ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1362/2012

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 aprilie 2012

pronunțată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011), Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, printre altele, a respins, ca nefondată cererea de modificare a

controlului judiciar formulată de inculpatul G.N.A. Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, în esență că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 160

3

C. proc. pen.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea

acestuia, casarea parțială a hotărârii atacate și modificarea controlului

judiciar în sensul de a i se permite inculpatului să părăsească Municipiul

București.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este

fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 160

3

C. proc. pen., referitoare la modificarea

sau ridicarea controlului judiciar, controlul judiciar instituit de instanță

poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte,

pentru motive temeinice.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că prin încheierea din data de 18 ianuarie

2012 pronunțată în Dosarul nr. 5892/2/2011 a fost admisă cererea de liberare

provizorie sub control judiciar a inculpatului, odată cu admiterea cererii

instanța impunând în sarcina acestuia următoarele obligații:

a) să nu depășească

fără încuviințarea instanței limita teritorială a Municipiului București;

b)

să se prezinte la

instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c)

să se prezinte la

organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiului

București, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție

sau ori de câte ori este chemat;

d)

să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

e)

să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

f) să nu se apropie

și să nu comunice cu coinculpatul S.M.C. și cu martorii C.A., R.F., F.S.M., D.V.,

V.M., C.M., C.I.I., I.N., R.D., F.S., V.N., B.D., B.C.G., B.C.;

g)

să nu exercite

funcția de consilier în cadrul A.N.A.F.

Această încheiere a

fost confirmată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

prin decizia din data de 23 ianuarie 2012, în Dosarul 409/1/2012.

Înalta Curte constată

că încheierea atacată pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, este legală și temeinică. În cauză nefiind îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 160

3

C. proc. pen. în mod corect a apreciat prima

instanță că specificul activității desfășurată de inculpat nu presupune cu

necesitate părăsirea limitei teritoriale fixate de instanță cu atât mai mult cu

cât din contractele ce au fost depuse la dosarul cauzei a rezultat că

societățile comerciale cu care firma inculpatului a intrat în relații de

afaceri au sediul în Municipiul București.

Este de menționat că

inculpatul are posibilitatea de a solicita instanței pentru cazuri expres

determinate, de a depăși limita teritorială fixată pe o perioadă limitată.

Apreciind că nu

există motive temeinice pentru a fi modificat controlul judiciar instituit de

către Curtea de Apel București, constatând legală și temeinică încheierea

pronunțată la data de 18 aprilie 2012, Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul G.N.A.

În temeiul disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.N.A. împotriva încheierii din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie

2012.