ÎCCJ, decizie (scj.ro #84250)

Tentativă la infracțiunea de omor calificat. Premeditare. Circumstanțe atenuante legale. Provocare Cuprins pe materii : Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiune contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea. Omorul calificat Indice alfabetic : Drept penal - tentativă la infracțiunea de omor calificat - premeditare - provocare C. pen., art. 20, art. 73 lit. b), art. 175 alin. (1) lit. a) Există tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută în art. 20 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., privind omorul săvârșit cu premeditare, atunci când fapta a fost săvârșită în ziua următoare unui conflict, mobilul fiind răzbunarea, iar făptuitorul a plănuit agresiunea, s-a înarmat, a ascuns arma pentru a surprinde victima fără apărare și a agresat-o.

Luarea hotărârii de a agresa victima, sub imperiul dorinței de răzbunare, nu are semnificația unei tulburări în sensul art. 73 alin. b) C. pen., deoarece starea de tulburare prevăzută în textul de lege menționat este legată în timp de acțiunea victimei, iar premeditarea exclude, sub acest aspect, împrejurarea avută în vedere de lege pentru reținerea provocării. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1730 din 17 martie 2006 Prin sentința penală nr. 543 din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați, inculpatul L.M. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. Instanța a reținut că, în seara de 6 decembrie 2003, frații B.C.

și B.I. au avut o altercație cu L.D., în cursul căreia primii doi au dezarmat pe ultimul de cuțitul pe care îl avea asupra lui. Cu privire la acest conflict, L.D. l-a încunoștințat pe tatăl său, inculpatul L.M. care a hotărât să se răzbune pe cei doi frați. În executarea acestei hotărâri, în seara de 7 decembrie 2003, inculpatul L.M. a ascuns în mâneca hainei o sabie artizanală de 35 cm și a plecat de acasă însoțit de fiul său pentru a-i căuta pe frații B.C. și B.I. În timp ce se deplasa pe stradă, inculpatul l-a văzut pe B.M., însoțit de frații săi B.C. și B.I., l-a împins pe B.C., a scos sabia din mâneca hainei și a lovit înspre capul părții vătămate B.M. Partea vătămată a ridicat brațul stâng cu care a parat lovitura de sabie, după care a părăsit în grabă zona, iar ulterior a fost transportată la spital.

Raportul medico-legal a concluzionat că partea vătămată B.M. a prezentat o leziune de violență produsă cu corp tăietor (plagă tăiată antebraț stâng cu secțiune de masă musculară, secționarea arterelor și venelor radială și cubitală stângă și secțiunea nervului cubital), pentru vindecarea leziunii fiind necesare 4-5 luni de îngrijiri medicale. S-a mai concluzionat că plaga tăiată a antebrațului stâng a pus în primejdie viața victimei. Prin decizia penală nr. 155 din 9 septembrie 2005, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului. Împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, solicitând, între altele, schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea împrejurării prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

referitoare la premeditare și prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute în art. 73 lit. b) din același cod. Recursul inculpatului nu este fondat. Prima instanță și cea de apel au făcut o analiză corectă a probelor și au reținut o stare de fapt corespunzătoare acestora. Din declarațiile constante ale părții vătămate ce se coroborează cu declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul L.M. a aplicat o lovitură de sabie îndreptată spre capul părții vătămate și că aceasta s-a apărat cu brațul stâng, suferind leziuni traumatice grave care i-au pus viața în pericol și au necesitat 4-5 luni de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul medico-legal.

Împrejurarea că inculpatul a premeditat fapta rezultă din modul în care a conceput-o și a realizat-o, fiind stabilit cu certitudine că mobilul faptei inculpatului l-a constituit răzbunarea, inculpatul dorind să dea satisfacție fiului său care în seara anterioară săvârșirii faptei a avut un conflict cu frații părții vătămate. Pentru acesta, a doua zi a plănuit agresiunea, s-a înarmat cu o sabie, a ascuns sabia în mâneca hainei pentru a surprinde victima fără apărare, ceea ce s-a și întâmplat. Toate aceste elemente de fapt conduc la concluzia că instanțele au făcut o corectă încadrare juridică reținând și împrejurarea prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la premeditare. Nici critica referitoare la faptul că instanțele nu au reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen.

nu este fondată. Nu poate dobândi semnificația unei tulburări în sensul art. 73 lit. b) C. pen. faptul că inculpatul a luat hotărârea de a agresa victima sub imperiul dorinței de răzbunare. Starea de tulburare prevăzută în textul de lege menționat reprezintă o situație psihică emoțională care se manifestă într-un termen rezonabil, legată temporal de acțiunile victimei, în timp ce premeditarea este străină împrejurării avute în vedere de lege pentru reținerea provocării. În consecință, recursul inculpatului a fost respins.