ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1601/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1601/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 108/P/2011 din 12 mai 2011, Direc

ția Națională Anticorupție - Secția de combatere

a corupției, a dispus trimiterea în judecată. în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- D.L.J., pentru s

ăvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- N.M., pentru s

ăvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și

art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26

C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6

și art. 7 alin. (2) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..

În fapt, s-a reținut că

inculpata D.L.J., la datele de 27 aprilie 2011 și 05 mai 2011, în calitate de judecător

în cadrul Judecătoriei Cornetu, a pretins și primit prin intermediul inculpatului

N.M. sumele de 1.000 RON și 2.300 euro de la numita P.E., în scopul pronunțării

unor sentințe civile favorabile în dosarele pe care le avea spre soluționare pe

rolul Judecătoriei Cornetu, Completul 4 și în care numita P.E. avea calitatea de

contestator.

În sarcina inculpatului

N.M. s-a reținut că, în perioada 14 aprilie 2011-05 mai 2011, a înlesnit și ajutat

la primirea de către inculpata D.L.J. a sumelor de 1.000 RON și 2.300 de euro pentru

pronunțarea unor sentințe civile favorabile în dosarele civile în care numita P.E.

avea calitatea de contestator.

În aceeași perioadă, inculpatul

a oferit ajutor numitei P.E. în scopul remiterii sumelor de 1.000 RON și 2.300 de

euro către coinculpata D.L.J..

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții

de Apel București, secția a II-a penală, sub numărul 4468/2/2011.

Prin

încheierea de ședință

din 24 iunie 2011, cauza a fost disjunsă în ceea ce îl privește pe inculpatul N.M.,

formându-se Dosarul nr. 5900/2/2011, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

Prin sentin

ța

penală nr. 505 din 04

noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în

Dosarul nr. 5900/2/2011, instanța a dispus:

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6

și 7 alin. (2) din Legea

nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 33 lit. b) C. pen. condamnarea inculpatului N.M. la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare.

În

baza art. 26 C. pen. raportat

la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6

și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b)

C. pen. condamnarea inculpatului N.M. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,

urmând ca, în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C.

pen. revocarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin nerecurare,

pedeapsă care se adaugă la cea de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta

sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cumulată de 6 ani și

6 luni închisoare.

Aplicarea dispozi

țiilor art. 71-64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

Aplicarea pedepsei complementare

prev

ăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen.

menținerea arestării preventive a inculpatului N.M..

Conform dispozi

țiilor art. 88 C.

pen., deducerea reținerii și arestării preventive a inculpatului din data de 05

mai 2011 la zi.

Restituirea c

ătre martora denunțătoare

P.E. a sumei de 5.000 de RON, consemnată la C.E.C. pe numele inculpatului N.M.,

cu recipisa din 10 mai 2011.

Obligarea inculpatului

la plata a 4.500 de RON cheltuieli judiciare c

ătre stat.

Împotriva acestor hotărâri,

în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția judiciară penală precum și

intimatul inculpat N.M. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Recursul parchetului vizează

neaplicarea disp.art. 83 C. pen. în raport cu fiecare din infracțiunile reținute

în sarcina inculpatului, greșita individualizare a pedepsei și greșita restituire

a sumei de 5.000 RON în ceea ce privește cuantumul sumei.

Cu privire la neaplicarea

dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a susținut, în raport de aceste dispoziții și de

practica judiciară în materie, că pedeapsa de trei ani închisoare aplicată inculpatului

trebuia revocată pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina

inculpatului prin rechizitoriu și nu doar față de pedeapsa rezultantă.

Cu privire la individualizarea

pedepsei, s-a susținut că pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată inculpatului este

insuficientă în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., de faptul că inculpatul

este recidivist, modalitatea de comitere a faptei, constând în aceea că inculpatul

identifica persoanele care aveau dosare repartizate la completul numitei D.L.J.

și apoi le solicita acestora sume de bani în schimbul promisiunilor de rezolvare

favorabilă a cauzelor acestora.

Cu privire la cuantumul

sumei pentru care s-a dispus restituirea, a susținut că potrivit probelor administrate,

inculpatul trebuie să restituie suma de 500 RON denunțătoarei P.E. și nu suma de

5.000 RON, cum în mod greșit s-a reținut în dispozitivul hotărârii.

Recurentul inculpat N.M.

a invocat

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. susținând

că instanța a refuzat să aplice dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen..

A arătat în acest sens că prin încheierea din data de 09 septembrie 2011 aflată

la dosar, la primul moment procesual, după disjungerea cauzei, a invocat dreptul

de a beneficia de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., iar instanța

de apel i-a respins cererea, considerând că este depășită faza procesuală în care

se putea face aplicarea acestor dispoziții legale.

A mai susținut că, în

condițiile arătate nu a beneficiat de probe pe starea de fapt, astfel că, în temeiul

art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., se impune admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru

a se face o examinare complexă a cauzei și a i se asigura respectarea dreptului

la apărare.

Recursurile sunt fondate,

doar pentru considerentele ce se vor arăta:

Examinând hotărârea recurată,

actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate de parchet

și de inculpat, dar și a dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen. Înalta Curte reține următoarele:

Prin Rechizitoriul întocmit

la data de 12 mai 2011 de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

-  Direcția Națională Anticorupție în Dosarul nr. 108/P/2011 au fost trimiși în

judecată inculpații D.L.J. și N.M. în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1)

C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. respectiv complicitate în formă continuată la infracțiunea de

dare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate în formă continuată la infracțiunea

de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) că

și art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. pentru

inculpatul N.M..

La termenul de judecată

din data de 24 iunie 2011, în ședință publică, ambii inculpați au fost prezenți,

în stare de arest preventiv, asistați de avocați aleși.

Până la începerea cercetării

judecătorești și implicit până la citirea actului de sesizare a instanței, cei doi

inculpați au fost întrebați dacă înțeleg ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege.

Inculpata D.L.J. a recunoscut

săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să

se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală în condițiile prevăzute

de art. 320

1

C. proc. pen..

Inculpatul N.M. a declarat

și susținut că nu este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea

sa în judecată și a solicitat ca cercetarea judecătorească să se desfășoare în condițiile

administrării probelor propuse de acuzare și de apărare.

Față de această împrejurare,

instanța a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul N.M.,

formându-se Dosarul nr. 5900/2/2011, dosar care face obiectul judecății cauzei pendinte.

Relativ la criticile formulate

în cauză de către inculpatul N.M., din ansamblul probator administrat în faza de

urmărire penală coroborat cu probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească

rezultă forma de vinovăție cerută de lege pentru cele două infracțiuni pentru care

a fost trimis în judecată.

Este neîndoios că inculpatul

N.M. a intermediat luarea și darea de mită, fapte săvârșite în forma complicității,

împrejurare care rezultă din întregul material probator, judicios administrat, analizat

și coroborat în cauză, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit în mod corect situația

de fapt reținută de instanța de fond.

Astfel, în mod corect

s-a reținut că, la data de 14 aprilie 2011, inculpatul N.M. s-a prezentat la locuința

denunțătoarei P.E. pretextând că vine din partea unui judecător pe nume „D.”, în

fapt fiind vorba despre inculpata D.L.J., judecător la Judecătoria Cornetu, pretins

investit cu soluționarea a două dintre acțiunile civile promovate de P.E..

În acest context și, ulterior,

în cadrul altei întâlniri, la data de 15 aprilie 2011, inculpatul a solicitat denunțătoarei

să ofere o sumă de bani mai exact 2.500 euro, în schimbul intervenției sale pe lângă

inculpata D.L.J. - judecător la Judecătoria Cornetu.

Această împrejurare este

de necontestat, fiind redată într-o convorbire telefonică purtată la data de 17

aprilie 2011 care atestă faptul că acesta îi solicita numitei P.E. și alte bunuri

(100 de pui) care urmau să fie oferite „șefului judecătoriei” fără de care judecătoarea

D.L.J. „nu putea să facă nimic”.

La data de 27 aprilie

2011 denunțătoarea P.E. l-a contactat telefonic pe inculpatul N.M. stabilind ca

acesta să o caute acasă, în cursul după-amiezii, aceasta după ce în ziua precedentă

fusese contactată de două ori la locuința sa din orașul Cornetu de către inculpat

care inițial a venit însoțit de o femeie iar apoi de un bărbat.

Astfel, în jurul orelor

15,00 a avut loc întâlnirea dintre inculpat și denunțătoare, în apropierea unei

intersecții din localitatea Bragadiru unde N.M. a venit însoțit de o persoană de

sex feminin pe care a prezentat-o drept judecătorul care are de soluționat dosarele

denunțătoarei.

În contextul arătat la

sfârșitul discuției purtate între cei trei, denunțătoarei i s-a solicitat „să dea

ceva” pentru ajutorul ce urmează să-i fie acordat.

În aceste condiții denunțătoarea

a lăsat suma de 1.000 RON pe locul din dreapta al autoturismului condus de inculpatul

N.M. acesta spunându-i că, la interval de o oră va veni la domiciliul ei cu o serie

de înscrisuri dintr-unul din dosarele sale înregistrate pe rolul Judecătoriei Cornetu.

După acest moment, denunțătoarea nu a mai fost contactată de inculpat și acesta

nu i-a mai răspuns la telefon.

Așa cum corect s-a reținut,

denunțătoarea P.E., prima dată nu avea în posesie întreaga sumă solicitată de inculpată

despre care de altfel coinculpatul N.M. cunoștea, respectiv 2.500 euro, însă ulterior

aceasta a dat suma de 1.000 RON, apoi suma de 2.300 euro, bani marcați de Direcția

Națională Anticorupție și care erau din fondurile acestora. Chiar denunțătoarea

a precizat că atunci când a dat a doua tranșă de bani, respectiv suma de 2.300 euro

se afla pe o stradă laterală aproape de Judecătoria Cornetu și, cu acea ocazie,

inculpatul i-a indicat să pună banii în buzunarul scaunului din dreapta șoferului.

Această susținere se confirmă în contextul probator administrat și este dovedit

că anterior momentului introducerii banilor în buzunarul de la scaun, aceștia fuseseră

numărați de denunțătoare și de judecătoare, în prezența inculpatului N.M.. Toți

trei se aflau pe bancheta din spate a mașinii când inculpata D.L.J. i-a cerut denunțătoarei

să numere banii „ca să știe ce dă” după care aceasta a lăsat banii în buzunarul

din spate al autoturismului și a plecat.

În momentul imediat următor,

inculpatul N.M. a luat banii de la locul menționat, a ieșit din mașină, consumându-se

flagrantul în cauză prin reținerea sa de organele competente.

Din împrejurările referitoare

la etapele activității infracționale desfășurate de inculpatul N.M., nu rezultă

o constrângere morală exercitată de coinculpata D.L.J. asupra sa, acțiunile frauduloase

ale inculpatului desfășurându-se la inițiativa acestuia.

Faptele astfel cum au

fost reținute de instanța de fond sunt dovedite cu probele administrate în cauză

respectiv: declarațiile martorei denunțătoare P.E., listingul convorbirilor telefonice,

declarațiile inculpatului N.M. date pe întreg parcursul procesului penal, sentința

civilă pronunțată de Judecătoria Cornetu, sentința penală nr. 317 din 30 iunie 2011.

Activitatea infracțională

desfășurată și reținută de instanță întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de complicitate la infracțiunea de dare de mită în forma continuată prevăzută de

art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art7

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2)

C. pen. și complicitate în forma continuată la infracțiunea de luare de mită, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen..

Așa fiind, sub aspectul

stării de fapt reținută de instanța de fond și a încadrării juridice dată faptelor

comise de inculpatul N.M. criticile acestuia sunt neîntemeiate pentru considerentele

arătate în cele ce preced.

Sub aspectul soluționării

antecedentelor penale se constată că în cauză, în mod corect, s-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., întrucât din fișa de cazier judiciar a inculpatului

rezultă că acesta a mai suferit o condamnare de 3 ani închisoare cu aplicarea

art. 81-82 C. pen., cu termen de încercare de 5 ani prin sentința penală nr.

174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea definitivă prin nerecurare.

Constatând că infracțiunile

deduse judecății au fost săvârșite în termenul de încercare, instanța a dispus însă

ca pedeapsa de 3 ani închisoare să fie revocată conform dispozițiilor art. 83

C. pen. și adăugată la pedeapsa aplicată prin sentința recurată de 3 ani și 6 luni

închisoare.

Procedând astfel, instanța

de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen., în raport de

pedepsele aplicate prin hotărârea atacată.

Inculpatul N.M. a s

ăvârșit ambele infracțiuni,

reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, în termenul de încercare al pedepsei

de 3 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 174 din 30

martie 2007 a Judecătoriei Buftea.

Potrivit

dispozițiilor art. 83

C. pen., dacă inculpatul a mai săvârșit infracțiuni în cadrul termenului de încercare,

instanța trebuie să revoce suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime

a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În raport de aceste dispoziții

legale, pedeapsa de 3 ani închisoare trebuia revocată pentru fiecare dintre cele

două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, și nu doar

pentru pedeapsa rezultantă, așa cum în mod greșit a procedat instanța de fond.

În aceste condiții, critica

formulată de parchet, cu referire la acest aspect, este întemeiată, motiv pentru

care se impune casarea în parte a sentinței atacate și rejudecând, descontopirea

pedepsei rezultante de 6 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin

nerecurare, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea

inculpatului cu aplicarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen..

În ceea ce privește cea

de-a doua critică formulată de parchet se constată că hotărârea instanței de fond

este greșită și sub aspectul cuantumului pentru care s-a dispus restituirea sumei

către denunțătoarea P.E. aceea de 5.000 RON, în loc de 500 RON (recipisa din 10

mai 2011).

Într-adevăr, instan

ța de fond în motivarea

hotărârii, a reținut în ultimul alineat, că suma consemnată la C.E.C. și care trebuie

restituită este de 500 RON și nu 5.000 RON, însă această precizare nu poate fi pusă

în executare, având în vedere că ceea ce se execută este dispozitivul hotărârii

și nu motivarea acesteia.

În lipsa unei încheieri

de îndreptare eroare materială se impune casarea

hot

ărârii atacate și modificarea dispoziției de restituire

către martora denunțătoare P.E. a sumei de 500 RON în loc de 5.000 RON, nefiind

suficientă o precizare în cadrul motivării sub acest aspect.

Referitor la critica recurentului

inculpat în sensul că deși s-a prevalat de beneficiul dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța de fond a refuzat să facă aplicarea acestor dispoziții legale,

Înalta Curte, verificând susținerile inculpatului constată că acestea sunt neîntemeiate.

În mod constant, pe parcursul

procesului penal, inculpatul a susținut că este nevinovat, iar la judecata în fond,

apărătorul acestuia a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând că fapta nu există.

În aceste condiții instanța

nu putea să facă aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., dispoziții

care reglementează, în mod clar și neechivoc, că până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea

faptelor, așa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanței și solicită ca

judecata să se facă doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La data judecării cauzei,

la termenul din 28 octombrie 2011 instanța a întrebat inculpatul și pe apărătorul

acestuia dacă mai sunt alte probe de propus și administrat, aceștia precizând că

nu mai au alte cereri de formulat. În practicaua Încheierii din 9 septembrie 2011

(dosar fond) este relevat același aspect.

Chiar și în ultimul cuvânt

acordat, conform dispozițiilor art. 385

13

alin. (3) C. proc. pen., în

fața instanței de recurs, inculpatul a susținut că este nevinovat.

Este adevărat că în memoriul

depus la dosar (dosar recurs) inculpatul arată că „regretă foarte mult ceea ce a

făcut”, aspect de denotă că a realizat dimensiunea gravității faptelor săvârșite,

însă în contextul arătat, Înalta Curte nu poate circumscrie regretul exprimat dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen. și nici cazului de casare prev.de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen..

Faptul că în mod constant

inculpatul N.M. și-a susținut nevinovăția contrazice susținerilor sale potrivit

cărora instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen..

Referitor la criticile

formulate de Parchet vizând greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului,

Înalta Curte reține că acestea sunt neîntemeiate.

Contrar susținerilor formulate

de Parchet, Înalta Curte apreciază c

ă pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunile de

luare de mită și dare de mită este suficientă în raport de criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen..

Potrivit acestui text

de lege:

„La

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale

a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurări care atenuează

sau agravează răspunderea penală".

În raport de aceste criterii,

pedeapsa rezultantă de 3 ani

și 6 luni stabilită inculpatului pentru infracțiunile reținute

în sarcina acestuia, compusă din pedepse orientate către minimul special al pedepsei,

este just individualizată.

La individualizarea pedepsei

s-a avut în vedere starea de recidivă în care se afla inculpatul, că acesta nu poate

beneficia de circumstanțele prevăzute de art. 74-76 C. pen. având în vedere pe de

o parte această stare de recidivă, pe de altă parte natura infracțiunii, gravitatea

acesteia.

Pentru considerentele

arătate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., urmează a admite recursurile declarate în cauză, a casa în parte sentința

atacată și rejudecând a dispune în sensul criticilor reținute în considerentele

prezentei decizii și apreciate ca întemeiate.

Văzând dispozițiilor

art. 385

17

C. proc. pen. urmează a scade din durata pedepsei timpul arestului

preventiv al inculpatului.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție și recurentul intimat inculpat N.M. împotriva sentinței penale nr.

505 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte sentința

penală atacată și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune

în individualitatea lor, menținând revocarea suspendării condiționate a pedepsei

de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei

Buftea, definitivă prin nerecurare, astfel:

- 3 ani și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C.

pen., art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37

lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C.

pen., art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37

lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen..

În baza art. 26 rap. la

art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul N.M.

la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

În baza art. 83 C.

pen., dispune revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea,

definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta

hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen..

În baza art. 26 rap. la

art. 255 alin. (1) C. pen., art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul N.M.

la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

În baza art. 83 C.

pen., dispune revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 174 din 30 martie 2007 a Judecătoriei Buftea,

definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta

hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen..

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul N.M. va executa în final pedeapsa

de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului N.M., durata prevenției de la 5 mai 2011 la 16 mai 2012.

Modifică dispoziția de

restituire către martora denunțătoare P.E., în sensul că, se va restitui suma de

500 RON, în loc de 5.000 RON, consemnată la C.E.C. pe numele inculpatului N.M. cu

recipisa din 10 mai 2011.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON până la prezentarea apărătorului ales, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile ocazionate

cu judecarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 16 mai 2012.