ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2535/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2535/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 523 de la 12 noiembrie2008 a Tribunalului

Vaslui a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

inculpatul T.M. prin apărător din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.,

în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., a

fost condamnat inculpatul T.M., la pedeapsa de 17 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei au fost

interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului T.M. și s-a dedus din

pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 20

mai 2008 la zi.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.D.M.

S-a luat act că partea civilă A.D.M. și-a restrâns pretențiile civile

privind despăgubirile materiale de la 12.000 lei la 10.700 lei și a fost

obligat inculpatul T.M. să-i achite acesteia suma de 10.700 lei cu titlu de

despăgubiri civile și 10.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost respins restul pretențiilor civile, respectiv obligarea

inculpatului la plata de daune morale până la concurența sumei de 15.000 lei ca

neîntemeiate.

A fost obligat inculpatul T.M. la 1850 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu la urmărirea penală a

fost suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.M. să

achite părții civile A.D.M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt,

că inculpatul T.M., în vârstă de 59 ani, a conviețuit mai mulți ani cu victima

T.M. care avea vârsta de 53 de ani, cei doi locuind în casa victimei.

Relațiile dintre inculpat și victimă erau tensionate, conflictele

dintre

cei doi fiind de notorietate.

Inculpatul se manifesta deosebit de agresiv și a

bătut de multe ori

victima, lovind-o cu obiect contondente, bucăți de lemn sau fier. Obișnuia să

lovească victima în cap, cauzându-i leziuni grave pentru care victima a fost

internată în spital de mai multe ori. Din foaia de observație nr. 11949 din 31

octombrie 2005 a rezultat că victima a fost internată în Spitalul Municipal

Huși cu diagnosticul de traumatism cranio - cerebral închis cu plagă veche

contuză front-o parietală stângă - agresiune.

Prin sentința penală nr. 157 de la 18 aprilie 2006 a Judecătoriei

Murgeni, inculpatul T.M. a fost condamnat, la

1000 lei amendă,

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de

art. 180 alin. (2) C. pen., împotriva părții vătămate T.M.

Pe fondul acestei stări conflictuale, cei doi concubini s-au separat în

fapt de mai multe ori însă după un timp reluau conviețuirea.

În dimineața zilei de 19 mai 2008, în jurul orei 9,00, victima T.M. a

revenit acasă din sat unde fusese plecată. S-a întâlnit cu inculpatul care

tocmai plec spre satul Berezeni la un local pe care-l frecventa de obicei. Cei

doi nu au discutat prea mult atunci când s-au întâlnit, însă inculpatul a

susținut că i s-a părut că victima era sub influența alcoolului.

Inculpatul a mers prin mai multe baruri unde a consumat băuturi

alcoolice și a jucat șah cu diferite persoane. După ora 14,00 inculpatul a

plecat spre casă unde a ajuns în jurul orei 15,00. Momentul în care inculpatul

a intrat în curte a fost observat de către martora A.E. care locuiește peste

drum de casa victimei și care fiind în vârstă stă timp

îndelungat pe prispa casei. Despre venirea acasă a inculpatului, martora

a

atenționat-o și pe fiica sa A.P. care era în curte și înșira niște

mușețel la uscat.

Momentul în care inculpatul a intrat în casă împreună cu victima T.M. a

fost observat și de martora M.E., sora victimei și pe care acesta a trimis-o în

sat să-i caute o căruță pentru a doua zi.

În jurul orei 15,00, după sosirea inculpatului acasă, victima T.M. a

discutat la telefon cu fiica sa A.D.M. Victima a discutat, de asemenea, la telefon

și cu ginerele său A.A. despre unele lucrări agricole pe care trebuiau să le

facă a doua zi. Martorul a discutat și cu inculpatul pentru că existau niște

neînțelegeri cu privire la prașila mecanică făcută pe anumit suprafață semănată

cu porumb. După încheierea acestei convorbiri între inculpat și victimă s-a

declanșat un scandal și a susținut, inculpatul că acesta s-a datorat faptului

că, victima era sub influența alcoolului și i-a cerut socoteală pentru că

fusese plecată în sat.

La urmărirea penală, inculpatul a recunoscut într-o declarație că a

avut un conflict cu victima determinat de faptul că victima i-ar fi luat niște

bani din buzunar. Cert este că după ora 15,00, inculpatul s-a aflat singur cu

victima în casa în care locuiau și martorele A.P. și A.E. au auzit gălăgie,

ceartă, iar aceasta din urmă a auzit în repetate rânduri că victima îl implora

pe inculpat să nu o omoare. După acest conflict, inculpatul a plecat din nou în

sat și a mers în satul Berezeni la domiciliul mamei sale, T.I. unde a ajuns în

jurul orei 19,00.

La locuința acesteia și-a

schimbat pantalonii și pantofii pe care-i purtase în momentul în care a agresat

victima. A îmbrăcat o pereche de pantaloni de

trening, s-a încălțat cu

șlapi și a mers la un bar din sat unde a asta până în jurul orelor 21,00.

Începând cu ora 18,00, fiica victimei A.D.

a sunat-o în repetate

rânduri pe mama sa pe telefonul fix,

însă nu i-a răspuns nimeni. Această situație a îngrijorat-o pe fiica victimei

și pe la ora 21,00, I-a sunat pe inculpat, care în acel moment se afla la barul

numitului C.D. din Berezeni. Inculpatul i-a spus unde se află și a promis

părții civile că o să meargă acasă să vadă ce s-a întâmplat. Din acel bar,

inculpatul a plecat spre Satul Nou, unde s-a mai oprit la un bar, iar în jurul

orei 22,00, a ajuns acasă. La ora 22,20 inculpatul a fost sunat din nou pe

telefonul mobil de către martorul A.A. Inculpatul i-a spus martorului că, nu a

ajuns încă acasă, deși martorul a auzit în telefon lătratul câinilor de la

locuința

victimei și și-a dat seama că

inculpatul era ajuns acasă.

Cert este că, în jurul orelor 22,30, inculpatul a mers la locuința

martorei M.E. care locuiește în aceeași curte și

i-a spus că

victima este moartă. Martora a mers la locuința victimei, a

văzut victima căzută lângă pat cu semne de violență și a decedat. Cam la

aceeași oră, inculpatul I-a sumat pe martorul A.A. și i-a comunicat că victima

a murit. Martorul și soția sa au mers la locuința victimei și l-au găsit pe

inculpat în curte. La întrebările celor doi despre ceea ce s-a întâmplat,

inculpatul Ie-a spus pe un ton amenințător că el a omorât victima și că o să-i

omoare și pe ei.

Au fost sesizate organele de urmărire

penală și astfel s-au declanșat

cercetările.

În urma autopsierii cadavrului victimei s-a întocmit raportul de

expertiză medico-legală de autopsie, prin care s-a stabilit că moartea victimei

a fost violentă și s-a instalat în seara zilei de 19 mai 2008. Ea a fost

cauzată de un șoc traumatic și hemoragie urmare a unui politraumatism cu o

componentă toraco - abdominală cu fracturi costale, rupturi de organe interne

(ficat, mariepiplon, mezenter, rinichi) cu hemoperitomeu masiv și infiltrat

sanguin retroperitoneal și o componentă caranio - facială cu hematoame masive

epicranian și la nivelul hemifaciesului drept. Au mai existat și mici leziuni

de tipul echimozei și excoriației la nivelul membrelor și regiunii cervicale.

între politraumatism și moarte există o legătură de cauzalitate directă,

necondiționată. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure,

precum și prin comprimare.

S-a apreciat că, inițial victima și agresorul s-au aflat față în față,

după care victima căzută ca urmare a lovirii ei de către agresor să fi fost

lovită în mod repetat cu mijloace de atac proprii omului, precum și să-i fi

fost exercitate acțiuni de comprimare în zona buzelor, a capului, a toracelui.

Sângele recoltat de la cadavru conținea 2,55 gr. %o alcool.

În primele declarații, inculpatul a susținut că nu a fost prezent acasă

în după-amiaza zilei de 19 mai 2008 unde s-ar fi întors după ora 21,00. Abia

după confruntări și cu ocazia celei de-a patra audieri, inculpatul a recunoscut

agresiunea asupra victimei pe care a minimalizat-o însă, susținând că i-ar fi

aplicat victimei o lovitură cu palma fără intensitate peste față după care ar

fi împins-o pese patul din încăpere. Această din urmă declarație, inculpatul a

menținut-o și în timpul cercetării judecătorești, motivând că leziunile grave

care au dus la decesul victimei s-ar fi produs prin cădere repetată a acesteia

datorită stării de ebrietate în care se afla.

Din actul medico-legal întocmit în cauză a rezultat că victima a

prezentat leziuni grave care au fost cauzate prin loviri active cu/de corpuri

dure și prin comprimare, fiind exclusă posibilitatea cauzării acestor leziuni

prin căderi accidentale repetate.

În perioada în care s-au produs aceste leziuni în locuință se aflau

doar inculpatul și victima. Între cei doi a avut loc un conflict violent în

desfășurarea căruia inculpatul a lovit în mod repetat victima cu pumnii și

picioarele și i-a comprimat corpul cauzându-i multiple fracturi costale care au

condus la decesul în scurt timp al victimei.

Ferocitatea loviturilor aplicate de către

inculpat și intenția evidentă a

acestuia de a o ucide, au

determinat victima să strige la el, să-l implore să nu o omoare, repetând

această rugăminte de cel puțin 10 ori, aspect declarat de martora A.E.

Inculpatul a abandonat victima lângă patul din încăpere și pentru a

sugera o eventuală agresiune sexuală asupra acesteia de către o persoană

străină și care ar fi cauzat eventual și leziunile tanato-

generatoare, a dezbrăcat-o de lenjeria intimă

până la genunchi.

Din analiza întregului material probator, tribunalul a reținut că

inculpatul T.M. a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele

și a exercitat acțiuni de comprimare a corpului victimei T.

M., cauzându-i astfel leziuni traumatice grave

care au dus la decesul în

scurt timp a acesteia.

Fapta inculpatului T.M. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art.

174 C. pen.

Nu a putut fi primită cererea de schimbare a încadrării

juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, așa cum a cerut

inculpatul, prin apărător, întrucât multitudinea și gravitatea leziunilor

cauzate victimei a evidențiat intenția inculpatului de a ucide. Nu s-a putut

susține că decesul victimei îi poate fi imputat inculpatului pe baza culpei

sale. Pentru

aceste motive a fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice în

sensul arătat.

Pentru infracțiunea săvârșită inculpatului

i-a fost stabilită o pedeapsă

la individualizarea căreia

în cadrul general prevăzut de art. 52 și 72 C. pen., au fost avute în vedere

gradul de pericol social concret al faptei

comise,

datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul

procesului

și s-a aplicat, de asemenea și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., i-au fost interzise

inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Gravitatea faptei comise de inculpat îl face nedemn de a alege și de a

fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și

dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe

durata executării pedepsei, precum și pe o perioadă după executarea acesteia.

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de

arest a inculpatului T.M. și potrivit art. 88

alin. (1) C. pen., din

pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii și

arestării preventive de la 20 mai 2008 la zi.

În ceea ce privește latura civilă a

cauzei s-a luat act că partea civilă

A.D.M. și-a restrâns

pretențiile privind despăgubirile materiale la suma de 10.700 lei pe care a și

dovedit-o.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

să-i achite părții civile suma de 10.700 lei cu

titlu de despăgubiri civile.

Referitor la cererea părții civile de acordare a daunelor morale,

tribunalul a reținut că aceasta este justificată, întrucât prin decesul

victimei partea civilă a suferit un prejudiciu moral, constând în suferința

cauzată de moartea unei ființe apropiate și față de care avea o deosebită

afecțiune. Suma de 15.000 lei solicitată a apărut, însă, ca fiind

disproporționată față de prejudiciul moral suferit, tribunalul, apreciind că

suma de 10.000 lei reprezintă o justă și echitabilă reparație a prejudiciului

suferit, fiind respinse restul pretențiilor până la concurența sumei de 15.000

lei, ca neîntemeiate.

În termen legal, inculpatul T.M. a formulat apel împotriva acestei

sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând redozarea pedepsei în sensul reducerii

cuantumului ei, având în

vedere că fapta a fost comisă în condițiile art.

73 lit. b) C. pen., el fiind provocat de victimă și, că în momentul comiterii

faptei se afla sub influența băuturilor alcoolice neavând intenția de a ucide.

La toate acestea s-a mai adăugat și împrejurarea că victima era și ea sub

influența alcoolului.

A arătat că pedeapsa este prea mare și se impune orientarea ei spre

minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 43 de la 9 aprilie 2009 a Curții de Apel lași, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 01844/89/2008, a fost respins, ca nefondat,

apelul formulat de inculpatul T.M. împotriva sentinței penale nr. 523 din 12

noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o.

S-a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa aplicată, perioada

preventivă de după data de 12 noiembrie 2008.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei

cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu de avocat oficiu, care a fost

avansat din fondurile statului.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.D.M., suma de

2.500 lei cheltuieli judiciare, onorariu avocat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în ceea ce

privește primul motiv de apel, privind reținerea scuzei provocării, această

solicitare nu a fost confirmată de probe.

Nu s-a putut reține scuza provocării, deoarece așa cum a rezultat din

lucrările dosarului, inculpatul o lovea deseori pe victimă, fiind și condamnat

pentru „lovire” de Judecătoria Murgeni în anul 2006.

Nu s-a putut dovedi că atitudinea victimei ar fi fost de natură să

creeze inculpatului o stare de puternică emoție sau tulburare în sensul

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Mai mult decât atât, inculpatul a continuat să lovească victima cu

ferocitate și după ce aceasta l-a implorat să nu

o ucidă, așa cum a rezultat

din depoziția martorei A.E.

Solicitarea inculpatului de reducere a

pedepsei aplicate, nu a putut fi

primită de instanța de

apel, cu motivarea că în cadrul complex de

individualizare

a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., precum și de

scopul

acestora, prevăzut de art. 52 C. pen.

În concret, instanța a ținut cont de modul și împrejurările comiterii

faptelor, de gradul de pericol social al acestora, de limitele de pedeapsă

pentru acest gen de infracțiuni, de datele care caracterizează persoana

inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Circumstanțele comiterii faptei de care a amintit inculpatul au fost

valorificate de instanța de fond.

Și instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate inculpatului sunt

bine individualizate și corespund scopului pedepselor, privind prevenția

generală și specială și sunt de natură să-l determine ca pe viitor să nu mai

comită fapte penale.

Nu au fost constatate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii

atacate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, s-a menținut starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada preventivă de după

pronunțarea sentinței. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și 193 C.

proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs

inculpatul T.M., fără a arăta inițial în scris motivele de recurs.

La termenul de la 21 mai 2009, s-a luat în examinare, din oficiu,

verificarea legalității arestării preventive a inculpatului T.M.,

consemnându-se concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale

apărătorului desemnat din oficiu, precum și

poziția inculpatului, după care,

Înalta Curte, deliberând, în baza art.

300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc.

pen., a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a

inculpatului T.M., pe care a menținut-o, onorariul pentru apărarea din oficiu a

inculpatului în sumă de 100 lei a fost plătit din fondul Ministerului

Justiției.

În considerentele încheierii, instanța de recurs a făcut referire la

sentința penală nr. 523 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, la faptul

că mandatul de arestare preventivă a fost emis în temeiul art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., la decizia penală nr. 43 din 9 aprilie 2009 a Curții de

Apel lași, precum și faptul că aceasta a fost atacată cu recurs de către

inculpat.

S-a reținut că analizând temeiurile care

au stat la baza luării măsurii

arestării preventive, Înalta

Curte a apreciat că acestea se mențin și în

prezent

și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând

suficiente

indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143

C. proc. pen., că acesta a comis fapta pentru

care a fost

condamnat.

Potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1)

C. proc. pen., în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța

este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot

cursul judecății, inclusiv în căile de atac, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând conform art. 160

b

alin. (2) sau (3) C. proc. pen.

În speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a

constatat că, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță,

nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite și ambele

condiții ale art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este

închisoarea mai mare de 4

ani, iar lăsarea acestuia în stare de

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu

gravitatea infracțiunii menționate.

În consecință, Înalta Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, astfel că, în

temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a acestuia și a constatat

că măsura arestării preventive este legală și temeinică și, având în vedere că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului T.M.,

subzistă și că impune privarea de libertate în continuare, așa cum rezultă din

încheierea de ședință de la data de 21 mai 2009, aflată la dosarul Înaltei

Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost

înregistrate prin R.G. a instanței supreme sub nr. 21171 de la 27 mai 2009,

concluzii scrise ale intimatei părți civile A.D. în care solicită respingerea

recursului declarat de inculpat, atât pe latură

penală, cât și pe latură civilă, solicitând judecarea cauzei în lipsă,

concluzii

scrise aflate la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 4 iunie 2009, Înalta Curte a apreciat ca

fiind întemeiată, în raport cu dispozițiile art. 6, art. 171 C. proc. pen. și

art. 6 C.E.D.O., cererea formulată de recurentul inculpat T.M., în vederea

angajării unui apărător ales, asistența juridică fiind obligatorie și a acordat

termen la 2 iulie 2009.

Înalta Curte a pus în vedere recurentului inculpat că se acordă un

singur termen pentru lipsă de apărare, pentru asigurarea principiului

celerității cauzelor și rezonabilității procedurii, apărătorului ales al

recurentului inculpat să depună motivele de recurs într-un termen rezonabil

pentru respectarea principiului egalității armelor, menținând

delegația apărătorului desemnat din oficiu, așa

cum rezultă din încheierea

de la data menționată, aflată la din dosarul

Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost

înregistrate prin R.G. a instanței supreme sub nr. 23219 la 11 iunie 2009,

aflate la dosarul Înaltei Curți, motivele de recurs

formulate în scris pentru recurentul inculpat T.M., respectiv că

s-a

aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art.

72 C. pen., cazul de casare invocat fiind art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., că faptei săvârșite i s-a dat o

greșită încadrare juridică, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

, fiind făcută

mențiunea că recursul depus privește, atât

latura penală, cât și latura

civilă a cauzei.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentul inculpat a depus acte

medicale în circumstanțiere privind pe recurentul

inculpat.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., solicitând admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate

și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen.,

arătând că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine intenția

inculpatului de a ucide victima, deoarece acesta i-a aplicat mai mult lovituri,

pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan, generat

de atitudinea victimei care obișnuia să ia

bani

din pensie pentru a cumpăra alcool. Referitor la cel de-al doilea temei

de

casare același apărător a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului,

urmând a se ține seama de vârsta sa înaintată, respectiv 61 de ani, de starea

de sănătate, acesta fiind suferind de ciroză hepatică, diabet zaharat, a fost

provocat de victimă și de faptul că a muncit toată viața.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului

declarat de inculpat, cuvântul în replică al apărătorului inculpatului, precum

și poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în

detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul

inculpat T.M.

împotriva deciziei instanței de apel, în

raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17

și

14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul

inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat

rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei

instanțe, iar, la rândul său în baza propriului examen, în mod judicios și

motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru

care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art.

63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea

probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului T.M., care în data de 19

mai 2008, pe fondul unui conflict cu victima T.M., concubina

sa,

determinat de faptul că aceasta i-ar fi luat niște bani din buzunar, i-a

aplicat, în mod repetat, cu intensitate numeroase lovituri cu pumnii și

picioarele, i-a comprimat corpul, cauzându-i leziuni grave, care cu condus la

decesul acesteia, moartea victimei fiind violentă, datorându-se șocului traumatic

și hemoragie, urmare a unui politraumatism cu o componentă toraco - abdominală,

cu fracturi costale, rupturi de organe (ficat, mariepiplon, mezenter, rinichi)

cu hemoperitomeu masiv și infiltrat sanguin retroperitoneal și o componentă

cranio - facială cu hematoame masive epicranian și la nivelul hemifaciesului

drept, existând și mici leziuni de tipul echimozei și excoriației la nivelul

membrelor și regiunii cervicale, între politraumatism și moarte, existând o

legătură de cauzalitate directă, necondiționată, leziunile putându-se produce

prin loviri cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare, apreciindu-se că

inițial victima și agresorul s-au aflat față în față, după care victima căzută

ca urmare a lovirii ei de către agresor să fi fost lovită în mod repetat cu

mijloace proprii omului, precum și să-i fi fost exercitate acțiuni de

comprimare în zona buzelor, a capului, a toracelui, sângele recoltat de la

cadavru conținând 2,55 gr. %o, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv

conținutul incriminator al infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Din probele administrate în cursul

procesului penal, atât la urmărirea

penală, cât și în

etapa cercetării judecătorești, în primă instanță, respectiv procesul-verbal de

cercetare la fața locului și planșa foto, procesul-verbal de examinare

criminalistică a inculpatului și planșele foto,

procesul-verbal de predare-primire a obiectelor de îmbrăcăminte lăsate

de

inculpat la domiciliul mamei sale și planșa foto anexă, declarația

părții civile A.D.M., raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr.

123/N/2008 al S.M.L. județul Vaslui privind victima și planșa foto anexă,

declarațiile martorilor: A.E., A.P., A.D.M., A.A., D.D.A., S.M., T.I., M.E., T.E.,

N.T., A.V., C.D., G.R.P., procesele-verbale de confruntare: între martora A.P.

cu inculpatul T.M., între martora A.D.M. cu inculpatul T.M., între martorul A.A.

cu inculpatul T.M., între martora T.l. cu inculpatul T.M., între martora M.E.

cu inculpatul T.M., alte înscrisuri aflate, atât la urmărire penală, cât și la

dosarul primei instanțe declarațiile martorilor N.N. și D.l., propuși de inculpat,

în apărare, declarațiile inculpatului T.M. rezultă că a fost dovedită

contribuția inculpatului T.M. în comiterea faptei, modalitatea concretă în care

a acționat, prin lovirea cu pumnii, în mod repetat a victimei în zona toraco -

abdominală, producându-i un politraumatism cu multiple fracturi costale și

rupturi de organe interne, precum și comprimare, lovituri aplicate cu

intensitate, într-o zonă vitală a corpului, acesta având reprezentarea

urmărilor faptei comise și chiar dacă nu a urmărit producerea morții victimei,

a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal.

Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale, martora A.E. a

arătat că „...după ce numitul T.M. a ajuns acasă la T.M., fiica mea a intrat în

casă cu soțul său, la televizor, eu rămânând pe prispă. După aproximativ 2 ore,

deci în jur de ora 17,00 - 17,30, eu eram în continuare pe prispă și la un

moment dat am auzit-o pe T.M. cum îl implora sau îl ruga pe T.M. să nu o mai

lovească spunând „nu mă omorî mă, nu mă omorî” de aproximativ zece ori, după

care a intervenit liniștea. Eu nu i-am spus acest lucru fiicei mele, A.P.,

deoarece îmi era frică să nu mă certe. Menționez că am dorit să declar aceste

cuvinte, după ce m-am gândit că am să am pe conștiință la moartea mea dacă nu o

să spun acest adevăr pe care l-am auzit, eu fiind foarte bătrână. Declara că în

momentul în care am auzit strigătele lui T.M. nu am putut să observ pe nimeni,

dar mi-am dat seama că numitul T.M. o bătea pe T.M., deoarece nu era prima dată

când acest lucru se întâmpla. Eu deseori i-am spus lui T.M. să se despartă de

numitul T.M., deoarece prea des era lovită cu bestialitate, aceasta fiind

tumefiată în urma bătăilor încasate.”.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora A.P. a menționat

că „.Ulterior, în jurul orelor 14,30 - 15,00, la o bucată de

vreme după plecarea lui T.M., eu mă aflam în curte

și înșiram niște

mușețel pentru a-l usca. Mama mea, A.E., în vârstă de

87 ani, stătea pe prispa casei și se uita pe drum. La un moment dat, mama mea

m-a făcut atentă că T.M. vine acasă, iar când

m-am uitat,

l-am văzut pe T.M. că intra pe poartă, în curtea lui T.M.

Ulterior, eu nu l-am mai văzut pe T.M. când a plecat acasă, nu am mai văzut-o

nici pe T.M. Pe la ora 22,30, tot ieri, eu am luat o pastilă și m-am culcat.

Ulterior, am fost trezită de mama mea și astfel am sesizat că o persoană sărise

poarta și intrase în curte la noi, iar când m-am dus acolo, l-am recunoscut pe

ginerele lui T.M., care mi-a spus „Cumătră, vino, că a omorât-o pe mama!”. Se

referea la T.M. Știu, ca și toți vecinii, că T.M. era bătută de T.M., aceasta

se mai plângea la lume despre acest lucru, iar în urmă cu circa 3 ani, chiar a

venit într-o noapte la mine acasă, lovită la cap și spunându-mi că a fost

lovită de T.M. La acel moment știu că s-au făcut cercetări, iar ulterior T.M.

și T.M. s-au judecat la Judecătoria Murgeni, pentru faptul că T.M. a fost

lovită. Menționez faptul că, la un moment dat, știu că eu am întrebat-o pe T.M.

de ce are părul pe cap rar, în condițiile în care ea avea un păr bogat, iar T.M.

mi-a spus că a ajuns așa, deoarece T.M. i-a smuls părul din cap, când o bătea.”.

Aceeași martoră A.P., în declarația dată în primă instanță a precizat

că „Am dat declarații la urmărirea penală, am spus adevărul, mențin

declarațiile date. În ziua de 19 mai 2008 l-am văzut pe inculpat

când a venit acasă, în jurul orei 14,30 - 15,00.

Am auzit gălăgie, ceartă, însă

eu eram obosită, am intrat în casă la

mine și nu mai știu ce s-a întâmplat. Eu am mai ieșit din casă dar nu am mai

auzit nimic. Mama mea care este în vârstă de 87 de ani a stat mai mult timp pe

prispă și a auzit-o pe victimă spunând de mai multe ori „măi nu mă omorî”. Spune

mama că a auzit de vreo 10 ori spunând aceasta. Pe la ora 23 am fost chemată de

fiica

victimei și soțul acesteia să merg că

inculpatul a omorât victima. Am mers,

am văzut că inculpatul era în fața

casei însă nu spunea nimic. Am văzut victima căzută lângă pat decedată. Știu că

inculpatul mai bătea victima pentru că aceasta a venit de mai multe ori la

mine, avea urme de lovituri, a avut și capul spart, a venit la mine plină de

sânge și spunea că inculpatul îi rupea firul de la telefon. Știu că victima a

stat și internată în spital în urma unei astfel de bătăi. De înmormântarea

victimei s-a ocupat fiica acesteia care a respectat toate tradițiile, a fost

multă lume la înmormântare la pomeni, eu am fost și am ajutat la înmormântate

și cred că partea civilă a cheltuit peste 100 mii. lei vechi. Victima era o femeie

la locul ei era apreciată de consăteni, a lucrat la poștă."

În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora A.D.M. a

precizat că „...După ora 18,00, așa cum convenisem cu mama mea, am început să o

sun pe telefonul fix, dar nu-mi răspundea nimeni. Cred că primul telefon l-am

dat pe la orele 18,30, apoi pe la ora 19,00, după care până pe la 20,30 am

încercat să o apelez pe mama mea de

mai

multe ori, dar nu se răspundea. Am început să-mi fac griji, mai ales că

se

înnoptase, m-am întrebat de ce nu mi se răspunde la telefon, pentru că, deși se

putea ca mama mea să nu fie acasă, T.M. trebuia să fie cel puțin el acasă,

știind faptul că acesta, după ce vine acasă din sat, nu mai pleacă de acasă.

Ori, datorită convorbirii mele de la orele 14,30 - 15,00, cu mama mea și

datorită convorbirii purtate în jurul orelor 16,30 - 17,00 de soțul meu, atât

cu mama mea cât și cu T.M., știam că acesta venise acasă. Intrigată de faptul

că mama mea nu-mi răspunde la telefon, la ora 21,14, l-am sumat prima dată pe T.

M. pe telefonul său mobil, dar nu mi-a răspuns,

după care, la ora 21,15,

așa cum rezultă din listingul convorbirilor

telefonului meu mobil, l-am sunt din nou, iar acesta mi-a răspuns. L-am

întrebat pe T.M. unde se află, iar acesta mi-a spus că este la bar la C.D.,

ceea ce m-a mirat și l-am întrebat ce caută acolo, deoarece el, după ce mergea

acasă, nu mai iese în sat. T.M. a spus însă că în

ziua de ieri a

mai venit acasă și a mai plecat prin sat. L-am întrebat

ce s-a întâmplat și de ce nu îmi răspunde mama mea la telefonul fix, iar T.M. a

spus că va merge acasă și va vedea. Eram neliniștită, așa că nu am așteptat ca

T.M. să ajungă acasă, iar la ora 22,20, soțul meu a sumat de pe telefonul meu

mobil, apelându-l pe T.M., care a spus însă că este pe drum, în locul V.C. și

nu a ajuns acasă. După 10 - 15 minute, cu aproximație, în timp ce mă aflam

împreună cu soțul meu acasă la noi, acesta a fost apelat de T.M., care ne-a

spus: „Veniți, că măta-i moartă!” Nici soțului meu și nici mie nu ne-a venit să

credem, am încercat să aflăm amănunte, dar convorbirea s-a întrerupt, așa că,

după câteva minute, soțul meu l-a apelat pe T.M., pentru a se convinge că este

adevărat ceea ce aflase, iar acesta a

repetat

din nou solicitarea lui de a merge noi acolo la mama acasă, pentru

că

aceasta este decedată. În aceste condiții, am căutat o mașină și am mers la

domiciliul mamei mele, iar când am ajuns la poartă mi-au iești în întâmpinare T.M.

și M.E. Am intrat cu toții în locuință, cu mențiunea că soțul meu a rămas în

hol, iar în camera din

stânga intrării am

văzut-o pe mama mea lungită de-a lungul patului, jos, fu

fața în sus,

bluza ridicată, ca și fusta, cu chiloții coborâți la nivelul genunchilor și

prezentând leziuni la cap, fiind evident un ochi învinețit. Eu am încercat să-i

așez hainele mamei mele, dar am fost oprită, iar soțul meu a spus că trebuie să

anunțăm poliția și medicul de familie. Am întrebat ce s-a întâmplat, dar T.M. a

spus că așa a găsit-o pe mama mea, spunea ceva legal de „țigani”, că au

omorât-o și a repetat de mai multe ori ceva de genul: „De ce, Doamne, s-a

întâmplat acum așa ceva!”, în sensul că altă dat nu s-a întâmplat așa ceva sau

cel puțin așa am înțeles eu. Ulterior, eu l-am acuzat direct pe T.M. că a

omorât-o pe mama mea, dar acesta a reacționat

violent și m-a jignit, iar o

mătușă

de-a mea, care venise cu noi, a spus că să încetez, deoarece o să

se

facă cercetări. Precizez că mama mea avea o viață foarte grea cu T.M., era

amenințată de acesta cu moartea, era bătută frecvent de acesta și au fost multe

situații în care noi am fost chemați în toiul nopții datorită agresiunilor

săvârșite de T.M. asupra mamei mele. Din acest motiv, eu am sfătuit-o pe mama

mea să se despartă de T.M., se mai separau temporar, apoi reluau însă

conviețuirea. De aceea, în ultima perioadă, au am hotărât să nu mai intervin

între cei doi. Arăt că în urmă cu 2 - 3 ani, T.M. a exercitat violențe grave

față de mama mea, a lovit-o peste cap cu un fier, iar mama mea a fost internată

în spital, ulterior T.M. fiind condamnat pentru fapta sa, la amendă penală. Mai

arăt că mama mea suferea cu inima și avea o tensiune oscilantă, din acest motiv

mama mea nu bea perioade lungi, dar apoi, când consuma 2 - 3 sticle de bere,

posibil se amețea”.

În declarația dată în cursul urmăririi

penale A.A. a menționat

că „...Ulterior eu am plecat

iarăși de acasă, revenind pe la orele 20,00 și aflând că soția mea a încercat

să o apeleze pe mama ei pe telefonul fix, dar aceasta nu răspundea. Până la

urmă, după ora 21,00, soția mea l-a sunat pe telefonul mobil pe T.M., pentru a

vedea ce se întâmplă, dar acesta i-a spus că nu este acasă, este la bar. A mai

trecut ceva timp și l-am sunt și eu pe T.M. de pe telefonul mobil al soției

mele, pe telefonul său mobil, dar acesta mi-a spus că nu a ajuns acasă, ci este

pe drum, în punctul V.C. Eu am auzit însă în telefon, lătratul câinilor și am

recunoscut lătratul cățelului pe care îl are T.M. în curte, așa că am dedus că

T.M. era de fapt acasă. Nu după mult timp am fost sunat de T.M., pe telefonul

meu mobil, iar acesta ne-a cerut mie și

soției

mele să mergem la T.M. acasă, pentru că era moartă pe pat.

Rețin acest

aspect, respectiv că T.M. era moartă pe pat, în exprimarea lui T.M., deși

ulterior, când am ajuns la locuința lui T.M., aceasta era lungită lângă pat, pe

pardoseală cu fața în sus.

Arăt că, după ce

am aflat că T.M. a murit, am căutat o mașină și, în

jurul orelor 23,00,

am ajuns la locuința acesteia. La poartă ne-au ieșit în întâmpinare T.M. ne-a

spus: „Băi, e moartă, vă omor și pe voi!”. Ulterior, cei prezenți au intrat în

locuință, iar eu am rămas în holul casei și nu am intrat în camera din stânga,

unde zăcea moartă T.M. Ulterior, am anunțat medicul de familie și organele de

poliție, fiind începute cercetările. Arăt că T.M. era bătută frecvent de

T.M. și de nenumărate ori aceasta a apelat la

mine, chiar și la

miezul nopții, chemându-mă la domiciliul ei și

spunându-mi că T.M. o omoară în bătaie. În astfel de situații eu îl îndepărtam

din locuință pe T.M., iar acesta mergea la locuința mamei sale, însă ulterior

cei doi se împăcau și reluau conviețuirea.”

Același martor A.A. în declarația dată în primă instanță, a precizat că

„Am dat declarații la urmărirea penală, am spus adevărul, mențin declarațiile

date. Inculpatul se purta foarte agresiv cu victima, a bătut-o de foarte multe

ori, a lovit-o și cu lemnul, a lovit-o și cu fierul în cap, i-a smuls părul din

cap. De multe ori am fost nevoit să intervin fiind soacra mea. Îi smulgea

telefonul din mână și victima mă suna de la o vecină. Eu când interveneam,

mergeam la locuința victimei și-i ceream inculpatului să părăsească imobilul și

acesta pleca, însă după ce plecam eu el se întorcea. În ziua de 19 mai am

discutat cu victima pe la ora 16 pentru a merge a doua zi la prășitul

porumbului. A intervenit inculpatul și mi-a spus că îi iau banii degeaba pe

prășit pentru că efectuase prașila mecanică cei de la A. Am discutat pe un ton

normal și după ce am încheiat convorbirea, am mers la tarlaua de porumb și am

văzut că nu era prășită mecanic toată tarlaua. Am sunt pe telefonul fix după

ora 17, cred că pe la ora 17,30, însă nu a mai răspuns nimeni. Văzând că nu

răspunde nimeni am sunt pe inculpat pe telefonul mobil și acesta mi-a răspuns.

L-am întrebat unde este, a zis că este prin sat pe la V.C. l-am spus că eu aud

cățeii lătrând și care-i știam ca fiind cei de acasă de la victimă. Inculpatul

a zis că nu este acasă și că este prin sat. L-am întrebat de ce nu răspunde

nimeni acasă și mi-a spus că nu știe de ce victima nu răspunde. Pe la ora 20,30

- 21,00 am sunt din nou pe telefonul inculpatului și acesta mi-a spus că

victima este decedată. Am plecat cu o mașină cu soția la locuința victimei.

Inculpatul era la gard cu coatele pe gard și mi-a spus că el a omorât-o și că

ne omoară și pe noi. Am mers până la ușă și am văzut că victima era căzută

lângă pat. Soția s-a deplasat până la victimă și a constatat că este moartă. Am

anunțat poliția. Inculpatul și victima se certau pentru că atunci când el venea

beat, ea îi mai spunea câte ceva și se certau. Mai consuma și victima alcool și

pentru că era bolnavă, starea ei era influențată de consumul de alcool. Au

existat situații în care inculpatul și-a luat bunurile personale și a plecat la

locuința mamei

lui după câteva zile, se

întorcea la victimă, nu știu de ce făcea acest lucru.

Cred că inculpatul

și victima se împăcau dacă acesta se întorcea și aceasta îl primea. Telefonul

fix nu are sonerie montată în afara casei. Dacă victima nu era în casă, nu

auzea telefonul, ca urmare a loviturii aplicate de inculpat cu fierul în cap,

victima a fost internată în spital la

Huși.

Inculpatul a fost condamnat pentru lovire. Victima era bine văzută în

sat,

era apreciată și nu se certa cu nimeni.”

În declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul D.D.A. a arătat

că „Ieri, 19 mai 2008, T.M. a venit la barul SC D. SRL fost SC D. SRI, în jurul

orelor 9,00. Acesta este un client fidel al barului, unde vine aproape zilnic.

T.M. a servit un pahar de vin, după care a spus că merge până la numitul L.V.,

pentru a vorbi ceva despre o vie. După nici o jumătate de oră T.M. s-a întors

înapoi la bar, iar până la ora 13,00, eu am jucat tabel cu acesta, mai precis 9

partide. După aceasta, T.M. a jucat șah cu T.E., iar în jurul orelor 14,00 - 14,10,

eu am plecat de la bar, deoarece venise colega mea G.R., lăsându-i acolo pe

T.M. și T.E. Nu știu prea multe despre

conviețuirea lui

T.M. cu T.M., dar am auzit că în urmă cu ceva timp a

bătut-o, iar aceasta a ajuns în spital, după care s-au judecat și a trebuit să

ia T.M. din bancă să-i plătească daune”.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora S.M. a menționat

că „.. În ziua de ieri, 19 mai 2008, pe la mijlocul zilei, adică poate ora

11,30 dar și 12,30 eram la bar, când a venit T.M.,

însoțit de un bărbat mai în vârstă și a cerut două pahare cu vin, pe

care le-

a consumat cu acel bărbat după care au plecat. Ulterior, în

jurul orelor 14,30 - 15,00, cu aproximație, T.M. a trecut din nou pe la bar,

fără a intra înăuntru și a cumpărat pâine, pe care i-am pus-o chiar eu în

sacoșa din plastic pe care o avea la el, ocazie cu care am văzută că în sacoșă

avea și o sticlă din plastic cu vin. Seara, în jurul orelor 21,30 -

22,00, T.M. a trecut din nou pe la bar, iar

primarul comunei i-a

oferit un pahar cu vin. T.M. a servit acel pahar de

vin, a stat în bar maxim 10 minute, timp în care a vorbit cu cineva la

telefonul mobil, spunându-i acelei persoane că dimineață, la orele 06,00 va

pleca la București cu un maxi-taxi. Eu am considerat că T.M. a vorbit la

telefon cu sora sa. Despre T.M. și T.M. nu știu mare lucru, știu doar că erau

consumatori de alcool și se băteau.”

În declarația dată în cursul urmăririi penale, T.I. a precizat că „...Ieri,

19 mai 2008, cred că prin jurul orelor 19,00, fiul meu T.M. a venit pe la mine

pe acasă. Nu avea asupra sa nici un bagaj sau pungă din plastic. Acesta a stat

la mine puțin, circa 10 minute, timp în care s-a schimbat de pantalonii cu care

era îmbrăcat, luându-și alți pantaloni din hainele sale aflate la mine și,

totodată, s-a schimbat și de pantofii cu care era încălțat, luându-și în

picioare niște sandale sau șlapi, nu știu exact. Nu știu de ce s-a schimbat de

acele haine, cred că a vrut să

fie mai

curat. După aceasta, fiul meu T.M. a spus că merge la

bar, dar mi-a mai

spus că în acea seară va veni să doarmă la mine. În dimineața zilei de astăzi,

20 mai 2008, au am aflat că T.M. a decedat. Eu am dat declarație în fața

organelor de poliție și totodată am predat și pantalonii și pantofii pe care

i-a lăsat T.M. la mine acasă în ziua de ieri, pe la orele 19,00, așa cum am

declarat. Eu l-am mai vizitat pe fiul meu, când și când, la casa lui T.M., unde

acesta locuia, știu că cei doi nu se înțelegeau foarte bine, iar T.M. o făcea

curvă pe concubina sa și o mai bătea. Pentru că a bătut-o pe T.M., fiul meu T.M.

s-a și judecat cu aceasta, dar apoi s-au împăcat. Mai menționez că ieri seara

când a venit la mine, T.M. nu mi-a spus nimic, respectiv că s-ar fi certat cu

concubina sa”.

În declarația dată, în cursul urmăririi penale, martora M.E. a arătat

că „...L-am văzut pe T.M. intrând în casă, împreună cu T.M. Ulterior, aceasta

din urmă a venit la mine și mi-a cerut să merg să caut o căruță, pentru a doua zi,

pentru a merge la prașilă. În acest timp T.M. era la el în casă. Eu am mers la

acea persoană de două ori, pentru a-i transmite ceea ce îmi ceruse T.M., iar

apoi am venit acasă. Era încă ziuă. Când am venit acasă, nici T.M. și nici T.M.

nu erau prin curte, iar ușa de la locuința acestora era închisă. De aceea eu nu

am mai mers pe la ei. Ulterior, în jurul orelor 22,30, T.M. a venit la locuința

mea, a bătut în geam și mi-a spus că T.M. este moartă. Am mers cu T.M. în

locuința lui T.M. și am găsit-o pe aceasta pe jos, lângă pat, cu fața în sus.

Am scuturat-o de haine, crezând că este căzută sau amețită, dar aceasta nu a

dat niciun semn de viată. T.M. acea chiloții coborâți la nivelul genunchilor și

bluza ridicată. Ulterior,

acolo au venit

fiica și ginerele lui T.M., ca și medicul și organele de

poliție,

începând cercetările. T.M. era bătută frecvent de T.M., îmi arăta urm de

violență pe picioare, alteori pe față, dar, deși era bătută de T.M. și se

separau în fapt în astfel de condiții, cei doi reluau conviețuirea. Mai

menționez faptul că, în această dimineață, eu am văzut că găinile lui T.M. nu

erau închise, deși aceasta își închidea în fiecare seară găinile în coteț.”

Aceeași martoră M.E., în etapa cercetării judecătorești, în primă

instanță, a menționat că „Am dat declarații la urmărirea penală, am spus

adevărul, mențin declarațiile date. Pe mine m-a anunțat inculpatul că victima

este decedată, am mers și am văzut-o căzută lângă pat, știu că între inculpat

și victimă existau conflicte și

inculpatul

bătea victima. Inculpatul o bătea bine pe victimă și o lovea cu ce

nimerea,

știu că victima mai mergea la dispensar când o bătea inculpatul a fost și la

poliție. Știu că inculpatul lovea victima în cap și ea nu suporta. În după

amiaza zilei de 19 mai eu am fost plecată de acasă pentru că

victima care mi-a fost soră mă trimisese să caut

om căruță pentru a merge

la treabă a doua zi. Când am venit nu am mai

mers pe la locuința victimei însă a venit mai târziu inculpatul și m-a chemat

să vă victima. Victima nu obișnuia să consume alcool iar inculpatul consuma

ocazional. Nu știu din ce cauză se certau inculpatul și victima. Victima era o

femeie bună a lucrat. De înmormântarea victimei s-a ocupat sora mea A.D. știu

că s-a împrumutat și a suportat toate cheltuielile.”

În declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul N.

T. a arătat că „...În seara de 19 mai 2008, ora

22,45, am fost apelat pe

telefonul meu mobil de către numitul A.A., care

a folosit telefonul său fix de la domiciliu și acestea plângea în telefon și

m-a rugat să-l duc cu mașina mea, până acasă la soacra sa T.M., întrucât aceasta

a murit. Am stabilit că în 10 minute să fiu cu mașina la poarta locuinței sale,

apoi am plecat imediat. A.A. și soția sa A.M. plecaseră de puțin timp până să

ajung eu la ei acasă, i-am observat la lumina farurilor și i-am preluat. După

aceasta, cei doi m-au rugat să trecem mai întâi și să o luăm și pe A.V., sora

vitregă a numitei T.M. Am trecut și pe acasă pe la aceasta și am luat-o și pe

ea. În drum spre locuința lui T.M., atât A.A., cât și soția sa plângeau și-mi

spuneau că T.M. a fost omorâtă cu siguranță de concubinul ei. Când am ajuns la

poarta locuinței lui T.M., am observat că poarta era deschisă, erau becurile

aprinse în interiorul casei,

precum și becul

de pe exterior care lumina curtea. Eu am rămas la poartă,

iar soții A.

și mătușa lor au intrat în interiorul locuinței. După ce am intrat în interior,

am auzit pe cineva dintre ei afirmând „Criminalule, tot ai reușit să o omori

până la urmă”, l-am auzit pe T.M., pe care l-am recunoscut după voce, afirmând

„Vă omor și pe voi pe toți”. Nu a durat mai mult de două minute și A.A. a ieșit

din casă, venind la poartă spunându-mi: „Hai să mergem la poliție că a omorât-o”.

Am mers

imediat acasă la șeful de post,

timp în care A.A. mi-a relatat că soacra sa

este căzută jos și are

vânătăi la cap și la gât.”.

În declarația dată, în cursul urmăririi penale, martorul C.D. a

menționat că „...l-am dat banii lui T.M., i-am mulțumit pentru împrumut după

care l-am întrebat dacă vrea să-l servesc cu ceva. Mă gândeam că va dori un

suc, pentru că știam că nu bea în ultima perioadă din cauza diabetului T.M.

mi-a cerut însă un pahar de vin, iar eu l-am servit cu un pahar de vin, care la

mine la bar are 340 ml. iar vinul l-a servit în proporție de circa 3/4, în fața

barului. Pentru

că mi-a cerut un pahar de vin,

l-am întrebat dacă s-a apucat de băut, iar el

mi-a răspuns ceva de

genul: „Am făcut-o lată!” sau „Mi-am făcut de cap!”, nu rețin cu exactitate,

dar la acel moment eu m-am gândit la faptul că se referă la faptul că a băut.

La mine la bar T.M. a stat circa 10 minute și cred că pe la 21,15 a plecat. Cât

timp a stat la mine la bar și a servit vinul, eu am stat cu T.M. pe terasă, iar

acesta nu a primit niciun apel pe telefonul mobil, l-am văzut vorbind doar la

telefonul mobil la orele 21,00, când venea spre barul meu. Menționez, așa cum

am

arătat și în declarațiile anterioare, că

la momentul când T.M. a

venit la mine la bar, am văzut că era roșu la

față. Tocmai pentru că era roșu la față și mi s-a părut că îi tremură paharul

în mână, eu l-am întrebat dacă s-a apucat iar de băut. După plecarea lui T.M.

eu am mers la un magazin din localitate și nu știu ce a mai făcut acesta. În

dimineața zilei de 20 mai 2008, la domiciliul meu au venit organele de poliție

și mi-au luat declarație, ocazie cu care am aflat că T.M., concubina lui T.M. a

murit. De fapt, acest lucru l-am aflat cu ocazia luării celei de-a doua

declarații. Menționez faptul că îi cunoșteam atât pe T.M. ca și pe T.M. că sunt

consumatori de alcool, mai știam și faptul că aceștia doi aveau altercații, iar

în urmă cu circa un an și jumătate, doi ani, în urma unei astfel de altercații,

T.M. a fost internată în spital, iar ulterior, T.M. a fost obligat să-i

plătească daune, astfel că acesta a făcut un împrumut bancar, pentru a-i plăti

acele daune.”.

Martorul N.N. propus de inculpat, în declarația dată în cursul

cercetării judecătorești, în primă instanță a arătat că „nu știu nimic în

legătură cu cauza de față. Mă întâlneam uneori cu inculpatul în centru satului,

jucam table, șah. Nu prea se plângea inculpatul, însă a spus că victima i-ar fi

furat niște bani și că obișnuia să consume alcool în limite normale. Odată

inculpatul m-a rugat ă-l ajut să urce în salvare, să meargă la spital pentru că

este bolnav. Nu știu cum era apreciată în sat victima pentru că locuim la

distanță.”

Martorul D.l., propus de inculpat, în declarația dată în cursul

cercetării judecătorești, în primă instanță a menționat că „Nu știu nimic în

legătură cu cauza. îl cunosc pe inculpat, întrucât suntem consăteni, știu că

trăia în concubinaj cu victima, întrucât nu știu care erau relațiile dintre

aceștia. Eu am un magazin în apropierea locuinței victimei,

amplasată în casa mea. Victima venea la magazin

și mai cumpăra câte o

sticlă cu bere și pleca acasă. Nu i-am văzut

niciodată să se certe la mine

în magazin.

Am primit telefon de la inculpat, uneori îmi spunea să nu-i mai

dau

băutură victimei, alteori spunea să-i dau. Nu ne-a trezit niciodată inculpatul

din somn dimineața. Am auzit că între inculpat și victimă mai erau scandaluri

dar nu știu de la ce. Victima era văzută bine de toată lumea pentru că a lucrat

la poștă ca oficiantă, nu era agresivă.”

În declarația dată în