ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2860/2011

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 1 august

2011, pronunțată în dosarul nr. 5892/2/2011 al Curții de Apel București, secția

a II-a penală, s-a dispus, printre altele, respingerea, ca nefondată, a cererii

de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau

localitatea formulată de inculpatul G.N.A.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială

subzistă, impunând în continuare arestarea inculpatului.

Împotriva încheierii sus-arătate inculpatul

G.N.A. a declarat recurs, fără însă a-l motiva.

Înalta Curte, examinând calea de

atac, dar și întreaga cauză, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Potrivit art. 129 din Constituția

România a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela

la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de

către instanțele competente, în cadrul procesului penal.

În raport de acest principiu, admisibilitatea

unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al

hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit dispozițiilor

cuprinse în Codul de procedură penală, legiuitorul a impus în sarcina

persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege.

Prin urmare, revine persoanei

interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii

procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații

identice.

Totodată, aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în

alte condiții decât cele determinate de dreptul intern.

Legea procesual penală, prin

norme imperative a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura,

concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care

să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări

materiale sau morale părților din proces.

În raport de disp. art. 385

1

alin. (1) C. proc. pen. sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești,

sentințe sau decizii după caz, nedefinitive.

Totodată, conform alin. (2) al

aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința

sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi

atacate separat cu recurs.

În speța de față, încheierea prin

care instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive nu

este supusă niciunei căi de atac, astfel cum rezultă din dispozițiile cuprinse în

art. 141 alin. (1) C. proc. pen.

Se constată, așadar, că recursul

nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii

condiției prev. de art. 385

1

C. proc. pen., cu referire la existența

unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în

alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare

a principiului legislației acestora, precum și a principiului constituțional al

legalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 385

1

C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat la plata cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de inculpatul G.N.A. împotriva încheierii din 1 august 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 5892/2/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2011.