ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2449/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 iulie 2012 a Curții de Apel, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011), pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpații G.N.A. și S.M.C. cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 257 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 257 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 215 alin. (1) C. pen., art. 292 C. pen. și art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 656/20002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul G.N., prin apărător, a solicitat admiterea cererii de modificare a controlului judiciar, în sensul ridicării interdicției de a părăsi limita teritorială a mun.

București și înlocuirea cu interdicția de a părăsi limita teritorială a țării. Apreciind că cererea este neîntemeiată, în raport de faptul că inculpatul nu a adus nici o dovadă care să justifice modificarea măsurii dispusă în cauză, Curtea, printr-o minută separată, a dispus respingerea cererii. În termen legal, împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul G.N. a formulat recurs, susținând, sub aspectul nelegalității încheierii atacate, că soluționarea cererii s-a făcut fără ascultarea sa, încheierea pronunțată fiind nelegală întrucât nu s-au respectat dispozițiile art. 160 8a și art. 341 C. proc. pen. Pe cale de consecință, a susținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 197 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., în raport de care a solicitat casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În ceea ce privește temeinicia cererii a susținut că după momentul eliberării sale și-a înființat o societate comercială, cu specific de consultanță, pentru asigurarea mijloacelor financiare de existență și întreținere a familiei. În raport de specificul activității desfășurate, care presupune deplasări în țară, precum și de faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, toți martorii și denunțătorul fiind audiați, astfel că nu există riscul influențării desfășurării procesului penal, și pentru a se asigura o echitate și în raport de coinculpatul S.M., a solicitat admiterea recursului și înlocuirea interdicției de părăsire a limitei teritoriale a Municipiului București cu interdicția de a nu părăsi teritoriul țării.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Analizând încheierea recurată, Înalta Curte constată că deși s-a consemnat în practicaua încheierii pronunțată la data de 11 iulie 2012 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011) că apărătorul inculpatului G.N.A. a solicitat „la acest moment admiterea cererii de modificare a controlului judiciar, în sensul ridicării interdicției de a părăsi limita teritorială a municipiului București și înlocuirea cu interdicția de a părăsi limita teritorială a țării”, solicitare urmată de concluziile în susținerea cererii și s-a întocmit o minută intitulată „Încheiere 11 iulie 2012” în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul G.N.A., dispozitivul hotărârii nu cuprinde dispoziția de respingere a cererii formulate.

Totodată, analizând încheierea pronunțată sub aspectul primului motiv de recurs invocat, respectiv cel legat de legalitatea acesteia, în raport de dispozițiile art. 160 8a C. proc. pen., verificând partea introductivă a încheierii Înalta Curte constată că nu au fost respectate dispozițiile art. 160 9 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 160 8a alin. (1) C. proc. pen., în raport de care „soluționarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului (…).” Așa fiind, constatând că inculpatul nu a fost audiat cu privire la cererea de modificare a controlului judiciar formulată, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 160 8a alin. (1) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul G.N.A.

împotriva încheierii pronunțată la data de 11 iulie 2012 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 5892/2/2011 (nr. 2357/2011) fiind fondat, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. urmează a-l admite, a casa încheierea atacată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.N.A. împotriva încheierii de ședință din data de 11 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011). Casează în parte încheierea atacată și rejudecând: Trimite cauza pentru rejudecarea cererii aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București. Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu in sumă de 25 de lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 iulie 2012.