ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 616/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr.372/A din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara. S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M.T., lipsind intimata parte civilă. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanțelor atenuante. Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei. C U R T E A Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.56 din 21 martie 2002 a Tribunalului Caraș-Severin a fost condamnat inculpatul S.G.

la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art.174 C.pen., cu aplicarea art.74,76 din același cod și la 4 ani interzicerea unor drepturi. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 3 martie 2001 până la zi. Totodată, conform art.112 lit. .f și 118 lit.b C.pen. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului corp delict. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat față de partea civilă Juriță Ion la plata sumei de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 25.000.000 lei daune morale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În seara zilei de 1 martie 2001, la sălașul inculpatului s-au aflat mai multe persoane, printre care și victima J.I., care au consumat băuturi alcoolice.

Începând cu orele 18 30 cei prezenți au început să plece spre casă, însă inculpatul și victima au continuat să consume băuturi alcoolice, Juriță Ilie adormind la un moment dat cu capul pe masă. Inculpatul s-a schimbat în hainele de noapte și i-a solicitat victimei să plece acasă și întrucât aceasta a refuzat a fost scoasă în holul sălașului, situație în care inculpatul a fost lovit cu pumnii în brațul stâng. Deranjat de atitudinea victimei, inculpatul a luat un cuțit dintr-un sertat și i-a aplicat o lovitură în zona abdominală. După încetarea altercației, victima a plecat spre casă, căzând în apropierea sălașului. În dimineața zilei următoare, inculpatul a plecat spre sat și a văzut că victima este căzută, ocazie cu care a constatat că a decedat.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, planșelor foto executate în cauză, raportului medico-legal, depozițiilor martorilor, probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.372/A din 26 septembrie 2002, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat încadrarea juridică (inculpatul cerând schimbarea încadrării juridice în art.183 C.pen.) și individualizarea pedepsei. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru neteminicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat.

Instanțele de fond și de apel au stabilit în mod cert situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus-arătat. Sub aspectul individualizării pedepsei, în cauză au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.52 și 72 C.pen., ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului. Infracțiunea comisă, în condițiile de loc și de timp arătate, prezintă, mai ales, prin consecințele ireparabile, un pericol social ridicat și care nu a fost omis de prima instanță și nici de cea de apel. Pe de altă parte, instanțele au dat eficiență datelor ce caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră adoptată în ambele faze procesuale, starea avansată de ebrietate în care s-a aflat inculpatul) motiv pentru care au coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută de textul sancționator.

Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanțele de fond și de apel, pedeapsa aplicată fiind bine proporționată, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins în temeiul art.385 15 pct.1 lit.b C.proc.pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art.192 alin.2 din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr.372/A din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 3 martie 2001 la 7 februarie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 februarie 2003.