ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 178/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată

în dosarul nr. 5892/2/2011 a fost admisă cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul G.N.A.

A dispus punerea în

libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului G.N.A. din 2 martie

2011, emis de Curtea de Apel București, secția I-a penală, dacă nu este arestat

în altă cauză.

În baza art. 160

2

alin. (3) și 3

1

C. proc. pen. pe durata liberării provizorii sub

control judiciar, inculpatul G.N.A. a fost să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească

fără încuviințarea instanței limita teritorială a municipiului București;

b) să se prezinte la

instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la

organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția municipiului

București conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție

sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

e) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

f) să nu se apropie

și să nu comunice cu coinculpatul S.M.C. și cu martorii C.A., R.F., F.S.M.,

D.V., V.M., C.M., C.I.I., I.N., R.D., F.S., V.N., B.D., B.C.G., B.C.;

g) să nu exercite

funcția de consilier în cadrul A.N.A.F.

În baza art. 160

2

alin. (3

2

) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului că în caz de

încălcare cu rea-credință a oricăreia dintre obligațiile care îi revin, se va

lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 160

2

alin. (4) C. proc. pen. a dispus comunicarea prezentei încheieri administrației

locului de deținere, inculpatului G.N.A. și tuturor instituțiilor prevăzute de

art. 145 alin. (2

1

) C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea de Apel a reținut în esență, că sunt îndeplinite

condițiile formale de admisibilitate prevăzute de art. 160

6

alin.

(2) C. proc. pen., motiv pentru care admis în principiu cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.N.A.

S-a procedat la

audierea inculpatului G.N.A. cu referire la cererea de liberare provizorie sub

control judiciar declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Prin hotărârea

atacată s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată, aflate sub pragul

maximal prevăzut de lege.

Totodată s-a apreciat

că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute în alin. (2) al art. 160

2

C. proc. pen. întrucât în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea

de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va

încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți,

martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin

alte asemenea fapte.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.N.A., susținând că hotărârea atacată nu este întemeiată astfel că

prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se

realizează scopul procesului penal având în vedere infracțiunile și situația de

fapt reținute în sarcina - inculpatului.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

Din examinarea

actelor dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul G.N.A., este cercetat,

în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență,

prevăzute de art. 257 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen., art. 257 alin. (1) și (2) C.

pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 alin. (1) și (2) C.

pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Potrivit art. 160

1

C. proc. pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat

preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar

sau pe cauțiune.

În conformitate cu

dispozițiile art. 160

2

C. proc. pen., liberarea provizorie sub

control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă,

precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

ce nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l

împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că

acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor

părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă

sau prin alte asemenea fapte.

Înalta Curte constată

că, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost în mod

justificat admisă de prima instanță, întrucât infracțiunile pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de sub 18

ani, ceea ce relevă faptul că prima condiție legală este îndeplinită în vederea

acordării beneficiului liberării provizorii sub control judiciar.

Totodată, sunt

îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (2) C. proc.

pen. întrucât în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l

împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte, instanța de fond constatând în mod judicios că „riscul comiterii de noi

infracțiuni trebuie analizat având în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei,

raportat și la antecedența și personalitatea inculpatului."

Or, din analiza

acestor elemente nu rezultă că ar exista riscul ca odată pus în libertate

inculpatul G.N.A. ar comite și alte infracțiuni.

De asemenea, este

justă aprecierea instanței în sensul că la acest moment procesual nu există un

risc concret ca inculpatul să pericliteze în orice mod bunul mers al procesului

penal în condițiile în care martorii din acte au fost audiați, cu excepția

denunțătorului C.A., nemaiexistând astfel temerea că aceștia ar putea fi

influențați în vreun fel.

Pe de altă parte,

potrivit art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, inculpatul G.N.A. este

suspendat din funcția pe care o ocupa astfel că, așa cum s-a arătat și în

jurisprudența europeană, în situația în care infracțiunile de care este acuzat

inculpatul erau în legătură cu funcția deținută de acesta, un factor pertinent

în aprecierea riscului de comitere a unor noi infracțiuni îl constituie

păstrarea sau pierderea funcției respective, în acest sens, s-a stabilit că

după pierderea funcției, nu poate să persiste un risc de repetare a faptelor.

Art. 5 parag. 3 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale prevede dreptul inculpatului de a fi eliberat în cursul

procesului, punerea în libertate putând fi condiționată de existența unor

garanții că acesta se va prezenta la proces.

Printre factorii care

trebuie luați în considerare de instanță la momentul verificării stării de

arest se numără și faptul că inculpatul are o locuință permanentă, o familie

stabilă, respectiv luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor, elemente

ce pot justifica luarea unei măsuri alternative la detenția preventivă.

În speță, referitor

la inculpatul G.N.A., instanța de fond în mod corect a avut în vedere că acesta

are un domiciliu stabil, are o familie și un copil minor în întreținere. De

altfel, asupra bunurilor inculpatului s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii.

în aceste condiții, nu sunt date din care să rezulte că inculpatul s-ar

sustrage procesului penal.

Pe de altă parte,

corect s-a apreciat că gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat

nu poate constitui prin sine însăși un motiv pertinent și suficient pentru

menținerea în continuare a acestuia în stare de arest.

Înalta Curte,

apreciază că măsura liberării provizorii este suficientă pentru asigurarea bunei

desfășurări în continuare a procesului penal, fiind o măsură restrictivă de

drepturi și libertăți, care prin obligațiile stabilite în sarcina inculpatului

și prin posibilitatea revocării ei în cazul comiterii de noi infracțiuni sau a

încălcării obligațiilor stabilite, asigură garanțiile respectării acestora și a

realizării finalității avute în vedere de legiuitor în dispozițiile art. 136 C.

proc. pen., și în consecință, respinge recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., împotriva încheierii din 18

ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 5892/2/2011, urmând ca onorariul pentru apărarea din oficiu pentru

intimatul inculpat G.N.A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25

lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.N.A., împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 5892/2/2011, privind

pe inculpatul G.N.A.

Onorariul pentru

apărarea din oficiu pentru intimatul inculpat G.N.A. până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.