ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4067/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4067/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data
de 05 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011), Curtea
de Apel București, secția I penală, pe rol fiind judecarea cauzei penale
privind pe inculpații:
1. A.V.
, P
reședinte al Comisiei
Centrale a Arbitrilor din cadrul Federației Române de Fotbal, trimis în
judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită
în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen.
raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în
înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu o infracțiune de
corupție, faptă prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.;
2.
Ț.S.I.
, trimis în judecată în
stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată,
prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
3. I.N.,
trimis în judecată în
stare de libertate pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită în formă
continuată și complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată,
prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen.
raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale)
și art. 26 C. pen. raportat la 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea
art. 33 lit. b) C. pen.;
4. C.V.C.
, trimis în judecată în
stare de libertate pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită și complicitate
la infracțiunea de luare de mită, prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat
la art.
255
alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea
și sancționarea
faptelor de corupție și art. 26 C. pen. raportat la 254 alin. (1) C. pen. raportat
la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție, totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen;.
și
5. P.A.
, avocat în cadrul Baroului
Giurgiu, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea instigării la
infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și favorizarea infractorului,
fapte prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat la 290 alin. (1) C. pen. raportat
la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 264 alin. (1) C.
pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) teza a ll-a din Legea nr. 78/2000, totul
cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.,
a luat in discu
ție cererile de modificare
a controlului judiciar formulate în cauză.
Apreciindu-se cererea
formulat
ă
de inculpatul Ț.S.I. ca fiind întemeiată, întrucât persoana inculpatului prezintă
suficiente garanții că va respecta și în continuare dispozițiile instanței, printre
altele, s-a admis cererea formulată de acest inculpat și în baza art. 160
3
C. proc. pen. s-a modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului
Ț.S.I. prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție și s-a încuviințat ca inculpatul Ț.S.I. să poată părăsi
localitatea de domiciliu în perioada 10 decembrie 2012 - 11 noiembrie 2013, pentru
a merge în diverse localități din țară, precum și în Germania.
Împotriva sus-menționatei
încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție solicitând admiterea acestuia, casarea, în parte,
a încheierii atacate, și, rejudecând, respingerea cererii de modificare a controlului
judiciar formulată de inculpat.
În sus
ținerea recursului, procurorul
a invocat disp. art. 160
3
C. proc. pen., în raport de care instanța poate
modifica controlul judiciar sau îl poate ridica pentru motive temeinice, însă a
apreciat că motivele invocate de inculpat nu constituie motive temeinice, parte
din acestea fiind invocate și la alte termene, când Înalta Curte a admis recursul
Parchetului.
În acest sens s-a sus
ținut că inculpatul a
solicitat modificarea controlului judiciar pentru părăsirea localității de domiciliu
în perioada 10 decembrie 2012 - 01 martie 2013, iar admiterea cererii pe această
perioadă ar echivala cu ridicarea controlului pe 2 luni de zile.
În cererea formulată inculpatul
a motivat că societatea la care este administrator are contracte în vigoare pe perioada
noiembrie 2012 - martie 2013, pe de o parte, iar pe de altă parte în aceea
și perioadă a arătat că
se impune efectuarea unui circuit în
țară și str
ăinătate, motivul deplasării în Germania
fiind o eventuală negociere a încheierii unor contracte cu parteneri străini.
Or, inculpatul nu a f
ăcut dovada în acest sens,
iar societatea are mai mulți asociați, motivarea invocată în cererea sa nefiind
justificată.
Recursul este fondat pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 136 alin.
(2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea
provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Cu referire la motivele
de recurs invocate, Înalta Curte constată că la data de 21 noiembrie 2012, inculpatul
Ț.S.I. a
formulat cerere de modificare a controlului judiciar instituit în sarcina sa, solicitând
ridicarea măsurii obligației de a nu depăși limita teritorială a localității de
domiciliu și posibilitatea părăsirii localității în perioada 21 noiembrie 2012 -
15 martie 2013 și ridicarea măsurii obligației de a nu depăși limita teritorială
a localității de domiciliu și posibilitatea părăsirii țării pentru realizarea de
contracte cu parteneri străini în beneficiul SC S. SA.
În
motivarea cererii s-a
arătat că societatea al cărei președinte al Consiliului de Administrație are încheiate
mai multe contracte de prestări servicii pentru perioada următoare, precum și faptul
că este necesară deplasarea în Germania și America pentru unele contracte necesare
bunului mers al firmei.
Instan
ța de fond, la data de
05 decembrie 2012, constatând că inculpatul Ț.S.I. a mai beneficiat de modificări
ale controlului judiciar și a respectat întrutotul decizia instanței, neîmpiedicând
în niciun fel desfășurarea activității de judecată, a admis cererea formulată de
acesta și în baza art. 160
3
C. proc. pen. a modificat controlul judiciar
instituit în sarcina inculpatului Ț.S.I. prin decizia penală nr. 4072 din 21
noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a încuviințat
ca inculpatul Ț.S.I. să poată părăsi localitatea de domiciliu în perioada 10
decembrie 2012 - 11 noiembrie 2013, pentru a merge în diverse localități din țară,
precum și în Germania.
Înalta Curte constată
c
ă, în fapt,
prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D.I.I.C.O.T. au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați, printre
care și inculpatul A.V. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă
continuată prev. de art. 245 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată
în legătură directă cu o infracțiune de
corup
ție, faptă prev. de art. 290 alin. (1) C.
pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, inculpatul Ț.S.I.
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., rap. la
art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și inculpatul
P.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată
și favorizarea infractorului, ambele în legătură directă cu o infracțiune de corupție,
prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 264 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17
alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 78/2000.
S-a re
ținut în sarcina inculpatului
A.V. că, la data de 21 mai 2011, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu
ca supervizor la meciul de fotbal Fotbal Club Municipal T.M. - Universitatea C.,
din cadrul etapei a 34-a a Ligii I, a primit de la coinculpatul Ț.S.I., prin intermediul
inculpaților I.N. și C.V.C., suma de 19.000 euro, precum și un transport gratuit
cu elicopterul pe ruta București - Târgu Mureș și retur, în scopul delegării unor
arbitri agreați din echipa de fotbal Fotbal Club Municipal T.M., la jocurile ediției
de campionat 2011-2012.
În sarcina inculpatul
Ț.S.I. s-a
reținut că, la data de 21 mai 2011, cu ocazia desfășurării partidei de fotbal Fotbal
Club Municipal T.M. - Universitatea C., din cadrul etapei a 34-a a Ligii I, a remis
inculpatului A.V., prin intermediul inculpaților I.N. și C.V.C., suma de 19.000
euro, precum și un transport gratuit cu elicopterul pe ruta București - Târgu Mureș
și retur, în scopul delegării unor arbitri agreați din echipa de fotbal Fotbal
Club Municipal T.M., la jocurile ediției de campionat 2011-2012.
În sarcina inculpatului
P.A. s-a re
ținut
că, la data de 26 septembrie 2011, în calitate de apărător ales al inculpatului
A.V., cercetat în stare de arest preventiv în dosarul penal nr. 150/P/2011 al Direcției
Naționale Anticorupție, i-a înmânat acestuia spre semnare un exemplar neconform
realității al Hotărârii nr. 05 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al Comisiei
Centrale de Arbitraj, în scopul constituirii unor probe neveridice și îngreunării
urmăririi penale.
Instan
ța de recurs, abordând
calea de atac promovată de Ministerul Public, organism ce reprezintă interesele
generale ale societății și apară ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile
cetățenilor [art. 131 alin. (1) din Constituția României], constată incidența cauzei
juridice ce ține de exigența derulării unui proces echitabil, în sensul că motivele
invocate de către inculpat în cererea de modificare a controlului judiciar nu sunt
de natură a determina instanța a dispune această modificare.
Potrivit disp. art. 160
3
C. proc. pen., controlul judiciar poate fi oric
ând modificat sau ridicat, în total sau
în parte, pentru motive temeinice. Ca atare, trebuie să existe o situație excepțională,
fiind necesar ca inculpatul să facă dovada că a intervenit o anumită împrejurare
care impune modificarea ori revocarea uneia sau mai multor obligații stabilite de
instanța de judecată care a dispus liberarea provizorie sub control judiciar.
Ori, inculpatul a depus
la dosar xerocopii de pe mai multe contracte
încheiate la SC S. SA cu diverse firme
din România, precum și invitații și propuneri din partea unor parteneri germani
pentru punerea în practică a unor proiecte, ce urmează a profita societății SC S.
SA și implicit se va răsfrânge asupra situației sutelor de angajați.
Toate acestea însă, nu
sunt suficiente, conving
ătoare
și hotărâtoare pentru modificarea controlului judiciar impus de către instanță,
cu atât mai mult cu cât încheierea contractelor și negocierea acestora se pot realiza
și prin alte modalități care nu impun prezența inculpatului.
Nu în ultimul r
ând, Înalta Curte constată
că prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011, printre altele s-a impus
în sarcina inculpatului Ț.S.I. și obligația de a nu lua legătura direct sau indirect,
printre alții și cu martorii din rechizitoriu.
Or, în acest moment procesual,
instanța de fond a repus cauza pe rol
întrucât a apreciat că este necesară suplimentarea
probatoriului, prin audierea martorei D.I. și reaudierea martorilor C.A.C., M.I.D.,
O.I., G.F., V.I., D.P., D.A. și C.S.F.
Așa fiind se constată
că cercetar
ă
judecătorească nu s-a finalizat, motiv pentru care pentru asigurarea desfășurării
procesului penal în bune condiții, se impune menținerea controlului judiciar astfel
cum a fost stabilit de instanța supremă prin decizia penală nr. 4072 din 21
noiembrie 2011.
În raport de toate argumentele
prezentate, Înalta Curte urmeaz
ă a admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva
încheierii din data de 05 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală,
pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011),
a casa încheierea penală
atacată și a dispune potrivit diapozitivului prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 192
alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție
împotriva încheierii din data de 05 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția
I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011) privind pe inculpatul
Ț.S.I.
Casează în parte încheierea
recurată și, rejudecând:
Respinge ca neîntemeiată
cererea formulată de inculpatul Ț.S.I. privind modificarea controlului judiciar
instituit în sarcina acestuia prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
Menține celelalte dispoziții
ale încheierii atacate.
Onorariul parțial al apărătorului
desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului
ales, în sumă de 25 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare
ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,
rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 10 decembrie 2012.