ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 616/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de inculpatul

S.G. împotriva deciziei penale nr.372/A

din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

S-a

prezentat recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de

apărătorul desemnat din oficiu, avocat M.T., lipsind  intimata parte

civilă.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursului și  reducerea pedepsei prin aplicarea

circumstanțelor atenuante.

Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.

C U R T E A

Asupra

recursului penal de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.56 din 21 martie 2002 a Tribunalului

Caraș-Severin a fost condamnat inculpatul  S.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de

art.174 C.pen., cu aplicarea art.74,76 din același cod și la 4 ani

interzicerea unor drepturi.

A

fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat

perioada arestării preventive cu începere de la 3 martie 2001 până la

zi.

Totodată,

conform art.112 lit. .f și 118 lit.b C.pen. s-a dispus confiscarea

specială a cuțitului corp delict.

Sub

aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat față de partea

civilă Juriță Ion la plata sumei de 15.000.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile și 25.000.000 lei daune morale.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În

seara zilei de 1 martie 2001, la sălașul inculpatului s-au aflat mai

multe persoane, printre care și victima J.I., care au consumat

băuturi alcoolice. Începând cu orele 18

30

cei prezenți au

început să plece spre casă, însă inculpatul și victima au

continuat să consume băuturi alcoolice, Juriță Ilie

adormind la un moment dat cu capul pe masă.

Inculpatul

s-a schimbat în hainele de noapte și i-a solicitat victimei să plece

acasă și întrucât aceasta a refuzat a fost scoasă în holul

sălașului, situație în care inculpatul a fost lovit  cu pumnii

în brațul stâng. Deranjat de atitudinea victimei, inculpatul a luat un

cuțit dintr-un sertat și i-a aplicat o lovitură în zona

abdominală.

După

încetarea altercației, victima a plecat spre casă, căzând în

apropierea sălașului.

În

dimineața zilei următoare, inculpatul a plecat spre sat și a

văzut că victima este căzută, ocazie cu care a constatat

că a decedat.

Situația

de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale încheiate

de organele de urmărire penală, planșelor foto executate în

cauză, raportului medico-legal, depozițiilor martorilor, probe

coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta pentru

care a fost trimis în judecată.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.372/A din 26 septembrie

2002, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat încadrarea

juridică (inculpatul cerând schimbarea încadrării juridice în art.183

C.pen.) și individualizarea pedepsei.

Împotriva

acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru neteminicie,

solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul

nu este fondat.

Instanțele

de fond și de apel au stabilit în mod cert situația de fapt și

vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de

vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus-arătat.

Sub

aspectul individualizării pedepsei, în cauză au fost avute în vedere

criteriile prevăzute de art.52 și 72 C.pen., ținându-se seama

atât de pericolul social concret al faptei comise cât și de datele ce

caracterizează persoana făptuitorului.

Infracțiunea

comisă, în condițiile de loc și de timp arătate,

prezintă, mai ales, prin consecințele ireparabile, un pericol social

ridicat și care nu a fost omis de prima instanță și nici de

cea de apel.

Pe

de altă parte, instanțele au dat eficiență datelor ce

caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale,

poziția sinceră adoptată  în ambele faze procesuale, starea

avansată de ebrietate în care s-a aflat inculpatul) motiv pentru care au

coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută de textul

sancționator.

Toate

aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului

au fost analizate de instanțele de fond și de apel, pedeapsa

aplicată fiind bine proporționată, astfel că recursul

declarat este nefondat și va fi respins în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen.

Se

va computa perioada arestării preventive, iar în baza art.192 alin.2 din

același cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.  împotriva deciziei penale

nr.372/A din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce

din pedeapsă, perioada arestării preventive  de la 3 martie 2001  la

7 februarie 2003.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 7 februarie 2003.