ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3372/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 octombrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 71322/3/2011

(2355/2012), s-a admis cererea formulată de inculpatul

B.S.

În baza art. 160

3

C. proc. pen. s-a modificat controlul judiciar instituit și s-a dispus ca inculpatul

să nu depășească limita teritorială a României.

A menținut celelalte măsuri

și obligații impuse de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că inculpatul

a dovedit faptul

că există motive temeinice care să determine modificarea ariei teritoriale pe care

acesta nu o poate părăsi fără acordul instanței

.

Împotriva acestei încheieri

s-a exercitat calea de atac a recursului de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.N.A., care a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și, rejudecând, respingerea cererii de modificare a controlului

judiciar privind pe inculpatul

B.S.

este nefondată.

Recursul declarat în cauză

nu este fondat.

La 14 septembrie 2012,

inculpatul

B.S. a solicitat instanței de prim control

judiciar modificarea controlului judiciar instituit de Curtea de Apel București,

în sensul de a i se acorda posibilitatea de a părăsi localitatea de domiciliu -

Alba Iulia, fără a depăși limita teritorială a țării, motivat de faptul că atribuțiile

sale profesionale implică o serie de sarcini pentru a căror rezolvare este necesară

deplasarea sa în țară, iar societatea unde lucrează (SC N.B. SRL)

i-a pus

în vedere că, în situația în care nu va reuși să-și rezolve situația judiciară cu

privire la acest proces, va fi nevoită să înceteze colaborarea cu inculpatul, întrucât

fișa postului presupune deplasarea în teren.

De asemenea, inculpatul

a solicitat să se aibă în vedere starea sa medicală, faptul că este întreținător

de familie și are doi copii studenți.

În baza actelor din dosar,

instanța a reținut următoarele:

Inculpatul B.S. a fost

arestat preventiv în baza încheierii din data de 16 octombrie 2011 a Tribunalului

București, pronunțată în Dosarul nr. 66764/3/2011, fiind emis mandatul de arestare

preventivă nr. 262/UP din 16 octombrie 2011.

Ulterior, prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. din data de

09 noiembrie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul B.S. pentru săvârșirea infracțiunii

de luare de mită în formă continuată (11 acte materiale), prev. de art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., constând în aceea că în calitatea de președinte al Agenției Naționale

de Ocupare a Forței de Muncă și al Consiliului de Administrație din cadrul A.N.O.F.M.,

având ca atribuțiuni de serviciu: aprobarea defalcării bugetului asigurărilor pentru

șomaj pe unitățile din subordinea Agenției Naționale și fiind ordonator principal

de credite, a primit în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale și

după o înțelegere prealabilă, în perioada decembrie 2010 - octombrie 2011, suma

totală de 1.058.500 RON și 22.000 euro, de la funcționarii angajați în cadrul SC

C. SRL, partener în proiectele PACSPO și ICAR, prin intermediul coinculpatului R.C.,

în scopul de a vira procentul de 25% din costul proiectelor, reprezentând cofinanțarea

acestora din fonduri proprii, în vederea bunei derulări a activității în cadrul

proiectelor.

Prin decizia penală

nr. 267 din 07 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 71322/3/2011/a3 (399/2012),

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis cererea inculpatului de

liberare provizorie sub control judiciar iar în baza art. 160

8a

alin. (2) rap. la art. 160

2

alin. (3), 3

1

C. proc. pen. pe

timpul liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească teritoriul municipiului Alba Iulia decât pentru a se prezenta

în fața organelor judiciare; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau,

după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte

la Poliția Alba Iulia, conform programului de supraveghere întocmit de organul de

poliție sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea

instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte

nicio categorie de arme; f) să nu se apropie de coinculpați și de martori și să

nu comunice cu aceștia direct sau indirect. În baza art. 160

2

alin.

(3

2

) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare

cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării

preventive.

Potrivit art. 160

1

C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat

preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau

pe cauțiune.

În conformitate cu disp.

art. 160

2

C. proc. pen., liberarea

provizorie sub control judiciar se poate

acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există

date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să

săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului

prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor

de probă sau prin alte asemenea fapte.

Potrivit disp. art. 160³

C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat

sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.

Raportând aceste texte

de lege la speța de față, Înalta Curte constată că cererea inculpatului a fost corect

admisă de instanță, întrucât a fost dovedită de motive întemeiate.

Astfel, din examinarea

actelor depuse la dosar, respectiv fișa postului inculpatului (evaluator), se constată

că, într-adevăr atribuțiile de serviciu ale acestuia necesită deplasări în teren

(pentru inspecție bunuri mobile sau imobile de pe teritoriul județului Alba sau

alte localități de pe teritoriul României, în funcție de locurile de amplasare ale

obiectivelor de evaluat).

Prin urmare, s-a reținut

corect că inculpatul nu-și poate exercita atribuțiile de serviciu ca urmare a liberării

provizorii sub control judiciar prin care i s-a impus obligația de a nu părăsi localitatea

Alba Iulia).

Așa încât, Înalta Curte

achiesează la concluzia instanței care a apreciat că pierderea locului de muncă

ar fi nefastă pentru inculpat, cu atât mai mult cu cât nu sunt motive care să reclame

prezența inculpatului în localitatea de domiciliu, în fiecare zi.

Pe de altă parte, examinând

motivarea deciziei prin care s-a instituit obligația inculpatului de a nu părăsi

teritoriul municipiului Alba Iulia, decât pentru a se prezenta în fața organelor

judiciare, rezultă că instanța nu a avut în vedere situația locului de muncă al

acestuia la acel moment.

În raport și de circumstanțele

personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, domiciliu stabil,

legături familiale stabile, având afecțiuni medicale, de la punerea în libertate

nu a avut o conduită care să demonstreze că are intenția de a se sustrage procesului

penal), Înalta Curte constată că instanța s-a pronunțat întemeiat prin admiterea

cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, în scopul

de a-i da posibilitatea acestuia de a-și asigura în mod licit mijloacele de trai.

Față de aceste considerente,

se constată că, în mod legal și temeinic, în baza art. 160

3

C. proc.

pen., instanța Curții de Apel București, secția a II-a penală, a modificat controlul

judiciar instituit și a dispus ca inculpatul să nu depășească limita teritorială

a României, astfel că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A. urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, D.N.A. privind pe inculpatul B.S., împotriva încheierii din 4

octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 71322/3/2011/a7.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de

25 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 octombrie 2012.