ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 395/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 329 din 31 august 2011, pronunțată în dosarul nr. 10354/118/2011, Tribunalul Constanța, secția penală: I - În baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul Z.M. la pedeapsa închisorii de 16 ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii publice.

A contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. A aplicat art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. II - În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul Z.I.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice. În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui obiect în împrejurări ce pun în primejdie viata persoanelor.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. A aplicat art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. III - În baza art. 14 alin. (4) lit. b), alin. (5) C. proc. pen., art. 16 1 C. proc. pen. si art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 si urm. C. civ. a obligat inculpatul Z.M. la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune materiale si morale către partea civilă D.M. În baza art. 14 alin. (5), art. 16 1 si art. 17 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 si urm. C. civ. a obligat pe inculpatul Z.M. la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, minorul D.L.M.

prin reprezentant legal D.M., precum si la plata sumei de 180 lei cu titlu de prestație periodică lunară, cu începere de la data de 02 iulie 2011 și până la împlinirea vârstei de 18 ani. IV - În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte, topor cu coada de lemn și cuțit, iar în baza art. 109 C. proc. pen. a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1201/P/2011 din 22 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta a dispus trimiterea în judecata, în stare de arest a inculpaților: - Z.M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat si ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice, prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen.

și art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și - Z.I.F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice si port fără drept a unui obiect (topor) în împrejurări ce pun în primejdie viata persoanelor, prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. și art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în seara zilei de 02 iulie 2011, în jurul orelor 20:00, victima D.I. se afla, împreună cu martorii T.P., C.F. și S.T., în curtea barului SC M.G.V.C. SRL din localitatea Viroaga, unde consumau bere. În acest timp, la bar au venit inculpații Z.M. si Z.I.F., însoțiți de martorul T.C.

La un moment dat, inculpatul Z.I.F. a ieșit din local si a aruncat o sticlă de bere în gardul de beton, sticlă spărgându-se. Victima D.I. i-a reproșat gestul, în timp ce inculpatul se întorcea în local. Între timp, inculpatul Z.M., aflat pe treptele localului, s-a dezbrăcat de tricou, după care a aruncat două sticle înspre persoanele care jucau rummy, în holul localului, motivul privind o altercație verbală anterioară a martorului T.C. cu unul dintre tineri, respectiv D.F.A., care i-a reproșat că vorbește urât. Deoarece inculpatul Z.M. a aruncat cu o masă spre grupul de tineri din holul barului, martorul D.F. împreună cu verii săi, A.A., A.D.V. și alții, au apucat de o altă masă, pe care inculpatul o prinsese cu intenția de a-i lovi și au reușit să îl împingă pe acesta afară din local.

Profitând de acest momente, cu toții au părăsit barul, incidentul stingându-se de la sine. Pe acest fond, cei doi inculpați au plecat la domiciliile lor din localitatea Viroaga și s-au înarmat, inculpatul Z.M. cu două cuțite și inculpatul Z.I.F. cu un topor, cu dorința de a se răzbuna pentru cele petrecute anterior. Inculpatul Z.M. a sărit gardul de beton al curții în care se afla barul, căzând peste martorul C.F., care stătea pe o naveta de plastic și consuma bere, după care a spus ca îi omoară pe toți, îndreptându-se spre victima D.I., zicând că pe el îl omoară primul. Punându-și în practică amenințarea, inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul, în zona pectorală, moment în care martorii s-au speriat, iar victima a reușit să se ferească de a doua lovitură și să fugă din curtea barului împreună cu martorul S., îndreptându-se spre centrul localității Viroaga.

Însoțit de fratele său, inculpatul a fugit după victima. În apropierea barului H.A. strigătele celor doi inculpați si amenințările cu moartea au alertat sătenii, care au ieșit în stradă si, în momentul în care i-au văzut pe inculpați, cunoscuți ca fiind violenți, precum si victima căreia îi curgea sânge și striga că a fost tăiată, au intervenit. A fost anunțată salvarea, care a sosit la fața locului, victima decedând pe stradă, în apropierea localului H.A., ca urmare a loviturii primite de la inculpatul Z.M. La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale dar și persoana inculpaților, precum și reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării procedurii speciale prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apeluri inculpații Z.M. și Z.I.F., solicitând reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora, dându-li-se o mai mare eficiență circumstanțelor personale. Prin decizia penală nr. 121/P din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală si pentru cauze penale cu minori și de familie a admis apelurile, a desființat în parte sentința atacată și, rejudecând, a redus pedepsele aplicate inculpaților - Z.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat de la 16 ani închisoare la 13 ani închisoare și - Z.I.F. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, apreciind, raportat la ambii inculpați, că instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepselor aplicate inculpaților, urmare faptului că nu a dat o eficiență corespunzătoare dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., în sensul că a stabilit pedepse într-un cuantum în care nu se reflectă reducerea limitelor de pedeapsă de care au beneficiat inculpații. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Procurorul a susținut că instanța de apel a aplicat pedepse greșit individualizate, împrejurările concrete în care au fost comise faptele nejustificând reducerea pedepselor. Totodată, faptei inculpatului Z.I. constând în portul fără drept a unui topor în centrul localității Viroaga, în împrejurări ce pun în primejdie viața persoanelor, i s-a dat o greșită încadrare juridică.

În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei pronunțate în apel, întrucât apelul a fost greșit admis și desființarea în parte a hotărârii primei instanțe, numai cu privire la schimbarea încadrării juridice. Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele: Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen.

„la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". Prin urmare, înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În raport de determinarea coordonatelor de bază stabilite prin individualizarea legală, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei are loc o operațiune de adaptare a acesteia la cazul concret dedus judecății.

Pe de altă parte, cum scopul și funcțiile pedepsei se realizează în primul rând în raport cu inculpatul, apare ca esențial a se ține seama de persoana acestuia, așa încât în procesul individualizării judiciare răspunderea penală să fie diferențiată în fiecare caz în parte. În consecință, temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare este dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire si aplicare a pedepsei si culpabilitatea si periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză. Or, în raport de critica formulată, se constată că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor, constatând judicios că instanța de fond nu a dat eficiența cuvenită criteriului privind individualizarea legală, cu referire la limitele de pedeapsă reduse potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., precum și persoanei inculpaților, așa încât hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invocat de procuror. Sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., invocat de procuror pentru prima dată în recurs, acesta nu poate fi examinat omisso medio. Astfel, procurorul nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe. Acesta nu poate așadar declara recurs, pe de o parte întrucât se prezumă că a achiesat la hotărârea primei instanțe sub acest aspect și, pe de altă parte, întrucât în raport de dispozițiile art. 129 din Constituția României și dispozițiile Codului de procedură penală, procurorul nu poate exercita căile de atac decât „în condițiile legii". Alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru motivele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 121/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpații Z.M. și Z.I.F. Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 3 iulie 2011 la zi. Onorariile pentru apărarea din oficiu a intimaților-inculpați, conform dispozitivului, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 121/P din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpații Z.M. și Z.I.F. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 3 iulie 2011 la 14 februarie 2012. Onorariile pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 februarie 2012.