ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2045/2011

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin încheierea din

29 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. 3962/2/2011 (1636/2011), Curtea de

Apel București, secția I penală, în temeiul art. 139, alin. (1) C. proc. pen.,

raportat la art. 145

1

, alin. (1) C. proc. pen., a admis, cererea de

înlocuire a măsurii de prevenție, formulată de petentul-inculpat P.S.M. și, în

consecință, a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării

de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, pe o perioadă de

30 zile, începând cu data punerii efective în libertate a inculpatului.

În temeiul art. 145

1

,

alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1)

1

și alin.

(1)

2

C. proc. pen., inculpatul va respecta, pe perioada măsurii de

prevenție, următoarele obligații:

a) să se prezinte la

organul de urmărire penală și la instanța de judecată, ori de câte ori este

chemat;

b) să se prezinte la

secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, desemnată cu

supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de organul

de poliție sau ori de câte ori va fi chemat;

c) să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

e) să nu se apropie

și să nu comunice, direct sau indirect, cu martorii și cu toți ceilalți

inculpați;

f) să nu exercite

profesia de polițist.

În temeiul art. 145 alin.

(2)

2

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului că, în caz de

încălcare, cu rea-credință, a măsurii de prevenție sau a obligațiilor care îi

revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

A dispus punerea în

libertate a inculpatului P.S.M., de sub puterea M.A.P. nr. 66/U.P. din 9

noiembrie 2011, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 1249/2/2011 (538/2011), dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 192,

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a apreciat că măsura de prevenție a obligării de a nu părăsi țara

este mult mai potrivită pentru inculpat și nu aduce atingere bunei desfășurări

a procesului penal întrucât urmărirea penală este finalizată, iar probatoriul a

fost deja administrat.

La data de 13 mai

2011, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a

înregistrat cererea de soluționare a recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

împotriva încheierii din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 3962/2/2011 (1636/2011), privind pe inculpatul P.S.M.

La dosarul cauzei nu

s-au atașat motivele de recurs formulate de parchet, iar cu ocazia soluționării

recursului, respectiv 17 mai 2011, în susținerea orală, reprezentantul

parchetului a precizat că recursul declarat nu mai are obiect, în condițiile în

care prin decizia penală nr. 1972 din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, inculpatul P.S.M. a fost pus în libertate.

Examinând recursul

declarat, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea din

29 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea de

înlocuire a măsurii de prevenție, formulată de petentul-inculpat P.S.M. și, în

consecință, a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării

de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, pe o perioadă de

30 zile, începând cu data punerii efective în libertate a inculpatului.

S-au stabilit obligațiile

pe care inculpatul urmează să le respecte pe perioada măsurii de prevenție,

conform art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin.

(1)

1

și alin. (1)

2

C. proc. pen.

S-a dispus punerea în

libertate a inculpatului P.S.M. de sub puterea mandatului de arestare

preventivă nr. 66/U.P. din 9 februarie 2011, emis de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, în dosarul nr. 1249/2/2011 (538/2011), dacă nu este

arestat în altă cauză.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 17 mai 2011.

Anterior acestei

date, respectiv la 12 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

prin decizia penală nr. 1972, a admis recursul declarat de recurentul inculpat P.S.M.

împotriva încheierii nr. 152/P din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 544/59/2011, a casat încheierea

atacată și, rejudecând, în baza art. 160

8a

alin. (2) C. proc. pen.,

a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul P.S.M. A dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar

a inculpatului P.S.M. de sub puterea mandatului de arestare dacă nu este

arestat în altă cauză.

În baza art. 160

2

alin. (3) și alin. (3)

1

C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului

ca, pe durata liberării provizorii sub control judiciar, să respecte

următoarele obligații:

a) să nu depășească,

fără încuviințarea instanței, limita teritorială a județului Arad, cu excepția

situațiilor în care este chemat de către organele de urmărire penală sau instanța

de judecată;

b) să se prezinte la

organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este

chemat;

c) să se prezinte la

organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv poliția localității

Arad, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau

ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

f) să nu se apropie

de inculpații și martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia,

direct sau indirect;

g)să nu desfășoare

activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.

În baza art. 160

2

alin. (3)

2

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului P.S.M. că, în

caz de încălcare cu rea credință a oricăreia dintre obligațiile sus menționate

se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 160

2

alin. (4) C. proc. pen., a dispus comunicarea deciziei administrației locului

de deținere, inculpatului P.S.M. și tuturor instituțiilor prevăzute la art. 145

alin. (2)

1

C. proc. pen.

Prin urmare, cum

inculpatul P.S.M. a fost pus în libertate prin hotărârea sus menționată,

definitivă, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva

încheierii din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, nu

mai are obiect, motiv pentru care urmează a-l respinge, ca nefondat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 29 aprilie 2011 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3962/2/2011

(1636/2011), privind pe inculpatul P.S.M.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 300 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 mai 2011.