ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 857/2013

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 815 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de I. Tribunalul București - Secția a Ii-a penală, s-au dispus următoarele: I. În temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.R. , la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a si lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen, raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 9 luni închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., în condițiile disp. art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul B.R. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

în condițiile disp. art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile disp. art. 86 2 C. pen. socotiți, conform art. 86 2 pct. 2 C. pen. raportat la art. 82 alin. (3) C. pen., de la data când prezenta hotărâre a rămas definitivă. În temeiul disp. art. 86 3 alin. (1) și alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.R.

se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b. sa anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile lucrătoare,precum și întoarcerea; c. sa comunice și să justifice schimbarea locului de munca; d. sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta; e. sa desfășoare o activitate sau sa urmeze un curs de învățământ ori de calificare; f. sa nu intre în legătură cu inculpații R.V., V.F., R.M.P. În temeiul disp. art. 86 4 C. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul disp. art. 71 pct. 5 C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 04 aprilie 2011 - la 24 octombrie 2011. II. În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a si lit. b) C. pen., în condițiile disp.

art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a si lit. b) C. pen. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V. la pedeapsa de 1 an si 10 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen. în condițiile dispozițiilor art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.

în condițiile dispozițiilor art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. socotiți, conform dispozițiilor art. 86 2 alin. (2) C. pen. raportat la art. 82 alin. (3) C. pen., de la data când prezenta hotărâre a rămas definitivă. În temeiul disp. art. 86 3 alin. (1) si alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul R.V.

se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a. sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; b. sa anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile lucrătoare, precum și întoarcerea; c. sa comunice și să justifice schimbarea locului de munca; d. sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta; e. sa desfășoare o activitate sau sa urmeze un curs de învățământ ori de calificare; f. sa nu intre în legătură cu inculpații B.R., V.F. și R. M.P. În temeiul dispozițiilor art. 86 4 C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen. si art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive de la 04 aprilie 2011 - la 24 octombrie 2011. III. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.F., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an si 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011, a Tribunalului Buzău pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusa judecății, inculpatul urmând a executa în final 3 ani și 9 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. Art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a,lit. b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive la prima condamnare, de la 25 martie 2010 la 07 aprilie 2010 și s-a constatat că în prezenta cauză inculpatul nu a fost arestat sau reținut preventiv.

IV. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., si art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M.P. , la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 86 4 C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 372 din 06 mai 2010, dosar nr. 49029/3/2009, al Tribunalului București, secția I-a penala, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicata pentru fapta dedusa judecații, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., în condițiile disp. art. 65 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. S-a constatat că inculpatul nu a fost reținut sau arestat preventiv în cauză. În temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 art. 1 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantităților de: - 1093,9 grame cannabis, rămase din cantitatea de 1115,9 grame cannabis găsită asupra inculpaților B.R.

și R.V. la 03 aprilie 2011, ce au fost sigilate cu sigiliul tip MI. și depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.CJ.S.E.O., conform dovezii din 14 aprilie 2011. - 5,85 grame cannabis prelevate drept contraprobă, ce au fost sigilate și depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.- D.CJ.S.E.O., conform dovezii din 14 aprilie 2011. - 1 gram cannabis, rămas din cantitatea de 1,76 grame cannabis vândută la 02 martie 2011 de către inculpații V.F. și R.M.P. În temeiul art. 17 alin. (2) din legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani care nu au fost recuperate în cursul urmăririi penale, astfel: - de la inculpatului B.R., suma de 250 lei, obținută la data de 02 martie 2011, când i-a vândut inculpatului V.F.

cantitatea de 5 grame cannabis, sumă ce provine din fondurile D.C.C.O. - de la inculpatul V.F., suma de 60 lei, obținută la data de 21 februarie 2011, când i-a vândut colaboratorului cu nume de cod „I.C.", cantitatea de 0,63 grame cannabis, sumă ce provine din fondurile D.C.C.O. - de la inculpatul R.M.P., suma de 60 lei, obținută la data de 15 martie 2011, când i-a vândut colaboratorului cu nume de cod „I.C. ",cantitatea de 0,54 grame cannabis, sumă ce provine din fondurile D.C.C.O. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanța de fond a dispus confiscarea sumelor de 200 lei și 695 euro, ce au fost ridicate de la inculpatul B.R. și consemnate la CEC Bank conform recipisei din 26 aprilie 2011 și respectiv depusă la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O., conform dovezii din 27 aprilie 2011. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea telefonului mobil , bunuri ce au fost ridicate de la inculpatul R.V.

și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.CJ.S.E.O., conform dovezii din 27 aprilie 2011. În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații B.R. la plata sumei de 6000 lei cheltuieli judiciare statului; R.V. la plata sumei de 4500 lei cheltuieli judiciare statului; V.F. la plata sumei de 3500 lei, cheltuieli judiciare statului și R.M.P. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 200/D/P/2011 din data de 23 iunie 2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest, inculpații: - B.R.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc și a infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., - R.V. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc și a infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., - V.F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; - R.M.P.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. Potrivit actului de sesizare a instanței, lucrătorii din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu, la data de 10 februarie 2011, că inculpatul V.F. împreună cu alte persoane neidentificate sunt implicate în traficul de droguri de risc și de mare risc. Inculpatul V.F. își procura canabisul de la inculpatul B.R. care introducea drogurile în țară, ajutat de coinculpatul R.V. cu implicarea și a inculpatului R.M.P., prieten cu V.F.

Perioada infracțională a fost cuprinsă între 21 februarie 2011 - 15 martie 2011, fiind introduși de organele de urmărire penala investigatorul sub acoperire "P.I." (nume de cod) si colaboratorul "I.C."(nume de cod) care au efectuat un număr de 3 cumpărări de cannabis de la inculpații V.F. si R.M., după cum urmează: 1. La data de 21 februarie 2011, colaboratorul "I.C." nume de cod, sub supravegherea instigatorului sub acoperire "P.I.", s-a întâlnit într-un loc din Centrul Vechi din București și a cumpărat contra sumei de 60 lei, de la inculpatul V.F., cannabis. Acesta a fost înmânat investigatorului care a introdus șervețelul cu cannabis intr-un plic, sigilat cu sigiliu M.I. si predat laboratorului pentru analize.

Conform concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifică din 26 februarie 2011 aceasta substanța cumpărată în condițiile menționate, era cantitatea de 0,63 gr. Cannabis proba consumata in procesul analizelor de laborator. 2. La data de 02 martie 2011, colaboratorul "I.C.", nume de cod, supravegheat de investigatorul "P.I.", nume de cod, s-a întâlnit cu inculpații V.F. si R.M.P. Într-un bar, situat în Centrul Vechi din București, pentru a cumpăra 5 gr. cannabis contra sumei de 250 lei ce i-a fost încredințată de investigator. Pentru ca inculpații V.F. și R.M.P. nu aveau drogurile asupra lor, inculpatul V.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.R., ocazie cu care au stabilit să se întâlnească în zona magazinului "Unirea", într-un sfert de oră.

Colaboratorul a rămas sa aștepte în bar, în timp ce V.F. și R.M.P. s-au deplasat la restaurantul M. de la parterul magazinului Unirea unde s-au întâlnit cu inculpatul B.R., care era însoțit de o persoană rămasa neidentificată. Cei 4 au plecat de la M., inculpații V.F. și B.R. au rămas împreună, iar inculpatul R.M.P. s-a întors în Centrul Vechi, în barul unde aștepta colaboratorul "I.C.". În părculețul din fața Magazinului Unirea, inculpatul V.F. a înmânat inculpatului B.R. suma de 250 lei, urmând ca acesta să-i aducă drogurile. Mai târziu, V.F. și B. R. s-au întâlnit în zona Teatrului Național unde inculpatul V.F. a primit de la inculpatul B.R. 5 gr cannabis. Inculpatul V.F. s-a reîntors în Centrul Vechi la barul unde îl aștepta colaboratorul și i-a făcut semn acestuia să urce la etaj unde se afla inculpatul R.M.P., care i-a înmânat o punguță din plastic în care se afla 040 gr.

Cannabis. Cannabisul a fost înmânat de colaborator investigatorului, care l-a sigilat într-un plic cu sigiliul și predat laboratorului pentru analize. Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 11 martie 2011 au stabilit că substanța cumpărată de la inculpații V.F. si R.M.P. În condițiile arătate reprezintă cantitatea de 1,76 gr cannabis, 1 gr cannabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost sigilata și depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.CJ.S.E.O., conform dovezii din 24 martie 2011. 3. La data de 15 martie 2011, colaboratorul "I.C.", nume de cod, a cumpărat de la inculpatul R.M.P., cu care s-a întâlnit stradal, contra sumei de 60 lei cannabis. Colaboratorul a predat cannabisul investigatorului care I- a sigilat intr-un plic și predat laboratorului pentru analize.

Concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică a arătat că substanța cumpărată de colaborator de la inculpatul R.M.P. reprezintă cantitatea de 0,54 gre cannabis ce a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Potrivit actului de sesizare, inculpatul B.R. era implicat in traficul internațional de cannabis. Acesta se deplasa în Olanda - Amsterdam, de unde procura cannabisul, introducea drogul într-un colet, după care expedia personal coletul cu un autocar al firmei E., colet ce era preluat la autogara din Timișoara de inculpatul R.V. După expedierea coletului, inculpatul B.R. se întorcea în țară cu avionul, se deplasa la Timișoara cu autoturismul martorului C.I.T., reintra in posesia coletului de cannabis, drogurile fiind vândute în București.

Astfel, în realizarea rezoluției infracționale, inculpatul B.R., la sfârșitul lunii martie 2011 s-a deplasat la Amsterdam - Olanda, după ce în prealabil l-a contactat pe coinculpatul R.V. care locuia la Timișoara pentru a-i confirma ajutorul. În perioada 1-2 aprilie 2011, de la Amsterdam, inculpatul B.R. a cumpărat cu suma de 3000 euro cantitatea de 1115,9 gr cannabis, drog pe care l-a introdus într-o pungă, a înfășurat-o cu scotch, a introdus-o într-o cutie de carton pe care a sigilat-o cu scotch, apoi a introdus-o într-o cutie de dimensiuni mai mari pe care a sigilat-o. Pe data de 02 aprilie 2011 inculpatul B.R. s-a deplasat în stația din Amsterdam, folosită de autocarele E., unde se afla parcat autocarul, condus de martorii B.P.

si M.V., s-a prezentat sub numele fals "M.M." și a relatat martorului B.P. ca dorește sa expedieze coletul destinatarului R.V. din Timișoara. După formalitățile necesare, coletul a fost primit de cei doi martori conducători ai autocarului și depozitat în cala autocarului. În aceeași zi, inculpatul B.R. a părăsit Amsterdamul cu o cursă avion cu destinația București. La aeroportul Henri Coanda, în data de 03 aprilie 2011, în jurul orelor 00,00 a fost așteptat de martorul C.I.T. cu autoturismul care l-a condus până în Timișoara, în autoturism fiind și prietena acestuia martora N.C. Acest martor, C.I.T., cunoștea că se deplasa cu autoturismul său cu inculpatul la Timișoara pentru ca acesta sa preia o cantitate de droguri.

La Timișoara, inculpatul B.R. și martorul C.I.T., din precauție, au lăsat-o pe martora N.C. într-un Mall, mașina fiind parcata, tot din precauție, in parcarea Mall-ului. Cei doi s-au deplasat cu taxiul la o adresa, de unde l-au luat pe inculpatul R.V., și apoi în stația Gara de Est - Timișoara, unde urma să staționeze autocarul firmei E. în care se afla coletul cu droguri. Martorul C.I.T., datorită insistentelor prietenei sale N.C., a părăsit Timișoara înainte de a sosi autocarul cu droguri. În jurul orelor 14,00, când autocarul a staționat în Gara de Est din Timișoara, inculpatul R.V. s-a dus și a luat coletul cu droguri, inculpatul B.R. așteptând pe bancheta din spate a taxiului, pentru a nu recunoscut de șoferii autocarului.

În momentul când inculpatul R.V. s-a urcat in taxi, pe bancheta din spate, lângă inculpatul B.R., cu coletul de cu droguri asupra sa, au intervenit organele de politie. Cei doi inculpați au fost percheziționați și imobilizați în prezența martorilor C.R.D. și B.M. Banii găsiți asupra inculpatului au fost consemnați la CEC - Bank și depuși la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.CJ.S.E.O., ca și telefonul mobil găsit asupra inculpatului R.V. În prezența celor doi inculpați, și a celor doi martori B.M. și C.R.D., a fost verificat și coletul pe care inculpatul R.V. l-a luat din cala autocarului. Concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică din 08 aprilie 2011 stabilesc că punga de plastic găsită în colet conținea 1115,9 gr cannabis cu o concentrație în T.M.C.

de 9,87%. Din această cantitate 5,85 gr cannabis prelevată drept contraprobă a fost sigilată și depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.CJ.E.S.O. conform dovezii din 14 aprilie 2011. Cantitatea de 1093,9 gr cannabis rămasă din probă a fost sigilată și depusă la Camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO conform dovezii din 14 aprilie 2011. În faza de urmărire penală s-au audiat inculpații, s-au audiat colaboratorul sub acoperire "I.C.", investigatorul "P.I.", martorii B.M. , C.R.A.D., C.I.T., N.C., M.V. , B.P., s-au efectuat procese verbale de redare a declarației colaboratorului "I.C." și ale investigatorului "P.I.", s-au înregistrat convorbirile telefonice ale inculpaților, s-au efectuat înregistrări audio-video în mediu ambiental, s-au efectuat înregistrări video in incinta restaurantului M., s-au întocmit procese verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaborator cu inculpații V.F., R.M.P., s-a întocmit proces verbal de prindere în flagrant.

În cursul cercetării judecătorești s-au audiat inculpații, precum și martora "I.C.", nume de cod. Inculpații B.R., R.V. și V.F., până la începerea cercetării judecătorești, au declarat personal că recunosc în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu au solicitat administrare de probe, cu excepția înscrisurilor in circumstanțiere pe care le-au administrat la termenul de judecată, precizând că își însușesc probele administrate în faza de urmărire penala și doresc să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Instanța de fond a constatat că sunt aplicabile disp.

art. 320 1 C. proc. pen., în ceea ce privește pe inculpații B.R., R.V. și V.F., în sensul că, din probele administrate, a rezultat că faptele inculpaților și vinovăția acestora sunt stabilite și sunt suficiente probe cu privire la persoana inculpaților pentru a permite aplicarea unor pedepse. Situația de fapt reținută de instanța de fond a reieșit din declarațiile inculpaților B.R., R.V.

și V.F., care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, declarări care s-au coroborat cu declarațiile colaboratorului care nume de cod "I.C." și a investigatorului cu nume de cod "P.I.". Din procesele verbale încheiate de DIICOT - Serviciul Teritorial București cu ocazia efectuării de cumpărări de cannabis de la inculpați de către colaboratorul "I.C.", nume de cod și investigatorul "P.I.", nume de cod, a rezultat locul unde se întâlneau aceștia, discuțiile purtate, modalitatea efectuării tranzacției, respectiv predarea drogurilor și primirea banilor, situație de fapt care a rezultat și din procesele verbale de redare a discuțiilor purtate de aceștia. Procesul verbal încheiat la data de 3 aprilie 2011 de lucrători ai IGPR - BCCOB București și din cadrul BCCOB - Timisoara reda cu lux de amănunte modalitatea de săvârșire a infracțiunilor reținute în rechizitoriu de inculpații B.R.

și R.V., deplasarea in orașul Amsterdam de unde inculpatul B.R. cumpăra drogurile, modul in care acestea erau transportate cu autocarul în România - Timișoara, faptul ca inculpatul B.R. se întorcea în România cu avionul, deplasarea la Timișoara cu autoturismul condus de martorul C.I.T., pentru a se întâlni la Gara de Est din Mun. Timișoara cu coinculpatul R.V. și care primea drogurile de la conducătorii autocarului, aparținând firmei E. Declarațiile martorilor M.V. și B.P. conducătorii autocarului E. SRL pe curse internaționale și persoanele cărora inculpatul B.R.

Ie-a predat coletul cu droguri în stația din Amsterdam pentru a-l transporta in cala autocarului până la Timișoara, unde l-au predat destinatarului, respectiv inculpatul R.V., s-au coroborat cu celelalte probe administrate in cauza si prezentate anterior, din analiza cărora rezulta existenta infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, săvârșirea acestora de către inculpați și vinovăția acestora. Instanța de fond a reținut, de asemenea, că există probe de săvârșire a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, respectiv infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc și a infracțiunii de trafic de droguri de risc în forma continuata prev. și ped.

de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul B.R. și a complicității la infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc și a infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în ceea ce privește pe inculpatul R.V., texte de lege în baza cărora inculpații au fost condamnați la pedepse privative de libertate, al căror cuantum și modalitate de executare vor da eficienta disp. art. 52 C. pen. Instanța de fond a avut în vedere, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților B.R.

si R.V. disp. art. 320 1 pct. 7 C. proc. pen., și disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul B.R. care a formulat denunțuri împotriva unor persoane implicate in traficul de droguri, finalizate cu trimiterea în judecată. Au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite și persoana inculpaților. Astfel, s-a reținut că inculpații B.R. și R.V.

nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au studii superioare, sunt angajați cu contract individual de munca, au referințe și caracterizări pozitive de la instituțiile din țară și din afara țării unde au făcut studii și s-au perfecționat profesional, au familii organizate ce-i susțin material și moral, au aprecieri pozitive și laudative din partea persoanelor - vecini, prieteni, colegi -, care-i cunosc, au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, au regretat faptele comise, au avut atitudine cooperanta cu organele de urmărire penală. Aceste împrejurări constituie circumstanțe atenuante care atrag atenuarea limitelor speciale ale pedepselor prevăzute de Legea speciala nr. 143/2000, în încadrarea reținută în rechizitoriu; deși reținerea pedepsei complementare privative de drepturi poate fi înlăturată dacă există circumstanțe atenuante (in condițiile disp.

art. 76 alin. (3) C. pen.), instanța de fond a apreciat că se impunea doar reținerea efectelor acestor circumstanțe atenuante, și nu înlăturarea acestora, infracțiunile săvârșite de inculpați având un grad de pericol social ridicat, prin atingerea unor valori sociale aparate de legea penala referitoare la sănătate sau viata. Instanța de fond a apreciat, pentru inculpații B.R. si R.V., că sunt incidente disp. art. 86 1 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii, pe considerentul dreptului la o șansă în viață, a vârstei tinere, a faptului ca aceasta perioada infracțională din viata lor va rămâne singulară, fiind o întâmplare.

În final, s-a apreciat că lăsarea lor în libertate, pe o durata de timp, ce constituie termen de încercare, trebuie sa îndeplinească și să respecte anumite obligații stabilite de instanță, fără a comite o nouă infracțiune sub sancțiunea revocării suspendării. Pronunțarea condamnării este un avertisment, iar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este un drept al inculpaților. Prin stabilirea unor obligații în sarcina inculpaților și a unor masuri de supraveghere nu se aduce atingere prevederilor constituționale pentru ca nu se aplica tratament diferențiat persoanelor aflate în aceeași situație juridică și nici a dreptului la libera circulație pentru ca nu este un drept absolut, este supus unor reguli cu respectarea și îndeplinirea unor condiții prevăzute de lege.

Astfel, pentru inculpații B.R. și R.V. s-a dispus și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile disp. art. 86 1 C. pen. pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile dispozițiilor art. 86 2 C. pen. și pe durata căruia, conform dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) și (3) C. pen., aceștia se supun măsurilor de supraveghere dispuse de legea penală. Pentru inculpații B.R. și R.V., în temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive din pedeapsa aplicată de la 04 aprilie 2011 la 24 octombrie 2011. În ceea ce privește pe inculpatul V.F., instanța de fond a reținut că recunoașterea săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată se coroborează cu declarația inculpatului B.R., care a arătat că se cunosc din ianuarie 2011, de la inculpatul V.F.

cumpăra cannabis de două ori pe săptămâna. În data de 21 februarie 2011 a vândut colaboratorului "I.C.", nume de cod, 0,63 gr cannabis, în data de 2 martie 2011 cantitatea de 1,76 gr cannabis, de fiecare dată fiind însoțit de coinculpatul R.M.P., împrejurări care au rezultat și din declarația colaboratorului "I.C.", nume de cod. Astfel, s-a apreciat că activitatea infracțională a inculpatului V.F. este pe deplin dovedită cu probatoriul existent la dosar, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate al cărei cuantum să dea eficiență dispozițiilor art. 52 C. pen.

La stabilirea cuantumului pedepsei s-a avut în vedere aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., fata de recunoașterea de către inculpat a săvârșirii infracțiunii reținute în actul de sesizare a instanței. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite și persoana acestuia, care se afla în stare de recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen. față de pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 7/2011 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău, definitiva prin neapelare a cărei executare a fost suspendată condiționat în condițiile disp. art. 81 C. pen. pe un termen de încercare de 3 ani și 9 luni.

Această condamnare s-a dispus pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fapte similare cu cele ce fac obiectul prezentei cauze, și care scot în evidență perseverența infracțională a inculpatului V.F., cât și împrejurarea că rolul educativ și coercitiv al pedepsei, poate fi atins de data aceasta prin executare in regim de detenție. Pentru că fapta dedusă judecații a fost săvârșită în cursul termenului de încercare al primei condamnări, instanța de fond a revocat, conform disp. art. 83 C. pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 7/2011 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău pe care a cumulat-o cu pedeapsa pentru fapta dedusă judecații.

Din pedeapsa aplicată, a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la prima condamnare în prezenta cauza, nefiind reținut sau arestat. Instanța de fond, cu privire la inculpatul R.M.P., a reținut că acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare a instanței însă - analizând materialul probator existent la dosarul cauzei - au rezultat următoarele: În declarația dată de inculpatul B.R., acesta a arătat că la începutul lunii martie 2011 i-a vândut inculpatului V.F., pe care-l cunoștea, cannabis. Pentru a cumpăra drogurile, cei doi inculpați B.R. și V.F., au hotărât să se întâlnească în zona Unirii la M. Inculpatul V.F. a venit însoțit de un prieten foarte bun, în persoana inculpatului R.M.P., ambii consumau și vindeau cannabis.

Inculpatul V.F. a declarat că, din anul 2008, consuma cannabis. A mai arătat că pe inculpatul B.R. îl cunoaște de mai mult timp, de la acesta cumpăra cannabis pentru a-l vinde, deoarece are mai mulți prieteni care consumau. Pe inculpatul R.M.P. îl cunoaște de 3 ani și sunt buni prieteni, împreună vindeau cannabis, pe care V.F. îl cumpăra de la inculpatul B.R. , tranzacțiile având loc, în majoritatea cazurilor, în barurile din Centrul Vechi din București. Astfel, la data de 02 martie 2011, așa cum a rezultat din declarațiile inculpaților B.R., V.F., declarații analizate anterior, si ale colaboratorului "I.C." nume de cod, a avut loc o vânzare de cannabis de către V.F. și R.M.P. colaboratorului "l.C.", nume de cod, acesta cumpărând cannabisul într-un bar din Centrul Vechi, direct de la inculpatul R.M.P.

În zona magazinului Unirea, inculpatul R.M.P., la data de 15 martie 2011, a vândut cannabis colaboratorului "I.C.", nume de cod. În consecință, instanța de fond a apreciat că apărările inculpatului R.M.P. , prin care nu recunoaște săvârșirea infracțiunii reținute în actul de sesizare, rămân singulare, din materialul probator rezultând săvârșirea infracțiunii pentru care este trimis în judecată. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, cât și de persoana inculpatului care, la data săvârșirii faptelor nu avea o sursă licită de venituri și care este recidivist în condițiile disp. art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnat și sancționat pentru fapte de același natură ca cea dedusă judecații, instanța de fond a apreciat că rolul educativ și preventiv al pedepsei se realizează prin executarea pedepsei în regim de detenție.

Starea de recidivă evidențiază perseverența infracțională a inculpatului și este dată de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 372/2011 din 06 mai 2011 a Tribunalului București-secția a I-a Penală, dosarul nr. 49029/3/2009, definitivă prin neapelare, prin care executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 si art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din Legea nr. 143/2000 a fost suspendată sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani. S-a constatat că prezenta infracțiune a fost săvârșită în cursul termenului de încercare, astfel ca sunt incidente disp. art. 86 4 C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 10 luni care se va cumula cu pedeapsa aplicata pentru fapta dedusă judecății. Împotriva sentinței au declarat apei Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații V.F. și R.M.P.

Ministerul Public a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, criticând hotărârea pentru nelegala aplicare a pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi pentru inculpații: 1) B.R.- apreciind că în sarcina acestuia instanța de fond nu trebuia să se facă aplicarea art. 65 alin. (3) C. pen., una din condițiile prevăzute de lege fiind că pedeapsa principală aplicată să fie închisoare de cel puțin 2 ani, condiție care ar fi trebuit fi îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei complementare era obligatorie potrivit textului de lege; în cazul aceluiași inculpat, instanța a stabilit o pedeapsă principală de 9 luni închisoare, iar pedeapsa complementară nu trebuia aplicată având în vedere cuantumul pedepsei principale, fiind astfel nelegală 2) R.V.

- apreciind că este nelegală pedeapsa complementară pe lângă pedeapsa principală de 1 an și 10 luni închisoare și că pentru aplicarea acestei pedepse complementare, trebuia ca pedeapsa principală să fie de cel puțin 2 ani închisoare, condiție ce nu a fost îndeplinită. Totodată, a fost criticată și durata pedepsei complementare de 6 luni în condițiile în care această pedeapsă constă în interzicerea exercițiului drepturilor pe o perioadă de 1-10 ani. Apelanții inculpați V.F. și R.M.P. au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate de instanța de fond, urmând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale, inculpatul R.M.P. solicitând, în apel, și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. În cursul soluționării apelurilor a fost luată o declarație inculpatului R.M.P., în sensul formulării cererii de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., iar inculpații V.F., B.R. și R.V. au arătat că nu doresc să dea declarații în fața instanței de apel. Inculpații B.R. și R.V. au depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere. Prin decizia penală nr. 127 din 2 mai 2012, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, a dispus următoarele: - a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații V.F. și R.M.P., împotriva sentinței penale nr. 815 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală. - a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte, sentința penală nr. 815 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală și, rejudecând în fond, a dispus înlăturarea pedepselor complementare aplicate inculpaților B.R.

și R.V. - au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. - au fost obligați apelanții inculpați V.F. și R.M.P. la plata a câte 900 lei reprezentând parte din cheltuielile judiciare avansate de stat, din care onorariul avocaților din oficiu în cuantum de câte 300 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpați și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată. Astfel, din declarațiile inculpaților B.R., R.V.

și V.F. , care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, declarații care s-au coroborat cu declarațiile colaboratorului care nume de cod "I.C." și a investigatorului cu nume de cod "P.I.", cu procesele verbale încheiate de DIICOT - Serviciul Teritorial București cu ocazia efectuării de cumpărări de cannabis de la inculpați de către colaboratorul "I.C.", nume de cod și investigatorul "P.I.", nume de cod, procesul-verbal încheiat la data de 3 aprilie 2011 de lucrători ai IGPR -BCCOB București și din cadrul BCCOB-Timisoara, declarațiile martorilor M.V. și B.P., rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarația inculpatului R. din apel prin care recunoaște săvârșirea faptelor rezultă următoarea situație de fapt: La data de 02 aprilie 2011, în timp ce se afla în Amsterdam-Olanda, inculpatul B.R.

a depus la cala autocarului un colet ce conținea 1115,9 grame cannabis, după care s-a întors în țară și s-a deplasat la Timișoara unde, ajutat de către inculpatul R.V., a reintrat în posesia drogurilor. Totodată, la data de 02 martie 2011, inculpatul B. i-a vândut lui V.F. cantitatea de 1,76 grame cannabis contra sumei de 250 lei. Inculpatul V.F. a vândut colaboratorului cu nume de cod „I.C. " cantitatea de 0,63 grame cannabis la 21 februarie 2011 contra sumei de 60 de lei și cantitatea de 1,76 grame cannabis la 02 martie 2011, împreună cu inculpatul R.M.P., pentru suma de 250 lei. Totodată, inculpatul R. a vândut colaboratorului cu nume de cod „I.C." cantitatea de 0,54 grame cannabis la 15 martie 2011 contra sumei de 60 de lei.

S-a menționat că art. 72 C. pen. stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală. Or, s-a apreciat că instanța de fond a indicat criteriile generale și, raportându-le la circumstanțele speței și ale inculpaților V.F. și R.M.P. , a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare, egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, în raport de limitele micșorate potrivit art. 320 1 C. proc.

pen., respectiv, o pedeapsă de 3 ani închisoare egală cu minimul special prevăzut de dispozițiile legale (fără aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. în condițiile în care acest inculpat nu a recunoscut săvârșirea faptelor). Instanța de apel a apreciat că - în raport de circumstanțele faptelor: prin acte repetate de executare, cu participarea mai multor persoane, de cantitatea de droguri vândută, dar și luând în considerare extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, și de circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au loc de muncă și niciun alt mijloc licit de obținere a veniturilor, inculpatul V.F.

recunoscând săvârșirea faptelor, cooperând cu organele judiciare, inculpații nefiind însă la primul conflict cu legea penală, fiind condamnați anterior pentru același gen de fapte, dând dovadă de perseverență și specializare infracțională, și că nu au justificat clemența instanțelor - nu se impune coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de dispozițiile legale, acestea fiind de natură să corespundă gravității faptelor și periculozității sociale a inculpaților. De asemenea, instanța de apel a constatat că nu este posibilă aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. inculpatului R.M.P. care, la instanța de fond, a precizat expres că nu dorește să beneficieze de această instituție juridică și că nu recunoaște săvârșirea faptelor (fila 176 d.i.).

S-a reținut că, potrivit art. 320 1 C. proc. pen., inculpații pot beneficia de aceste dispoziții numai în situația în care își manifestă voința în acest sens până la începerea cercetării judecătorești în primă instanță, ulterior acestui moment o astfel de cerere nemaifiind admisibilă întrucât legiuitorul a avut în vedere, prin introducerea acestei instituții juridice, nu numai obținerea de către inculpat a unui tratament favorabil (ca urmare a efectelor de drept substanțial), dar și simplificarea procedurii în fața instanțelor (efecte de drept procesual). Or, în situația în care inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor în primă instanță, procedându-se la efectuarea cercetării judecătorești, inculpatul nu poate beneficia doar de efectele de drept substanțial ale art. 320 1 C. proc.

pen., eludându-le pe cele de drept procesual. Simplul fapt că inculpatul a revenit asupra poziției sale procesuale în apel, urmărind obținerea tratamentului favorabil după ce prima instanță, în urma administrării probelor, a constatat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, nu este suficient, fiind depășit momentul procesual la care acesta putea solicita aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Cu privire la pedepsele complementare aplicate de prima instanță celorlalți 2 coinculpați, instanța de apel a constatat că acestea au fost greșit aplicate pe lângă pedepse mai mici de 2 ani închisoare și cu o durată sub cea minimă prevăzută de dispozițiile legale (pedeapsa constă în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 C. pen.

pe o perioadă cuprinsă între 1 și 10 ani). Întrucât chiar și în cazul în care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, pedeapsa principală trebuie să fie închisoarea de minim de 2 ani, iar în prezenta cauză prima instanța a aplicat inculpaților pedepse de 9 luni închisoare, respectiv de 1 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța de apel a înlăturat aceste pedepse complementare. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații V.F. și R.M.P., motivele de recurs și cazurile de casare fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. I. Asupra recursului declarat de inculpatul V.F.: La instanța de fond, la termenul din data de 19 octombrie 2011, inculpatul V.F.

, în ședință publică și prezența avocatului, după ce a fost identificat, a solicitat judecarea sa conform procedurii prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. „judecata în cazul recunoașterii vinovăției", această cerere fiind consemnată în declarația semnată de inculpat (fii.177- declarație, respectiv, pag. 1 încheiere). În aceeași declarație, de asemenea, inculpatul a menționat că își însușește integral probele administrate la urmărirea penală, necontestând niciuna dintre aceste probe. În consecință, având în vedere cererea inculpatului V.F. și constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. - reducând limitele de pedeapsă cu o treime - condamnând inculpatul astfel cum s-a arătat anterior.

În cursul judecării apelului, inculpatul V.F. a menționat, expres, în ședință publică și în prezența avocatului, că nu dorește să facă declarații în fața instanței de prim control judiciar, invocând astfel „dreptul la tăcere" (pag. 1 - încheierea din 24 aprilie 2012). În fața instanței de recurs, inculpatul V.F. a înțeles să-și schimbe poziția procesuală de recunoaștere a faptelor, susținând că este nevinovat. În motivarea acestei reveniri asupra declarației de recunoaștere a faptelor, care a avut ca efect juridic judecarea sa potrivit art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul a susținut că a recunoscut faptele pentru că a crezut că va primi o pedeapsă mai mică, că nu ar fi studiat dosarul și că a refuzat să facă declarații la instanța de apel deoarece „vroiam să ajung la Curtea Supremă" (declarație instanța de recurs - fil.l6).

Înalta Curte constată, pe de o parte, că este nerezonabil motivată revenirea inculpatului V.F. asupra recunoașterii faptelor, iar pe de altă parte, această nouă poziție procesuală - potrivit legii - nu mai poate produce efecte juridice deoarece, așa cu s-a arătat, în ședință publică și în prezența avocatului, după ce a fost identificat, acesta a formulat cerere de judecare conform procedurii prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. „judecata în cazul recunoașterii vinovăției", această solicitare fiind consemnată în declarația semnată de inculpat (fii.177- declarație, pag. 1 încheiere), precizând că își însușește integral probele administrate la urmărirea penală, necontestând niciuna dintre aceste probe.

Înalta Curte - legat de motivarea inculpatului - mai constată și alte împrejurări care sugerează că acesta, în deplină cunoștință de cauză, a formulat cererea de judecare potrivit art. 320 1 C. proc. pen. în prezenta cauză penală. Astfel, la data recunoașterii faptelor în fața judecătorului instanței de fond, inculpatul avea vârsta de 28 de ani, era judecat în stare de libertate și a fost asistat de avocat. De asemenea, din examinarea sentinței penale nr. 7 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău, pronunțată într-un alt dosar penal, rezultă că inculpatul V.F. a solicitat judecarea sa potrivit procedurii prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. „judecata în cazul recunoașterii vinovăției" nefiind astfel în situația opțiunii, pentru prima dată, a aplicării sau nu a dispozițiilor legale menționate.

Revenirea - în recurs - asupra recunoașterii faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanță își are explicația, pe de o parte, în nemulțumirea pentru aplicarea pedepsei în acest dosar, în cuantumul arătat, iar pe de altă parte, în nemulțumirea că, fiind condamnat în acest dosar, potrivit legii este obligatorie revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău în dosarul anterior, urmând să execute ambele pedepse, cumulat, prin privare de libertate, nefiind legală o nouă suspendare condiționată a executării pedepsei.

Or, ambele nemulțumiri ale inculpatului sunt neîntemeiate, situația juridică fiind imputabilă exclusiv acestuia deoarece, anterior, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri (art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1)), instanța anterioară - reținând în favoarea sa inclusiv circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen. - dispunând aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. Cu toate acestea, inculpatul - în termenul de încercare -neînțelegând clemența instanței, a reluat comportamentul infracțional cu privire la traficul de droguri, situație de natură să atragă nu numai o nouă condamnare, dar și executarea pedepsei anterioare, nefiind legală o nouă suspendare a executării pedepsei.

În cauza penală aflată în curs de judecată, instanța de fond, prin aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a stabilit o pedeapsă egală cu minimul special redus, nefiind posibilă reținerea unor circumstanțe atenuante având în vedere și condamnarea anterioară, mai ales că aceasta se referă la infracțiuni de aceeași natură (traficul și consumul ilicit de droguri). În consecință, instanța de recurs apreciază ca neîntemeiate criticile inculpatului V.F. cu privire la condamnarea sa, critici expuse în motivele scrise depuse la dosar (fii. 16-28).

Înalta Curte mai constată că martorul sub acoperire a fost ascultat de instanța de fond (fii.225), iar inculpatul, nici la instanța de fond și nici la instanța de apel, nu a contestat această probă, însușindu-și integral probele strânse în cursul urmării penale; de asemenea, inculpatul - nici personal și nici prin avocat - nu a invocat la cele două instanțe pretinsa „provocare'' a organelor de urmărire penală ori nelegalitatea actelor de urmărire penală și a probelor strânse în prima fază a procesului penal (pag.4 încheierea instanței de fond din 23 noiembrie 2011; pag.1-3 a încheierii instanței de apel din 02 mai 2012). II. Asupra recursului declarat de inculpatul R.M.P.: În fața instanței de fond, la termenul din 19 octombrie 2011, inculpatul R.M.P.

a menționat expres că nu dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., susținând că este nevinovat pentru faptele ce formează obiectul trimiterii sale în judecată, fiind sigurul inculpat - dintre cei 4 inculpați t