Această activitate a fost confirmată și de inculpatul C.M. care, audiat fiind de procuror la 8 iunie 2012, a declarat ca a cumpărat de la inculpatul I.M.A. canabis cu prețul de 60 RON gramul.

În lunile noiembrie și decembrie 2011, inculpatul I.M.A. s-a asociat cu inculpatul S.P. pe care îl cunoștea de când au fost colegi la Liceul A. din Buzău, pentru ca, acesta din urmă să procure „etnobotanice” (produse susceptibile a avea efecte psihoactive, interzise prin Legea nr. 194/2011) din București, acesta fiind student la Facultatea de Agricultura, inculpatul I.M.A. urmând a le comercializa în Buzău. La această activitate a aderat, în luna martie 2012 și inculpatul C.M., absolvent al aceluiași liceu, consumatorii fiind tineri cu vârste între 14 și 25 ani. Substanțele erau procurate atât din București cât și de pe internet prin intermediul societăților de curierat rapid (în principal de la inculpatul S.A.R.

din Cluj Napoca ce-și afișa ofertele pe sit-ul „E.L.”). Cei trei Ie ambalau la locuințele lor în pliculețe de cate 0,25 grame după care, în baza comenzilor telefonice de la consumatori, Ie livrau tinerilor în cafenele, baruri, cu prețul de 20 RON. În data de 26 aprilie 2012, în baza ordonanței procurorului, s-a procedat la efectuarea unei livrări supravegheate, cu substituirea totală a produsului, pentru un colet livrat inculpatului I.M.A. de inculpatul S.A.R., prin intermediul societății de curierat rapid F.C.E. Materia substituită a fost înaintată Laboratorului Central de Analiza și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., ocazie cu care s-a constatat că substanțele din produs făceau parte din clasa cannabinoizilor sintetici, substanțe psihoactive.

La data de 8 iunie 2012 s-a efectuat o percheziție la locuința inculpatului C.M., ocazie cu care au fost găsite și ridicate mai multe pliculețe cu fragmente vegetate, iar în urma raportului de constatare din 19 iunie 2012 au fost puși în evidenta compuși ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici, acestea fiind substanțe psihoactive. Aceleași substanțe au fost găsite și la locuința inculpatului S.P., dar și înscrisuri ce vizează coletele comandate și primite, plățile făcute (înscrisuri asemănătoare fiind descoperite și la locuința lui C.M.). La data de 26 aprilie 2012, organele de poliție s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul N.I.S. oferă spre vânzare droguri de risc pe raza municipiului Buzău.

Cercetările ulterioare au stabilit ca acesta, în intervalul aprilie-mai 2012 a procurat de pe internet, de la furnizorul F.D., de mai multe ori, substanța M., prin intermediul societății de curierat rapid F.C.E. Prețul de cumpărare era de 30-35 RON/gram. După ridicarea coletelor, acesta ambala substanța în pliculețe de cate 0,5 grame sau 1 gram cu ajutorul unui cântar pentru bijuterii după care le vindea cu 50-55 RON gramul. În baza ordonanței procurorului, la 26 aprilie 2012, s-a procedat la o livrare supravegheată, cu substituirea totală a produsului, pentru două colete expediate inculpatului N.I.S. de AF N.S., iar în urma verificării lor s-a stabilit ca fragmentele vegetale virate conțin substanțe ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici.

În urma efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului N.I.S. organele de poliție au găsit și ridicat un cântar electronic și mai multe pliculețe cu astfel de substanțe, precum și o plantă de canabis (conform raportului de constatare din 10 iulie 2012, cu privire la care, inculpatul a declarat că a cumpărat de pe internet 5 semințe din care doar una a rodit, urmând a o folosi pentru consumul propriu). La data de 8 iunie 2012, organele de poliție au efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului A.A.V., ocazie cu care au găsit zeci de pliculețe cu substanțe vegetale, având inscripționate denumiri specifice etnobotanicelor precum și 150 pliculețe transparente goale. În urma efectuării constatării tehnico-științifice, s-a stabilit ca fragmentele vegetale conțin substanțe ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici.

S-a reținut că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, iar declarațiile lor se coroborează cu declarațiile martorilor P.A.C., G.S.C., T.V., B.I., G.V., C.F., S.V., S.V.A., C.M.A., G.G. și S.D.I., care, fie au cumpărat etnobotanice de la inculpați, fie știau de la prieteni de ai lor că inculpații se ocupa cu vânzarea unor astfel de produse. Aceștia au cunoscut efectele produse de aceste substanțe, pentru că le-au consumat (precizează acest lucru în declarațiile date), respectiv halucinații, euforie. Prima instanță a constatat că, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 efecte psihoactive, unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență, fizică sau psihică.

Conform art. 16 din Legea nr. 194/2011, (1) Fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 143/2000, (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar potrivit art. 4 alin. (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă. Art. 8 din Legea nr. 39/2003 sancționează inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, cu pedeapsa de la art. 323 C. pen.

Astfel, prima instanță a constatat că în drept, faptele săvârșite de I.M.A. [constând în aceea că, în perioada noiembrie 2011-ianuarie 2012, a procurat, deținut și vândut canabis pe raza municipiului Buzău și s-a asociat la începutul anului 2012 cu S.P., C.M. în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1), derulând operații cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a avea autorizație legală] întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen și art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele săvârșite de inculpații S.P. și C.M. (de a se asocia cu toți ceilalți inculpați la începutul anului 2012 și de a comercializa produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a avea autorizație legala) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. și art. 8 din Legea nr. 39/3003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prima instanță a reținut că inculpatul A.A.V. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen (a comercializat produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a avea autorizație legală), iar N.I.S.

se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen (constând comercializare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a avea autorizație legală și deținerea de canabis pentru consum propriu), fapte săvârșite la începutul anului 2012. Reținând vinovăția inculpaților, instanța de fond a dispus condamnarea acestora, având în vedere și împrejurarea că, spre deosebire de ceilalți inculpați, inculpatul N.I.S., începând cu anul 2007, a încălcat de mai multe ori legea penală. Astfel, în 2008, s-a luat față de acestă măsură educativă a libertății supravegheate pentru infracțiunea de furt calificat, după care, în 2008 a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare tot pentru furt calificat cu suspendare condiționată.

În 2010 a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, aceste noi infracțiuni fiind săvârșite în termenul de încercare stabilit anterior, iar în perioada 2008-2009 a mai fost sancționat administrativ cu amenzi de 3 ori tot pentru furt calificat. Raportat la cuantumul sancțiunilor anterioare, la perseverența infracțională a inculpatului care nu a înțeles nimic din sancțiunile anterioare, raportat și la pedepsele aplicate celorlalți inculpați, prima instanță a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 2 ani este pe deplin justificată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, N.I.S., care a criticat sentința apelată pentru netemeinicie, arătând în esență, că această cale de atac exercitată vizează numai individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, care, în opinia sa, au fost greșit realizate de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 60 din 25 martie 2013 , pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.I.S., împotriva sentinței penale nr. 210 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău. Apelantul-inculpat a fost obligă pe la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, precum și a modalității de executare a acesteia, prima instanță a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanță gradului de pericol social în concret al faptei comise, circumstanțelor reale în care acesta a săvârșit fapta, consecințele produse și circumstanțelor personale ale acestuia, motivând amplu și convingător atât cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, cât și modalitatea de executare a acesteia.

Astfel, contrar opiniei inculpatului, a fost avut în vedere gradul de pericol concret al faptelor comise, dedus din cuantumul pedepselor aplicate, de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare, în contextul în care s-a reținut și cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa principală astfel rezultată în urma concursului de infracțiuni fiind de 2 ani închisoare. Instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a normei penale. Astfel, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, față de inculpat a fost luată în anul 2008 măsura educativă a libertății supravegheate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și tot în acest an a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În perioada 2008-2009 a mai fost sancționat administrativ cu amenzi de trei ori tot pentru comiterea unor infracțiuni de furt, iar în anul 2010 a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, pentru comiterea aceluiași gen de fapte, pedeapsă suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, prezentele infracțiuni fiind comise în cursul acestui termen de încercare, fapt care a atras revocarea suspendării sub supraveghere a executării acestei pedepse de 3 ani închisoare, pedeapsă care se va executa alături de pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru faptele din prezenta cauză, pedeapsa finală fiind aceea de 5 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În raport de aceste considerente, Curtea a arătat ca nu pot fi reținute solicitările inculpatului, respectiv nu se pot aplică pedepse sub minimul special prevăzut de lege și nu se poate aplica nici sancțiunea administrativă invocată, cele stabilite de instanța de fond fiind de natură a asigura realizarea corespunzătoare a funcțiilor pedepsei, așa cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen. Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul N.I.S. a formulat, în termen legal, recursul de față și, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., a solicitat, reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, iar în urma contopirii, aplicarea unei pedepse rezultante de 4 ani închisoare, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, potrivit art. 86 1 C. pen.

anterior. Asupra recursului de față; Preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, la 25 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluției recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost substanțial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. (din 1969), care este legea procesual-penală aplicabilă recursului de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu, unuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei și suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condițiile art. 86 1 C. pen., nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi examinată în recurs. Urmare intrării în vigoare, la 1 februarie 2014, a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța verifică dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Înalta Curte constată că inculpatul N.I.S. a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză în timpul în care se afla în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată, în timpul minorității, prin sentința penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău. Potrivit art. 22 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. 1) Măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a C. pen. 2) În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe 6 perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.

3) În situația prevăzută la alin. (2), pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 6 săptămâni. 4) Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau alin. (3), după care: a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea; b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. pen., în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care: a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsă; b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durata egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta Ia data săvârșirii infracțiunii comise după majorat; 3) În cazul prevăzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul săvârșirii infracțiunii comise după majorat până la data judecării.

4) În cazul săvârșirii după majorat a două sau mai multor infracțiuni concurente se aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infracțiuni, după care se face aplicarea dispozițiilor alin. (2). (5) Pedeapsa stabilită potrivit dispozițiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere. Înalta Curte, analizând actele și lucrările din dosar și constatând că inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare în timpul minorității, pedeapsă a cărei executare fusese suspendată sub supraveghere, în condițiile art. 110 1 C. pen., va revoca această suspendare potrivit art. 110 1 alin. (2) C. pen., și o va înlocui potrivit art. 22 din Legea nr. 187/20212, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 115 pct. 2 lit. a) C. pen. Referitor la pedeapsa din prezenta cauză, Înalta Curte, văzând prevederile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 și art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului N.I.S. pedeapsa închisorii de 2 ani, majorată cu 1 an, acesta având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. Pentru considerentele expuse urmează a se admite recursul declarat de inculpatul N.I.S. împotriva deciziei penale nr. 60 din 25 martie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Va fi casată decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 210 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Buzău și, în rejudecare: Va fi înlăturată aplicarea art. 110 1 alin. (2) C. pen. În baza art. 22 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 187/2012 se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului N.I.S. prin sentința penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, care va fi înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 115 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 și art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. se va aplica inculpatului N.I.S.

pedeapsa închisorii de 2 ani majorată cu 1 an, acesta având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. Se va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. Va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 8 iunie 2012 la 12 iunie 2012. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. Onorariul apărătorului, desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul N.I.S. împotriva deciziei penale nr. 60 din 25 martie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 210 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Buzău și, rejudecând: Înlătură aplicarea art. 110 1 alin. (2) C. pen. În baza art. 22 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 187/2012 revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului N.I.S. prin sentința penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, pe care o înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 115 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 și art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. aplică inculpatului N.I.S. pedeapsa închisorii de 2 ani majorată cu 1 an, acesta având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 8 iunie 2012 la 12 iunie 2012. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2014.