ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1641/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1641/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând

asupra cauzei de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210 din

19 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, printre alții,

a fost condamnat inculpatul N.I.S., după cum urmează:

- la 2 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b)

C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

C. proc. pen.

- la 1 an

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art.

33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul

art. 110

1

alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei, de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, urmând a executa și

această pedeapsă în regim de detenție, alături de pedeapsa rezultantă, în total

5 ani închisoare.

Prin aceeași

sentință s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestul preventiv pe

perioada 8 iunie 2012-12 iunie 2012.

S-a dispus

aplicarea art. 71-art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege.

Totodată, s-a

dispus confiscarea următoarelor sume: 2.000 RON de la I.M.A.; 5.500 RON de la S.P.;

3.500 RON de la C.M.; 8.000 RON de la N.I.S.; 2.100 RON de la A.A.V., precum și

a cântarului ridicat de la inculpatul N.I.S. (proces-verbal de predare la

Camera de Corpuri delicte a I.P.J. Buzău din 5 mai 2012).

S-a mai

dispus confiscarea și distrugerea substanțelor psihotrope și a celor cu efect

psihoactiv ridicate de organul de urmărire penala și rămase după verificarea

lor de Laboratorul Central de Analiza și Profil al Drogurilor din cadrul

I.G.P.R. (din Dosar nr. 106/D/P/2011).

Inculpații

din prezenta cauză au fost obligați Ia câte 2.000 RON cheltuieli judiciare

către stat (din care 400 RON fiecare onorariu aparitor oficiu la urmărire

penala), iar pe inculpatul A.A.V. și la 400 RON onorariu aparitor oficiu la

instanța.

Pentru a

hotărî astfel instanța a reținut că prin rechizitoriul D.l.l.C.O.T., Biroul

Teritorial Buzău, nr. 106/D/P/2011 din 26 octombrie 2012, s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpaților:

- I.M.A. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 alin. (1) din Legea nr.

194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 8 din Legea nr. 39/2003

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.P. și C.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr.

194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 8 din Legea nr. 39/3003

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- A.A.V.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011

cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen.;

- N.I.S.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fiind audiați

de instanță, inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au

fost deduși judecății, nu au solicitat probe noi și au cerut aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., referitoare la procedura simplificată de

judecată.

Tribunalul,

analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, a reținut următoarea

situație de fapt:

Având

informații că, un tânăr ce locuia în cartierul D. din municipiul Buzău, oferă

spre vânzare canabis, s-a dispus de procuror autorizarea unui investigator sub,

acoperire sub identitatea de „P.M.” și a colaboratorului „U.V.” pentru

descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de

probă. În baza autorizării, a fost identificat inculpatul I.M.A. de la care cei

doi au cumpărat în zilele de 29 noiembrie 2011, 6 decembrie 2011 și 10 ianuarie

2012 câte un gram de canabis (stabilita substanță în urma efectuării unei

constatări tehnico-știirițifice) cu prețul de 65 RON.

S-a solicitat

Tribunalului emiterea unei autorizații pentru înregistrarea convorbirilor

purtate de acesta, ocazie cu care s-a stabilit că acesta este implicat în

această activitate ilegală de vânzare de canabis către mai multe persoane.

Această

activitate a fost confirmată și de inculpatul C.M. care, audiat fiind de

procuror la 8 iunie 2012, a declarat ca a cumpărat de la inculpatul I.M.A.

canabis cu prețul de 60 RON gramul.

În lunile

noiembrie și decembrie 2011, inculpatul I.M.A. s-a asociat cu inculpatul S.P.

pe care îl cunoștea de când au fost colegi la Liceul A. din Buzău, pentru ca,

acesta din urmă să procure „etnobotanice” (produse susceptibile a avea efecte

psihoactive, interzise prin Legea nr. 194/2011) din București, acesta fiind

student la Facultatea de Agricultura, inculpatul I.M.A. urmând a le

comercializa în Buzău.

La această

activitate a aderat, în luna martie 2012 și inculpatul C.M., absolvent al

aceluiași liceu, consumatorii fiind tineri cu vârste între 14 și 25 ani.

Substanțele

erau procurate atât din București cât și de pe internet prin intermediul

societăților de curierat rapid (în principal de la inculpatul S.A.R. din Cluj

Napoca ce-și afișa ofertele pe sit-ul „E.L.”). Cei trei Ie ambalau la

locuințele lor în pliculețe de cate 0,25 grame după care, în baza comenzilor

telefonice de la consumatori, Ie livrau tinerilor în cafenele, baruri, cu

prețul de 20 RON.

În data de 26

aprilie 2012, în baza ordonanței procurorului, s-a procedat la efectuarea unei

livrări supravegheate, cu substituirea totală a produsului, pentru un colet

livrat inculpatului I.M.A. de inculpatul S.A.R., prin intermediul societății de

curierat rapid F.C.E. Materia substituită a fost înaintată Laboratorului

Central de Analiza și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., ocazie cu care

s-a constatat că substanțele din produs făceau parte din clasa cannabinoizilor

sintetici, substanțe psihoactive.

La data de 8

iunie 2012 s-a efectuat o percheziție la locuința inculpatului C.M., ocazie cu

care au fost găsite și ridicate mai multe pliculețe cu fragmente vegetate, iar

în urma raportului de constatare din 19 iunie 2012 au fost puși în evidenta

compuși ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici, acestea fiind

substanțe psihoactive.

Aceleași

substanțe au fost găsite și la locuința inculpatului S.P., dar și înscrisuri ce

vizează coletele comandate și primite, plățile făcute (înscrisuri asemănătoare

fiind descoperite și la locuința lui C.M.).

La data de 26

aprilie 2012, organele de poliție s-au sesizat din oficiu despre faptul că

inculpatul N.I.S. oferă spre vânzare droguri de risc pe raza municipiului

Buzău. Cercetările ulterioare au stabilit ca acesta, în intervalul aprilie-mai

2012 a procurat de pe internet, de la furnizorul F.D., de mai multe ori,

substanța M., prin intermediul societății de curierat rapid F.C.E. Prețul de

cumpărare era de 30-35 RON/gram.

După

ridicarea coletelor, acesta ambala substanța în pliculețe de cate 0,5 grame sau

1 gram cu ajutorul unui cântar pentru bijuterii după care le vindea cu 50-55 RON

gramul. În baza ordonanței procurorului, la 26 aprilie 2012, s-a procedat la o

livrare supravegheată, cu substituirea totală a produsului, pentru două colete

expediate inculpatului N.I.S. de AF N.S., iar în urma verificării lor s-a

stabilit ca fragmentele vegetale virate conțin substanțe ce fac parte din clasa

cannabinoizilor sintetici.

În urma

efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului N.I.S. organele de

poliție au găsit și ridicat un cântar electronic și mai multe pliculețe cu

astfel de substanțe, precum și o plantă de canabis (conform raportului de

constatare din 10 iulie 2012, cu privire la care, inculpatul a declarat că a

cumpărat de pe internet 5 semințe din care doar una a rodit, urmând a o folosi

pentru consumul propriu).

La data de 8

iunie 2012, organele de poliție au efectuat o percheziție la domiciliul

inculpatului A.A.V., ocazie cu care au găsit zeci de pliculețe cu substanțe

vegetale, având inscripționate denumiri specifice etnobotanicelor precum și 150

pliculețe transparente goale.

În urma

efectuării constatării tehnico-științifice, s-a stabilit ca fragmentele

vegetale conțin substanțe ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici.

S-a reținut

că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost

trimiși în judecată, iar declarațiile lor se coroborează cu declarațiile

martorilor P.A.C., G.S.C., T.V., B.I., G.V., C.F., S.V., S.V.A., C.M.A., G.G.

și S.D.I., care, fie au cumpărat etnobotanice de la inculpați, fie știau de la

prieteni de ai lor că inculpații se ocupa cu vânzarea unor astfel de produse.

Aceștia au

cunoscut efectele produse de aceste substanțe, pentru că le-au consumat

(precizează acest lucru în declarațiile date), respectiv halucinații, euforie.

Prima

instanță a constatat că, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 efecte

psihoactive, unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs,

atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea

sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale

funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări

de dependență, fizică sau psihică.

Conform art.

16 din Legea nr. 194/2011, (1) Fapta persoanei care, fără a deține autorizație

eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează operațiuni cu produse știind

că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie

infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea

unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Potrivit art.

2 din Legea nr. 143/2000, (1) Cultivarea, producerea, fabricarea,

experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în

vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,

transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind

circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3

la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar potrivit art. 4 alin. (1)

Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,

transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum

propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

Art. 8 din Legea

nr. 39/2003 sancționează inițierea sau constituirea ori aderarea sau

sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni,

care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, cu

pedeapsa de la art. 323 C. pen.

Astfel, prima

instanță a constatat că în drept, faptele săvârșite de I.M.A. [constând în

aceea că, în perioada noiembrie 2011-ianuarie 2012, a procurat, deținut și

vândut canabis pe raza municipiului Buzău și s-a asociat la începutul anului

2012 cu S.P., C.M. în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 16

alin. (1), derulând operații cu produse susceptibile de a avea efecte

psihoactive, fără a avea autorizație legală] întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen și art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele

săvârșite de inculpații S.P. și C.M. (de a se asocia cu toți ceilalți inculpați

la începutul anului 2012 și de a comercializa produse susceptibile de a avea

efecte psihoactive, fără a avea autorizație legala) întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu

aplicarea 41 alin. (2) C. pen. și art. 8 din Legea nr. 39/3003 cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Prima

instanță a reținut că inculpatul A.A.V. a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen

(a comercializat produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a avea

autorizație legală), iar N.I.S. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea 41 alin. (2)

C. pen și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen (constând comercializare de produse susceptibile de a avea efecte

psihoactive, fără a avea autorizație legală și deținerea de canabis pentru

consum propriu), fapte săvârșite la începutul anului 2012.

Reținând

vinovăția inculpaților, instanța de fond a dispus condamnarea acestora, având

în vedere și împrejurarea că, spre deosebire de ceilalți inculpați, inculpatul N.I.S.,

începând cu anul 2007, a încălcat de mai multe ori legea penală.

Astfel, în

2008, s-a luat față de acestă măsură educativă a libertății supravegheate

pentru infracțiunea de furt calificat, după care, în 2008 a fost condamnat la 1

an și 6 luni închisoare tot pentru furt calificat cu suspendare condiționată.

În 2010 a

fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, aceste noi

infracțiuni fiind săvârșite în termenul de încercare stabilit anterior, iar în

perioada 2008-2009 a mai fost sancționat administrativ cu amenzi de 3 ori tot

pentru furt calificat.

Raportat la

cuantumul sancțiunilor anterioare, la perseverența infracțională a inculpatului

care nu a înțeles nimic din sancțiunile anterioare, raportat și la pedepsele

aplicate celorlalți inculpați, prima instanță a apreciat că o pedeapsă

rezultantă de 2 ani este pe deplin justificată.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, N.I.S., care a

criticat sentința apelată pentru netemeinicie, arătând în esență, că această

cale de atac exercitată vizează numai individualizarea judiciară a pedepsei și

a modalității de executare, care, în opinia sa, au fost greșit realizate de

instanța de fond.

Prin decizia

penală nr. 60 din 25 martie 2013 , pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul N.I.S., împotriva sentinței penale nr. 210 din 19

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Apelantul-inculpat

a fost obligă pe la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a

decide astfel instanța de control judiciar a reținut că sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate inculpatului, precum și a modalității de

executare a acesteia, prima instanță a făcut o corectă adecvare a criteriilor

prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanță gradului de pericol social în

concret al faptei comise, circumstanțelor reale în care acesta a săvârșit

fapta, consecințele produse și circumstanțelor personale ale acestuia, motivând

amplu și convingător atât cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, cât și

modalitatea de executare a acesteia.

Astfel,

contrar opiniei inculpatului, a fost avut în vedere gradul de pericol concret

al faptelor comise, dedus din cuantumul pedepselor aplicate, de 2 ani

închisoare, respectiv 1 an închisoare, în contextul în care s-a reținut și

cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., pedeapsa principală astfel rezultată în urma concursului de

infracțiuni fiind de 2 ani închisoare.

Instanța de

fond a avut în vedere și faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a

normei penale.

Astfel, așa

cum rezultă din fișa de cazier judiciar, față de inculpat a fost luată în anul

2008 măsura educativă a libertății supravegheate pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat și tot în acest an a fost condamnat la 1 an și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În perioada

2008-2009 a mai fost sancționat administrativ cu amenzi de trei ori tot pentru

comiterea unor infracțiuni de furt, iar în anul 2010 a fost condamnat la

pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 734 din 11 august 2010 a

Judecătoriei Buzău, pentru comiterea aceluiași gen de fapte, pedeapsă

suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, prezentele

infracțiuni fiind comise în cursul acestui termen de încercare, fapt care a

atras revocarea suspendării sub supraveghere a executării acestei pedepse de 3

ani închisoare, pedeapsă care se va executa alături de pedeapsa de 2 ani

închisoare stabilită pentru faptele din prezenta cauză, pedeapsa finală fiind

aceea de 5 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În raport de

aceste considerente, Curtea a arătat ca nu pot fi reținute solicitările

inculpatului, respectiv nu se pot aplică pedepse sub minimul special prevăzut

de lege și nu se poate aplica nici sancțiunea administrativă invocată, cele

stabilite de instanța de fond fiind de natură a asigura realizarea

corespunzătoare a funcțiilor pedepsei, așa cum sunt prevăzute de art. 52 C.

pen.

Împotriva acestei

din urmă decizii inculpatul N.I.S. a formulat, în termen legal, recursul de

față și, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat, reindividualizarea pedepsei

pentru infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, iar

în urma contopirii, aplicarea unei pedepse rezultante de 4 ani închisoare, a

cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, potrivit art. 86

1

C. pen. anterior.

Asupra

recursului de față;

Preliminar, Înalta

Curte observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, la 25 martie 2013, deci

ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care s-a

operat o limitare semnificativă a devoluției recursului, reglementat ca a doua

cale de atac ordinară, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate,

iar altele au fost substanțial modificate sau au fost incluse în aria de

aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. (din 1969), care este legea procesual-penală aplicabilă

recursului de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a

finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei

căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Consacrând

efectul parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac

ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare

prevăzute în art. 385

9

alin. (1) din același cod.

Rezultă,

așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu

pot fi analizate decât motivele care se circumscriu, unuia dintre cazurile de

casare expres și limitativ reglementate în art. 385

9

alin. (1) C.

proc. pen.

Critica

inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei și suspendarea executării

acesteia sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen., nu intră

sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

17

2

C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14

al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop,

de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs

numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar

atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și

reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel

încât netemeinicia deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu

mai poate fi examinată în recurs.

Urmare

intrării în vigoare, la 1 februarie 2014, a noilor coduri (penal și de procedură

penală), instanța verifică dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C.

pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la

judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se

aplică legea mai favorabilă”.

Înalta Curte

constată că inculpatul N.I.S. a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză în

timpul în care se afla în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată, în timpul minorității,

prin sentința penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău.

Potrivit art.

22 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009

privind C. pen.

1) Măsura

suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru

infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare

a C. pen.

2) În cazul

în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin.

(1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa

închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru

educativ pe 6 perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de

3 ani.

3) În

situația prevăzută la alin. (2), pedeapsa amenzii a cărei executare a fost

suspendată se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de

săptămână pe o durată de 6 săptămâni.

4) Dacă în

termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni

comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune,

instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau alin.

(3), după care:

a) dacă noua

infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru

aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;

b) dacă noua

infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă

stabilită potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.

Potrivit art.

129 alin. (2) C. pen., în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una

în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul

minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după

majorat se stabilește o pedeapsă, după care:

a) dacă

măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsă;

b) dacă

măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se

aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durata egală cu cel puțin o

pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din

aceasta Ia data săvârșirii infracțiunii comise după majorat;

3) În cazul

prevăzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce

s-a executat din momentul săvârșirii infracțiunii comise după majorat până la

data judecării.

4) În cazul

săvârșirii după majorat a două sau mai multor infracțiuni concurente se aplică

mai întâi regulile referitoare la concursul de infracțiuni, după care se face

aplicarea dispozițiilor alin. (2).

(5) Pedeapsa

stabilită potrivit dispozițiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul

amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările din dosar și constatând că inculpatul a fost

condamnat la 3 ani închisoare în timpul minorității, pedeapsă a cărei executare

fusese suspendată sub supraveghere, în condițiile art. 110

1

C. pen.,

va revoca această suspendare potrivit art. 110

1

alin. (2) C. pen.,

și o va înlocui potrivit art. 22 din Legea nr. 187/20212, pentru punerea în aplicare

a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. cu măsura educativă a internării într-un

centru educativ pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 115 pct. 2 lit. a) C.

pen.

Referitor la

pedeapsa din prezenta cauză, Înalta Curte, văzând prevederile art. 22 alin. (4)

din Legea nr. 187/2012 și art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. va aplica

inculpatului N.I.S. pedeapsa închisorii de 2 ani, majorată cu 1 an, acesta

având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen.

Pentru

considerentele expuse urmează a se admite recursul declarat de inculpatul N.I.S.

împotriva deciziei penale nr. 60 din 25 martie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și familie.

Va fi casată

decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 210 din 19 decembrie

2012 a Tribunalului Buzău și, în rejudecare:

Va fi

înlăturată aplicarea art. 110

1

alin. (2) C. pen.

În baza art.

22 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 187/2012 se va revoca suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului N.I.S.

prin sentința penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, care va

fi înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o

durată de 3 ani, în condițiile art. 115 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art.

22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 și art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. se va

aplica inculpatului N.I.S. pedeapsa închisorii de 2 ani majorată cu 1 an,

acesta având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen.

Se va face

aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Va fi dedusă

din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de

la 8 iunie 2012 la 12 iunie 2012.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Onorariul

apărătorului, desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul N.I.S. împotriva deciziei penale nr. 60 din 25

martie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Casează

decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 210 din 19 decembrie

2012 a Tribunalului Buzău și, rejudecând:

Înlătură

aplicarea art. 110

1

alin. (2) C. pen.

În baza art.

22 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 187/2012 revocă suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului N.I.S.

prin sentința penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, pe care o

înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o

durată de 3 ani, în condițiile art. 115 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art.

22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 și art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen.

aplică inculpatului N.I.S. pedeapsa închisorii de 2 ani majorată cu 1 an,

acesta având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C.

pen.

Face

aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 8

iunie 2012 la 12 iunie 2012.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 14 mai 2014.