ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1057/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia Penală nr. 1332/ R din 20 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția

I penală, a admis recursul declarat de inculpatul P.M.G. împotriva încheierii

din 8 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în

Dosarul nr. 29720/3/2011, a casat, în parte, încheierea recurată și, în fond,

în rejudecare, a admis cererea inculpatului și a dispus liberarea provizorie a

acestuia, sub control judiciar.

Pe timpul liberării provizorii sub

control judiciar, inculpatului i-a fost impusă să respecte obligațiile prevăzute

de art. 160

2

alin. (3) lit. a) - e) și alin. 31 lit. c) C. proc.

pen., și anume:

- să nu depășească limita teritorială

a municipiului București, decât în condițiile stabilite de instanța de

judecată;

- să se prezinte la instanța de

judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție

în a cărui rază teritorială își are domiciliul (București, Strada Iarba

Câmpului), conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de

câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără

încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să

nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de martorii din

cauză (menționați în Rechizitoriul nr. 14/P/2011 din data de 21 aprilie 2011 al

D.N.A.) și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.

A fost atrasă atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 160

2

alin. (32) și art. 160

10

C.

proc. pen.

S-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 10/ U din 31 martie 2011

emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, dacă nu este

arestat în altă cauză.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale încheierii recurate.

La termenul de judecată (în apel) din

30 martie 2012 a fost pusă în discuție cererea formulată de inculpatul P.M.G. privind

modificarea controlului judiciar instituit prin Decizia 1332 din 20 iunie 2011

de Curtea de Apel București Secția l-a Penală.

Prin încheierea de ședință din 30

martie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, printre altele, a

fost respinsă ca nefondată cererea de modificare a controlului judiciar

formulată de inculpatul P.M., cu obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se hotărî astfel instanța, de

apel a reținut următoarele:

Din august 2011 inculpatul a formulat

două cereri de modificare a controlului judiciar, în sensul de a i se permite

să depășească limita teritorială a municipiului București, invocând, pe de o

parte faptul că urmează a se angaja la o societate comercială, iar obligațiile

de serviciu îi impun deplasări în țară și, pe de altă parte faptul că datorită

stării de sănătate, trebuie să se trateze la unități spitalicești situate în

afara municipiului București, cererile inculpatului fiind respinse, prin două

hotărâri judecătorești definitive.

în ce privește prezenta cerere de

modificare a controlului judiciar, Curtea a reținut că inculpatul invocă

aceleași motive ca în precedent, constatând că nu s-a făcut dovada unui motiv

temeinic de aplicare a dispozițiilor art. 160

3

C. proc. pen. și că,

de fapt, inculpatul invocă propria sa culpă în alegerea unui loc de muncă întrucât

printr-o hotărâre judecătorească definitivă, printre alte obligații, i s-a

impus și obligația de a nu depăși limita teritorială a municipiului București,

situație în care la alegerea unui loc de muncă, care este la latitudinea sa,

trebuia să țină cont și de această obligație legală.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul P.M.G. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând

casarea în parte a încheierii și, pe fond, admiterea cererii de modificare a

controlului judiciar.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

3

C. proc.

pen., controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau

ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice.

Din textul de lege mai sus evocat

rezultă că modificarea controlului judiciar este o vocație pe care o are

inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că aceasta poate fi

acordată pentru motive temeinice.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că dispoziția instanței de apel - de a

respinge cererea de modificare a controlului judiciar - este legală și temeinică.

Toate aceste elemente ce țin de

comportamentul inculpatului, de faptul că a obținut un contract de muncă ce implică

deplasări în țară, că suferă de afecțiuni tratabile numai în afara razei

teritoriale a orașului București, că are un imobil în curs de edificare într-o

altă localitate și de faptul că dorește să ia legătura cu foștii săi colegi (

care au fost martori în cauza sa ) nu pot constitui, cu caracter pertinent și

suficient, temeiuri apte a justifica, la acest moment procesual, modificarea

controlului judiciar.

Pentru modificarea controlului

judiciar instanța trebuie să constate existența unor motive mai puternice decât

cele avute în vedere la luarea acestei măsuri, temeiuri care să justifice

convingerea că modificarea controlului judiciar este oportună.

Totodată, prin respingerea acestei

cereri nu se încalcă în nici un fel dreptul inculpatului la sănătate sau la

muncă, acesta având posibilitatea să se trateze în unitățile medicale de pe

raza Municipiului București și să presteze o muncă pentru a-și câștiga

existența tot pe raza acestei localități.

Așa fiind, prin prisma celor

învederate, Înalta Curte constată că, la acest moment procesual, dacă s-ar

proceda la modificarea controlului judiciar, astfel cum se solicită de către

inculpat, s-ar putea compromite buna desfășurare a procesului penal.

Recursul declarat învederându-se,

așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M.G. împotriva încheierii din 30 martie 2012 a Curții

de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 29720/3/2011

(45/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

aprilie 2012.