ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 857/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 857/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față; în baza

lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 815 din 29

noiembrie 2011 pronunțată de I. Tribunalul București - Secția a Ii-a penală, s-au

dispus următoarele:

I. În temeiul art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 rap. la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., raportat

la art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.R.

,

la

pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art.

64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a si lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64

alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen, raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art 74 alin.

(1) lit. a) si c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost

condamnat inculpatul B.R. la pedeapsa de 9 luni

închisoare și 6 luni

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., în condițiile disp.

art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a),

34 lit. b) C. pen., inculpatul B.R. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a Ii-a și lit. b) C. pen. în condițiile disp. art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. si

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen.,

s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de

7 ani stabilit în condițiile disp. art. 86

2

C. pen. socotiți,

conform art. 86

2

pct. 2 C. pen. raportat la art. 82 alin. (3) C.

pen., de la data când prezenta hotărâre a rămas definitivă.

În temeiul disp. art. 86

3

alin.

(1) și alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.R. se

supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a.

să se prezinte

la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b.

sa anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședința sau

locuința și

orice deplasare care depășește 8 zile lucrătoare,precum și întoarcerea;

c.

sa comunice și

să justifice schimbarea locului de munca;

d.

sa comunice informații de natura a

putea fi controlate mijloacele lui de existenta;

e.

sa desfășoare o

activitate sau sa urmeze un curs de învățământ ori de

calificare;

f.

sa nu intre în legătură cu inculpații R.V.,

V.F., R.M.P.

În temeiul

disp. art. 86

4

C. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra

consecințelor ce au ca urmare revocarea

suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

În temeiul disp. art. 71 pct. 5 C.

pen. pe durata suspendării executării

pedepsei

sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 359 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. s-a scăzut

din pedeapsa

aplicată

durata reținerii și arestării preventive de la 04 aprilie 2011 - la 24

octombrie 2011.

II. În temeiul

art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

si c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

R.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a si lit. b) C. pen., în

condițiile disp. art. 65 C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a si lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 rap. la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost

condamnat inculpatul R.V. la pedeapsa de 1 an si 10 luni închisoare și un an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b)

C. pen. în condițiile dispozițiilor art. 65 C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. si 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.V. va executa

pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a,

lit. b) C. pen. în condițiile dispozițiilor art. 65 C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C.

pen.

În temeiul art.

86

1

C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe

un termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C.

pen. socotiți, conform dispozițiilor art. 86

2

alin. (2) C. pen.

raportat la art. 82 alin. (3)

C. pen., de

la data când prezenta hotărâre a rămas definitivă.

În temeiul

disp. art. 86

3

alin. (1) si alin. (3) C. pen., pe durata termenului

de încercare inculpatul R.V. se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a.

sa se prezinte

la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți;

b.

sa anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședința sau

locuința și

orice deplasare care depășește 8 zile lucrătoare, precum și întoarcerea;

c.

sa comunice și să

justifice schimbarea locului de munca;

d.

sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de

existenta;

e.

sa desfășoare o

activitate sau sa urmeze un curs de învățământ ori de

calificare;

f.

sa nu intre în legătură cu inculpații B.R., V.F. și R.

M.P.

În temeiul dispozițiilor art. 86

4

C. pen. i s-a atras

atenția inculpatului asupra

consecințelor ce au ca urmare revocarea suspendării

executării pedepsei sub

supraveghere.

În temeiul dispozițiilor

art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării

pedepsei sub

supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp.

art. 359 C. proc. pen. si art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa

aplicata durata

reținerii și arestării preventive de la 04 aprilie 2011 - la 24 octombrie 2011.

III. În temeiul art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. raportat

la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen., a fost

condamnat inculpatul V.F., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C.

pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C.

pen.

În

temeiul disp. art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a

pedepsei de 1 an

si 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011,

a Tribunalului

Buzău pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta

dedusa

judecății, inculpatul urmând a executa în final 3 ani și 9 luni închisoare și 1

an

interzicerea drepturilor prev. Art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a,lit. b) C.

pen., în

condițiile

dispozițiilor art. 65 C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C.

pen.

În

temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata

reținerii și arestării

preventive la prima condamnare, de la 25 martie 2010 la

07 aprilie 2010

și s-a constatat că în prezenta cauză inculpatul nu a fost arestat sau

reținut preventiv.

IV. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.

41 alin. (2)

C. pen., si art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M.P.

,

la pedeapsa de 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev

de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 C.

pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

Ii-a, lit. b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 86

4

C. pen. rap.

la art. 83 C. pen. s-a revocat

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani

și 10 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 372 din 06 mai 2010,

dosar nr. 49029/3/2009, al

Tribunalului București, secția I-a penala, care a fost

cumulată cu pedeapsa aplicata

pentru fapta dedusa judecații, în final inculpatul

urmând a executa pedeapsa de 5

ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., în condițiile disp.

art. 65 C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.

S-a

constatat că inculpatul nu a fost reținut sau arestat preventiv în cauză.

În temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18

art. 1 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea

cantităților de:

- 1093,9 grame

cannabis, rămase din cantitatea de 1115,9 grame cannabis găsită asupra

inculpaților B.R. și R.V. la 03 aprilie 2011, ce au fost

sigilate cu

sigiliul tip MI. și depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.CJ.S.E.O.,

conform dovezii din 14 aprilie 2011.

- 5,85 grame

cannabis prelevate drept contraprobă, ce au fost sigilate

și depuse la

camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-

D.CJ.S.E.O., conform dovezii din 14 aprilie 2011.

- 1 gram

cannabis, rămas din cantitatea de 1,76 grame cannabis vândută la 02 martie 2011

de către inculpații V.F. și R.M.P.

În temeiul art. 17

alin. (2) din legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., s-a

dispus

confiscarea următoarelor sume de bani care nu au fost recuperate în

cursul urmăririi penale, astfel:

- de la

inculpatului B.R., suma de 250 lei, obținută la data de

02 martie 2011,

când i-a vândut inculpatului V.F. cantitatea de 5 grame

cannabis, sumă ce provine din

fondurile D.C.C.O.

- de la

inculpatul V.F., suma de 60 lei, obținută la data de

21 februarie 2011,

când i-a vândut colaboratorului cu nume de cod „I.C.",

cantitatea de

0,63 grame cannabis, sumă ce provine din fondurile D.C.C.O.

- de la

inculpatul R.M.P., suma de 60 lei, obținută la data de

15 martie 2011, când i-a vândut

colaboratorului cu nume de cod „I.C.

",cantitatea

de 0,54 grame cannabis, sumă ce provine din fondurile

D.C.C.O.

În baza art. 17

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanța de fond a dispus

confiscarea

sumelor de 200 lei și 695 euro, ce au fost ridicate de la inculpatul

B.R. și

consemnate la CEC Bank conform recipisei din

26 aprilie 2011 și respectiv depusă

la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-

S.C.J.S.E.O., conform dovezii din 27 aprilie 2011.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., instanța de fond a dispus

confiscarea telefonului mobil

, bunuri ce au fost ridicate de la inculpatul

R.V. și depuse

la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.CJ.S.E.O.,

conform dovezii din 27 aprilie 2011.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații B.R. la

plata sumei de

6000 lei cheltuieli judiciare statului; R.V. la plata sumei de

4500 lei

cheltuieli judiciare statului; V.F. la plata sumei de 3500 lei, cheltuieli

judiciare statului și R.M.P. la plata sumei de 2000 lei

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 200/D/P/2011 din data de 23 iunie 2011 al

D.I.I.C.O.T. -

Serviciul

Teritorial București, au fost trimiși în judecată, în stare de arest,

inculpații:

-

B.R.

pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de

droguri de risc și a infracțiunii de trafic de

droguri de risc în formă continuată

prev.

de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.,

- R.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic

internațional de

droguri de risc și a infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă

continuată prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și

art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.,

-

V.F.

pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în

formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen.;

- R.M.P.

pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din

legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen.

Potrivit actului

de sesizare a instanței, lucrătorii din cadrul I.G.P.R. - Brigada de

Combatere a

Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu, la

data de 10 februarie 2011, că

inculpatul V.F. împreună cu alte persoane neidentificate sunt implicate în

traficul de droguri de risc și de mare risc. Inculpatul

V.F. își procura canabisul de la inculpatul B.R. care introducea

drogurile în țară, ajutat de coinculpatul R.V. cu

implicarea și a inculpatului

R.M.P., prieten cu V.F. Perioada

infracțională a fost cuprinsă între 21 februarie 2011 - 15 martie 2011, fiind

introduși de organele de urmărire penala investigatorul sub acoperire "P.I."

(nume de cod) si colaboratorul "I.C."(nume de cod) care au efectuat

un număr de 3 cumpărări de cannabis de la inculpații V.F. si R.M., după cum

urmează:

1.

La data de 21 februarie 2011, colaboratorul

"I.C." nume de cod, sub supravegherea instigatorului sub acoperire

"P.I.", s-a întâlnit într-un loc din Centrul Vechi din București și a

cumpărat contra sumei de 60 lei, de la inculpatul V.F., cannabis. Acesta a fost

înmânat investigatorului care a introdus șervețelul cu cannabis intr-un plic,

sigilat cu sigiliu M.I. si predat laboratorului pentru analize. Conform

concluziilor Raportului de constatare

tehnico-științifică

din 26 februarie 2011 aceasta substanța cumpărată în condițiile

menționate,

era cantitatea de 0,63 gr. Cannabis proba consumata in procesul analizelor de

laborator.

2.

La data de 02 martie 2011, colaboratorul

"I.C.", nume de cod, supravegheat de investigatorul "P.I.",

nume de cod, s-a întâlnit cu inculpații V.F. si R.M.P. Într-un bar, situat în

Centrul Vechi din București, pentru a cumpăra 5 gr. cannabis contra sumei de

250 lei ce i-a fost încredințată de investigator. Pentru ca inculpații V.F. și R.M.P.

nu aveau drogurile asupra lor, inculpatul V.F. l-a contactat telefonic pe

inculpatul B.R., ocazie cu care au stabilit să se întâlnească în zona

magazinului "Unirea", într-un sfert de oră. Colaboratorul a rămas sa aștepte

în bar, în timp ce V.F. și R.M.P. s-au deplasat la restaurantul M. de la

parterul magazinului Unirea unde s-au întâlnit cu inculpatul B.R., care era

însoțit de o persoană rămasa neidentificată. Cei 4 au plecat de la M.,

inculpații V.F. și B.R. au rămas împreună, iar inculpatul R.M.P. s-a întors în

Centrul Vechi, în barul unde aștepta colaboratorul "I.C.". În

părculețul din fața Magazinului Unirea, inculpatul V.F. a înmânat inculpatului B.R.

suma de

250 lei, urmând ca acesta să-i

aducă drogurile. Mai târziu, V.F. și B.

R. s-au întâlnit în zona

Teatrului Național unde inculpatul V.F. a primit de la inculpatul B.R. 5 gr

cannabis. Inculpatul V.F. s-a reîntors în Centrul Vechi la barul unde îl

aștepta colaboratorul și i-a făcut semn acestuia să urce la etaj unde se afla

inculpatul R.M.P., care i-a înmânat o punguță din plastic în care se afla 040

gr. Cannabis. Cannabisul a fost înmânat de colaborator investigatorului, care

l-a sigilat într-un plic cu sigiliul și predat laboratorului pentru analize. Concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică din 11 martie 2011 au stabilit că substanța

cumpărată

de la inculpații V.F. si R.M.P. În condițiile arătate

reprezintă

cantitatea de 1,76 gr cannabis, 1 gr cannabis rămasă în urma

analizelor de

laborator a fost sigilata și depusă la

Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.CJ.S.E.O., conform

dovezii

din 24 martie 2011.

martie 2011, colaboratorul "I.C.", nume de cod, a

cumpărat de la

inculpatul R.M.P., cu care s-a întâlnit stradal, contra sumei de 60 lei

cannabis. Colaboratorul a predat cannabisul investigatorului care I-

a sigilat intr-un

plic și predat laboratorului pentru analize.

Concluziile Raportului de constatare

tehnico-științifică a arătat că substanța

cumpărată de colaborator de la inculpatul R.M.P.

reprezintă

cantitatea de 0,54 gre cannabis ce a fost consumată în procesul

analizelor de

laborator.

Potrivit actului

de sesizare, inculpatul B.R. era implicat in traficul

internațional de

cannabis. Acesta se deplasa în Olanda - Amsterdam, de unde

procura

cannabisul, introducea drogul într-un colet, după care expedia personal

coletul cu un

autocar al firmei E., colet ce era preluat la autogara din

Timișoara de

inculpatul R.V. După expedierea coletului, inculpatul

B.R. se întorcea

în țară cu avionul, se deplasa la Timișoara cu

autoturismul martorului C.I.T.,

reintra in posesia coletului de

cannabis,

drogurile fiind vândute în București.

Astfel, în realizarea rezoluției infracționale, inculpatul B.R., la

sfârșitul lunii

martie 2011 s-a deplasat la Amsterdam - Olanda, după ce în prealabil

l-a contactat pe coinculpatul R.V.

care locuia la Timișoara pentru a-i

confirma

ajutorul. În perioada 1-2 aprilie 2011, de la Amsterdam, inculpatul B.R. a

cumpărat cu suma de 3000 euro cantitatea de 1115,9 gr cannabis, drog

pe care l-a introdus într-o pungă, a înfășurat-o

cu scotch, a introdus-o într-o cutie

de

carton pe care a sigilat-o cu scotch, apoi a introdus-o într-o cutie de

dimensiuni

mai mari pe care a

sigilat-o. Pe data de 02 aprilie 2011 inculpatul B.R. s-a

deplasat în stația din Amsterdam, folosită de

autocarele E., unde se afla

parcat

autocarul, condus de martorii B.P. si M.V., s-a

prezentat sub numele fals "M.M." și a relatat martorului B.P.

ca

dorește sa expedieze coletul

destinatarului R.V. din Timișoara. După

formalitățile necesare, coletul

a fost primit de cei doi martori conducători ai

autocarului și depozitat în cala autocarului. În aceeași zi, inculpatul

B.R.

a părăsit Amsterdamul cu o cursă

avion cu destinația București. La

aeroportul Henri Coanda, în data de 03

aprilie 2011, în jurul orelor 00,00 a fost

așteptat

de martorul C.I.T. cu autoturismul care l-a condus până

în Timișoara, în autoturism fiind și prietena

acestuia martora N.C.

Acest martor, C.I.T.,

cunoștea că se deplasa cu autoturismul său

cu inculpatul la Timișoara pentru ca acesta sa preia o cantitate de

droguri. La Timișoara, inculpatul B.R. și martorul C.I.T., din

precauție, au lăsat-o pe martora N.C. într-un

Mall, mașina fiind parcata,

tot din

precauție, in parcarea Mall-ului. Cei doi s-au deplasat cu taxiul la o adresa,

de

unde l-au luat pe inculpatul R.V., și apoi în stația Gara de Est -

Timișoara, unde urma să staționeze autocarul

firmei E. în care se afla

coletul cu

droguri. Martorul C.I.T., datorită insistentelor prietenei

sale N.C., a părăsit Timișoara înainte de a sosi

autocarul cu droguri. În

jurul

orelor 14,00, când autocarul a staționat în Gara de Est din Timișoara,

inculpatul R.V. s-a dus și a luat coletul cu

droguri, inculpatul B.R.

așteptând pe

bancheta din spate a taxiului, pentru a nu recunoscut de

șoferii autocarului. În momentul când inculpatul R.V.

s-a urcat in taxi, pe

bancheta din

spate, lângă inculpatul B.R., cu coletul de cu droguri

asupra sa, au intervenit organele de politie. Cei

doi inculpați au fost percheziționați

și

imobilizați în prezența martorilor C.R.D. și B.M. Banii

găsiți asupra inculpatului au fost consemnați la

CEC - Bank și depuși la Camera de

corpuri

delicte a D.G.P.M.B.-S.CJ.S.E.O., ca și telefonul mobil găsit asupra

inculpatului

R.V.

În prezența

celor doi inculpați, și a celor doi martori B.M. și

C.R.D., a fost

verificat și coletul pe

care inculpatul R.V. l-a luat din cala autocarului.

Concluziile Raportului de

constatare tehnico-științifică din 08 aprilie 2011

stabilesc că punga de

plastic găsită în colet conținea 1115,9 gr cannabis cu o

concentrație în T.M.C. de 9,87%. Din această cantitate 5,85 gr cannabis

prelevată drept contraprobă a fost sigilată și depusă la Camera de corpuri

delicte a I.G.P.R.-D.CJ.E.S.O. conform dovezii din 14 aprilie 2011. Cantitatea

de 1093,9 gr

cannabis rămasă din probă a fost sigilată

și depusă la Camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO

conform dovezii

din 14

aprilie 2011.

În faza de

urmărire penală s-au audiat inculpații, s-au audiat colaboratorul

sub acoperire

"I.C.", investigatorul "P.I.", martorii B.M.

, C.R.A.D., C.I.T.,

N.C., M.V.

, B.P., s-au efectuat procese verbale de redare a declarației

colaboratorului

"I.C." și ale investigatorului "P.I.", s-au

înregistrat

convorbirile telefonice ale inculpaților, s-au efectuat înregistrări

audio-video în mediu ambiental, s-au efectuat înregistrări video in incinta

restaurantului

M., s-au întocmit procese verbale de redare a convorbirilor directe

purtate de

colaborator cu inculpații V.F., R.M.P., s-a întocmit

proces verbal de prindere în flagrant.

În cursul

cercetării judecătorești s-au audiat inculpații, precum și martora

"I.C.", nume de cod.

Inculpații B.R.,

R.V. și V.F.,

până la

începerea cercetării judecătorești, au declarat personal că recunosc în

totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, au

solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, nu au solicitat administrare de probe, cu excepția

înscrisurilor in circumstanțiere pe care le-au administrat la termenul de

judecată, precizând că își însușesc probele administrate în faza de urmărire

penala și doresc să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța de fond

a constatat că sunt aplicabile disp. art. 320

1

C. proc. pen., în

ceea ce privește pe inculpații B.R., R.V. și V.F., în

sensul că, din

probele administrate, a rezultat că faptele inculpaților și vinovăția

acestora sunt

stabilite și sunt suficiente probe cu privire la persoana inculpaților

pentru a permite aplicarea unor

pedepse.

Situația de fapt reținută de instanța

de fond a reieșit din declarațiile inculpaților B.R., R.V. și V.F., care au

recunoscut săvârșirea infracțiunilor, declarări care s-au coroborat cu declarațiile

colaboratorului care nume de cod "I.C." și a investigatorului cu nume

de cod "P.I.". Din procesele verbale încheiate de DIICOT - Serviciul

Teritorial București cu ocazia efectuării de cumpărări de cannabis de la inculpați

de către colaboratorul "I.C.", nume de cod și investigatorul "P.I.",

nume de cod, a rezultat locul unde se întâlneau aceștia, discuțiile purtate,

modalitatea efectuării tranzacției, respectiv predarea drogurilor și primirea

banilor, situație de fapt care a rezultat și din procesele verbale de redare a

discuțiilor purtate de aceștia. Procesul verbal încheiat la data de 3 aprilie

2011 de lucrători

ai IGPR - BCCOB București

și din cadrul BCCOB - Timisoara reda cu lux de amănunte

modalitatea de

săvârșire a infracțiunilor reținute în rechizitoriu de inculpații B.R. și R.V.,

deplasarea in orașul Amsterdam de unde inculpatul B.R. cumpăra drogurile, modul

in care acestea erau transportate cu autocarul în România - Timișoara, faptul

ca inculpatul B.R.

se întorcea în România

cu avionul, deplasarea la Timișoara cu autoturismul

condus de martorul C.I.T.,

pentru a se întâlni la Gara de Est din Mun. Timișoara cu coinculpatul R.V. și

care primea drogurile de la conducătorii autocarului, aparținând firmei E. Declarațiile

martorilor M.V. și B.P. conducătorii autocarului E. SRL pe curse internaționale

și persoanele cărora inculpatul B.R. Ie-a predat coletul cu droguri în stația

din Amsterdam pentru a-l transporta in cala autocarului până la Timișoara, unde

l-au predat destinatarului, respectiv inculpatul R.V., s-au coroborat cu

celelalte probe administrate in cauza si prezentate anterior, din analiza

cărora rezulta existenta infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși

în

judecată, săvârșirea acestora de către inculpați

și vinovăția acestora.

Instanța de fond a reținut, de asemenea, că există probe de săvârșire a

infracțiunilor pentru care inculpații

au fost trimiși în judecată, respectiv infracțiunea de trafic internațional de

droguri de risc și a infracțiunii de trafic de droguri de risc în forma

continuata prev. și ped. de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce-l privește pe

inculpatul B.R. și a complicității la infracțiunea de trafic

internațional

de droguri de risc și a infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de

disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în ceea ce privește pe inculpatul R.V.,

texte de lege în baza cărora inculpații au fost condamnați la pedepse privative

de libertate, al căror cuantum și modalitate de executare vor da eficienta

disp. art. 52 C. pen.

Instanța de

fond a avut în vedere, la stabilirea cuantumului pedepselor

aplicate inculpaților B.R. si R.V. disp. art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen.,

și disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru

inculpatul B.R. care a formulat denunțuri împotriva unor persoane implicate in

traficul de droguri, finalizate cu trimiterea în judecată. Au fost avute în

vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C.

pen., în raport cu gradul de pericol

social

concret al faptelor săvârșite și persoana inculpaților. Astfel, s-a reținut că

inculpații

B.R. și R.V. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au studii superioare,

sunt angajați cu contract individual de munca, au referințe și caracterizări

pozitive de la instituțiile din țară și din afara țării unde au făcut studii și

s-au perfecționat profesional, au familii organizate ce-i susțin material și

moral, au aprecieri pozitive și laudative din partea persoanelor - vecini,

prieteni, colegi -, care-i cunosc, au recunoscut săvârșirea infracțiunilor

pentru care sunt cercetați, au regretat faptele comise, au avut atitudine

cooperanta cu organele de urmărire penală. Aceste împrejurări constituie

circumstanțe atenuante

care atrag atenuarea

limitelor speciale ale pedepselor prevăzute de Legea speciala nr. 143/2000, în încadrarea

reținută în rechizitoriu; deși reținerea pedepsei

complementare

privative de drepturi poate fi înlăturată dacă există circumstanțe atenuante

(in condițiile disp. art. 76 alin. (3) C. pen.), instanța de

fond a apreciat că se impunea doar reținerea efectelor acestor circumstanțe

atenuante, și nu înlăturarea acestora, infracțiunile săvârșite de inculpați

având un grad de pericol social ridicat, prin atingerea unor valori sociale

aparate de legea penala referitoare la sănătate sau viata. Instanța de fond a

apreciat, pentru inculpații B.R. si R.V., că sunt incidente disp. art. 86

1

C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca

mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii, pe

considerentul dreptului la o șansă în viață, a vârstei tinere, a faptului ca

aceasta perioada infracțională din viata lor va rămâne singulară, fiind o

întâmplare. În final, s-a apreciat că lăsarea lor în libertate, pe o durata de

timp, ce constituie termen de încercare, trebuie sa îndeplinească și să

respecte anumite obligații stabilite de instanță, fără a comite o nouă

infracțiune sub sancțiunea revocării suspendării. Pronunțarea condamnării este un

avertisment, iar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este un drept

al inculpaților. Prin stabilirea unor obligații în sarcina inculpaților și a

unor masuri de supraveghere nu se aduce atingere prevederilor constituționale

pentru ca nu se aplica tratament diferențiat persoanelor aflate în aceeași

situație juridică și nici a dreptului la libera circulație pentru ca nu este un

drept absolut, este supus unor

reguli cu

respectarea și îndeplinirea unor condiții prevăzute de lege.

Astfel, pentru inculpații B.R. și R.V.

s-a dispus și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile

disp. art. 86

1

C. pen. pe durata unui termen de încercare stabilit

în condițiile dispozițiilor art. 86

2

C. pen. și pe durata căruia,

conform dispozițiilor art. 86

3

alin. (1) și (3) C. pen.,

aceștia se supun măsurilor de supraveghere dispuse

de legea penală.

Pentru

inculpații B.R. și R.V., în temeiul disp. art. 350

C. proc. pen. raportat la art. 88 C.

pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării

preventive din pedeapsa aplicată de la 04 aprilie 2011 la 24 octombrie 2011.

În ceea ce

privește pe inculpatul V.F., instanța de fond a reținut

că recunoașterea săvârșirii infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată se

coroborează

cu declarația inculpatului B.R., care a arătat că se cunosc

din ianuarie 2011, de la inculpatul V.F. cumpăra

cannabis de două ori pe

săptămâna. În data de 21 februarie 2011 a vândut

colaboratorului "I.C.", nume

de

cod, 0,63 gr cannabis, în data de 2 martie 2011 cantitatea de 1,76 gr cannabis,

de fiecare dată fiind însoțit de coinculpatul R.M.P., împrejurări care au

rezultat

și din declarația colaboratorului "I.C.", nume de cod. Astfel, s-a

apreciat că activitatea infracțională a inculpatului V.F. este pe deplin

dovedită cu probatoriul existent la dosar, fiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.,

text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la

pedeapsa privativă de libertate al cărei cuantum

să dea eficiență dispozițiilor art. 52

C. pen. La stabilirea cuantumului

pedepsei s-a avut în vedere aplicarea disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., fata de recunoașterea de către inculpat a săvârșirii infracțiunii

reținute în actul de sesizare a instanței. La individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al

faptelor

săvârșite și persoana acestuia,

care se afla în stare de recidiva postcondamnatorie,

prev.

de art. 37 lit. a) C. pen. față de pedeapsa de 1 an și 9 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 7/2011 din 18 ianuarie 2011 a

Tribunalului Buzău, definitiva prin neapelare a cărei executare a fost

suspendată condiționat în condițiile disp. art. 81 C. pen.

pe un termen de încercare de 3 ani și 9 luni. Această condamnare s-a dispus pentru

săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., fapte similare cu cele ce fac obiectul

prezentei cauze, și care scot în evidență perseverența infracțională a

inculpatului V.F., cât și împrejurarea că rolul educativ și coercitiv al

pedepsei, poate fi atins de data aceasta prin executare in regim de detenție.

Pentru că fapta dedusă judecații a fost săvârșită în cursul termenului de

încercare al primei condamnări, instanța de fond a revocat, conform disp.

art. 83 C. pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1

an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 7/2011 din 18

ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău pe care a cumulat-o cu pedeapsa pentru fapta

dedusă judecații. Din pedeapsa aplicată, a fost dedusă durata reținerii și

arestării preventive de la prima condamnare în prezenta cauza, nefiind reținut

sau arestat.

Instanța de fond, cu privire la inculpatul R.M.P., a reținut

că acesta nu a recunoscut săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare a

instanței însă - analizând materialul probator existent la dosarul cauzei - au

rezultat următoarele:

În declarația

dată de inculpatul B.R., acesta a arătat că la începutul lunii martie 2011 i-a

vândut inculpatului V.F., pe care-l cunoștea, cannabis. Pentru a cumpăra

drogurile, cei doi inculpați B.R. și V.F., au hotărât să se întâlnească în zona

Unirii la M. Inculpatul V.F. a venit însoțit de un prieten foarte bun, în

persoana

inculpatului R.M.P., ambii

consumau și vindeau cannabis. Inculpatul

V.F. a declarat că, din anul 2008, consuma cannabis. A mai arătat că pe

inculpatul B.R. îl cunoaște de mai mult timp, de la acesta cumpăra cannabis

pentru a-l vinde, deoarece are mai mulți prieteni care consumau. Pe

inculpatul R.M.P. îl cunoaște de 3 ani și sunt

buni prieteni, împreună

vindeau cannabis, pe care V.F. îl cumpăra de la

inculpatul B.R.

, tranzacțiile având loc, în

majoritatea cazurilor, în barurile din Centrul Vechi

din București.

Astfel, la data de 02 martie 2011, așa cum a rezultat din declarațiile

inculpaților

B.R., V.F.,

declarații analizate anterior, si ale colaboratorului

"I.C." nume de cod, a avut loc o vânzare de cannabis de către V.F.

și R.M.P. colaboratorului "l.C.", nume de cod, acesta

cumpărând cannabisul într-un bar din Centrul Vechi, direct de la inculpatul R.M.P.

În zona magazinului Unirea, inculpatul R.M.P., la data de 15 martie 2011, a

vândut cannabis colaboratorului "I.C.", nume de cod. În consecință,

instanța de fond a apreciat că apărările inculpatului R.M.P.

, prin care nu recunoaște săvârșirea infracțiunii

reținute în actul de sesizare, rămân singulare, din materialul probator

rezultând săvârșirea infracțiunii

pentru care este trimis în judecată.

Cu privire la

individualizarea judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C.

pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, cât

și de persoana inculpatului care, la data săvârșirii faptelor nu avea o sursă

licită de venituri și care este recidivist în condițiile disp. art. 37 lit. a) C.

pen., fiind condamnat și sancționat pentru fapte de același natură ca cea

dedusă judecații, instanța de fond a apreciat

că

rolul educativ și preventiv al pedepsei se realizează prin executarea pedepsei

în

regim de detenție. Starea de recidivă evidențiază perseverența

infracțională a inculpatului și este dată de pedeapsa aplicată prin sentința

penală nr. 372/2011 din 06 mai 2011 a Tribunalului București-secția a I-a

Penală, dosarul nr. 49029/3/2009, definitivă prin neapelare, prin care

executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

si art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din Legea nr. 143/2000 a fost

suspendată sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani. S-a

constatat că prezenta infracțiune a fost

săvârșită în cursul termenului de încercare,

astfel ca sunt incidente

disp. art. 86

4

C. pen. rap. la art. 83 C. pen. privind revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 10 luni care se va

cumula cu pedeapsa aplicata pentru fapta dedusă judecății.

Împotriva sentinței au declarat apei

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații V.F.

și R.M.P.

Ministerul Public a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei

hotărâri legale și temeinice, criticând hotărârea pentru nelegala aplicare a

pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi pentru inculpații: 1) B.R.-

apreciind că în sarcina acestuia instanța de fond nu trebuia să se facă

aplicarea art. 65 alin. (3) C. pen., una din condițiile prevăzute de lege fiind

că pedeapsa principală aplicată să fie închisoare de cel puțin 2 ani, condiție

care ar fi trebuit fi îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei complementare

era obligatorie potrivit textului de lege; în cazul aceluiași inculpat, instanța

a stabilit o pedeapsă principală de 9 luni închisoare, iar pedeapsa complementară

nu trebuia aplicată având în vedere cuantumul pedepsei principale, fiind astfel

nelegală 2) R.V. - apreciind că este nelegală pedeapsa complementară pe lângă pedeapsa

principală de 1 an și 10 luni închisoare și că pentru aplicarea acestei pedepse

complementare, trebuia ca pedeapsa principală să fie de cel puțin 2 ani

închisoare, condiție ce nu a fost îndeplinită. Totodată, a fost criticată și

durata pedepsei complementare de 6 luni în condițiile în care această pedeapsă

constă în interzicerea exercițiului drepturilor pe o perioadă de 1-10 ani.

Apelanții inculpați V.F. și R.M.P. au

solicitat

reindividualizarea pedepselor

aplicate de instanța de fond, urmând a se da o mai

mare eficiență circumstanțelor

personale, inculpatul R.M.P.

solicitând, în

apel, și aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În cursul soluționării apelurilor a

fost luată o declarație inculpatului R.M.P., în sensul formulării cererii de

aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., iar inculpații V.F.,

B.R. și R.V. au arătat că nu doresc să dea declarații în fața instanței de

apel.

Inculpații B.R.

și R.V. au depus la dosar înscrisuri în

circumstanțiere.

Prin decizia

penală nr. 127 din 2 mai 2012, Curtea de Apel București,

Secția a II-a penală,

a dispus următoarele:

-

a

respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații V.F. și

R.M.P.,

împotriva

sentinței penale nr. 815 din 29 noiembrie 2011,

pronunțată de Tribunalul

București - Secția a II-a penală.

- a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul

București,

a desființat, în parte, sentința penală nr. 815

din 29 noiembrie 2011,

pronunțată de

Tribunalul București - Secția a II-a penală și, rejudecând în fond, a dispus

înlăturarea pedepselor complementare aplicate inculpaților B.R.

și R.V.

-

au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

- au fost

obligați apelanții inculpați V.F. și R.M.P. la plata a câte 900 lei

reprezentând parte din cheltuielile judiciare avansate de stat,

din care onorariul

avocaților din oficiu în cuantum de câte 300 lei, se avansează

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune

în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut

următoarele:

În mod temeinic,

instanța de fond a constatat că din probele administrate

rezultă că

faptele au fost săvârșite de inculpați și întrunesc elementele constitutive

ale

infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Astfel, din declarațiile inculpaților B.R., R.V. și V.F.

, care au

recunoscut săvârșirea infracțiunilor, declarații care s-au coroborat

cu declarațiile

colaboratorului care nume de cod "I.C." și a investigatorului cu nume

de cod "P.I.", cu procesele verbale încheiate de DIICOT -

Serviciul

Teritorial București cu ocazia efectuării de cumpărări de cannabis de la

inculpați de

către colaboratorul "I.C.", nume de cod și investigatorul

"P.I.",

nume de cod, procesul-verbal încheiat la data de 3 aprilie 2011

de lucrători ai

IGPR -BCCOB București și din cadrul BCCOB-Timisoara, declarațiile

martorilor M.V.

și B.P., rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarația inculpatului R.

din apel prin care recunoaște săvârșirea

faptelor

rezultă următoarea situație de fapt:

La data de 02 aprilie 2011, în timp ce se afla în Amsterdam-Olanda,

inculpatul

B.R. a depus la cala autocarului un colet ce conținea 1115,9

grame cannabis,

după care s-a întors în țară și s-a deplasat la Timișoara unde,

ajutat de către

inculpatul R.V., a reintrat în posesia drogurilor. Totodată,

la data de 02

martie 2011, inculpatul B. i-a vândut lui V.F. cantitatea de

1,76 grame cannabis contra sumei de

250 lei.

Inculpatul V.F. a vândut colaboratorului cu nume de cod „I.C.

"

cantitatea de 0,63 grame cannabis la 21 februarie 2011 contra sumei de 60 de

lei și cantitatea

de 1,76 grame cannabis la 02 martie 2011, împreună cu inculpatul

R.M.P., pentru

suma de 250 lei. Totodată, inculpatul R. a vândut

colaboratorului

cu nume de cod „I.C." cantitatea de 0,54 grame cannabis la

15 martie 2011 contra sumei de 60 de

lei.

S-a menționat că art. 72 C. pen. stabilește criteriile generale pe care

judecătorul

le poate folosi în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai

potrivite

pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de

dispozițiile art.

52 C. pen.: funcția represivă și cea de prevenție generală și

specială, astfel

încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului

său social și să

îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de

norma penală.

Or, s-a apreciat că instanța de fond a indicat criteriile generale și,

raportându-le la

circumstanțele speței și ale inculpaților V.F. și R.M.P.

, a stabilit o

pedeapsă de 2 ani închisoare, egală cu minimul special

prevăzut de lege

pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, în raport de

limitele

micșorate potrivit art. 320

1

C. proc. pen., respectiv, o pedeapsă de

3 ani

închisoare

egală cu minimul special prevăzut de dispozițiile legale (fără aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în condițiile în care acest inculpat nu a recunoscut

săvârșirea faptelor).

Instanța de apel

a apreciat că - în raport de circumstanțele faptelor: prin

acte repetate de

executare, cu participarea mai multor persoane, de cantitatea de

droguri vândută,

dar și luând în considerare extinderea fenomenului infracțional

din acest domeniu pe întreg teritoriul

țării, amplificarea și diversificarea

criminalității

asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori

de droguri, și de circumstanțele personale ale

inculpaților, care nu au loc de

muncă

și niciun alt mijloc licit de obținere a veniturilor, inculpatul V.F.

recunoscând săvârșirea faptelor, cooperând cu

organele judiciare, inculpații nefiind

însă

la primul conflict cu legea penală, fiind condamnați anterior pentru același

gen de fapte, dând dovadă de perseverență și

specializare infracțională, și că nu

au

justificat clemența instanțelor - nu se impune coborârea pedepselor sub

minimul special prevăzut de dispozițiile legale,

acestea fiind de natură să

corespundă

gravității faptelor și periculozității sociale a inculpaților.

De asemenea,

instanța de apel a constatat că nu este posibilă aplicarea

dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen. inculpatului R.M.P. care, la instanța

de fond, a precizat expres că nu

dorește să beneficieze de această instituție juridică și că nu recunoaște

săvârșirea faptelor (fila 176 d.i.). S-a reținut că,

potrivit art. 320

1

C. proc. pen., inculpații pot beneficia

de aceste dispoziții numai în

situația

în care își manifestă voința în acest sens până la începerea cercetării

judecătorești

în primă instanță, ulterior acestui moment o astfel de cerere

nemaifiind admisibilă întrucât legiuitorul a avut

în vedere, prin introducerea acestei

instituții

juridice, nu numai obținerea de către inculpat a unui tratament favorabil

(ca urmare a efectelor de drept substanțial), dar

și simplificarea procedurii în fața

instanțelor (efecte de drept

procesual). Or, în situația în care inculpatul nu a

recunoscut săvârșirea faptelor în primă instanță, procedându-se la

efectuarea cercetării judecătorești, inculpatul nu poate beneficia doar de

efectele de drept

substanțial ale art.

320

1

C. proc. pen., eludându-le pe cele de drept procesual. Simplul

fapt

că inculpatul a revenit asupra poziției sale procesuale în apel, urmărind

obținerea tratamentului favorabil după ce prima

instanță, în urma administrării

probelor,

a constatat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost trimis în judecată, nu este suficient, fiind

depășit momentul procesual la care

acesta putea solicita aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Cu privire la

pedepsele complementare aplicate de prima instanță celorlalți

2 coinculpați,

instanța de apel a constatat că acestea au fost greșit aplicate pe

lângă pedepse

mai mici de 2 ani închisoare și cu o durată sub cea minimă

prevăzută de

dispozițiile legale (pedeapsa constă în interzicerea exercițiului drepturilor

prev. de art. 64 C. pen. pe o perioadă cuprinsă între 1 și 10 ani). Întrucât

chiar și în

cazul în care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie,

pedeapsa

principală trebuie să fie închisoarea de minim de 2 ani, iar în prezenta

cauză prima

instanța a aplicat inculpaților pedepse de 9 luni închisoare, respectiv

de 1 ani și 10

luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000,

instanța de apel a înlăturat aceste pedepse complementare.

Împotriva

deciziei au declarat recurs inculpații V.F. și

R.M.P., motivele de recurs și

cazurile de casare fiind

menționate

în partea introductivă a hotărârii.

I. Asupra

recursului declarat de inculpatul V.F.:

La instanța de fond, la termenul din data de 19 octombrie

2011, inculpatul V.F.

, în ședință publică și prezența avocatului, după ce a

fost identificat, a solicitat judecarea sa conform procedurii prevăzută de art.

320

1

C. proc. pen.

„judecata în cazul recunoașterii vinovăției",

această cerere

fiind consemnată

în declarația semnată de inculpat (fii.177- declarație,

respectiv, pag. 1 încheiere).

În aceeași declarație, de asemenea, inculpatul a

menționat că își însușește integral

probele administrate la urmărirea penală, necontestând

niciuna dintre aceste

probe.

În consecință,

având în vedere cererea inculpatului V.F. și

constatând îndeplinite condițiile

prevăzute de lege, instanța de fond a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. - reducând limitele de pedeapsă

cu o treime -

condamnând inculpatul astfel cum s-a arătat anterior.

În cursul

judecării apelului, inculpatul V.F. a menționat, expres, în ședință publică și

în prezența avocatului, că nu dorește să facă declarații în fața

instanței de

prim control judiciar, invocând astfel „dreptul la tăcere" (pag. 1 -

încheierea din 24 aprilie 2012).

În fața instanței

de recurs, inculpatul V.F. a înțeles să-și

schimbe poziția procesuală de

recunoaștere a faptelor, susținând că este

nevinovat.

În motivarea

acestei reveniri asupra declarației de recunoaștere a faptelor,

care a avut ca

efect juridic judecarea sa potrivit art. 320

1

C. proc. pen.,

inculpatul a

susținut că a

recunoscut faptele pentru că a crezut că va primi o pedeapsă mai

mică, că nu ar fi

studiat dosarul și că a refuzat să facă declarații la instanța de apel

deoarece „vroiam

să ajung la Curtea Supremă" (declarație instanța de recurs -

fil.l6).

Înalta Curte constată, pe de o parte,

că este nerezonabil motivată

revenirea inculpatului

V.F. asupra recunoașterii faptelor, iar pe de altă

parte, această nouă poziție procesuală - potrivit

legii - nu mai poate produce

efecte

juridice deoarece, așa cu s-a arătat, în ședință publică și în prezența

avocatului, după ce a fost identificat, acesta a

formulat cerere de judecare

conform procedurii prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. „judecata în cazul

recunoașterii

vinovăției",

această solicitare

fiind consemnată în declarația

semnată

de inculpat (fii.177- declarație, pag. 1 încheiere), precizând că își

însușește integral probele administrate la

urmărirea penală, necontestând niciuna

dintre aceste probe.

Înalta Curte -

legat de motivarea inculpatului - mai constată și alte

împrejurări care

sugerează că acesta, în deplină cunoștință de cauză, a formulat

cererea de

judecare potrivit art. 320

1

C. proc. pen. în prezenta cauză penală.

Astfel, la data recunoașterii faptelor în fața judecătorului instanței

de fond,

inculpatul avea vârsta de 28 de ani, era judecat în stare de libertate

și a fost

asistat de avocat. De asemenea, din examinarea sentinței penale nr. 7

din 18 ianuarie 2011

a Tribunalului Buzău, pronunțată într-un alt dosar penal,

rezultă că inculpatul

V.F. a solicitat judecarea sa potrivit procedurii

prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. „judecata în cazul recunoașterii

vinovăției" nefiind astfel în

situația opțiunii, pentru prima dată, a aplicării sau nu

a dispozițiilor legale

menționate.

Revenirea - în

recurs - asupra recunoașterii faptelor pentru care a fost

condamnat în

primă instanță își are explicația, pe de o parte, în nemulțumirea

pentru aplicarea

pedepsei în acest dosar, în cuantumul arătat, iar pe de altă parte,

în nemulțumirea

că, fiind condamnat în acest dosar, potrivit legii este obligatorie

revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 9

luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 7 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău

în dosarul

anterior, urmând să execute ambele pedepse, cumulat, prin privare de

libertate,

nefiind legală o nouă suspendare condiționată a executării pedepsei.

Or, ambele

nemulțumiri ale inculpatului sunt neîntemeiate, situația juridică

fiind imputabilă

exclusiv acestuia deoarece, anterior, a fost condamnat la o

pedeapsă

rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni

prevăzute de

Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit

de droguri (art. 2

alin. (1) și art. 4 alin. (1)), instanța anterioară - reținând în favoarea sa

inclusiv

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) C.

pen. -

dispunând aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea

condiționată a

executării pedepsei. Cu toate acestea, inculpatul - în termenul de

încercare -neînțelegând clemența instanței, a reluat comportamentul

infracțional cu privire la

traficul de droguri, situație de natură să atragă nu

numai o nouă condamnare, dar

și executarea pedepsei anterioare, nefiind legală o nouă

suspendare a executării

pedepsei.

În cauza penală

aflată în curs de judecată, instanța de fond, prin aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a stabilit o pedeapsă egală cu minimul special redus,

nefiind posibilă

reținerea unor circumstanțe atenuante având în vedere și

condamnarea

anterioară, mai ales că aceasta se referă la infracțiuni de aceeași

natură (traficul și consumul ilicit de

droguri).

În consecință,

instanța de recurs apreciază ca neîntemeiate criticile

inculpatului V.F.

cu privire la condamnarea sa, critici expuse în

motivele scrise depuse la dosar

(fii. 16-28). Înalta Curte mai constată că martorul

sub acoperire a

fost ascultat de instanța de fond (fii.225), iar inculpatul, nici la

instanța de fond

și nici la instanța de apel, nu a contestat această probă,

însușindu-și

integral probele strânse în cursul urmării penale; de asemenea,

inculpatul -

nici personal și nici prin avocat - nu a invocat la cele două instanțe

pretinsa „provocare''

a organelor de urmărire penală ori nelegalitatea actelor de

urmărire penală

și a probelor strânse în prima fază a procesului penal (pag.4

încheierea

instanței de fond din 23 noiembrie 2011; pag.1-3 a încheierii instanței de apel

din 02 mai 2012).

II. Asupra recursului declarat de

inculpatul R.M.P.:

În fața instanței

de fond, la termenul din 19 octombrie 2011, inculpatul R.M.P.

a menționat

expres că nu dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen., susținând că este nevinovat pentru faptele ce

formează

obiectul trimiterii sale în judecată, fiind sigurul inculpat - dintre cei 4

inculpați t