ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 178/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 5892/2/2011 a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.N.A. A dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului G.N.A. din 2 martie 2011, emis de Curtea de Apel București, secția I-a penală, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 160 2 alin. (3) și 3 1 C. proc. pen. pe durata liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul G.N.A.

a fost să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească fără încuviințarea instanței limita teritorială a municipiului București; b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția municipiului București conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; f) să nu se apropie și să nu comunice cu coinculpatul S.M.C. și cu martorii C.A., R.F., F.S.M., D.V., V.M., C.M., C.I.I., I.N., R.D., F.S., V.N., B.D., B.C.G., B.C.; g) să nu exercite funcția de consilier în cadrul A.N.A.F.

În baza art. 160 2 alin. (3 2 ) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a oricăreia dintre obligațiile care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive. În baza art. 160 2 alin. (4) C. proc. pen. a dispus comunicarea prezentei încheieri administrației locului de deținere, inculpatului G.N.A. și tuturor instituțiilor prevăzute de art. 145 alin. (2 1 ) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut în esență, că sunt îndeplinite condițiile formale de admisibilitate prevăzute de art. 160 6 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.N.A.

S-a procedat la audierea inculpatului G.N.A. cu referire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei. Prin hotărârea atacată s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată, aflate sub pragul maximal prevăzut de lege. Totodată s-a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute în alin. (2) al art. 160 2 C. proc. pen. întrucât în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., susținând că hotărârea atacată nu este întemeiată astfel că prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se realizează scopul procesului penal având în vedere infracțiunile și situația de fapt reținute în sarcina - inculpatului. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul G.N.A., este cercetat, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen., art. 257 alin. (1) și (2) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Potrivit art. 160 1 C. proc. pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. În conformitate cu dispozițiile art. 160 2 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă sau prin alte asemenea fapte.

Înalta Curte constată că, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost în mod justificat admisă de prima instanță, întrucât infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de sub 18 ani, ceea ce relevă faptul că prima condiție legală este îndeplinită în vederea acordării beneficiului liberării provizorii sub control judiciar. Totodată, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen.

întrucât în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, instanța de fond constatând în mod judicios că „riscul comiterii de noi infracțiuni trebuie analizat având în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei, raportat și la antecedența și personalitatea inculpatului." Or, din analiza acestor elemente nu rezultă că ar exista riscul ca odată pus în libertate inculpatul G.N.A. ar comite și alte infracțiuni.

De asemenea, este justă aprecierea instanței în sensul că la acest moment procesual nu există un risc concret ca inculpatul să pericliteze în orice mod bunul mers al procesului penal în condițiile în care martorii din acte au fost audiați, cu excepția denunțătorului C.A., nemaiexistând astfel temerea că aceștia ar putea fi influențați în vreun fel. Pe de altă parte, potrivit art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, inculpatul G.N.A. este suspendat din funcția pe care o ocupa astfel că, așa cum s-a arătat și în jurisprudența europeană, în situația în care infracțiunile de care este acuzat inculpatul erau în legătură cu funcția deținută de acesta, un factor pertinent în aprecierea riscului de comitere a unor noi infracțiuni îl constituie păstrarea sau pierderea funcției respective, în acest sens, s-a stabilit că după pierderea funcției, nu poate să persiste un risc de repetare a faptelor.

Art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prevede dreptul inculpatului de a fi eliberat în cursul procesului, punerea în libertate putând fi condiționată de existența unor garanții că acesta se va prezenta la proces. Printre factorii care trebuie luați în considerare de instanță la momentul verificării stării de arest se numără și faptul că inculpatul are o locuință permanentă, o familie stabilă, respectiv luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor, elemente ce pot justifica luarea unei măsuri alternative la detenția preventivă. În speță, referitor la inculpatul G.N.A., instanța de fond în mod corect a avut în vedere că acesta are un domiciliu stabil, are o familie și un copil minor în întreținere.

De altfel, asupra bunurilor inculpatului s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii. în aceste condiții, nu sunt date din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage procesului penal. Pe de altă parte, corect s-a apreciat că gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat nu poate constitui prin sine însăși un motiv pertinent și suficient pentru menținerea în continuare a acestuia în stare de arest. Înalta Curte, apreciază că măsura liberării provizorii este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări în continuare a procesului penal, fiind o măsură restrictivă de drepturi și libertăți, care prin obligațiile stabilite în sarcina inculpatului și prin posibilitatea revocării ei în cazul comiterii de noi infracțiuni sau a încălcării obligațiilor stabilite, asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor în dispozițiile art. 136 C. proc.

pen., și în consecință, respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 5892/2/2011, urmând ca onorariul pentru apărarea din oficiu pentru intimatul inculpat G.N.A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 5892/2/2011, privind pe inculpatul G.N.A. Onorariul pentru apărarea din oficiu pentru intimatul inculpat G.N.A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.