ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2449/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 iulie 2012 a Curții de

Apel, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011),

pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpații G.N.A. și S.M.C. cercetați

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 alin. (1) și (2) C. pen.

în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 257 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

art. 257 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art.

215 alin. (1) C. pen., art. 292 C. pen. și art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 656/20002,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul G.N., prin apărător, a

solicitat admiterea cererii de modificare a controlului judiciar, în sensul

ridicării interdicției de a părăsi limita teritorială a mun. București și înlocuirea

cu interdicția de a părăsi limita teritorială a țării.

Apreciind

că cererea este neîntemeiată, în raport de faptul că inculpatul nu a adus nici

o dovadă care să justifice modificarea măsurii dispusă în cauză, Curtea,

printr-o minută separată, a dispus respingerea cererii.

În

termen legal, împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul G.N. a

formulat recurs, susținând, sub aspectul nelegalității încheierii atacate,

că soluționarea cererii s-a făcut fără ascultarea sa, încheierea pronunțată

fiind nelegală întrucât nu s-au respectat dispozițiile art. 160

8a

și

art. 341 C. proc. pen.

Pe

cale de consecință, a susținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 197 alin.

(2) și (3) C. proc. pen., în raport de care a solicitat casarea încheierii

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În

ceea ce privește temeinicia cererii a susținut că după momentul eliberării sale

și-a înființat o societate comercială, cu specific de consultanță, pentru

asigurarea mijloacelor financiare de existență și întreținere a familiei.

În raport de

specificul activității desfășurate, care presupune deplasări în țară, precum și

de faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, toți martorii

și denunțătorul fiind audiați, astfel că nu există riscul influențării

desfășurării procesului penal, și pentru a se asigura o echitate și în raport

de coinculpatul S.M., a solicitat admiterea recursului și înlocuirea

interdicției de părăsire a limitei teritoriale a Municipiului București cu

interdicția de a nu părăsi teritoriul țării.

Recursul este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând încheierea

recurată, Înalta Curte constată că deși s-a consemnat în practicaua încheierii

pronunțată la data de 11 iulie 2012 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011) că apărătorul inculpatului G.N.A. a solicitat

„la acest moment admiterea cererii de modificare a controlului judiciar, în

sensul ridicării interdicției de a părăsi limita teritorială a municipiului

București și înlocuirea cu interdicția de a părăsi limita teritorială a țării”,

solicitare urmată de concluziile în susținerea cererii și s-a întocmit o minută

intitulată „Încheiere 11 iulie 2012” în sensul respingerii, ca nefondată, a

cererii de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul G.N.A.,

dispozitivul hotărârii nu cuprinde dispoziția de respingere a cererii

formulate.

Totodată, analizând

încheierea pronunțată sub aspectul primului motiv de recurs invocat, respectiv

cel legat de legalitatea acesteia, în raport de dispozițiile art. 160

8a

C. proc. pen., verificând partea introductivă a încheierii Înalta Curte

constată că nu au fost respectate dispozițiile art. 160

9

alin. (1) C.

proc. pen. raportat la art. 160

8a

alin. (1) C. proc. pen., în raport

de care „soluționarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau a

inculpatului (…).”

Așa fiind, constatând

că inculpatul nu a fost audiat cu privire la cererea de modificare a

controlului judiciar formulată, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 160

8a

alin. (1) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul G.N.A. împotriva

încheierii pronunțată la data de 11 iulie 2012 de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, în Dosarul nr. 5892/2/2011 (nr. 2357/2011) fiind fondat, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. urmează a-l

admite, a casa încheierea atacată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul G.N.A. împotriva încheierii de ședință din data de 11

iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 5892/2/2011 (2357/2011).

Casează în parte

încheierea atacată și rejudecând:

Trimite cauza pentru

rejudecarea cererii aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului din oficiu in sumă de 25 de lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 iulie 2012.