ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2060/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 6 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă, în parte, cererea formulată de inculpatul T.S.I. În baza art. 160 alin. (3) C. proc. pen. s-a modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a încuviințat ca inculpatul T.S.I. să poată părăsi localitatea de domiciliu în perioada 10 iunie 2012 – 20 iulie 2012, respingându-se capătul de cerere privind posibilitatea părăsirii țării. S-a luat act că inculpatul T.S.I. a renunțat la cererea de modificare a controlului judiciar formulată la data de 25 aprilie 2012. Prin aceeași hotărâre au fost admise cererile formulate de inculpatul P.A.

și revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată prin încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, încuviințându-se ca inculpatul să poată părăsi localitatea de domiciliu și țara, în perioada 22 iunie 2012 - 2 iulie 2012, pentru a merge în concediu de odihnă în Grecia. Totodată a fost admisă și cererea formulată de inculpatul A.V. În baza art. 160 alin. (3) C. proc. pen. a fost modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului A.V., prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, încuviințându-se ca inculpatul să poată părăsi localitatea de domiciliu și țara, în perioada 6 iunie 2012 - 31 iulie 2012. În privința cererii formulate de inculpatul P.A., Curtea a reținut că este fondată, pentru cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 136 C. proc.

pen. în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, cum este și cea de a nu părăsi localitatea, ceea ce s-a și întâmplat în cauza de față. Astfel, prin încheierea din 20 octombrie 2012 s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. De la data luării măsurii susmenționate în cauză au fost audiați toți inculpații și martorii, procesul penal desfășurându-se în bune condiții, pe parcursul celor 8 luni care au trecut. Analizarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive nu poate fi privită separat de faza procesuală în care se află cauza, respectiv la momentul epuizării probatoriilor care nu mai pot fi influențate în nici un mod, iar revocarea măsurii nu poate afecta asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Este adevărat că simpla finalizare a fazei de cercetare judecătorească nu reclamă de la sine dispariția temeiurilor care să justifice menținerea unei măsuri preventive, dar, este la fel de adevărat că nici nu se poate ignora această împrejurare și nici nu se poate îndepărta din contextul discuției asupra unei durate rezonabile a unei astfel de măsuri preventive. Pe de altă parte nu s-ar putea raționa că revocarea unei astfel de măsuri preventive l-ar determina pe inculpat să se sustragă de la judecată ori de la executarea pedepsei în caz că va fi găsit vinovat și va fi condamnat. În acest sens nu există la dosar niciun fel de date care să conducă la ideea că inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau că ar avea un profil psihologic care s-ar determina să ia decizii iraționale.

Mai mult, în numeroase rânduri jurisprudența CEDO s-a pronunțat în sensul că menținerea unei măsuri preventive trebuie raportată nu doar la gravitatea faptelor, ci la alte circumstanțe, în special cele cu privire la caracterul persoanei, profesia, resursele materiale, domiciliul său. Ori, toate datele personale ale inculpatului sunt de natură să conducă la ideea unei persoane care prezintă garanții că în caz de revocare a măsurii preventive căreia i se supune în prezent ar avea un comportament care să împiedice buna desfășurare a procesului penal sau care să-l determine să se sustragă de la judecată. Referitor la cererea formulată la 28 mai 2012, inculpatul A.V.

prin care a solicitat instanței modificarea temporară a controlului judiciar instituit prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, motivat de faptul că în calitate de secretar general al AFC Astra Ploiești, este nevoit să se deplaseze în străinătate, având împuternicirea Comitetului Director în acest sens, Curtea a constatat că este fondată. Rezultă din actele dosarului că prin decizia nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală s-a instituit în sarcina inculpatului obligarea de a nu părăsi raza teritorială a Municipiului București. Ulterior, întrucât inculpatul avea locul de muncă la SC F.C.A.

Ploiești, s-a dat posibilitatea inculpatului să se deplaseze pe întreg teritoriul țării. Prin Hotărârea din 21 mai 2012 (fila 76) Comitetul Director al Asociației F.C.A. Ploiești a fost împuternicit inculpatul A.V., ca în calitatea sa de Secretar General, să se deplaseze în străinătate în perioada iunie – iulie 2012 în scopul vizionării unor locații (terenuri de fotbal pentru joc și antrenament) hoteluri pentru cazare și masă și pentru negocierea prețurilor. Din fișa postului anexă la contractul nr. 9 din 01 februarie 2012, rezultă că inculpatul are ca atribuții probleme legate de deplasarea în străinătate, răspunzând printre altele de relațiile internaționale ale clubului (fila 82). De precizat că până la acest moment nu s-a făcut o solicitare similară.

Având în vedere cele sus menționate, instanța a apreciat că admiterea cererii și modificarea controlului judiciar temporar pentru perioada 6 iunie – 31 iulie 2012 nu împiedică cu nimic buna desfășurare a procesului penal. De altfel, persoana inculpatului prezintă suficiente garanții că a înțeles consecințele ce ar decurge din încălcarea obligațiilor instituite prin controlul judiciar de care beneficiază. La termenul din 30 mai 2012, inculpatul T.S.I. a solicitat modificarea controlului judiciar instituit în sarcina sa, în sensul de a avea posibilitatea deplasării în afara localității de domiciliu și a țării pentru a rezolva situații legate de administrarea firmei SC S.B.S. SA al cărei acționat principal este.

Examinând cererea sa și actele depuse în dovedirea ei, Curtea a constatat că aceasta este fondată în parte. Din actele dosarului rezultă că inculpatul T.S.I. este președintele Consiliului de Administrație al SC S.B.S. SA, societate care asigură numeroase locuri de muncă, de ordinul sutelor și care are în derulare contracte în diverse localități din țară. Întrucât se traversează o perioadă dificilă din punct de vedere economico - financiar este pertinentă dorința inculpatului de a asigura un bun management firmei respective. Inculpatul a mai beneficiat de modificări ale controlului judiciar și a respectat orice dispoziție dată de instanță, astfel încât nu există suspiciuni că noua modificare a controlului judiciar ar fi de natură să cauzeze perturbări bunei desfășurări a procesului penal.

Astfel fiind, în baza art. 160 3 C. proc. pen. s-a admis în parte cererea formulată de inculpatul T.S.I., se va modifica controlul judiciar instituit în sarcina sa prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a încuviințat ca inculpatul să poată părăsi localitatea de domiciliu în perioada 10 iunie – 20 iulie 2012. S-a respins capătul de cerere privind posibilitatea de a părăsi țara pentru perioada invocată mai sus, întrucât pentru rezolvarea problemelor cu firmele „E.K.R. GmbH" Germania și L.S.B. GMBH – Germania s-a mai încuviințat părăsirea teritoriului țării prin încheierea din 11 aprilie 2012. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție solicitând admiterea lui, casarea încheierii și rejudecând să se respingă cererile inculpaților.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este fondat dar nu pentru cele criticile expuse oral în fața instanței ci pentru considerentele ce urmează a fi arătate: În conformitate cu art. 139 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., atunci când nu mai există vreun temei legal care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.

În cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, revocarea acesteia se examinează și în raport cu art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la C.E.D.O., care prevede, în paragrafele 2 și 3, că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora. Instanța dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dacă, în urma acestei examinări, constată că măsura preventivă nu mai poate fi considerată ca necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

Raportat la datele dosarului se constată că în mod corect Curtea de Apel a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată prin încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2011 față de inculpatul P.A., constatând că nu există la dosar nici un fel de date care să conducă la ideea că inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau că ar avea un profil psihologic care l-ar determina să ia decizii iraționale. De altfel acesta a părăsit țara, cu încuviințarea instanței, în mai multe rânduri, iar buna desfășurare a procesului penal nu a fost periclitată. Constatând că inculpatul a respectat întocmai, pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată și menținută, obligațiile dispuse de instanța de judecată, s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a fost audiat cu privire la infracțiunile reținute prin rechizitoriu, justificat s-a dispus revocarea măsurii preventive.

Având în vedere că revocarea unei măsuri preventive presupune încetarea temeiurilor care au determinat luarea acesteia, Înalta Curte constată că cererea privind încuviințarea părăsirii localității de domiciliu sau a țării luată față de același inculpat P.A. a rămas fără obiect, motiv pentru care urmează a admite recursul. Referitor la dispoziția instanței de a încuviința părăsirea localităților de domicilii și a țării, pe o durată de câteva zile, de către inculpații T.S.I. și A.V., cu atenționarea inculpaților asupra consecințelor nerevenirii în țară, Înalta Curte constată că aceasta este corectă și nu contravine scopului pentru care s-a instituit măsura preventivă. Pentru cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, va casa încheierea și rejudecând, va respinge cererea privind încuviințarea de părăsire a localității de domiciliu și a țării formulată de inculpatul P.A., ca rămasă fără obiect. Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din data de 6 iunie 2012 a Curții de Apel Bucuresti, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011). Casează în parte încheierea recurată numai în ceea ce privește cererea de părăsire a localității de domiciliu și a țării formulată de inculpatul P.A. și rejudecând: Respinge cererea ca nefondată constatând că aceasta a rămas fără obiect. Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Onorariile parțiale ale apărătorului din oficiu în sumă de câte 25 de lei pentru inculpații A.V., T.S.I.

și P.A., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 iunie 2012.