ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3371/2012

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 5892/2/2011

(2357/2011), printre altele, s-a admis cererea de modificare a controlului

judiciar formulată de inculpatul G.N.A.

În baza art. 160

3

C. proc. pen. s-a modificat obligația instituită în sarcina inculpatului prin

încheierea din data de 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, de a nu depăși fără încuviințarea instanței limita teritorială a

Municipiului București, în sensul de a nu depăși fără încuviințarea instanței

limita teritorială a României.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a apreciat că, nu mai există niciun impediment de a

cenzura libertatea de mișcare a inculpatului G.N.A. la nivelul Municipiului

București.

Împotriva acestei

încheieri s-a exercitat calea de atac a recursului de către Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, apreciindu-se că soluția de

admitere a modificării controlului judiciar privind pe inculpatul G.N.A. este

nelegală.

Reprezentantul

parchetului a arătat că, deși la termenul din 12 septembrie 2012, Curtea de

Apel București a promovat rejudecarea cererii modificării controlului judiciar

după redactarea deciziei nr. 2449 din 20 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul inculpatului împotriva

încheierii din 11 iulie 2012, la termenul din 10 octombrie 2012 instanța nu a

mai avut în vedere necesitatea atașării deciziei susmenționate.

A apreciat că

instanța de fond nu putea fi legal sesizată cu o altă cerere, deoarece era deja

legal investită cu rejudecarea unei cereri în limitele de casare stabilite de

instanța de recurs.

Recursul declarat de

parchet nu este fondat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr.

383/P/2010 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție - Direcția

Națională Anticorupție întocmit de procuror N.M. la data de 24 iunie 2011 s-a

dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.M.C. sub

aspectul săvârșirii a 3 infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu

referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracțiunea prevăzută de art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen. și, în stare de arest

preventiv, a inculpatului G.N.A. sub aspectul săvârșirii a 3 infracțiuni

prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

o infracțiune prevăzută de art. 292 C. pen. și art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2000.

S-au reținut în

sarcina inculpaților S.M.C. și G.N. următoarele acuzații:

- în perioada iunie -

august 2009, inculpatul S.M.C. a pretins suma de 200.000 euro, redusă ulterior

la 70.000 euro, din care a primit 55.000 euro de la denunțătorul C.A. pe care l-a

lăsat să creadă că are influență asupra comisarilor cu funcții de conducere din

cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General, pentru a-i determina ca în

urma verificărilor desfășurate în septembrie 2009 la SC G.T. SA, să încheie o

notă de constatare favorabilă acestei societăți cu concluzii contradictorii

notelor de constatare din 31 martie 2009, din 10 aprilie 2009, care au

constituit baza sesizării penale formulate de Garda Financiară - Comisariatul

General la Direcția Națională Anticorupție la data de 26 mai 2009

;

- în octombrie 2010

inculpatul S.M.C. a pretins suma de 30.000 euro din care a primit în două

tranșe suma de 23.000 euro de la denunțătorul C.A. pe care l-a lăsat să creadă

că are influență asupra comisarilor cu funcții de conducere din cadrul Gărzii

Financiare - Comisariatul General, pentru a-i determina, ca în urma

verificărilor desfășurate la SC I.T.P. SRL în perioada 11 octombrie - 15

noiembrie 2010, să nu constate fapte de evaziune fiscală și contrabandă;

- în noiembrie 2010 a pretins suma de 300.000 euro de la denunțătorii C.A. și F.R. pe care i-a lăsat să creadă că

are influență asupra directorului Direcției Supraveghere Accize și Operațiuni

Vamale, C.V. pentru a-l determina să ridice consemnul vamal aplicat SC I.T.P.

SRL de Autoritatea Națională a Vămilor, cu efectul de deblocare a 817,2 tone de

tutun indisponibilizate în portul Constanța și Giurgiu, a pretins în aceeași

perioadă suma de 1.000.000 euro de la denunțătorul C.A. pentru a o remite lui S.B.,

președintele A.N.A.F., din care un procent de 10% pentru el, pentru a determina

această autoritate să protejeze contrabanda ci țigări a denunțătorului prin

omisiunea verificărilor specifice organelor de contre ale statului coordonate

astfel de președintele A.N.A.F.;

- în perioada iunie -

august 2009 a menționat în facturile pro-formă din 25 iulie 2009, din 27 iulie 2009,

din 27 august 2009 date nereale în legătură cu servicii de evaluare, analiză,

audit care nu au fost furnizate de către SC A.E.L. SA societăților SC G.T. SA,

SC

P.M.M. SRL

în scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de

trafic

de influență în urma căreia a primit 55.000 euro.

- în perioada 2007 -

2008 inculpatul G.N. a pretins suma de 120.000 euro (sub formă de prestație

periodică între 7.000 - 10.000 de euro lunar), de la denunțătorul C.A. pe care l-a

lăsat să creadă că are influență asupra comisarilor cu funcții de conducere din

cadrul A.N.A.F. - Direcția Mari Contribuabili - pentru a-i determina să nu

blocheze sau să execute conturile SC G.T. SA, ca urmare a neachitării obligațiilor

fiscale către stat de către această societate;

- în noiembrie 2010

inculpatul G.N. a pretins suma de 200.000 euro de la denunțătorul C.A. pe care

să o remită numitului

C.V.,

lăsându-l să creadă că are influență pe lângă

acesta, pentru a-l

determina să ridice consemnul vamal aplicat SC I.T.P.

SRL;

- la finele anului

2008 inculpatul G.N. a pretins suma de 400.000 euro, redusă ulterior la suma de

200.000 euro de la denunțătorul C.A. pe care l-a lăsat să creadă că are

influență pe lângă numitul C.V., director în cadrul Direcției Supraveghere

Accize și Operațiuni Vamale, pentru a-l determina să nu calculeze acciză pentru

transferul cantității de 871,2 tone de tutun de la SC G.T. SA la SC C.T.S.SRL Italia;

- inculpatul G.N. a

dat declarații neconforme cu realitatea cu prilejul completării declarației de

avere înregistrată din 01 noiembrie 2010. cu scopul de a ascunde, faptul că

suma de 96.500 de euro, cu care la data de 27 octombrie 2010, a cumpărat

imobilul/ casă de locuit din București, provine din săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență.

Cu privire la modificarea

controlului judiciar, respectiv a modificării obligației instituită în sarcina

inculpatului G.N.A. de a nu depăși fără încuviințarea instanței limita

teritorială a României, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut

instanța că, la acest moment procesual, nu mai există niciun impediment de a

cenzura libertatea de mișcare a inculpatului la nivelul Municipiului București,

în condițiile în care finalitatea procesului penal va mai dura.

Astfel, în raport de

prelungirea în timp a cercetării judecătorești, cât și de faptul că prezența

inculpatului la judecată nu este împiedicată de extinderea limitei teritoriale

a obligației impuse acestuia, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiată admiterea

cererii inculpatului, desfășurarea în bune condiții a procesului penal nefiind împietată

de modificarea controlului judiciar instituit în sarcina inculpatului.

Totodată, prin

această dispoziție instanța a avut în vedere scopul legitim urmărit potrivit art.

136 C. proc. pen. și dreptul inculpatului la libera circulație.

Cu privire la cererea

parchetului de trimitere a cauzei pentru rejudecare în vederea audierii

inculpatului în conformitate cu disp. art. 160

8a

alin. (1) C. proc.

pen. cu referire la art. 160

9

alin. (10) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că motivul invocat, respectiv neaudierea inculpatului, nu reprezintă

un caz de nulitate absolută, în conformitate cu disp. art. 197 alin. (2) și (3)

C. proc. pen., întrucât nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale care

să impună anularea actului, deoarece nu s-a produs o vătămare care nu poate fi

înlăturată decât prin anularea acelui act.

În plus, inculpatul

nu a invocat acest aspect, apărătorul ales solicitând respingerea recursului

parchetului și menținerea încheierii atacate.

Pentru aceste

considerente, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică,

nefiind motive de casare a acesteia, Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.N.A. - în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională Anticorupție, privind pe inculpatul G.N.A., împotriva încheierii din

data de 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată

în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011).

Onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 25 lei, se va plăti din fondurile

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 19 octombrie 2012.