ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 106/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 106/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 317/ F din 30

iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. 4468/2/2011 (1846/2011), Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, a dispus:

În baza art. 254 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata

D.L.J., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., a

dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere.

Conform dispozițiilor art. 86

2

C. pen., a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnata a fost

obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la

Serviciul de probațiune de

pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele ei de existentă;

- să desfășoare o activitate sau să

urmeze un curs de învățământ ori de calificare;

- să nu intre în legătură cu persoana

denunțătoare și coinculpatul N.M.

A atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

A aplicat inculpatei pedeapsa

accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a

suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani de la

rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b)

C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub

puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/11 din 7 mai 2011 emis de

Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de o zi, apoi arestarea

preventivă din momentul încarcerării până la punerea efectivă în libertate.

A dispus restituirea către

denunțătoarea P.E. a sumei de 1000 RON consemnată la C.E.C. – B. și a sumei de

2300 EURO.

În baza art. 191 C. pen., a obligat

inculpata la 3000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 108/P/2011 din data de 12

mai 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.,

secția de combatere a corupției, a dispus trimiterea în judecată în stare de

arest preventiv a inculpatei D.L.J., judecător în cadrul Judecătoriei Cornetu,

județul Ilfov pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută

și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpatului

N.M. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată,

prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C.

pen., combinat cu art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și pentru complicitate la

infracțiunea de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 și art. 7 alin. (2)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-au

reținut următoarele: La data de 14 aprilie 2011, P.E. a fost căutată la

domiciliul părinților său din localitatea Cornetu de inculpatul N.M. care a

afirmat că vine din partea judecătoarei de la Cornetu. Întrucât P.E. se afla în

zona Băneasa, s-a stabilit telefonic o întâlnire ulterioară între cei doi. în

cursul aceleiași zile, spre seară, la locuința numitei P.E. s-a prezentat

inculpatul N.M. care, după ce s-a prezentat (fără ca P.E. să înțeleagă și să

rețină numele) a intrat într-un vestibul al locuinței pentru a discuta.

Inculpatul N.M. a luat loc la o masă, a pipăit tăblia mesei și a scaunului,

după care a solicitat ca tatăl numitei P.E. să părăsească încăperea întrucât

trebuie să discute între patru ochi cu aceasta.

Pe parcursul discuției, N.M. a afirmat

către P.E. că este trimis de judecătoarea D. (așa cum a rezultat și din

declarațiile denunțătoarei) de la Judecătoria Cornetu și că în schimbul unei

sume de bani judecătoarea îi poate oferi acesteia soluționarea favorabilă a

dosarelor. Pentru a o convinge pe martora denunțătoare că este trimis de

judecătoare, N.M. a apelat-o telefonic pe aceasta și a spus: „Am ajuns la

fătuca noastră, am corupt-o mâine seară”. Discuția dintre cei doi s-a încheiat,

P.E. lăsând să se înțeleagă că este de acord cu propunerea inculpatului N.M.

La data de 15 aprilie 2011, martora

denunțătoare P.E. s-a întâlnit cu inculpatul N.M. în fața sucursalei băncii R. din

orașul Bragadiru, fiecare dintre ei făcând deplasarea cu autoturismul personal,

respectiv F.K. și V. Inculpatul i-a solicitat denunțătoarei să urce în mașină,

însă aceasta a refuzat din motive personale, astfel că au mers la o cofetărie

aflată în apropiere. în discuția ce a avut loc, inculpatul N.M. i-a spus

martorei denunțătoare P.E. că trebuie să „plătească” pentru flecare dosar, iar

pentru unul dintre dosare prețul este de 2.500 de euro. Inculpatul a subliniat,

că suma trebuie plătită cât mai repede și că nu este mare raportat la numărul

de dosare aflate pe rol, și mai mult, ca o parte din bani trebuie să ajungă la

Președintele Judecătoriei Cornetu, solicitând totodată „un avans de 1500 Euro”.

P.E. a achiesat la propunerea inculpatului N.M., solicitând un răgaz pentru a

face rost de bani, întrucât era o sumă destul de mare de care nu dispunea în

acel moment.

În seara zilei de 15 aprilie 2011,

inculpatul N.M. i-a trimis inculpatei D.L.J. următorul mesaj text: „M-a sunat E.

dak pot să o las până marți”. Inculpata a răspuns la mesaj la data de 16

aprilie 2011 ora 10:54:03: „Nu e o problemă poate sta și o lună” (mesaj

relevant raportat la solicitarea denunțătoarei de a fi lăsată o perioadă de

timp pentru a face rost de bani).

În ziua de 17 aprilie 2011, ora

08:54:34, inculpata D.L.J. a purtat o discuție telefonică cu inculpatul N.M.,

pe parcursul căreia l-a întrebat: „Asta E. cât a zis că ?” răspunsul

inculpatului fiind: „Nu, nu,nu ! Nu Nu știu, Nu știu, Nu știu, Nici nu i-am

spus!” (în mod evident inculpata cunoștea de activitatea inculpatului de

pretindere în numele său a sumei de 2500 Euro).

La data de 17 aprilie 2011, ora

15:47:36, inculpatul N.M. a contactat-o telefonic pe denunțătoare.

În seara zilei de 26 aprilie 2011,

inculpatul N.M. împreună cu fiul său N.M.I., s-au deplasat la domiciliul

denunțătoarei, unde în fața porții au purtat un scurt dialog cu fiul cel mare

al numitei P.E., întrebându-l pe acesta dacă mama lui este acasă și dacă o

cheamă „F.”. Prezența inculpatului și a fiului său a fost observată de către

denunțătoare care se uita pe fereastra locuinței. La acest moment, P.E.,

conform propriilor declarații, a dorit să evite o discuție cu cei doi, întrucât

nu dispunea de suma de bani pretinsă de inculpatul N.M.

Ulterior, în ziua de 27 aprilie 2011,

ora 10:53:15, denunțătoarea l-a contactat telefonic pe inculpat și l-a întrebat

cum vor proceda, acesta recomandându-i să rămână acasă pentru că o va suna el.

La ora 14:58:14, denunțătoarea P.E. a fost sunată de inculpat care i-a spus că

se află în fața porții și o așteaptă. Conform înțelegerii, P.E. a ieșit din

curte, a mers la autoturismul inculpatului și așezându-se pe scaunul din

dreapta față i-a spus acestuia că nu este de acord să meargă singură cu el în

mașină. N.M. a replicat că „nu este singura femeie din mașină”, moment în care

denunțătoarea privind spre bancheta din spate a autoturismului a observat-o pe

inculpată. Astfel, au stabilit ca denunțătoarea să îi urmeze cu autoturismul

propriu până în locul indicat de inculpat. Au oprit cele două mașini la

intersecția „B.” dinspre Clinceni, denunțătoarea parcând în spatele

autoturismului în care se aflau cei doi inculpați.

P.E. a coborât din mașina sa și

imediat a urcat pe bancheta din spate a vehiculului marca V. unde se afla

inculpata D.L.J. În interiorul autoturismului a avut loc o discuție între P.E.

și inculpata D.L.J., cu intervenții ale inculpatului N.M., pe tema unor dosare

civile pe care P.E. le avea pe rolul Judecătoriei Cornetu. La un moment dat,

denunțătoarea, pentru a fi sigură că banii pe care îi dă drept mită ajung unde

trebuie, a întrebat-o pe inculpată ce act poate să îi ofere pentru a fi

convinsă că dosarele se vor soluționa în favoarea sa. Pentru a o asigura pe P.E.

că discută cu cine trebuie, inculpata s-a oferit să îi arate legitimația de

judecător, însă, deși o avea asupra sa, conform propriei declarații, a renunțat

la acest lucru, avertizată fiind de inculpatul N.M., prezent la acel moment în

autoturism. Inculpata D.L.J. i-a recomandat lui P.E. ca avocatul care o

reprezintă în procesele civile, să solicite conexarea dosarelor, pentru ca să

ajungă „la ea la C 4„ întrebând-o ce dorește de fapt „să facă” în dosare. La un

moment dat, în discuție a intervenit și inculpatul N.M. care a întrebat-o pe

inculpata D.L.J. dacă P.E. a fost vreodată prezentă în instanță, răspunsul

fiind negativ. În continuare, inculpata D.L.J. i-a spus denunțătoarei că poate

să suspende sau să amâne executarea un an, doi sau trei, pentru a intra în

licitație publică. Contrariată și aparent necunoscătoare în ceea ce privește

situația dosarelor civile, P.E. a întrebat ce act primește dacă dă suma de

bani, D.L.J. răspunzând că poate „să îi ofere suspendarea executării ori să

țină dosarele 2 ani”.

La finalul discuției, inculpatul N.M.

a întrebat-o pe P.E. dacă are încredere în ei să le dea ceva la acel moment.

Aceasta a răspuns afirmativ și a scos din geantă suma de 1.000 RON pe care i-a

lăsat pe scaunul din față al autoturismului, loc indicat de inculpatul N.M.

După remiterea sumei de bani, P.E. a părăsit autoturismul, cu promisiunea

inculpatului N.M. că va fi sunată de pe alt număr de telefon.

Pe tot parcursul dialogului,

inculpatul N.M., a fost suspicios cu privire la atitudinea denunțătoarei care

vorbea tare și folosea des cuvântul „bani” recomandându-i să facă referire la „avan

sul pentru o mașină”.

La data de 03 mai 2011, în jurul orelor

14:30, inculpatul N.M. a contactat-o telefonic pe denunțătoarea P.E., însă

aceasta nu i-a răspuns. Ulterior, în aceeași zi, la ora 16:11:13, denunțătoarea

l-a sunat pe inculpatul N.M., care i-a cerut să se întâlnească „mâine” (04 mai

2011) însă P.E. a refuzat, motivat de faptul că este plecată „la târguri”,

astfel că au stabilit să se vadă „Joi de dimineață” (05 mai 2011).

În data de 04 mai 2011, ora 14:47:46,

denunțătoarea l-a contactat pe inculpatul N.M. după ce, în prealabil, în jurul

orelor 13:30, fusese sunată de acesta și au stabilit să se întâlnească „mâine

dimineață (05 mai 2011) la șapte jumătate”.

În dimineața zilei de 05 mai 2011, în

jurul orelor 07:20, inculpatul N.M. s-a deplasat cu autoturismul marca V. condus

de fiul său N.M.I., din comuna 1 Decembrie spre comuna Clinceni, la domiciliul

inculpatei D.L.J.

Inculpata a urcat în autoturism pe

bancheta din spate, unde se afla și inculpatul N.M. și au continuat deplasarea

spre localitatea Cornetu. Conform înțelegerii din ziua precedentă, la ora

07:53:24, inculpatul N.M. a sunat-o pe denunțătoare și i-a solicitat să iasă în

fața porții. Denunțătoarea s-a conformat, a ieșit din curte, a traversat

strada, a intrat în autoturism și s-a așezat pe locul din dreapta al banchetei

din spate alături de cei doi inculpați.

P.E. a inițiat discuția cu inculpata D.L.

întrebând-o ce trebuie să ceară avocatul în instanță pentru soluționarea

dosarelor. Imediat, inculpatul N.M. a intervenit și i-a atras atenția

denunțătoarei că „avocatul nu trebuie să știe nimic”. Pentru a fi mai

convingătoare, denunțătoarea a scos o agendă din geantă pe care să noteze ceea

ce discutau. Inculpata D.L.J. a avut intenția de a nota ea însăși în agendă,

însă s-a răzgândit, fiind avertizată de inculpatul N.M. A urmat un dialog între

inculpată și denunțătoare, pe parcursul căruia inculpata D.L.J. a dat asigurări

că dacă avocatul din procesul civil face ce recomandă ea, va putea suspenda

executarea și totodată „să țină dosarul vreo doi ani”. Inculpata i-a recomandat

denunțătoarei să spună avocatului că sfaturile cu privire la ce urma să

solicite instanței, le-a primit de la o rudă mai îndepărtată care are

cunoștințe juridice, iar la finalul discuției, inculpatul N.M. a atenționat-o

pe inculpată că trebuie să plece la instanță, astfel că „fiind târziu” a făcut

semn cu mâna denunțătoarei să dea suma de bani. P.E. a scos din geantă suma de

2300 Euro, pe care, inițial, a avut intenția de a-i așeza în buzunarul din

spate al scaunului dreapta față, însă inculpata a intervenit și a spus că banii

trebuie numărați, „să știe câți numără”. După ce a numărat banii și i-a așezat

în locul indicat inițial de inculpat, denunțătoarea a întrebat-o pe inculpată

pentru care dintre dosare sunt „plătiți” acești bani. Inculpata a răspuns: „La

mai multe e, la tot ce pot! La tot ce se poate .. conexa”.

La scurt timp, inculpata D.L.J. a

părăsit autoturismul alături de inculpatul N.M., îndreptându-se către sediul

Judecătoriei Cornetu. Inculpatul a revenit în mașină, și sesizând că în preajmă

se află organele de poliție, a luat banii din buzunarul scaunului, i-a

verificat preț de câteva minute, după care i-a așezat la loc, acolo unde au

fost găsiți cu ocazia, percheziției efectuate asupra autoturismului marca V.

Imediat după oprirea în trafic a

autoturismului condus de inculpatul N.M., pe strada Crizantemelor, inculpata D.L.J.

a fost identificată și condusă la mașină pentru a participa la procedura de

constatare a infracțiunii flagrante.

Faptele așa cum au fost descrise mai

sus, au fost dovedite prin probele administrate în faza de urmărire penală și

care au constat din declarațiile olografe ale denunțătoarei P.E., autorizațiile

de interceptare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental și notele de

redare a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților, planșele foto de

constatare a infracțiunii flagrante, actele depuse de denunțătoarea P.E.

privind acțiunile sale în justiție la Judecătoria Cornetu, hotărârile și

adresele din partea C.S.M. privind statutul inculpatei D.L.J.

Față de cei doi inculpați, s-a luat

măsura arestării preventive, de către Curtea de Apel București față de

inculpatul N.M., iar față de inculpata D.J. s-a luat această măsură de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, pe o perioadă de 15 zile,

emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 11/11 din data de 7 mai 2011.

Inculpatul N.M. a fost arestat prin încheierea de ședință din data de 6 mai

2011 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, emițându-se pe numele

acestuia mandatul de arestare preventivă nr. 134/ UP din aceeași dată. Prin

încheierea din 6 mai 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă inițial

propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive a inculpatei D.L.J.

La termenul de judecată din data de 24

iunie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpata D.L.J. a

arătat că recunoaște în totalitate faptele și a cerut să se judece în

condițiile art. 320

l

C. proc. pen., cerere admisă de instanța de

fond.

Individualizarea pedepsei aplicată

inculpatei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen., judecătorul fondului apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin

aplicarea dispozițiilor art. 86

l

C. pen., care conține suficiente

obligații restrictive care impuse inculpatei pot contribui la corecția sa

socială, la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Aplicarea unei pedepse privative de

libertate în opinia judecătorului fondului, ar fi mult prea represivă atât

pentru inculpată, dar și pentru familia sa.

Reținându-se că în calitatea sa de

judecător, inculpata a încălcat, la un moment dat, deontologia profesională,

săvârșind acte grave de corupție, prin aceasta creând o stare de repulsie nu

numai față de colegii de „breaslă”, dar și în rândul opiniei publice în

general, s-a considerat totuși, că faptele inculpatei au avut loc pe fondul

unui dezechilibru familiar și chiar social. Faptul că soțul inculpatei a

decedat în luna martie 2011, că are spre creștere și educare doi copii minori,

a fost de natură a crea convingerea instanței de fond că fapta inculpatei a

fost un accident în viața sa.

Având în vedere aspectele mai sus

arătate, cum și poziția procesuală a inculpatei, de regret și căință față de

fapta comisă, judecătorul fondului a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare

aplicată acesteia în condițiile art. 86

1

C. pen., corespunde

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Față de inculpatul N.M. care a

susținut că nu este vinovat și a solicitat administrarea de probe, instanța de

fond a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetării judecătorești.

împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În primul rând, s-a susținut că

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei în condițiile art. 86

1

C. pen., exprimă blândețe și o îndepărtare de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei și că nu reflectă gradul ridicat de pericol social

concret al faptei comise care este evidențiat de împrejurările săvârșirii

infracțiunii, de mijloacele folosite, de calitatea pe care inculpata a

deținut-o, de urmarea produsă și de impactul asupra ordinii publice.

În al doilea rând, s-a susținut că în

mod greșit instanța de fond a dispus restituirea către denunțătoare a sumelor

de 1000 RON, consemnată la C.E.C. B. și respectiv, de 2300 euro. Soluția

corectă ce se impunea a fi pronunțată sub acest aspect, era restituirea sumei

de 500 RON de către inculpată către denunțătoare și să se constate că suma de

2300 euro a reintrat în patrimoniul D.N.A.

În fine, s-a arătat de către parchet

că sentința este nelegală și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor

art. 88 C. pen., în sensul că instanța de fond nu a indicat în mod concret

durata cât inculpata a fost reținută și arestată preventiv.

Examinând hotărârea atacată atât prin

prisma motivelor invocate de parchet, cât și sub toate aspectele de fapt și de

drept, așa cum cer dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

(hotărârea recurată nu este supusă căii de atac a apelului), Înalta Curte constată

că recursul declarat de parchet este în parte fondat.

Obligarea intimatei-inculpate să

restituie denunțătoarei P.E. suma de 1000 RON consemnată la C.E.C. – B. și suma

de 2300 euro, dispusă de instanța de fond, este greșită.

Referitor la suma de 1000 RON pretinsă

de inculpată și remisă de către denunțătoare, din probele administrate în

cursul urmăririi penale (recunoscute și însușite de inculpată și în baza cărora

aceasta a solicitat să se judece) rezultă că din această sumă, intimata inculpată

a beneficiat efectiv doar de 500 RON, sumă care a fost consemnată pe numele său

conform recipisei nr. 2844214/10 mai 2011. Diferența până la concurența sumei

de 1000 RON a fost consemnată pe numele inculpatului N.M., trimis în judecată

în aceeași cauză pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită,

respectiv pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită în prezent

judecat în dosarul nr. 5900/2/2011 al Curții de Apel București, secția a II-a penală,

format în urma disjungerii din prezenta cauză, așa cum rezultă din recipisa nr.

2844202/1 din 10 mai 2011.

În ce privește suma de 2300 euro, din

procesul-verbal nr. 108/P/2011 întocmit la data de 5 mai 2011 rezultă că

aceasta nu aparține denunțătoarei P.E., ci provine din depozitul constituit la

nivelul D.N.A., conform art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002 și a fost

ridicată de organele de urmărire penală din autoturismul în care se afla

inculpata, conform procesului-verbal încheiat la data de 5 mai 2011 cu ocazia

prinderii în flagrant a acesteia și a complicelui său

.

Prin urmare, suma pe care intimata

inculpata trebuie să o restituie denunțătoarei este de 500 RON (suma de care a

beneficiat efectiv), iar referitor la suma de 2300 euro, instanța de fond

trebuia să constate că aceasta a reintrat în patrimoniul D.N.A.

Recursul parchetului este fondat și

sub aspectul criticii care vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 88 C.

pen., în sensul că instanța de fond nu a indicat în mod concret durata cât

inculpata a fost reținută și arestată preventiv.

În conformitate cu dispozițiile art.

357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., dispozitivul trebuie să cuprindă cele

hotărâte de instanță cu privire la deducerea reținerii și arestării preventive,

indicându-se partea din pedeapsa executată în acest mod, iar potrivit art. 88

alin. (1) C. pen., „timpul reținerii și arestării preventive se scade din

durata pedepsei închisorii pronunțate”.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că intimata inculpată D.L.J. a fost reținută pe o perioadă de 24 de

ore, în data de 5 mai 2011, și arestată preventiv în baza mandatului de

arestare preventivă nr. 11/11 din 07 mai 2011 emis de Înalta Curte de Casație

și Justiție, fiind eliberată la data de 30 iunie 2011 conform adresei nr.

29767/2011 a Penitenciarului de Femei Târgșor.

Prin urmare, instanța de fond,

dispunând condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii a cărei executare a

fost suspendată sub supraveghere, era obligată să constate că aceasta a fost

reținută în data de 5 mai 2011 și arestată preventiv în perioada 7 mai 2011 -

30 iunie 2011.

În ce privește pedeapsa aplicată

intimatei inculpate, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de parchet,

că a fost corect individualizată atât în ceea ce privește cuantumul, cât și

modalitatea de executare.

Este de netăgăduit faptul că

infracțiunile de corupție sunt grave, iar codul deontologic al magistratului

obligă la observarea atentă din partea acestuia a relațiilor personale,

evitarea persoanelor predispuse la corupție sau care tind să se folosească de

amiciția cu un magistrat pentru a rezolva probleme personale și a obține

venituri necuvenite.

Coinculpatul N.M., recidivist, trimis

în judecată în aceeași cauză, s-a infiltrat în anturajul intimatei-inculpate pe

care a cunoscut-o cu ocazia ceremoniilor de înmormântare a soțului acesteia, a

profitat de starea psihică alterată în care se afla intimata, de faptul că nu

poseda permis de conducere și era nevoită să facă deplasări, inclusiv cu copiii

minori în vârstă de 3 și respectiv 5 ani, oferindu-se să o însoțească și să îi

faciliteze transportul de la domiciliu la locul de muncă.

Din probele administrate în faza de

urmărire penală, rezultă că inculpatul N.M. i-a făcut cunoștință inculpatei D.L.J.

martora denunțătoare, că a afirmat față de aceasta din urmă că este în relație

de prietenie cu intimata-inculpată și a intermediat primirea de către inculpată

a sumelor de 1000 lei și ulterior, de 2300 euro de la denunțătoare.

Intimata inculpată a recunoscut

contextul în care a cunoscut-o pe denunțătoare, precum și promisiunile făcute

acesteia că va soluționa favorabil dosarele de care P.E. era interesată,

conduita sa sinceră contribuind în mod decisiv la reducerea timpului necesar

efectuării urmăririi penale și la soluționarea cauzei care o privea, la primul

termen de judecată.

În opinia Înaltei Curți, care concordă

cu cea a instanței de fond, perioada de timp executată în arest preventiv este

suficientă pentru ca inculpata să conștientizeze gravitatea faptei sale, iar

menținerea condamnării în condițiile art. 86

l

C. pen., dispusă de

prima instanță, constituie un avertisment pentru aceasta și chiar fără

executarea pedepsei nu va mai comite infracțiuni.

Pe de altă parte, aplicarea unei

sancțiuni nu trebuie să se repercuteze negativ asupra situației familiale a

celui condamnat, iar executarea pedepsei în regim de detenție așa cum a

solicitat parchetul, ar lăsa fără ocrotire părintească 2 copii minori, de

vârste foarte mici și al căror echilibru sufletesc a fost profund afectat de

absența mamei de la domiciliu pe perioada arestului preventiv.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, se va

casa în parte sentința, în sensul că se va înlătura dispoziția privind

„restituirea către denunțătoarea P.E. a sumei” de 1000 lei consemnată la C.E.C.

B. și a sumei de 2300 euro și se va dispune ca inculpata să restituie

denunțătoarei suma de 500 lei, constatându-se că suma de 2300 euro a reintrat

în patrimoniul D.N.A.

Se va constata că inculpata a fost

reținută în data de 5 mai 2011 și arestată preventiv în perioada 7 mai 2011 -

30 iunie 2011.

Neconstatându-se din oficiu alte

motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței recurate se vor menține în

rest dispozițiile acesteia.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., secția judiciară penală,

împotriva sentinței penale nr. 317/ F din 30 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a Il-a penală, privind pe inculpata D.L.J.

Casează, în parte, sentința penală

recurată și, rejudecând:

Înlătură dispoziția privind

restituirea către denunțătoarea P.E. a sumei de 1000 lei consemnată la C.E.C. B.

și a sumei de 2300 euro.

Dispune ca inculpata să restituie

denunțătoarei P.E. suma de 500 lei.

Constată că inculpata a fost reținută

în data de 5 mai 2011 și arestată preventiv în perioada 7 mai 2011 - 30 iunie 2011.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

ianuarie 2012.