ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4067/2012

A.V. , P reședinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor din cadrul Federației Române de Fotbal, trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu o infracțiune de corupție, faptă prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

Ț.S.I. , trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

I.N., trimis în judecată în stare de libertate pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită în formă continuată și complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 26 C. pen. raportat la 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;

C.V.C. , trimis în judecată în stare de libertate pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită și complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și art. 26 C. pen. raportat la 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen;. și

P.A. , avocat în cadrul Baroului Giurgiu, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și favorizarea infractorului, fapte prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat la 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) teza a ll-a din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., a luat in discu ție cererile de modificare a controlului judiciar formulate în cauză. Apreciindu-se cererea formulat ă de inculpatul Ț.S.I. ca fiind întemeiată, întrucât persoana inculpatului prezintă suficiente garanții că va respecta și în continuare dispozițiile instanței, printre altele, s-a admis cererea formulată de acest inculpat și în baza art. 160 3 C. proc. pen. s-a modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului Ț.S.I. prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a încuviințat ca inculpatul Ț.S.I. să poată părăsi localitatea de domiciliu în perioada 10 decembrie 2012 - 11 noiembrie 2013, pentru a merge în diverse localități din țară, precum și în Germania. Împotriva sus-menționatei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție solicitând admiterea acestuia, casarea, în parte, a încheierii atacate, și, rejudecând, respingerea cererii de modificare a controlului judiciar formulată de inculpat. În sus ținerea recursului, procurorul a invocat disp. art. 160 3 C. proc. pen., în raport de care instanța poate modifica controlul judiciar sau îl poate ridica pentru motive temeinice, însă a apreciat că motivele invocate de inculpat nu constituie motive temeinice, parte din acestea fiind invocate și la alte termene, când Înalta Curte a admis recursul Parchetului. În acest sens s-a sus ținut că inculpatul a solicitat modificarea controlului judiciar pentru părăsirea localității de domiciliu în perioada 10 decembrie 2012 - 01 martie 2013, iar admiterea cererii pe această perioadă ar echivala cu ridicarea controlului pe 2 luni de zile. În cererea formulată inculpatul a motivat că societatea la care este administrator are contracte în vigoare pe perioada noiembrie 2012 - martie 2013, pe de o parte, iar pe de altă parte în aceea și perioadă a arătat că se impune efectuarea unui circuit în țară și str ăinătate, motivul deplasării în Germania fiind o eventuală negociere a încheierii unor contracte cu parteneri străini. Or, inculpatul nu a f ăcut dovada în acest sens, iar societatea are mai mulți asociați, motivarea invocată în cererea sa nefiind justificată. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Cu referire la motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că la data de 21 noiembrie 2012, inculpatul Ț.S.I. a formulat cerere de modificare a controlului judiciar instituit în sarcina sa, solicitând ridicarea măsurii obligației de a nu depăși limita teritorială a localității de domiciliu și posibilitatea părăsirii localității în perioada 21 noiembrie 2012 - 15 martie 2013 și ridicarea măsurii obligației de a nu depăși limita teritorială a localității de domiciliu și posibilitatea părăsirii țării pentru realizarea de contracte cu parteneri străini în beneficiul SC S. SA. În motivarea cererii s-a arătat că societatea al cărei președinte al Consiliului de Administrație are încheiate mai multe contracte de prestări servicii pentru perioada următoare, precum și faptul că este necesară deplasarea în Germania și America pentru unele contracte necesare bunului mers al firmei. Instan ța de fond, la data de 05 decembrie 2012, constatând că inculpatul Ț.S.I. a mai beneficiat de modificări ale controlului judiciar și a respectat întrutotul decizia instanței, neîmpiedicând în niciun fel desfășurarea activității de judecată, a admis cererea formulată de acesta și în baza art. 160 3 C. proc. pen. a modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului Ț.S.I. prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a încuviințat ca inculpatul Ț.S.I. să poată părăsi localitatea de domiciliu în perioada 10 decembrie 2012 - 11 noiembrie 2013, pentru a merge în diverse localități din țară, precum și în Germania. Înalta Curte constată c ă, în fapt, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați, printre care și inculpatul A.V. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 245 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu o infracțiune de corup ție, faptă prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, inculpatul Ț.S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și inculpatul P.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și favorizarea infractorului, ambele în legătură directă cu o infracțiune de corupție, prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 264 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 78/2000. S-a re ținut în sarcina inculpatului A.V. că, la data de 21 mai 2011, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu ca supervizor la meciul de fotbal Fotbal Club Municipal T.M. - Universitatea C., din cadrul etapei a 34-a a Ligii I, a primit de la coinculpatul Ț.S.I., prin intermediul inculpaților I.N. și C.V.C., suma de 19.000 euro, precum și un transport gratuit cu elicopterul pe ruta București - Târgu Mureș și retur, în scopul delegării unor arbitri agreați din echipa de fotbal Fotbal Club Municipal T.M., la jocurile ediției de campionat 2011-2012. În sarcina inculpatul Ț.S.I. s-a reținut că, la data de 21 mai 2011, cu ocazia desfășurării partidei de fotbal Fotbal Club Municipal T.M. - Universitatea C., din cadrul etapei a 34-a a Ligii I, a remis inculpatului A.V., prin intermediul inculpaților I.N. și C.V.C., suma de 19.000 euro, precum și un transport gratuit cu elicopterul pe ruta București - Târgu Mureș și retur, în scopul delegării unor arbitri agreați din echipa de fotbal Fotbal Club Municipal T.M., la jocurile ediției de campionat 2011-2012. În sarcina inculpatului P.A. s-a re ținut că, la data de 26 septembrie 2011, în calitate de apărător ales al inculpatului A.V., cercetat în stare de arest preventiv în dosarul penal nr. 150/P/2011 al Direcției Naționale Anticorupție, i-a înmânat acestuia spre semnare un exemplar neconform realității al Hotărârii nr. 05 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al Comisiei Centrale de Arbitraj, în scopul constituirii unor probe neveridice și îngreunării urmăririi penale. Instan ța de recurs, abordând calea de atac promovată de Ministerul Public, organism ce reprezintă interesele generale ale societății și apară ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor [art. 131 alin. (1) din Constituția României], constată incidența cauzei juridice ce ține de exigența derulării unui proces echitabil, în sensul că motivele invocate de către inculpat în cererea de modificare a controlului judiciar nu sunt de natură a determina instanța a dispune această modificare. Potrivit disp. art. 160 3 C. proc. pen., controlul judiciar poate fi oric ând modificat sau ridicat, în total sau în parte, pentru motive temeinice. Ca atare, trebuie să existe o situație excepțională, fiind necesar ca inculpatul să facă dovada că a intervenit o anumită împrejurare care impune modificarea ori revocarea uneia sau mai multor obligații stabilite de instanța de judecată care a dispus liberarea provizorie sub control judiciar. Ori, inculpatul a depus la dosar xerocopii de pe mai multe contracte încheiate la SC S. SA cu diverse firme din România, precum și invitații și propuneri din partea unor parteneri germani pentru punerea în practică a unor proiecte, ce urmează a profita societății SC S. SA și implicit se va răsfrânge asupra situației sutelor de angajați. Toate acestea însă, nu sunt suficiente, conving ătoare și hotărâtoare pentru modificarea controlului judiciar impus de către instanță, cu atât mai mult cu cât încheierea contractelor și negocierea acestora se pot realiza și prin alte modalități care nu impun prezența inculpatului. Nu în ultimul r ând, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011, printre altele s-a impus în sarcina inculpatului Ț.S.I. și obligația de a nu lua legătura direct sau indirect, printre alții și cu martorii din rechizitoriu. Or, în acest moment procesual, instanța de fond a repus cauza pe rol întrucât a apreciat că este necesară suplimentarea probatoriului, prin audierea martorei D.I. și reaudierea martorilor C.A.C., M.I.D., O.I., G.F., V.I., D.P., D.A. și C.S.F. Așa fiind se constată că cercetar ă judecătorească nu s-a finalizat, motiv pentru care pentru asigurarea desfășurării procesului penal în bune condiții, se impune menținerea controlului judiciar astfel cum a fost stabilit de instanța supremă prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011. În raport de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmeaz ă a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din data de 05 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011), a casa încheierea penală atacată și a dispune potrivit diapozitivului prezentei decizii. Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,