ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2535/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 523 de la 12 noiembrie2008 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T.M. prin apărător din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M., la pedeapsa de 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe durata executării pedepsei au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului T.M. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2008 la zi. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.D.M. S-a luat act că partea civilă A.D.M. și-a restrâns pretențiile civile privind despăgubirile materiale de la 12.000 lei la 10.700 lei și a fost obligat inculpatul T.M. să-i achite acesteia suma de 10.700 lei cu titlu de despăgubiri civile și 10.000 lei cu titlu de daune morale. A fost respins restul pretențiilor civile, respectiv obligarea inculpatului la plata de daune morale până la concurența sumei de 15.000 lei ca neîntemeiate. A fost obligat inculpatul T.M. la 1850 lei cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu la urmărirea penală a fost suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.M. să achite părții civile A.D.M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul T.M., în vârstă de 59 ani, a conviețuit mai mulți ani cu victima T.M. care avea vârsta de 53 de ani, cei doi locuind în casa victimei. Relațiile dintre inculpat și victimă erau tensionate, conflictele dintre cei doi fiind de notorietate. Inculpatul se manifesta deosebit de agresiv și a bătut de multe ori victima, lovind-o cu obiect contondente, bucăți de lemn sau fier.

Obișnuia să lovească victima în cap, cauzându-i leziuni grave pentru care victima a fost internată în spital de mai multe ori. Din foaia de observație nr. 11949 din 31 octombrie 2005 a rezultat că victima a fost internată în Spitalul Municipal Huși cu diagnosticul de traumatism cranio - cerebral închis cu plagă veche contuză front-o parietală stângă - agresiune. Prin sentința penală nr. 157 de la 18 aprilie 2006 a Judecătoriei Murgeni, inculpatul T.M. a fost condamnat, la 1000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., împotriva părții vătămate T.M. Pe fondul acestei stări conflictuale, cei doi concubini s-au separat în fapt de mai multe ori însă după un timp reluau conviețuirea.

În dimineața zilei de 19 mai 2008, în jurul orei 9,00, victima T.M. a revenit acasă din sat unde fusese plecată. S-a întâlnit cu inculpatul care tocmai plec spre satul Berezeni la un local pe care-l frecventa de obicei. Cei doi nu au discutat prea mult atunci când s-au întâlnit, însă inculpatul a susținut că i s-a părut că victima era sub influența alcoolului. Inculpatul a mers prin mai multe baruri unde a consumat băuturi alcoolice și a jucat șah cu diferite persoane. După ora 14,00 inculpatul a plecat spre casă unde a ajuns în jurul orei 15,00. Momentul în care inculpatul a intrat în curte a fost observat de către martora A.E. care locuiește peste drum de casa victimei și care fiind în vârstă stă timp îndelungat pe prispa casei.

Despre venirea acasă a inculpatului, martora a atenționat-o și pe fiica sa A.P. care era în curte și înșira niște mușețel la uscat. Momentul în care inculpatul a intrat în casă împreună cu victima T.M. a fost observat și de martora M.E., sora victimei și pe care acesta a trimis-o în sat să-i caute o căruță pentru a doua zi. În jurul orei 15,00, după sosirea inculpatului acasă, victima T.M. a discutat la telefon cu fiica sa A.D.M. Victima a discutat, de asemenea, la telefon și cu ginerele său A.A. despre unele lucrări agricole pe care trebuiau să le facă a doua zi. Martorul a discutat și cu inculpatul pentru că existau niște neînțelegeri cu privire la prașila mecanică făcută pe anumit suprafață semănată cu porumb.

După încheierea acestei convorbiri între inculpat și victimă s-a declanșat un scandal și a susținut, inculpatul că acesta s-a datorat faptului că, victima era sub influența alcoolului și i-a cerut socoteală pentru că fusese plecată în sat. La urmărirea penală, inculpatul a recunoscut într-o declarație că a avut un conflict cu victima determinat de faptul că victima i-ar fi luat niște bani din buzunar. Cert este că după ora 15,00, inculpatul s-a aflat singur cu victima în casa în care locuiau și martorele A.P. și A.E. au auzit gălăgie, ceartă, iar aceasta din urmă a auzit în repetate rânduri că victima îl implora pe inculpat să nu o omoare. După acest conflict, inculpatul a plecat din nou în sat și a mers în satul Berezeni la domiciliul mamei sale, T.I.

unde a ajuns în jurul orei 19,00. La locuința acesteia și-a schimbat pantalonii și pantofii pe care-i purtase în momentul în care a agresat victima. A îmbrăcat o pereche de pantaloni de trening, s-a încălțat cu șlapi și a mers la un bar din sat unde a asta până în jurul orelor 21,00. Începând cu ora 18,00, fiica victimei A.D. a sunat-o în repetate rânduri pe mama sa pe telefonul fix, însă nu i-a răspuns nimeni. Această situație a îngrijorat-o pe fiica victimei și pe la ora 21,00, I-a sunat pe inculpat, care în acel moment se afla la barul numitului C.D. din Berezeni. Inculpatul i-a spus unde se află și a promis părții civile că o să meargă acasă să vadă ce s-a întâmplat. Din acel bar, inculpatul a plecat spre Satul Nou, unde s-a mai oprit la un bar, iar în jurul orei 22,00, a ajuns acasă.

La ora 22,20 inculpatul a fost sunat din nou pe telefonul mobil de către martorul A.A. Inculpatul i-a spus martorului că, nu a ajuns încă acasă, deși martorul a auzit în telefon lătratul câinilor de la locuința victimei și și-a dat seama că inculpatul era ajuns acasă. Cert este că, în jurul orelor 22,30, inculpatul a mers la locuința martorei M.E. care locuiește în aceeași curte și i-a spus că victima este moartă. Martora a mers la locuința victimei, a văzut victima căzută lângă pat cu semne de violență și a decedat. Cam la aceeași oră, inculpatul I-a sumat pe martorul A.A. și i-a comunicat că victima a murit. Martorul și soția sa au mers la locuința victimei și l-au găsit pe inculpat în curte.

La întrebările celor doi despre ceea ce s-a întâmplat, inculpatul Ie-a spus pe un ton amenințător că el a omorât victima și că o să-i omoare și pe ei. Au fost sesizate organele de urmărire penală și astfel s-au declanșat cercetările. În urma autopsierii cadavrului victimei s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală de autopsie, prin care s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a instalat în seara zilei de 19 mai 2008. Ea a fost cauzată de un șoc traumatic și hemoragie urmare a unui politraumatism cu o componentă toraco - abdominală cu fracturi costale, rupturi de organe interne (ficat, mariepiplon, mezenter, rinichi) cu hemoperitomeu masiv și infiltrat sanguin retroperitoneal și o componentă caranio - facială cu hematoame masive epicranian și la nivelul hemifaciesului drept.

Au mai existat și mici leziuni de tipul echimozei și excoriației la nivelul membrelor și regiunii cervicale. între politraumatism și moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare. S-a apreciat că, inițial victima și agresorul s-au aflat față în față, după care victima căzută ca urmare a lovirii ei de către agresor să fi fost lovită în mod repetat cu mijloace de atac proprii omului, precum și să-i fi fost exercitate acțiuni de comprimare în zona buzelor, a capului, a toracelui. Sângele recoltat de la cadavru conținea 2,55 gr. %o alcool. În primele declarații, inculpatul a susținut că nu a fost prezent acasă în după-amiaza zilei de 19 mai 2008 unde s-ar fi întors după ora 21,00.

Abia după confruntări și cu ocazia celei de-a patra audieri, inculpatul a recunoscut agresiunea asupra victimei pe care a minimalizat-o însă, susținând că i-ar fi aplicat victimei o lovitură cu palma fără intensitate peste față după care ar fi împins-o pese patul din încăpere. Această din urmă declarație, inculpatul a menținut-o și în timpul cercetării judecătorești, motivând că leziunile grave care au dus la decesul victimei s-ar fi produs prin cădere repetată a acesteia datorită stării de ebrietate în care se afla. Din actul medico-legal întocmit în cauză a rezultat că victima a prezentat leziuni grave care au fost cauzate prin loviri active cu/de corpuri dure și prin comprimare, fiind exclusă posibilitatea cauzării acestor leziuni prin căderi accidentale repetate.

În perioada în care s-au produs aceste leziuni în locuință se aflau doar inculpatul și victima. Între cei doi a avut loc un conflict violent în desfășurarea căruia inculpatul a lovit în mod repetat victima cu pumnii și picioarele și i-a comprimat corpul cauzându-i multiple fracturi costale care au condus la decesul în scurt timp al victimei. Ferocitatea loviturilor aplicate de către inculpat și intenția evidentă a acestuia de a o ucide, au determinat victima să strige la el, să-l implore să nu o omoare, repetând această rugăminte de cel puțin 10 ori, aspect declarat de martora A.E. Inculpatul a abandonat victima lângă patul din încăpere și pentru a sugera o eventuală agresiune sexuală asupra acesteia de către o persoană străină și care ar fi cauzat eventual și leziunile tanato- generatoare, a dezbrăcat-o de lenjeria intimă până la genunchi.

Din analiza întregului material probator, tribunalul a reținut că inculpatul T.M. a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele și a exercitat acțiuni de comprimare a corpului victimei T. M., cauzându-i astfel leziuni traumatice grave care au dus la decesul în scurt timp a acesteia. Fapta inculpatului T.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. Nu a putut fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, așa cum a cerut inculpatul, prin apărător, întrucât multitudinea și gravitatea leziunilor cauzate victimei a evidențiat intenția inculpatului de a ucide. Nu s-a putut susține că decesul victimei îi poate fi imputat inculpatului pe baza culpei sale.

Pentru aceste motive a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul arătat. Pentru infracțiunea săvârșită inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă la individualizarea căreia în cadrul general prevăzut de art. 52 și 72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului și s-a aplicat, de asemenea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Gravitatea faptei comise de inculpat îl face nedemn de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei, precum și pe o perioadă după executarea acesteia.

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului T.M. și potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2008 la zi. În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a luat act că partea civilă A.D.M. și-a restrâns pretențiile privind despăgubirile materiale la suma de 10.700 lei pe care a și dovedit-o. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să-i achite părții civile suma de 10.700 lei cu titlu de despăgubiri civile. Referitor la cererea părții civile de acordare a daunelor morale, tribunalul a reținut că aceasta este justificată, întrucât prin decesul victimei partea civilă a suferit un prejudiciu moral, constând în suferința cauzată de moartea unei ființe apropiate și față de care avea o deosebită afecțiune.

Suma de 15.000 lei solicitată a apărut, însă, ca fiind disproporționată față de prejudiciul moral suferit, tribunalul, apreciind că suma de 10.000 lei reprezintă o justă și echitabilă reparație a prejudiciului suferit, fiind respinse restul pretențiilor până la concurența sumei de 15.000 lei, ca neîntemeiate. În termen legal, inculpatul T.M. a formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului ei, având în vedere că fapta a fost comisă în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., el fiind provocat de victimă și, că în momentul comiterii faptei se afla sub influența băuturilor alcoolice neavând intenția de a ucide.

La toate acestea s-a mai adăugat și împrejurarea că victima era și ea sub influența alcoolului. A arătat că pedeapsa este prea mare și se impune orientarea ei spre minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 43 de la 9 aprilie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 01844/89/2008, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T.M. împotriva sentinței penale nr. 523 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada preventivă de după data de 12 noiembrie 2008. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu de avocat oficiu, care a fost avansat din fondurile statului.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.D.M., suma de 2.500 lei cheltuieli judiciare, onorariu avocat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește primul motiv de apel, privind reținerea scuzei provocării, această solicitare nu a fost confirmată de probe. Nu s-a putut reține scuza provocării, deoarece așa cum a rezultat din lucrările dosarului, inculpatul o lovea deseori pe victimă, fiind și condamnat pentru „lovire” de Judecătoria Murgeni în anul 2006. Nu s-a putut dovedi că atitudinea victimei ar fi fost de natură să creeze inculpatului o stare de puternică emoție sau tulburare în sensul dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Mai mult decât atât, inculpatul a continuat să lovească victima cu ferocitate și după ce aceasta l-a implorat să nu o ucidă, așa cum a rezultat din depoziția martorei A.E.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate, nu a putut fi primită de instanța de apel, cu motivarea că în cadrul complex de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., precum și de scopul acestora, prevăzut de art. 52 C. pen. În concret, instanța a ținut cont de modul și împrejurările comiterii faptelor, de gradul de pericol social al acestora, de limitele de pedeapsă pentru acest gen de infracțiuni, de datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Circumstanțele comiterii faptei de care a amintit inculpatul au fost valorificate de instanța de fond. Și instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate inculpatului sunt bine individualizate și corespund scopului pedepselor, privind prevenția generală și specială și sunt de natură să-l determine ca pe viitor să nu mai comită fapte penale.

Nu au fost constatate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate. Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada preventivă de după pronunțarea sentinței. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și 193 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul T.M., fără a arăta inițial în scris motivele de recurs. La termenul de la 21 mai 2009, s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalității arestării preventive a inculpatului T.M., consemnându-se concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului desemnat din oficiu, precum și poziția inculpatului, după care, Înalta Curte, deliberând, în baza art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen., a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului T.M., pe care a menținut-o, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului în sumă de 100 lei a fost plătit din fondul Ministerului Justiției. În considerentele încheierii, instanța de recurs a făcut referire la sentința penală nr. 523 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, la faptul că mandatul de arestare preventivă a fost emis în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., la decizia penală nr. 43 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel lași, precum și faptul că aceasta a fost atacată cu recurs de către inculpat. S-a reținut că analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Înalta Curte a apreciat că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc.

pen., că acesta a comis fapta pentru care a fost condamnat. Potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății, inclusiv în căile de atac, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 b alin. (2) sau (3) C. proc. pen. În speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit temeiuri noi. Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite și ambele condiții ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracțiunii menționate.

În consecință, Înalta Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, astfel că, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a acestuia și a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului T.M., subzistă și că impune privarea de libertate în continuare, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data de 21 mai 2009, aflată la dosarul Înaltei Curți. La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin R.G. a instanței supreme sub nr. 21171 de la 27 mai 2009, concluzii scrise ale intimatei părți civile A.D.

în care solicită respingerea recursului declarat de inculpat, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, solicitând judecarea cauzei în lipsă, concluzii scrise aflate la dosarul Înaltei Curți. La termenul de judecată de la 4 iunie 2009, Înalta Curte a apreciat ca fiind întemeiată, în raport cu dispozițiile art. 6, art. 171 C. proc. pen.

și art. 6 C.E.D.O., cererea formulată de recurentul inculpat T.M., în vederea angajării unui apărător ales, asistența juridică fiind obligatorie și a acordat termen la 2 iulie 2009. Înalta Curte a pus în vedere recurentului inculpat că se acordă un singur termen pentru lipsă de apărare, pentru asigurarea principiului celerității cauzelor și rezonabilității procedurii, apărătorului ales al recurentului inculpat să depună motivele de recurs într-un termen rezonabil pentru respectarea principiului egalității armelor, menținând delegația apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de la data menționată, aflată la din dosarul Înaltei Curți. La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin R.G.

a instanței supreme sub nr. 23219 la 11 iunie 2009, aflate la dosarul Înaltei Curți, motivele de recurs formulate în scris pentru recurentul inculpat T.M., respectiv că s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., cazul de casare invocat fiind art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., că faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. , fiind făcută mențiunea că recursul depus privește, atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei. La termenul de astăzi, apărătorul recurentul inculpat a depus acte medicale în circumstanțiere privind pe recurentul inculpat. Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen., arătând că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine intenția inculpatului de a ucide victima, deoarece acesta i-a aplicat mai mult lovituri, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan, generat de atitudinea victimei care obișnuia să ia bani din pensie pentru a cumpăra alcool. Referitor la cel de-al doilea temei de casare același apărător a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, urmând a se ține seama de vârsta sa înaintată, respectiv 61 de ani, de starea de sănătate, acesta fiind suferind de ciroză hepatică, diabet zaharat, a fost provocat de victimă și de faptul că a muncit toată viața.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat, cuvântul în replică al apărătorului inculpatului, precum și poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de recurentul inculpat T.M. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar, la rândul său în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului T.M., care în data de 19 mai 2008, pe fondul unui conflict cu victima T.M., concubina sa, determinat de faptul că aceasta i-ar fi luat niște bani din buzunar, i-a aplicat, în mod repetat, cu intensitate numeroase lovituri cu pumnii și picioarele, i-a comprimat corpul, cauzându-i leziuni grave, care cu condus la decesul acesteia, moartea victimei fiind violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragie, urmare a unui politraumatism cu o componentă toraco - abdominală, cu fracturi costale, rupturi de organe (ficat, mariepiplon, mezenter, rinichi) cu hemoperitomeu masiv și infiltrat sanguin retroperitoneal și o componentă cranio - facială cu hematoame masive epicranian și la nivelul hemifaciesului drept, existând și mici leziuni de tipul echimozei și excoriației la nivelul membrelor și regiunii cervicale, între politraumatism și moarte, existând o legătură de cauzalitate directă, necondiționată, leziunile putându-se produce prin loviri cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare, apreciindu-se că inițial victima și agresorul s-au aflat față în față, după care victima căzută ca urmare a lovirii ei de către agresor să fi fost lovită în mod repetat cu mijloace proprii omului, precum și să-i fi fost exercitate acțiuni de comprimare în zona buzelor, a capului, a toracelui,

sângele recoltat de la cadavru conținând 2,55 gr. %o, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. Din probele administrate în cursul procesului penal, atât la urmărirea penală, cât și în etapa cercetării judecătorești, în primă instanță, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procesul-verbal de examinare criminalistică a inculpatului și planșele foto, procesul-verbal de predare-primire a obiectelor de îmbrăcăminte lăsate de inculpat la domiciliul mamei sale și planșa foto anexă, declarația părții civile A.D.M., raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 123/N/2008 al S.M.L. județul Vaslui privind victima și planșa foto anexă, declarațiile martorilor: A.E., A.P., A.D.M., A.A., D.D.A., S.M., T.I., M.E., T.E., N.T., A.V., C.D., G.R.P., procesele-verbale de confruntare: între martora A.P.

cu inculpatul T.M., între martora A.D.M. cu inculpatul T.M., între martorul A.A. cu inculpatul T.M., între martora T.l. cu inculpatul T.M., între martora M.E. cu inculpatul T.M., alte înscrisuri aflate, atât la urmărire penală, cât și la dosarul primei instanțe declarațiile martorilor N.N. și D.l., propuși de inculpat, în apărare, declarațiile inculpatului T.M. rezultă că a fost dovedită contribuția inculpatului T.M. în comiterea faptei, modalitatea concretă în care a acționat, prin lovirea cu pumnii, în mod repetat a victimei în zona toraco - abdominală, producându-i un politraumatism cu multiple fracturi costale și rupturi de organe interne, precum și comprimare, lovituri aplicate cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului, acesta având reprezentarea urmărilor faptei comise și chiar dacă nu a urmărit producerea morții victimei, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal.

Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale, martora A.E. a arătat că „...după ce numitul T.M. a ajuns acasă la T.M., fiica mea a intrat în casă cu soțul său, la televizor, eu rămânând pe prispă. După aproximativ 2 ore, deci în jur de ora 17,00 - 17,30, eu eram în continuare pe prispă și la un moment dat am auzit-o pe T.M. cum îl implora sau îl ruga pe T.M. să nu o mai lovească spunând „nu mă omorî mă, nu mă omorî” de aproximativ zece ori, după care a intervenit liniștea. Eu nu i-am spus acest lucru fiicei mele, A.P., deoarece îmi era frică să nu mă certe. Menționez că am dorit să declar aceste cuvinte, după ce m-am gândit că am să am pe conștiință la moartea mea dacă nu o să spun acest adevăr pe care l-am auzit, eu fiind foarte bătrână.

Declara că în momentul în care am auzit strigătele lui T.M. nu am putut să observ pe nimeni, dar mi-am dat seama că numitul T.M. o bătea pe T.M., deoarece nu era prima dată când acest lucru se întâmpla. Eu deseori i-am spus lui T.M. să se despartă de numitul T.M., deoarece prea des era lovită cu bestialitate, aceasta fiind tumefiată în urma bătăilor încasate.”. În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora A.P. a menționat că „.Ulterior, în jurul orelor 14,30 - 15,00, la o bucată de vreme după plecarea lui T.M., eu mă aflam în curte și înșiram niște mușețel pentru a-l usca. Mama mea, A.E., în vârstă de 87 ani, stătea pe prispa casei și se uita pe drum. La un moment dat, mama mea m-a făcut atentă că T.M.

vine acasă, iar când m-am uitat, l-am văzut pe T.M. că intra pe poartă, în curtea lui T.M. Ulterior, eu nu l-am mai văzut pe T.M. când a plecat acasă, nu am mai văzut-o nici pe T.M. Pe la ora 22,30, tot ieri, eu am luat o pastilă și m-am culcat. Ulterior, am fost trezită de mama mea și astfel am sesizat că o persoană sărise poarta și intrase în curte la noi, iar când m-am dus acolo, l-am recunoscut pe ginerele lui T.M., care mi-a spus „Cumătră, vino, că a omorât-o pe mama!”. Se referea la T.M. Știu, ca și toți vecinii, că T.M. era bătută de T.M., aceasta se mai plângea la lume despre acest lucru, iar în urmă cu circa 3 ani, chiar a venit într-o noapte la mine acasă, lovită la cap și spunându-mi că a fost lovită de T.M.

La acel moment știu că s-au făcut cercetări, iar ulterior T.M. și T.M. s-au judecat la Judecătoria Murgeni, pentru faptul că T.M. a fost lovită. Menționez faptul că, la un moment dat, știu că eu am întrebat-o pe T.M. de ce are părul pe cap rar, în condițiile în care ea avea un păr bogat, iar T.M. mi-a spus că a ajuns așa, deoarece T.M. i-a smuls părul din cap, când o bătea.”. Aceeași martoră A.P., în declarația dată în primă instanță a precizat că „Am dat declarații la urmărirea penală, am spus adevărul, mențin declarațiile date. În ziua de 19 mai 2008 l-am văzut pe inculpat când a venit acasă, în jurul orei 14,30 - 15,00. Am auzit gălăgie, ceartă, însă eu eram obosită, am intrat în casă la mine și nu mai știu ce s-a întâmplat.

Eu am mai ieșit din casă dar nu am mai auzit nimic. Mama mea care este în vârstă de 87 de ani a stat mai mult timp pe prispă și a auzit-o pe victimă spunând de mai multe ori „măi nu mă omorî”. Spune mama că a auzit de vreo 10 ori spunând aceasta. Pe la ora 23 am fost chemată de fiica victimei și soțul acesteia să merg că inculpatul a omorât victima. Am mers, am văzut că inculpatul era în fața casei însă nu spunea nimic. Am văzut victima căzută lângă pat decedată. Știu că inculpatul mai bătea victima pentru că aceasta a venit de mai multe ori la mine, avea urme de lovituri, a avut și capul spart, a venit la mine plină de sânge și spunea că inculpatul îi rupea firul de la telefon. Știu că victima a stat și internată în spital în urma unei astfel de bătăi.

De înmormântarea victimei s-a ocupat fiica acesteia care a respectat toate tradițiile, a fost multă lume la înmormântare la pomeni, eu am fost și am ajutat la înmormântate și cred că partea civilă a cheltuit peste 100 mii. lei vechi. Victima era o femeie la locul ei era apreciată de consăteni, a lucrat la poștă." În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora A.D.M. a precizat că „...După ora 18,00, așa cum convenisem cu mama mea, am început să o sun pe telefonul fix, dar nu-mi răspundea nimeni. Cred că primul telefon l-am dat pe la orele 18,30, apoi pe la ora 19,00, după care până pe la 20,30 am încercat să o apelez pe mama mea de mai multe ori, dar nu se răspundea. Am început să-mi fac griji, mai ales că se înnoptase, m-am întrebat de ce nu mi se răspunde la telefon, pentru că, deși se putea ca mama mea să nu fie acasă, T.M.

trebuia să fie cel puțin el acasă, știind faptul că acesta, după ce vine acasă din sat, nu mai pleacă de acasă. Ori, datorită convorbirii mele de la orele 14,30 - 15,00, cu mama mea și datorită convorbirii purtate în jurul orelor 16,30 - 17,00 de soțul meu, atât cu mama mea cât și cu T.M., știam că acesta venise acasă. Intrigată de faptul că mama mea nu-mi răspunde la telefon, la ora 21,14, l-am sumat prima dată pe T. M. pe telefonul său mobil, dar nu mi-a răspuns, după care, la ora 21,15, așa cum rezultă din listingul convorbirilor telefonului meu mobil, l-am sunt din nou, iar acesta mi-a răspuns. L-am întrebat pe T.M. unde se află, iar acesta mi-a spus că este la bar la C.D., ceea ce m-a mirat și l-am întrebat ce caută acolo, deoarece el, după ce mergea acasă, nu mai iese în sat.

T.M. a spus însă că în ziua de ieri a mai venit acasă și a mai plecat prin sat. L-am întrebat ce s-a întâmplat și de ce nu îmi răspunde mama mea la telefonul fix, iar T.M. a spus că va merge acasă și va vedea. Eram neliniștită, așa că nu am așteptat ca T.M. să ajungă acasă, iar la ora 22,20, soțul meu a sumat de pe telefonul meu mobil, apelându-l pe T.M., care a spus însă că este pe drum, în locul V.C. și nu a ajuns acasă. După 10 - 15 minute, cu aproximație, în timp ce mă aflam împreună cu soțul meu acasă la noi, acesta a fost apelat de T.M., care ne-a spus: „Veniți, că măta-i moartă!” Nici soțului meu și nici mie nu ne-a venit să credem, am încercat să aflăm amănunte, dar convorbirea s-a întrerupt, așa că, după câteva minute, soțul meu l-a apelat pe T.M., pentru a se convinge că este adevărat ceea ce aflase, iar acesta a repetat din nou solicitarea lui de a merge noi acolo la mama acasă, pentru că aceasta este decedată.

În aceste condiții, am căutat o mașină și am mers la domiciliul mamei mele, iar când am ajuns la poartă mi-au iești în întâmpinare T.M. și M.E. Am intrat cu toții în locuință, cu mențiunea că soțul meu a rămas în hol, iar în camera din stânga intrării am văzut-o pe mama mea lungită de-a lungul patului, jos, fu fața în sus, bluza ridicată, ca și fusta, cu chiloții coborâți la nivelul genunchilor și prezentând leziuni la cap, fiind evident un ochi învinețit. Eu am încercat să-i așez hainele mamei mele, dar am fost oprită, iar soțul meu a spus că trebuie să anunțăm poliția și medicul de familie. Am întrebat ce s-a întâmplat, dar T.M. a spus că așa a găsit-o pe mama mea, spunea ceva legal de „țigani”, că au omorât-o și a repetat de mai multe ori ceva de genul: „De ce, Doamne, s-a întâmplat acum așa ceva!”, în sensul că altă dat nu s-a întâmplat așa ceva sau cel puțin așa am înțeles eu.

Ulterior, eu l-am acuzat direct pe T.M. că a omorât-o pe mama mea, dar acesta a reacționat violent și m-a jignit, iar o mătușă de-a mea, care venise cu noi, a spus că să încetez, deoarece o să se facă cercetări. Precizez că mama mea avea o viață foarte grea cu T.M., era amenințată de acesta cu moartea, era bătută frecvent de acesta și au fost multe situații în care noi am fost chemați în toiul nopții datorită agresiunilor săvârșite de T.M. asupra mamei mele. Din acest motiv, eu am sfătuit-o pe mama mea să se despartă de T.M., se mai separau temporar, apoi reluau însă conviețuirea. De aceea, în ultima perioadă, au am hotărât să nu mai intervin între cei doi. Arăt că în urmă cu 2 - 3 ani, T.M.

a exercitat violențe grave față de mama mea, a lovit-o peste cap cu un fier, iar mama mea a fost internată în spital, ulterior T.M. fiind condamnat pentru fapta sa, la amendă penală. Mai arăt că mama mea suferea cu inima și avea o tensiune oscilantă, din acest motiv mama mea nu bea perioade lungi, dar apoi, când consuma 2 - 3 sticle de bere, posibil se amețea”. În declarația dată în cursul urmăririi penale A.A. a menționat că „...Ulterior eu am plecat iarăși de acasă, revenind pe la orele 20,00 și aflând că soția mea a încercat să o apeleze pe mama ei pe telefonul fix, dar aceasta nu răspundea. Până la urmă, după ora 21,00, soția mea l-a sunat pe telefonul mobil pe T.M., pentru a vedea ce se întâmplă, dar acesta i-a spus că nu este acasă, este la bar.

A mai trecut ceva timp și l-am sunt și eu pe T.M. de pe telefonul mobil al soției mele, pe telefonul său mobil, dar acesta mi-a spus că nu a ajuns acasă, ci este pe drum, în punctul V.C. Eu am auzit însă în telefon, lătratul câinilor și am recunoscut lătratul cățelului pe care îl are T.M. în curte, așa că am dedus că T.M. era de fapt acasă. Nu după mult timp am fost sunat de T.M., pe telefonul meu mobil, iar acesta ne-a cerut mie și soției mele să mergem la T.M. acasă, pentru că era moartă pe pat. Rețin acest aspect, respectiv că T.M. era moartă pe pat, în exprimarea lui T.M., deși ulterior, când am ajuns la locuința lui T.M., aceasta era lungită lângă pat, pe pardoseală cu fața în sus. Arăt că, după ce am aflat că T.M.

a murit, am căutat o mașină și, în jurul orelor 23,00, am ajuns la locuința acesteia. La poartă ne-au ieșit în întâmpinare T.M. ne-a spus: „Băi, e moartă, vă omor și pe voi!”. Ulterior, cei prezenți au intrat în locuință, iar eu am rămas în holul casei și nu am intrat în camera din stânga, unde zăcea moartă T.M. Ulterior, am anunțat medicul de familie și organele de poliție, fiind începute cercetările. Arăt că T.M. era bătută frecvent de T.M. și de nenumărate ori aceasta a apelat la mine, chiar și la miezul nopții, chemându-mă la domiciliul ei și spunându-mi că T.M. o omoară în bătaie. În astfel de situații eu îl îndepărtam din locuință pe T.M., iar acesta mergea la locuința mamei sale, însă ulterior cei doi se împăcau și reluau conviețuirea.” Același martor A.A.

în declarația dată în primă instanță, a precizat că „Am dat declarații la urmărirea penală, am spus adevărul, mențin declarațiile date. Inculpatul se purta foarte agresiv cu victima, a bătut-o de foarte multe ori, a lovit-o și cu lemnul, a lovit-o și cu fierul în cap, i-a smuls părul din cap. De multe ori am fost nevoit să intervin fiind soacra mea. Îi smulgea telefonul din mână și victima mă suna de la o vecină. Eu când interveneam, mergeam la locuința victimei și-i ceream inculpatului să părăsească imobilul și acesta pleca, însă după ce plecam eu el se întorcea. În ziua de 19 mai am discutat cu victima pe la ora 16 pentru a merge a doua zi la prășitul porumbului. A intervenit inculpatul și mi-a spus că îi iau banii degeaba pe prășit pentru că efectuase prașila mecanică cei de la A. Am discutat pe un ton normal și după ce am încheiat convorbirea, am mers la tarlaua de porumb și am văzut că nu era prășită mecanic toată tarlaua.

Am sunt pe telefonul fix după ora 17, cred că pe la ora 17,30, însă nu a mai răspuns nimeni. Văzând că nu răspunde nimeni am sunt pe inculpat pe telefonul mobil și acesta mi-a răspuns. L-am întrebat unde este, a zis că este prin sat pe la V.C. l-am spus că eu aud cățeii lătrând și care-i știam ca fiind cei de acasă de la victimă. Inculpatul a zis că nu este acasă și că este prin sat. L-am întrebat de ce nu răspunde nimeni acasă și mi-a spus că nu știe de ce victima nu răspunde. Pe la ora 20,30 - 21,00 am sunt din nou pe telefonul inculpatului și acesta mi-a spus că victima este decedată. Am plecat cu o mașină cu soția la locuința victimei. Inculpatul era la gard cu coatele pe gard și mi-a spus că el a omorât-o și că ne omoară și pe noi.

Am mers până la ușă și am văzut că victima era căzută lângă pat. Soția s-a deplasat până la victimă și a constatat că este moartă. Am anunțat poliția. Inculpatul și victima se certau pentru că atunci când el venea beat, ea îi mai spunea câte ceva și se certau. Mai consuma și victima alcool și pentru că era bolnavă, starea ei era influențată de consumul de alcool. Au existat situații în care inculpatul și-a luat bunurile personale și a plecat la locuința mamei lui după câteva zile, se întorcea la victimă, nu știu de ce făcea acest lucru. Cred că inculpatul și victima se împăcau dacă acesta se întorcea și aceasta îl primea. Telefonul fix nu are sonerie montată în afara casei. Dacă victima nu era în casă, nu auzea telefonul, ca urmare a loviturii aplicate de inculpat cu fierul în cap, victima a fost internată în spital la Huși.

Inculpatul a fost condamnat pentru lovire. Victima era bine văzută în sat, era apreciată și nu se certa cu nimeni.” În declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul D.D.A. a arătat că „Ieri, 19 mai 2008, T.M. a venit la barul SC D. SRL fost SC D. SRI, în jurul orelor 9,00. Acesta este un client fidel al barului, unde vine aproape zilnic. T.M. a servit un pahar de vin, după care a spus că merge până la numitul L.V., pentru a vorbi ceva despre o vie. După nici o jumătate de oră T.M. s-a întors înapoi la bar, iar până la ora 13,00, eu am jucat tabel cu acesta, mai precis 9 partide. După aceasta, T.M. a jucat șah cu T.E., iar în jurul orelor 14,00 - 14,10, eu am plecat de la bar, deoarece venise colega mea G.R., lăsându-i acolo pe T.M.

și T.E. Nu știu prea multe despre conviețuirea lui T.M. cu T.M., dar am auzit că în urmă cu ceva timp a bătut-o, iar aceasta a ajuns în spital, după care s-au judecat și a trebuit să ia T.M. din bancă să-i plătească daune”. În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora S.M. a menționat că „.. În ziua de ieri, 19 mai 2008, pe la mijlocul zilei, adică poate ora 11,30 dar și 12,30 eram la bar, când a venit T.M., însoțit de un bărbat mai în vârstă și a cerut două pahare cu vin, pe care le- a consumat cu acel bărbat după care au plecat. Ulterior, în jurul orelor 14,30 - 15,00, cu aproximație, T.M. a trecut din nou pe la bar, fără a intra înăuntru și a cumpărat pâine, pe care i-am pus-o chiar eu în sacoșa din plastic pe care o avea la el, ocazie cu care am văzută că în sacoșă avea și o sticlă din plastic cu vin.

Seara, în jurul orelor 21,30 - 22,00, T.M. a trecut din nou pe la bar, iar primarul comunei i-a oferit un pahar cu vin. T.M. a servit acel pahar de vin, a stat în bar maxim 10 minute, timp în care a vorbit cu cineva la telefonul mobil, spunându-i acelei persoane că dimineață, la orele 06,00 va pleca la București cu un maxi-taxi. Eu am considerat că T.M. a vorbit la telefon cu sora sa. Despre T.M. și T.M. nu știu mare lucru, știu doar că erau consumatori de alcool și se băteau.” În declarația dată în cursul urmăririi penale, T.I. a precizat că „...Ieri, 19 mai 2008, cred că prin jurul orelor 19,00, fiul meu T.M. a venit pe la mine pe acasă. Nu avea asupra sa nici un bagaj sau pungă din plastic.

Acesta a stat la mine puțin, circa 10 minute, timp în care s-a schimbat de pantalonii cu care era îmbrăcat, luându-și alți pantaloni din hainele sale aflate la mine și, totodată, s-a schimbat și de pantofii cu care era încălțat, luându-și în picioare niște sandale sau șlapi, nu știu exact. Nu știu de ce s-a schimbat de acele haine, cred că a vrut să fie mai curat. După aceasta, fiul meu T.M. a spus că merge la bar, dar mi-a mai spus că în acea seară va veni să doarmă la mine. În dimineața zilei de astăzi, 20 mai 2008, au am aflat că T.M. a decedat. Eu am dat declarație în fața organelor de poliție și totodată am predat și pantalonii și pantofii pe care i-a lăsat T.M. la mine acasă în ziua de ieri, pe la orele 19,00, așa cum am declarat.

Eu l-am mai vizitat pe fiul meu, când și când, la casa lui T.M., unde acesta locuia, știu că cei doi nu se înțelegeau foarte bine, iar T.M. o făcea curvă pe concubina sa și o mai bătea. Pentru că a bătut-o pe T.M., fiul meu T.M. s-a și judecat cu aceasta, dar apoi s-au împăcat. Mai menționez că ieri seara când a venit la mine, T.M. nu mi-a spus nimic, respectiv că s-ar fi certat cu concubina sa”. În declarația dată, în cursul urmăririi penale, martora M.E. a arătat că „...L-am văzut pe T.M. intrând în casă, împreună cu T.M. Ulterior, aceasta din urmă a venit la mine și mi-a cerut să merg să caut o căruță, pentru a doua zi, pentru a merge la prașilă. În acest timp T.M. era la el în casă. Eu am mers la acea persoană de două ori, pentru a-i transmite ceea ce îmi ceruse T.M., iar apoi am venit acasă.

Era încă ziuă. Când am venit acasă, nici T.M. și nici T.M. nu erau prin curte, iar ușa de la locuința acestora era închisă. De aceea eu nu am mai mers pe la ei. Ulterior, în jurul orelor 22,30, T.M. a venit la locuința mea, a bătut în geam și mi-a spus că T.M. este moartă. Am mers cu T.M. în locuința lui T.M. și am găsit-o pe aceasta pe jos, lângă pat, cu fața în sus. Am scuturat-o de haine, crezând că este căzută sau amețită, dar aceasta nu a dat niciun semn de viată. T.M. acea chiloții coborâți la nivelul genunchilor și bluza ridicată. Ulterior, acolo au venit fiica și ginerele lui T.M., ca și medicul și organele de poliție, începând cercetările. T.M. era bătută frecvent de T.M., îmi arăta urm de violență pe picioare, alteori pe față, dar, deși era bătută de T.M.

și se separau în fapt în astfel de condiții, cei doi reluau conviețuirea. Mai menționez faptul că, în această dimineață, eu am văzut că găinile lui T.M. nu erau închise, deși aceasta își închidea în fiecare seară găinile în coteț.” Aceeași martoră M.E., în etapa cercetării judecătorești, în primă instanță, a menționat că „Am dat declarații la urmărirea penală, am spus adevărul, mențin declarațiile date. Pe mine m-a anunțat inculpatul că victima este decedată, am mers și am văzut-o căzută lângă pat, știu că între inculpat și victimă existau conflicte și inculpatul bătea victima. Inculpatul o bătea bine pe victimă și o lovea cu ce nimerea, știu că victima mai mergea la dispensar când o bătea inculpatul a fost și la poliție.

Știu că inculpatul lovea victima în cap și ea nu suporta. În după amiaza zilei de 19 mai eu am fost plecată de acasă pentru că victima care mi-a fost soră mă trimisese să caut om căruță pentru a merge la treabă a doua zi. Când am venit nu am mai mers pe la locuința victimei însă a venit mai târziu inculpatul și m-a chemat să vă victima. Victima nu obișnuia să consume alcool iar inculpatul consuma ocazional. Nu știu din ce cauză se certau inculpatul și victima. Victima era o femeie bună a lucrat. De înmormântarea victimei s-a ocupat sora mea A.D. știu că s-a împrumutat și a suportat toate cheltuielile.” În declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul N. T. a arătat că „...În seara de 19 mai 2008, ora 22,45, am fost apelat pe telefonul meu mobil de către numitul A.A., care a folosit telefonul său fix de la domiciliu și acestea plângea în telefon și m-a rugat să-l duc cu mașina mea, până acasă la soacra sa T.M., întrucât aceasta a murit.

Am stabilit că în 10 minute să fiu cu mașina la poarta locuinței sale, apoi am plecat imediat. A.A. și soția sa A.M. plecaseră de puțin timp până să ajung eu la ei acasă, i-am observat la lumina farurilor și i-am preluat. După aceasta, cei doi m-au rugat să trecem mai întâi și să o luăm și pe A.V., sora vitregă a numitei T.M. Am trecut și pe acasă pe la aceasta și am luat-o și pe ea. În drum spre locuința lui T.M., atât A.A., cât și soția sa plângeau și-mi spuneau că T.M. a fost omorâtă cu siguranță de concubinul ei. Când am ajuns la poarta locuinței lui T.M., am observat că poarta era deschisă, erau becurile aprinse în interiorul casei, precum și becul de pe exterior care lumina curtea. Eu am rămas la poartă, iar soții A. și mătușa lor au intrat în interiorul locuinței.

După ce am intrat în interior, am auzit pe cineva dintre ei afirmând „Criminalule, tot ai reușit să o omori până la urmă”, l-am auzit pe T.M., pe care l-am recunoscut după voce, afirmând „Vă omor și pe voi pe toți”. Nu a durat mai mult de două minute și A.A. a ieșit din casă, venind la poartă spunându-mi: „Hai să mergem la poliție că a omorât-o”. Am mers imediat acasă la șeful de post, timp în care A.A. mi-a relatat că soacra sa este căzută jos și are vânătăi la cap și la gât.”. În declarația dată, în cursul urmăririi penale, martorul C.D. a menționat că „...l-am dat banii lui T.M., i-am mulțumit pentru împrumut după care l-am întrebat dacă vrea să-l servesc cu ceva. Mă gândeam că va dori un suc, pentru că știam că nu bea în ultima perioadă din cauza diabetului T.M.

mi-a cerut însă un pahar de vin, iar eu l-am servit cu un pahar de vin, care la mine la bar are 340 ml. iar vinul l-a servit în proporție de circa 3/4, în fața barului. Pentru că mi-a cerut un pahar de vin, l-am întrebat dacă s-a apucat de băut, iar el mi-a răspuns ceva de genul: „Am făcut-o lată!” sau „Mi-am făcut de cap!”, nu rețin cu exactitate, dar la acel moment eu m-am gândit la faptul că se referă la faptul că a băut. La mine la bar T.M. a stat circa 10 minute și cred că pe la 21,15 a plecat. Cât timp a stat la mine la bar și a servit vinul, eu am stat cu T.M. pe terasă, iar acesta nu a primit niciun apel pe telefonul mobil, l-am văzut vorbind doar la telefonul mobil la orele 21,00, când venea spre barul meu.

Menționez, așa cum am arătat și în declarațiile anterioare, că la momentul când T.M. a venit la mine la bar, am văzut că era roșu la față. Tocmai pentru că era roșu la față și mi s-a părut că îi tremură paharul în mână, eu l-am întrebat dacă s-a apucat iar de băut. După plecarea lui T.M. eu am mers la un magazin din localitate și nu știu ce a mai făcut acesta. În dimineața zilei de 20 mai 2008, la domiciliul meu au venit organele de poliție și mi-au luat declarație, ocazie cu care am aflat că T.M., concubina lui T.M. a murit. De fapt, acest lucru l-am aflat cu ocazia luării celei de-a doua declarații. Menționez faptul că îi cunoșteam atât pe T.M. ca și pe T.M. că sunt consumatori de alcool, mai știam și faptul că aceștia doi aveau altercații, iar în urmă cu circa un an și jumătate, doi ani, în urma unei astfel de altercații, T.M.

a fost internată în spital, iar ulterior, T.M. a fost obligat să-i plătească daune, astfel că acesta a făcut un împrumut bancar, pentru a-i plăti acele daune.”. Martorul N.N. propus de inculpat, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță a arătat că „nu știu nimic în legătură cu cauza de față. Mă întâlneam uneori cu inculpatul în centru satului, jucam table, șah. Nu prea se plângea inculpatul, însă a spus că victima i-ar fi furat niște bani și că obișnuia să consume alcool în limite normale. Odată inculpatul m-a rugat ă-l ajut să urce în salvare, să meargă la spital pentru că este bolnav. Nu știu cum era apreciată în sat victima pentru că locuim la distanță.” Martorul D.l., propus de inculpat, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță a menționat că „Nu știu nimic în legătură cu cauza.

îl cunosc pe inculpat, întrucât suntem consăteni, știu că trăia în concubinaj cu victima, întrucât nu știu care erau relațiile dintre aceștia. Eu am un magazin în apropierea locuinței victimei, amplasată în casa mea. Victima venea la magazin și mai cumpăra câte o sticlă cu bere și pleca acasă. Nu i-am văzut niciodată să se certe la mine în magazin. Am primit telefon de la inculpat, uneori îmi spunea să nu-i mai dau băutură victimei, alteori spunea să-i dau. Nu ne-a trezit niciodată inculpatul din somn dimineața. Am auzit că între inculpat și victimă mai erau scandaluri dar nu știu de la ce. Victima era văzută bine de toată lumea pentru că a lucrat la poștă ca oficiantă, nu era agresivă.” În declarația dată în