ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 156/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. l 12/2011 Tribunalul Brăila, în baza art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (l) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (l) și (7) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A.F., la 16 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen., în referire la art. 65 C. pen., art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., a condamnat același inculpat la 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, victimă C.A.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen., în referire la art. 65 C. pen., art. 66 C. pen., a aplicat inculpaților pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a lI-a și lit. b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, la data de 22 martie 2011, asupra victimei C.A.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 alin. (1) C. pen., art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, în luna noiembrie 2009, asupra victimei C.A.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 alin. (1) C. pen., art. 320

1

alin. (1) și (7) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, faptă comisă în luna ianuarie 2010, asupra victimei C.A.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 alin. (1) C. pen. și art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare pentru tentativă la comiterea infracțiunii de viol, parte vătămată A.F.I., la data de 20 aprilie 2008.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 alin. (1) C. pen., art. 320

1

alin. (1) și (7) C. pen., a condamnat pe același inculpat la un an închisoare pentru tentativă la comiterea infracțiunii de incest, victimă A.F.I., la 20 aprilie 2008.

În baza art. 33 lit. a) și b) – art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea pedepselor, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, sporită cu 5 ani, în total 21 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestul preventiv cuprinsă între: 23 martie - 28 iunie 2011.

În baza art. 14, 15, 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei ron către partea civilă C.M. reprezentând despăgubiri civile.

S-a luat act de faptul că părțile civile: C.I. și C.N. nu s-au mai constituit părți civile în cauză, renunțând la pretențiile formulate în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență că:

A.M.R. este și mama a două fete, una dintre ele fiind partea vătămată A.F.I.

Astfel, A.F. și A.F.I. sunt frați cei doi având aceeași mamă.

În perioada 1999 - 2010, A.F.I. a locuit împreună cu mama ei pe str. Mugurilor din satul Esna, județul Brăila, la domiciliul martorului M.I.Z. (zis „I.M.”, concubinul din perioada respectivă al martorei A.M.R.).

În data de 20 aprilie 2008 (de sărbătoarea Floriilor), A.M.R. s-a decis să serbeze ziua onomastică a copiilor săi A.F.I. și A.F., sens în care l-a invitat la locuința ei și a fiicei pe inculpat care locuia pe aceeași stradă, însă cu bunica maternă, vizitându-și doar ocazional mama și sora. (Astfel, prin prisma art. 149 C. pen., la momentul respectiv inculpatul și A.F.I. nu erau „membri de familie", întrucât nu locuiau și gospodăreau împreună).

A.F. a acceptat invitația și a revenit la domiciliul mamei și surorii sale. După finalizarea preparării unor alimente, A.M.R. a plecat la mama sa pentru a-i duce o porție, trimițând-o pe fiica sa F.I. să se deplaseze la un magazin din sat pentru a cumpăra o băutură.

Inculpatul s-a oferit și chiar a insistat să își însoțească sora, deși compania sa nu era necesară.

La întoarcerea spre locuința lui M.I.Z., ajungând pe o străduță perpendiculară pe str. Mugurilor în dreptul unei imobil nelocuit, lângă un pâlc de arbuști (boscheți) inculpatul a prins-o de mâini pe partea vătămată A.F.I. și a tras-o după acei arbuști.

A trântit-o pe iarbă pe sora sa (care avea atunci doar 9 ani), cu fața în sus, a imobilizat-o cu o mână pe picior iar cu cealaltă i-a astupat gura, întrucât minora începuse să țipe.

A.F. și-a coborât apoi pantalonii și chiloții, penisul său fiind expus vederii. Minora a realizat că fratele său vroia să o violeze, astfel că a început să se zbată pentru a încerca să scape. Inculpatul a continuat însă să o constrângă pe partea vătămată, începând să o dezbrace, sens în care i-a tras în jos perechea de pantaloni purtată de minoră la exterior. Sub aceștia însă partea vătămată mai purta o altă pereche de pantaloni, prevăzuți la brâu cu șiret pe care minora îl înnodase de dimineață.

Întrucât șiretul era bine înnodat iar el era în stare de ebrietate, A.F. nu a reușit să îl desfacă în ciuda încercărilor continue,

Nervos, inculpatul i-a cerut să se dezbrace spunându-i că vroia „să-și bată joc” de ea. Sora sa s-a zbătut însă și a reușit pentru un moment să își elibereze gura de sub mâna lui, astfel că a strigat „Ajutor!”.

Aflată întâmplător în fața curții sale, la poartă, martora M.F. (zisă „Fana a lui P.”) a observat incidentul și a auzit strigătul minorei, astfel că s-a apropiat de pâlcul de arbuști, strigând la inculpat.

Profitând de faptul că fratele său fusese surprins de respectiva vecină, A.F.I., stând întinsă pe spate, cu inculpatul în genunchi între picioarele ei, l-a împins cu tălpile pe agresor, acesta căzând pe spate.

Eliberându-se, minora a fugit în curtea concubinului mamei sale, povestindu-i acestuia și ulterior martorei A.M.R. tentativa de agresiune sexuală comisă de fratele ei.

Situația de fapt expusă a fost confirmată de partea vătămată A.F.I., audiată de procuror cu asistența unui consilier de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila.

Inculpatul a recunoscut constant tentativa de agresiune sexuală comisă asupra surorii sale, declarând: „(..) eu am intenționat să o violez

(..)”.

A precizat că a pipăit-o pe fese și că și-a scos penisul cu scopul de a întreține prin constrângere cu sora sa un raport sexual normal, însă minora „(..) a strigat ajutor către mama

(..)”.

De asemenea, a participat la o activitate de reconstituire, prilej cu care a indicat locația și modul de operare.

Martorul M.I.Z. a confirmat că A.F.I. a venit în curte, fugind, speriată și plângând și că i-a povestit detaliat cum inculpatul a vrut să o violeze.

Martorul a observat că minora era „(..) roșie în zona încheieturilor mâinilor și avea părul răvășit”.

Aspecte similare a relatat și martora A.M.R., care a precizat suplimentar că fiica sa avea și hainele răvășite, iar în păr i se agățaseră scaieți. La circa o lună și jumătate după incident, într-o discuție particulară, A.F. a recunoscut față de mama sa că a încercat să își violeze sora, cerându-i totodată iertare.

Și declarația martorei M.F. se coroborează cu ansamblul materialului probator privind tentativa la viol și la incest comisă în data de 20 aprilie 2008 de inculpat asupra surorii sale.

Deși în ziua respectivă un lucrător al Postului de Poliție Comunală Movila Miresii a fost sesizat telefonic cu privire la incident, acesta nu a întocmit dosar penal, ci l-a sancționat, în mod eronat, doar contravențional pe A.F. Astfel, la dosar a fost anexat în copie procesul verbal de sancționare contravențională întocmit la 21 aprilie 2008, prin care s-a reținut că în 20 aprilie 2008, A.F. a săvârșit în public gesturi obscene la adresa surorii sale.

Din probatoriul administrat, declarații inculpat, procesul verbal de reconstituire, declarații partea vătămată, declarații martori direcți, declarații martori indirecți, copie proces verbal de sancționare contravențională, a rezultat fără dubii că în data de 20 aprilie 2008, inculpatul a comis faptele de tentativă la infracțiunea de viol și tentativă la infracțiunea de incest, aflate în concurs real.

După 3 zile de la prestarea acestui serviciu, aflându-se la locuința bunicii sale (martora A.T., din sat Esna, persoană care l-a crescut pe A.F.) inculpatul a consumat alcool, ajungând în stare de ebrietate, simțind o nevoie acută de a întreține act sexual.

Până la acel moment A.F. nu avea experiență sexuală, evitând chiar simpla companie a fetelor tinere (care în sat râdeau de el, din cauza ocupației sale ocazionale de cioban).

Pe fondul necesității stringente de sex, A.F. a căutat o soluție rapidă, astfel că și-a amintit de C.A., despre care știa că pe timp de noapte locuia singură.

Cu gândul de a întreține neapărat cu bătrâna relații sexuale, s-a deplasat singur la locuința acesteia, în jurul orelor 22,30 (pe timp de noapte), și a pătruns în curte de pe strada, pe poartă, îndepărtând inelul din sârmă cu care aceasta era prinsă de un stâlp al gardului. S-a apropiat de camera unde știa că locuia bătrâna și a privit prin fereastră, observând la lumina becului din cameră pe care victima îl ținea aprins în fiecare noapte chiar și pe perioada somnului că C.A. dormea în pat.

Fără a face zgomot, s-a deplasat în verandă ajungând în fața ușii de acces în casă, ușă confecționată din lemn, cu ochiuri de geam și „broască” cu clanță, specifică locuințelor sătești. A observat că ușa era asigurată prin interior cu o furculiță, astfel că a mișcat repetat ușa înainte, înapoi până când furculița a căzut pe pardoseală, dezasigurând ușa, pe care inculpatul a deschis-o discret. A așteptat câteva momente pentru a observa dacă zgomotele o treziseră pe femeie, după care a pătruns în hol (sală) și apoi în dreptul ușii de acces în camera bătrânei.

A găsit acea ușă închisă dar neasigurată, astfel că a deschis-o și a pătruns în cameră, C.A. trezindu-se în acel moment întrucât a auzit scârțâitul dușumelei. S-a ridicat în șezut în pat și a întrebat cine era.

Știind că bătrâna nu avea o acuitate vizuală prea bună și dându-și seama că pe el nu îl cunoștea prea bine, A.F. a decis să o păcălească asupra identității lui. Astfel cunoscând că R.V. avea un fiu căruia consătenii îi spuneau „G.”, inculpatul i-a răspuns victimei că era „G. al lui V.”.

Inculpatul s-a așezat pe pat lângă picioarele femeii, inițial în șezut, după care s-a întins peste ea, spunându-i acesteia că intenționa să întrețină cu ea relații sexuale.

Bătrâna a refuzat categoric cererea, însă inculpatul a ignorat răspunsul, ridicându-i fusta și coborându-i pantalonii și chiloții până la glezne.

Victima s-a zbătut permanent sub inculpat, cerându-i repetat să o lase în pace, dar autorul a constrâns-o, îndepărtându-i brațele pe care și le strânsese în zona sânilor și întinzându-i-le pe lângă corp, până în zona șoldurilor, imobilizându-le cu coatele lui.

Întrucât femeia țipa să o lase în pace, A.F. s-a temut că ar fi putut auzi vecinii, iar el să fie prins, astfel că i-a astupat gura cu mâna lui stângă, cerându-i să nu mai strige. Imobilizând-o astfel, a încercat să o penetreze însă poziția îi era incomodă, astfel că a coborât din pat și a forțat-o pe victimă să își schimbe și ea poziția.

După o perioadă de timp, inculpatul a ejaculat intravaginal moment în care C.A. l-a îmbrâncit și a încercat să se înarmeze cu un băț pe care îl folosea ca baston, ajutându-se de el în deplasare.

Victima s-a dezechilibrat însă și a căzut pe podea, producându-și o excoriație. Văzând că începuse să sângereze, A.F. a luat de pe masă un prosop pe care i l-a înmânat victimei, care s-a șters cu el de sânge.

După acest moment, inculpatul a părăsit imobilul deplasându-se la locuința bunicii sale.

Inculpatul a recunoscut constant activitatea infracțională pe care a derulat-o în cursul lunii noiembrie 2009, confirmând situația de fapt expusă mai sus.

În dimineața imediat următoare acestui incident, martora R.V. a găsit-o în cameră pe C.A. dezbrăcată complet de la brâu în jos, iar pe un scaun lângă pat a observat prosopul murdar de sânge.

Întrebând-o ce i se întâmplase, bătrâna i-a răspuns martorei: „V., aseară băiatul tău, G., a venit la mine și m-a violat toată noaptea”.

Contrariată de susținerile victimei (care avea momente pasagere de senilitate, pe fondul vârstei înaintate și confunda uneori persoanele) martora R.V. i-a spus că fiul ei era plecat în Italia de 3 ani.

Victima i-a răspuns că

„(..)

cel care o violase îi zisese că era G., fiul meu”.

Aceeași martoră a mai constatat cu respectivul prilej că în cameră covorul era deranjat, împins dinspre pat.

Incidentul nu a fost oficial sesizat la acel moment, astfel că C.A. nu a formulat plângere penală prealabilă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol.

Prin urmare, în temeiul art. 10

lit. f)

C. proc. pen., voi dispune prin prezentul rechizitoriu și neînceperea urmăririi penale față de A.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol (faptă din noiembrie 2009).

Deoarece, din probatoriul administrat: - declarația inculpatului, declarațiile martorei R.V., a rezultat că în luna noiembrie 2009, în cadrul incidentului expus mai sus A.F. a săvârșit pe timp de noapte infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. În cazul căreia acțiunea penală se exercită din oficiu, s-a dispus trimiterea sa în judecată prin prezentul rechizitoriu.

Aceasta din urmă a început să strige „Ce cauți aici, golanule? Hoții!”, astfel că inculpatul i-a astupat gura cu palma, pentru a o împiedica să mai țipe și a evita să fie depistat de vecini.

Forțând-o, a dezbrăcat-o de pantaloni, dresuri și chiloți, cerându-i ferm să tacă. Victima s-a opus însă și a încercat să îl îndepărteze cu brațele, dar A.F. a imobilizat-o ca și prima dată.

A constrâns-o în continuare la un raport sexual normal (fiind poziționat peste victimă pe pat, față în față) la finalul căruia a ejaculat intravaginal.

În acel moment, eliberând victima, aceasta s-a zbătut și l-a împins pe inculpat cu genunchiul și l-a lovit cu cotul în zona nasului.

În urma acestei lovituri, A.F. a început să sângereze și a căzut din pat, timp în care C.A. s-a ridicat și s-a întins după bățul (bastonul) ei. Mișcându-se însă mai rapid decât ea, autorul a prin acel băț și l-a dărâmat pe pardoseală.

Deoarece deja sângera abundent, A.F. și-a ridicat bluza pe care o purta și s-a șters cu ea de sânge la nas.

A părăsit apoi locuința victimei și s-a deplasat la domiciliul bunicii sale, care, spălând după câteva zile rufele, a observat petele de sânge (aspect confirmat de martora A.T.).

Inculpatul a recunoscut constant activitatea infracțională pe care a derulat-o în cursul lunii ianuarie 2010, confirmând situația de fapt expusă mai sus.

În dimineața imediat următoare acestui incident, martora R.V. a găsit-o iarăși pe C.A. complet dezbrăcată de la brâu în jos, victima spunându-i că „(..) iarăși fusese violată de un bărbat, care i-a zis că era G., fiul meu”. Martora a declarat că a observat de această dată la C.A. leziuni specifice actului sexual prin constrângere - „(..) am găsit-o pe tanti A. și suptă de obraz (din câte rețin, cel stâng) și mușcată de buza superioară”.

Nici acest incident din ianuarie 2010 nu a fost oficial sesizat la acel moment, astfel că C.A. nu a formulat plângere penală prealabilă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, fapt pentru care, în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus prin prezentul rechizitoriu și neînceperea urmăririi penale față de A.F. sub aspectul săvârșirii acestei fapte.

Deoarece, din probatoriul administrat-declarațiile inculpatului, declarațiile martorei martoră R.V., declarații martori indirecți, a rezultat că în luna ianuarie 2010, în cadrul incidentului expus mai sus, A.F. a săvârșit pe timp de noapte infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (în cazul căreia acțiunea penală se exercită din oficiu), s-a dispus trimiterea în judecată prin prezentul rechizitoriu.

În data de 21 martie 2011, pe fondul unor neînțelegeri cu ruda privind atitudinea față de el, A.F. s-a decis să plece din Râmnicelu și să revină la domiciliul său (la locuința bunicii A.T.).

A ajuns la bunica sa, în jurul orelor 20,00, deplasarea între cele două sate făcând-o prin traversarea câmpurilor și ocolirea canalelor de irigații.

A consumat vin împreună cu C.I. (concubinul bunicii), până în jurul orelor 21,00, după care a plecat singur prin sat cu scopul de a se împrumuta de bani pentru a-și cumpăra alcool sau a primi „pe datorie”.

Nu a găsit însă pe nimeni și nici nu a găsit cârciuma deschisă. La un moment dat a ajuns pe stradă în fața locuinței victimei C.A., observând lumină prin fereastra camerei ocupate de aceasta.

S-a decis să pătrundă iarăși peste bătrână și să o forțeze să întrețină relații sexuale cu ea.

Astfel, cum el însuși a declarat, inculpatul devenise încrezător întrucât nu fusese depistat de polițiști deși o violase în cele două ocazii anterioare pe victimă.

A.F. s-a asigurat că nu era văzut de nimeni, după care a pătruns în curtea bătrânei pe poarta pe care a găsit-o închisă și s-a deplasat iarăși la fereastra camerei, văzând că becul era aprins iar bătrâna era întinsă în pat.

În liniște, s-a deplasat până în verandă în dreptul ușii de acces în locuință, constatând că de această dată ușa era asigurată pe exterior cu un lacăt încuiat.

A fost astfel nevoit să găsească o altă modalitate de a pătrunde peste victimă, fiind hotărât să nu renunțe la ideea violului.

A vizualizat fereastra de lângă verandă, dinspre stradă, observând că era compusă și din trei ochiuri verticale. Geamul de la ochiul cel mai îndepărtat de verandă era crăpat, iar între cele două bucăți era un spațiu liber de câțiva centimetri, astfel că s-a gândit să îndepărteze fragmentele respectivului ochi de fereastră.

A introdus degetele prin spațiul respectiv și a prins cu ele bucățile de geam, constatând însă că risca să le spargă dacă le trăgea direct.

Deoarece intenționa să pătrundă fără zgomot, a vrut să evite spargerea geamurilor, astfel că și-a orientat atenția spre un alt ochi vertical al aceleiași ferestre (cel din imediata vecinătate a verandei) acest ochi fiind alcătuit din 3 bucăți de geam așezate unul deasupra celuilalt.

Bucata de geam din mijloc avea un colț spart, însă rămas în locașul giurgiuvelei, astfel că a extras colțul răsucindu-l ușor după care l-a așezat pe pervazul exterior al respectivei ferestre.

Ulterior, a extras bucata de geam din mijloc și a așezat-o pe pervazul uneia dintre ferestrele verandei, în interior.

Prin spațiul rămas liber în urma îndepărtării micului fragment de geam, a introdus degetele pe interior și a încercat să extragă și fragmentul inferior de geam, constatând însă că era fixat în ramă cu ținte.

Deoarece aceste ținte nu erau bine bătute, a reușit să scoată 5 din tâmplărie, 4 așezându-le pe exteriorul pervazului iar pe a cincia scăpând-o în interior.

În urma acestor manevre a reușit să îndepărteze și bucata de geam de jos, pe care a așezat-o peste cea scoasă din mijloc.

Odată cu aceste ținte, A.F. a scos din rama de lemn a ferestrei și un cui (mai lung și mai gros), pe care s-a hotărât să îl păstreze pentru a-l folosi în a o amenința cu el pe victimă, spunându-i mincinos că ar fi fost un cuțit.

Inculpatul și-a dat seama că spațiul creat prin îndepărtarea fragmentelor de geam din mijloc și de jos îi era suficient pentru a pătrunde în casă.

Sprijinindu-se cu mâinile de giurgiuvea și de pervaz, inculpatul a pătruns în hol (sală) fără a fi auzit de victimă. A găsit ușa camerei victimei închisă dar neasigurată, astfel că a intrat în încăpere.

La lumina becului a observat că C.A. stătea în pat,cu ochii închiși, învelită cu o plapumă.

Inculpatul s-a așezat pe marginea patului în șezut lângă picioarele victimei, care însă i-a simțit prezența și s-a trezit, întrebându-l ce căuta în locuința ei.

Întrucât era ferm hotărât în scopul său, A.F. i-a spus direct (în termeni populari) că intenționa să întrețină cu ea un raport sexual, arătându-i totodată cuiul dar prezentându-i-l drept cuțit (profitând de vederea ei slabă).

Pentru a o constrânge la actul sexual, a amenințat-o și verbal: „Uite, ăsta e cuțitul. Dacă țipi, te tai!".

Apoi, inculpatul a dezvelit-o pe victimă aruncând plapuma pe pardoseală între pat și sobă.

Auzind intențiile sexuale ale inculpatului, C.A. a început să țipe dar autorul nu s-a intimidat, ci a început să o dezbrace (ridicându-i fusta, contrar împotrivirilor și trăgându-i printr-o singură mișcare pantalonii și chiloții).

În continuare, folosindu-se de mâini, i-a desfăcut victimei picioarele prin împingerea lor cu degetele pe interiorul coapselor. Inculpatul și-a coborât apoi până în zona geamurilor cele 3 perechi de pantaloni pe care le purta și a început să o penetreze intravaginal, deși victima se opunea atât fizic cât și verbal.

În timpul actului sexual prin constrângere, C.A. a început să strige „Ajutor! Ajutor!”, în mod repetat, fapt ce l-a determinat pe inculpat să caute o soluție astfel încât să poată continua actul sexual fără a fi depistat de vecini.

În încercările de a o ține imobilizată pe femeie autorul a pierdut cuiul găsit cu prilejul cercetării la fața locului pe pat.

Pentru a o împiedica să mai strige după ajutor inițial inculpatul i-a astupat gura cu palma stângă, însă astfel nu îi mai putea imobiliza brațele.

Astfel, în timp ce o penetra, A.F. a privit în jurul său în cameră pentru a găsi un obiect cu care să îi astupe gura, astfel încât brațele să și le folosească pentru a o imobiliza.

Văzând baticul pe care victima îi purta pe cap, autorul a conștientizat că ar fi putut folosi în scopul vizat respectivul obiect vestimentar. Prin urmare, a prins cu mâna dreaptă baticul, l-a tras de pe capul victimei și a început să i-l îndese etapizat în cavitatea bucală.

Cu degetele arătător și mijlociu ale mâinii drepte, i-a introdus mai întâi un colț al baticului, după care prin mișcări repetate l-a îndesat până când cavitatea bucală s-a umplut, în exterior rămânând o porțiune mai redusă a baticului.

A.F. a constatat că C.A. „(..) se chinuia să inspire și să expire pe nas

(..)”,

dar el i-a prins iarăși brațele sub coatele lui și a continuat raportul sexual.

Inculpatul a observat în continuare că „(..) bătrâna rămânea din ce în ce mai mult fără aer și a început să se zbată convulsiv, mișcând rapid și haotic capul”.

Deși conștient de aceste manifestări, a continuat raportul sexual „(..) fără a îndepărta nici măcar parțial fragmentul de batic pe care i-l îndesasem în gură”.

Simultan cu aceste zbateri, autorul a simțit „(..) o forță mai mare în brațele bătrânei care încerca probabil instinctiv să își elibereze mâinile de sub coatele mele și să îndepărteze baticul din cavitatea bucală, pentru a putea respira din nou”.

A.F. a

„(..)

apăsat cu și mai multă putere coatele peste brațele ei, reușind să o imobilizez în continuare”, „pentru a nu își elibera brațele și a-și scoate baticul din gură iar apoi să țipe după ajutor(..)”.

Practic, în acele momente A.F. era față în față cu victima, privind-o în timp ce continua penetrarea, observând manifestările acesteia și faptul că la un moment dat a închis un ochi iar cu celălalt privea fără a focaliza („în gol”).

În timpul acestor zbateri după aer, victima a eliminat materii fecale, astfel că inculpatul s-a oprit pentru moment din raportul sexual și s-a întins, rămânând tot deasupra bătrânei, luând de pe dulapul de lângă pat un prosop pe care i l-a împins până sub fese, continuând să îi imobilizeze mâinile.

A reluat apoi raportul sexual intravaginal, dar la un moment dat victima nu a mai mișcat, inculpatul precizând că „(..) eu mi-am dat seama că murise asfixiată (nemaiputând respira din cauza baticului), dar întrucât doream să obțin satisfacție sexuală totală, am continuat să o penetrez și după ce conștientizasem că decedase, pentru încă alte circa 5 minute, după care am ejaculat intravaginal”.

A.F. și-a ridicat apoi pantalonii, a verificat-o încă o dată pe victimă, i-a apropiat picioarele și a ridicat plapuma acoperind-o până la nivelul umerilor, cu scopul ca vecinii și rudele care urmau să o găsească pe victimă să nu conștientizeze că aceasta fusese violată. Nu a modificat însă poziția baticului pe care i-l introdusese în cavitatea bucală.

Fără a sustrage bani sau bunuri, inculpatul a părăsit locul faptei deplasându-se la locuința bunicii, unde s-a culcat.

Inculpatul a recunoscut constant activitatea infracțională pe care a derulat-o în cursul nopții de

21 martie 2011,

confirmând situația de fapt expusă mai sus.

A participat la o activitate de reconstituire, prilej cu care a indicat locația și modul de operare.

Despre momentele cruciale ale incidentului, A.F. a declarat procurorului:

„Arăt faptul că în timp ce bătrâna se zbătea cu baticul îndesat în gură, evident aflată în imposibilitate de a respira, eu mi-am dat seama că dacă nu îi îndepărtam acel batic ea urma să decedeze. Nu eram sigur că urma să decedeze, însă mi-am dat seama că aveam 2 variante, respectiv să îi îndepărtez baticul (caz în care riscam să nu mai pot termina actul sexual întrucât ea ar fi alertat vecinii) sau să o împiedic să își scoată baticul din gură cu scopul de a finaliza actul sexual, chiar cu riscul pe care mi l-am asumat de a muri bătrâna.

Conștient fiind de aceste două variante, eu am optat să continui violul și m-am opus în modalitățile descrise anterior ca aceasta să își îndepărteze baticul și să-și elibereze căile respiratorii”.

Cu prilejul autopsierii victimei s-au constatat următoarele leziuni traumatice: excoriație pergamentată pe fața cutanată a buzei inferioare, echimoze în zonele parasternal dreapta, pectoral dreapta, prerotulian dreapta, precum și pe fesa dreaptă și pe ambele coapse. De asemenea, o zonă excoriată a fost observată și pe fața laterală a coapsei stângi.

De asemenea, s-a constatat ocluzarea cavității bucale și a căilor respiratorii cu un batic din material textil. După îndepărtarea progresivă a baticului s-a observat că acesta era bine îndesat în cavitatea bucală, fiind îmbibat pe alocuri cu salivă, prezentând și câteva fire de păr grizonat.

Totodată, după îndepărtarea totală a baticului, cavitatea bucală a rămas larg deschisă, creând un orificiu de circa 6/2,5 cm.

S-a constatat de către medicii legiști că la nivelul antrului vaginal, corespunzător pereților supero-lateral drept, supero - lateral și infero-lateral de partea stângă, s-au evidențiat multiple echimoze violacee, unele confluate.

În raportul de autopsie nu sunt mențiuni privind o eventuală intromisiune anală.

Astfel, prin raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 57/A/2011 din 23 martie 2011 s-a concluzionat:

„1. Moartea numitei C.A. a fost violentă.

Prin raportul de constatare tehnico-științifîcă dactiloscopică nr. 91595 din 23 martie 2011 s-a concluzionat:

„Al. - Fragmentele de urme digitale ridicate de pe rama fragment de geam găsit pe rama ferestrei (Foto 1,2 și 3), rama din stânga a ferestrei de la hol (Foto 5) și fragment de geam găsit abandonat în antreu (Foto 6, 7, 8, 9 și 10), au fost create de degetele: mare (Litigiile 1, 2 și 6), arătător (Litigiile 3 și 9) și inelar (Litigiul 8) de la mâna stângă, precum și inelar (Litigiul 5), mijlociu (Litigiul 7) și mare (Litigiul 10) de la mâna dreaptă, a persoanei ale cărei impresiuni papilare se află depuse pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele de A.F.

Al. - Fragmentul de urmă papilară ridicat de pe pervazul interior al ferestrei de la hol (Litigiul 4), a fost creat de regiunea hipotenară de la palma dreaptă, a persoanei ale cărei impresiuni papilare se află depuse pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele de A.F.

A2. - Fragmentul de urmă digitală ridicată de pe interior geam crăpat fereastră hol, (Litigiul 11), nu conține suficiente elemente pentru stabilirea factorului creator.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal inculpatul A.F. apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate pentru faptele deduse judecății și a cuantumului sporului de pedeapsă aplicat ca urmare a regulilor concursului de infracțiuni. Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea de Apel a reținut că în mod judicios instanța de fond, având în vedere acordul de voință al inculpatului, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

Co. proc. pen., respectiv a trecut la judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a recunoașterilor de vinovăție ale inculpatului cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime și pe cale de consecință a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.F.

Constatând că din probele administrate în faza de urmărire penală vinovăția inculpatului pentru faptele deduse judecății a fost pe deplin dovedită, instanța de fond a efectuat o legală operațiune de încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpat.

Referitor la pedepsele aplicate pentru faptele deduse, instanța de apel a constatat că acestea au fost în mod just individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de fond având în vedere în mod just necesitatea agitării unor pedepse într-un cuantum sporit inculpatului, datorită numărului mare de infracțiuni săvârșite de inculpat, infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social (infracțiunea de omor calificat, infracțiunea de viol, infracțiunea de incest) precum și persoana acestuia.

Astfel, din referatul de evaluare a inculpatului, având în veci ere comiterea a patru infracțiuni în minorat, a rezultat că acesta este un consumator de băuturi alcoolice și pe fond acestora devine foarte violent, nervos și nu manifestă empatie față de victime, afirmând că nu regretă faptele comise.

Toate acestea, respectiv gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârșite de inculpat, urmările produse inclusiv su-primarea vieții unei persoane, o femeie în vârstă, fără posibilități de apărare cu ocazia consumării infracțiunii de viol asupra acesteia, precum și violarea propriei surori, o minoră în vârstă de numai 9 ani, precum și persoana inculpatului, care nu este integrat în societate, având un comportament predispus spre violență, justifică pe deplin limitele de pedeapsă aplicate inculpatului, neimpunându-se reducerea acestora.

Cu privire la sporul de pedeapsă aplicat inculpatului, cuantumul acestuia este pe deplin justificat având în vedere numărul mare de infracțiuni concurente reținute în sarcina inculpatului, precum și gradul de pericol social ridicat al acestora.

Deoarece inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv în prezenta cauză iar temeiurile care au determinat arestarea sa inițială nu s-au schimbat, s-a menținut starea de arest a acestuia, urmând a se deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la 23 martie 2011 la zi.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs inculpatul A.F., care a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385

9

pct. l4 C. proc. pen., cu consecința reindividualizării pedepsei și reducerea sporului aplicat.

Recursul este nefondat.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reținut faptele și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul A.F. în data de 20 aprilie 2008 (când era minor în vârstă de 16 ani), cu intenție a constrâns-o pe sora sa A.F.I. (atunci în vârstă de 9 ani) cu scopul de a întreține cu ea un raport sexual, nereușind însă să întrețină propriu-zis actul sexual datorită intervenției unei martore și fugii părții vătămate, întrunește în drept elementele constitutive de tentativă la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicare art. 99 alin. (3) C. pen., și tentativă la infracțiunea de incest (prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.), aflate în concurs ideal, prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.

De asemenea, același inculpat, în cursul luni noiembrie 2009 (când era minor în vârstă de 17 ani), a pătruns cu intenție pe timp de noapte și fără drept în curtea și apoi în locuința victimei C.A., întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

Tot inculpatul A.F., în cursul lunii ianuarie 2010 (când era minor în vârstă de 17 ani), a pătruns cu intenție pe timp de noapte și fără drept în curtea și apoi în locuința victimei C.A., întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

Totodată, în noaptea de 21 martie 2011, a pătruns cu intenție fără drept în curtea și apoi în locuința victimei C.A., pe care, a constrâns-o prin amenințări și forță fizică pentru a întreține un raport sexual normal, total și neprotejat și pentru a înlesni și pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, a ucis-o prin blocarea căilor respiratorii cu un batic (care i-a cauzat insuficiență cardio-respiratorie acută consecutivă asfixiei mecanice), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192

alin. (1) și

(2) C. pen., de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.

Criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, viol, violare de domiciliu, incest aplicată inculpatului A.F. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora.

De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și la faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, aspect care denotă perseverența sa infracțională și lipsa lui de preocupare pentru îndreptarea comportamentului antisocial s-a procedat la o judicioasă individualizare.

În consecință, față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 21 de ani închisoare aplicată a fost just individualizată, nejustificându-se reducerea acesteia.

Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

13

pct. lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 23 martie 2011 la 23 ianuarie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenția de la 23 martie 2011 la 23 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2012.