ÎCCJ, decizie (scj.ro #84250)

Tentativă

la infracțiunea de omor calificat. Premeditare. Circumstanțe atenuante legale.

Provocare

Cuprins pe materii

: Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni contra persoanei. Infracțiune contra vieții, integrității corporale

și sănătății. Omuciderea. Omorul calificat

Indice alfabetic

: Drept penal

-

tentativă la infracțiunea de omor calificat

-

premeditare

-

provocare

C. pen.,

art. 20, art. 73 lit. b), art. 175 alin. (1) lit. a)

Există tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută în

art. 20 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., privind omorul săvârșit

cu premeditare, atunci când fapta a fost săvârșită în ziua următoare unui

conflict, mobilul fiind răzbunarea, iar făptuitorul a plănuit agresiunea, s-a

înarmat, a ascuns arma pentru a surprinde victima fără apărare și a agresat-o.

Luarea hotărârii de a agresa victima, sub imperiul dorinței de

răzbunare, nu are semnificația unei tulburări în sensul art. 73 alin. b) C.

pen., deoarece starea de tulburare prevăzută în textul de lege menționat este

legată în timp de acțiunea victimei, iar premeditarea exclude, sub acest

aspect, împrejurarea avută în vedere de lege pentru reținerea provocării.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1730

din 17 martie 2006

Prin

sentința penală nr. 543 din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați, inculpatul

L.M. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin.

(1) lit. a) și i) C. pen.

Instanța

a reținut că, în seara de 6 decembrie 2003, frații B.C. și B.I. au avut o

altercație cu L.D., în cursul căreia primii doi au dezarmat pe ultimul de

cuțitul pe care îl avea asupra lui. Cu privire la acest conflict, L.D. l-a

încunoștințat pe tatăl său, inculpatul L.M. care a hotărât să se răzbune pe cei

doi frați.

În

executarea acestei hotărâri, în seara de 7 decembrie 2003, inculpatul L.M. a

ascuns în mâneca hainei o sabie artizanală de 35 cm și a plecat de acasă

însoțit de fiul său pentru  a-i căuta pe frații B.C. și B.I. În timp ce se

deplasa pe stradă, inculpatul l-a văzut pe B.M., însoțit de frații săi B.C. și

B.I., l-a împins pe B.C., a scos sabia din mâneca hainei și a lovit înspre

capul părții vătămate B.M. Partea vătămată a ridicat brațul stâng cu care a

parat lovitura de sabie, după care a părăsit în grabă zona, iar ulterior a fost

transportată la spital.

Raportul

medico-legal a concluzionat că partea vătămată B.M. a prezentat o leziune de

violență produsă cu corp tăietor (plagă tăiată antebraț stâng cu secțiune de

masă musculară, secționarea arterelor și venelor radială și cubitală stângă și

secțiunea nervului cubital), pentru vindecarea leziunii fiind necesare 4-5 luni

de îngrijiri medicale. S-a mai concluzionat că plaga tăiată a antebrațului

stâng a pus în primejdie viața victimei.

Prin decizia penală nr. 155 din 9 septembrie 2005, Curtea de Apel Galați a

respins apelul inculpatului.

Împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, solicitând, între altele,

schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea împrejurării prevăzute în art.

175 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la premeditare și prin reținerea

circumstanței atenuante prevăzute în art. 73 lit. b) din același cod.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Prima instanță și cea de apel au făcut o analiză corectă a probelor și au

reținut o stare de fapt corespunzătoare acestora.

Din declarațiile constante ale părții vătămate ce se coroborează cu

declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul L.M. a aplicat o lovitură de

sabie îndreptată spre capul părții vătămate și că aceasta s-a apărat cu brațul

stâng, suferind leziuni traumatice grave care i-au pus viața în pericol și au

necesitat 4-5 luni de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul

medico-legal.

Împrejurarea că inculpatul a premeditat fapta rezultă din modul în care a

conceput-o și a realizat-o, fiind stabilit cu certitudine că mobilul faptei

inculpatului l-a constituit răzbunarea, inculpatul dorind să dea satisfacție

fiului său care în seara anterioară săvârșirii faptei a avut un conflict cu

frații părții vătămate.

Pentru

acesta, a doua zi a plănuit agresiunea, s-a înarmat  cu o sabie, a ascuns

sabia în mâneca hainei pentru a surprinde victima fără apărare, ceea ce s-a și

întâmplat. Toate aceste elemente de fapt conduc la concluzia că instanțele au

făcut o corectă încadrare juridică reținând și împrejurarea prevăzută în art.

175 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la premeditare.

Nici

critica referitoare la faptul că instanțele nu au reținut în favoarea inculpatului

circumstanța atenuantă legală a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen.

nu este fondată.

Nu

poate dobândi semnificația unei tulburări în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

faptul că inculpatul a luat hotărârea de a agresa victima sub imperiul dorinței

de răzbunare.

Starea

de tulburare prevăzută în textul de lege menționat reprezintă  o situație

psihică emoțională care se manifestă într-un termen rezonabil, legată temporal

de acțiunile victimei, în timp ce premeditarea este străină împrejurării avute

în vedere de lege pentru reținerea provocării.

În consecință, recursul

inculpatului a fost respins.