ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 395/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 395/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 329 din 31 august 2011, pronunțată în dosarul nr. 10354/118/2011,
Tribunalul Constanța, secția penală:
I - În baza art. 174
alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
C.
proc. pen., a condamnat pe inculpatul Z.M. la pedeapsa închisorii de 16 ani
închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În baza art. 321
alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. a condamnat
pe același inculpat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii publice.
A contopit pedepsele,
urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare si
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.
pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat art. 71-64
lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
II - În baza art. 321
alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. a condamnat
pe inculpatul Z.I.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice.
În baza art. 11 pct.
1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de port fără drept a unui obiect în împrejurări ce pun în
primejdie viata persoanelor.
În baza art. 33 lit.
a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A aplicat art. 71-64
lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
III - În baza art. 14
alin. (4) lit. b), alin. (5) C. proc. pen., art. 16
1
C. proc. pen.
si art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 si urm. C. civ. a obligat
inculpatul Z.M. la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune materiale si
morale către partea civilă D.M.
În baza art. 14 alin.
(5), art. 16
1
si art. 17 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen.,
raportat la art. 998 si urm. C. civ. a obligat pe inculpatul Z.M. la plata
sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, minorul D.L.M.
prin reprezentant legal D.M., precum si la plata sumei de 180 lei cu titlu de
prestație periodică lunară, cu începere de la data de 02 iulie 2011 și până la
împlinirea vârstei de 18 ani.
IV - În baza art. 118
lit. b) C. proc. pen. a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte, topor
cu coada de lemn și cuțit, iar în baza art. 109 C. proc. pen. a dispus
păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor.
Pentru a hotărî
astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1201/P/2011 din 22
iulie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta a dispus trimiterea în judecata,
în stare de arest a inculpaților:
- Z.M., cercetat
pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat si ultraj contra bunelor
moravuri si tulburarea liniștii publice, prevăzute de art. 174-175 lit. i) C.
pen. și art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și
- Z.I.F., cercetat
pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si
tulburarea liniștii publice si port fără drept a unui obiect (topor) în
împrejurări ce pun în primejdie viata persoanelor, prevăzute de art. 321 alin.
(2) C. pen. și art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen.
Prin actul de
sesizare a instanței s-a reținut că în seara zilei de 02 iulie 2011, în jurul
orelor 20:00, victima D.I. se afla, împreună cu martorii T.P., C.F. și S.T., în
curtea barului SC M.G.V.C. SRL din localitatea Viroaga, unde consumau bere.
În acest timp, la bar
au venit inculpații Z.M. si Z.I.F., însoțiți de martorul T.C.
La un moment dat,
inculpatul Z.I.F. a ieșit din local si a aruncat o sticlă de bere în gardul de
beton, sticlă spărgându-se.
Victima D.I. i-a
reproșat gestul, în timp ce inculpatul se întorcea în local.
Între timp,
inculpatul Z.M., aflat pe treptele localului, s-a dezbrăcat de tricou, după
care a aruncat două sticle înspre persoanele care jucau rummy, în holul
localului, motivul privind o altercație verbală anterioară a martorului T.C. cu
unul dintre tineri, respectiv D.F.A., care i-a reproșat că vorbește urât.
Deoarece inculpatul
Z.M. a aruncat cu o masă spre grupul de tineri din holul barului, martorul D.F.
împreună cu verii săi, A.A., A.D.V. și alții, au apucat de o altă masă, pe care
inculpatul o prinsese cu intenția de a-i lovi și au reușit să îl împingă pe
acesta afară din local.
Profitând de acest
momente, cu toții au părăsit barul, incidentul stingându-se de la sine.
Pe acest fond, cei
doi inculpați au plecat la domiciliile lor din localitatea Viroaga și s-au
înarmat, inculpatul Z.M. cu două cuțite și inculpatul Z.I.F. cu un topor, cu
dorința de a se răzbuna pentru cele petrecute anterior.
Inculpatul Z.M. a
sărit gardul de beton al curții în care se afla barul, căzând peste martorul C.F.,
care stătea pe o naveta de plastic și consuma bere, după care a spus ca îi
omoară pe toți, îndreptându-se spre victima D.I., zicând că pe el îl omoară
primul.
Punându-și în
practică amenințarea, inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul, în
zona pectorală, moment în care martorii s-au speriat, iar victima a reușit să
se ferească de a doua lovitură și să fugă din curtea barului împreună cu
martorul S., îndreptându-se spre centrul localității Viroaga.
Însoțit de fratele
său, inculpatul a fugit după victima. În apropierea barului H.A. strigătele
celor doi inculpați si amenințările cu moartea au alertat sătenii, care au
ieșit în stradă si, în momentul în care i-au văzut pe inculpați, cunoscuți ca
fiind violenți, precum si victima căreia îi curgea sânge și striga că a fost
tăiată, au intervenit.
A fost anunțată
salvarea, care a sosit la fața locului, victima decedând pe stradă, în apropierea
localului H.A., ca urmare a loviturii primite de la inculpatul Z.M.
La individualizarea
pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72
C. pen., circumstanțele reale dar și persoana inculpaților, precum și reducerea
limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării procedurii speciale prevăzute de
art. 320
1
C. proc. pen.
Împotriva hotărârii
primei instanțe au declarat apeluri inculpații Z.M. și Z.I.F., solicitând
reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora,
dându-li-se o mai mare eficiență circumstanțelor personale.
Prin decizia penală
nr. 121/P din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală si
pentru cauze penale cu minori și de familie a admis apelurile, a desființat în
parte sentința atacată și, rejudecând, a redus pedepsele aplicate inculpaților
- Z.M. pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat de la 16 ani închisoare la 13 ani
închisoare și
- Z.I.F. pentru
săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii
publice de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, apreciind, raportat la
ambii inculpați, că instanța de fond a realizat o individualizare greșită a
pedepselor aplicate inculpaților, urmare faptului că nu a dat o eficiență corespunzătoare
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., în sensul că a stabilit
pedepse într-un cuantum în care nu se reflectă reducerea limitelor de pedeapsă
de care au beneficiat inculpații.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța,
întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 14 și 17
C. proc. pen.
Procurorul a susținut
că instanța de apel a aplicat pedepse greșit individualizate, împrejurările
concrete în care au fost comise faptele nejustificând reducerea pedepselor.
Totodată, faptei
inculpatului Z.I. constând în portul fără drept a unui topor în centrul
localității Viroaga, în împrejurări ce pun în primejdie viața persoanelor, i
s-a dat o greșită încadrare juridică.
În concluzie, procurorul
a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei pronunțate
în apel, întrucât apelul a fost greșit admis și desființarea în parte a
hotărârii primei instanțe, numai cu privire la schimbarea încadrării juridice.
Examinând hotărârea
atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și materialului
din dosarul cauzei, următoarele:
Potrivit art. 72
alin. (1) C. pen. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de
dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în
partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală".
Prin urmare,
înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent,
sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a
criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și asigură
realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În raport de
determinarea coordonatelor de bază stabilite prin individualizarea legală, în
cadrul individualizării judiciare a pedepsei are loc o operațiune de adaptare a
acesteia la cazul concret dedus judecății.
Pe de altă parte, cum
scopul și funcțiile pedepsei se realizează în primul rând în raport cu
inculpatul, apare ca esențial a se ține seama de persoana acestuia, așa încât
în procesul individualizării judiciare răspunderea penală să fie diferențiată
în fiecare caz în parte.
În consecință,
temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare este dată de
existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de
stabilire si aplicare a pedepsei si culpabilitatea si periculozitatea relevate
de probatoriul administrat în cauză.
Or, în raport de
critica formulată, se constată că instanța de apel a făcut o justă
individualizare a pedepselor, constatând judicios că instanța de fond nu a dat
eficiența cuvenită criteriului privind individualizarea legală, cu referire la
limitele de pedeapsă reduse potrivit dispozițiilor art. 320
1
C.
proc. pen., precum și persoanei inculpaților, așa încât hotărârea atacată nu
este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen., invocat de procuror.
Sub aspectul cazului
de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., invocat de
procuror pentru prima dată în recurs, acesta nu poate fi examinat omisso medio.
Astfel, procurorul nu
a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe. Acesta nu poate așadar
declara recurs, pe de o parte întrucât se prezumă că a achiesat la hotărârea
primei instanțe sub acest aspect și, pe de altă parte, întrucât în raport de
dispozițiile art. 129 din Constituția României și dispozițiile Codului de
procedură penală, procurorul nu poate exercita căile de atac decât „în
condițiile legii".
Alte cazuri de casare
susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.
În consecință,
conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru motivele
expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 121/P din 11
octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale
cu minori și de familie, privind pe inculpații Z.M. și Z.I.F.
Va deduce din
pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la
3 iulie 2011 la zi.
Onorariile pentru
apărarea din oficiu a intimaților-inculpați, conform dispozitivului, se vor
plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța
împotriva deciziei penale nr. 121/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel
Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,
privind pe inculpații Z.M. și Z.I.F.
Deduce din pedepsele
aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 3 iulie
2011 la 14 februarie 2012.
Onorariile pentru
apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 200 lei, se vor
plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 14 februarie 2012.