ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2016/2008

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 314 de la 15 octombrie 2007 a Tribunalului Mehedinți, în dosarul nr. 6876/101/2007 s-a dispus în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. condamnarea inculpatului I.P.B., la pedeapsa de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 71 C. pen. și s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat față de partea civilă I.F.D. În baza art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare, în condițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 71 C. pen. și s-au interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 65 C. pen., ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat față de victima P.I.M. În baza art. 33, art. 34 C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, dispunându-se ca inculpatul I.P.B. să execute pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, în condițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 71 C. pen., precum și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada reținerii de la 13 mai 2007 și perioada arestului preventiv de la 14 mai 2007, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunilor. Pe latură civilă, în baza art. 998-999 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă P.I. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.500 Euro, în echivalent lei, la data plății, cu titlu de despăgubiri civile materiale și 100.000 lei daune morale către aceasta. S-a admis, de asemenea, acțiunea civilă promovată de partea civilă I.F.D.

și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4000 lei, despăgubiri civile materiale și 100.000 lei daune morale către aceasta. S-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă P.A.D., prin mandatar cu procură specială P.I. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale către aceasta. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.261 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Dr. Tr. Severin, reprezentând cheltuieli de spitalizare și medicația administrată părții civile I.F.D. în perioada 13-28 mai 2007. De asemenea, inculpatul a fost obligat la 1.700 lei cheltuieli judiciare statului, din care 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr. 138/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului I.P.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut, în fapt, că la 13 mai 2007 în jurul orelor 12,00, la locuința lui P.D.S., situată în Drobeta Turnu Severin, acesta, împreună cu I.F.D., cumnatul său, T.E. și P.I.M., au organizat o petrecere unde au consumat bere și au ascultat muzică până în jurul orelor 14,00-14,30.

Partea civilă I.F. a plecat spre domiciliul său, iar ceilalți au rămas în continuarea petrecerii la Restaurantul Dunărea din Dr. Tr. Severin. S-a comandat un taxi, deplasându-se spre intersecția cu Calea Timișoarei, unde urmau să aștepte autoturismul taxi. Deplasându-se în grup, spre intersecția străzilor, cei de mai sus s-au întâlnit întâmplător cu inculpatul I.P.B. ce era însoțit de lovită M.I. Fără nicio explicație, inculpatul a scos un cuțit de la spate, de sub talia pantalonilor și s-a repezit spre victima P.I.M., înfigând cuțitul în abdomenul acestuia. Între cei doi a intervenit partea civilă I.F.D., care a cerut inculpatului să înceteze agresiunea, însă inculpatul s-a întors spre acesta și l-a lovit și pe el cu cuțitul în zona abdominală, iar când a intenționat să mai lovească o dată, partea civilă s-a apărat, parând lovitura cu mâna și retrăgându-se, văzând starea de surescitare a inculpatului.

Inculpatul și-a continuat agresiunea față de victima P.I.M. ce era căzută la pământ, lovind-o de mai multe ori cu cuțitul. în final, au intervenit lucrătorii de poliție de la Serviciul Poliției Rutiere, care cercetau în zonă un accident de circulație, transportând victima și pe partea civilă I.F.D., la spital și reținându-l pe inculpat. La scurt timp victima a decedat, iar partea civilă I.F.D., conform consultărilor medicale, a pierdut un organ - splina, fiindu-i pusă în primejdie viața. Situația de fapt reținută s-a întemeiat pe probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, coroborată cu recunoașterea constantă a inculpatului. În aceste circumstanțe, instanța de fond a reținut că uciderea victimei P.I.M.

fără un motiv anume, pe fondul consumului de alcool, în loc public, prevăzând rezultatul acțiunii de lovire cu cuțitul în zone vitale, în mod repetat, urmărind producerea decesului, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, infracțiune comisă cu intenție directă. Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului I.P.B. de a lovi cu cuțitul pe partea civilă I.F.D., în zona abdominală, punându-i în primejdie viața și cauzându-i pierderea unui organ, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat. Reținând, așadar, vinovăția inculpatului și circumstanțele comiterii faptelor în concurs real, instanța de fond l-a condamnat pe acesta la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și art. 71 C. pen. S-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada reținerii și arestului preventiv și s-a menținut starea de arest a inculpatului. Pe latură civilă, s-au apreciat ca întemeiate acțiunile civile promovate de părțile civile și avându-se în vedere principiul disponibilității, inculpatul cu ocazia ultimului cuvânt a arătat că dorește să plătească integral sumele solicitate de părțile civile, s-a dispus obligarea acestuia la sumele solicitate de părțile civile, reprezentând daune materiale și daune morale. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen partea civilă P.I. și inculpatul I.P.B., fără a indica în scris motivele și solicitând admiterea apelurilor și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, respectiv reducerea acesteia.

Prin decizia penală nr. 54 de la 28 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6876/101/2007 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă P.I. și inculpatul I.P.B. împotriva sentinței penale nr. 314 de la 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 6876/101/2007. S-a dedus detenția, în continuare, la zi și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Au fost obligați apelanții la câte 20 lei cheltuieli judiciare statului și pe inculpat și la 100 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu apărător oficiu.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, din analizarea actelor și lucrărilor dosarului a constatat că s-a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului este cert dovedită în cauză, cu probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, inclusiv cu recunoașterea constantă a acestuia, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare.

Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea și mijloacele de săvârșire a acestora, pericolul social ridicat al infracțiunilor comise și persoana inculpatului, infractor primar, recunoscând și regretând faptele comise, precum și starea de sănătate psihică a acestuia care prezintă tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, cu capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale păstrată, cu discernământul păstrat în raport cu faptele comise, precum și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probatiune din cadrul Tribunalului Mehedinți, în sensul că, inculpatul prezintă perspective scăzute de reintegrare.

Așa fiind și pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile, s-a dedus detenția în continuare la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelanții au fost obligați la câte 20 lei cheltuieli judiciare statului, iar apelantul inculpat I.P.B. și la 100 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu apărător oficiu. Prin încheierea de ședință de Cameră de Consiliu de la 7 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 6876/101/2007 a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială formulată de avocat B.A. S-a dispus îndreptarea erorii materiale în dispozitivul deciziei penale nr. 54 de la 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 6876/101/2007, în sensul că, a fost obligat inculpatul I.P.B.

și la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu apărător oficiu. În considerentele încheierii, instanța de apel a reținut că prin decizia penală nr. 54 din 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 6876/101/2007 s-a dispus obligarea inculpatului I.P.B. la 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu. La data de 4 aprilie 2008, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul I.P.B.

la termenul din 1 februarie 2008, când s-a pus în discuție menținerea arestării preventive, a formulat cerere de îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei sus menționate, în sensul că, în mod eronat, nu s-a dispus obligarea inculpatului și la plata sumei de 40 lei, conform asistenței acordate în baza delegației nr. 563. Verificând cererea în raport de prevederile legale în materie, s-a constatat că este întemeiată, fiind îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 195 C. proc. pen., astfel încât s-a îndreptat eroarea materială strecurată în hotărâre în sensul că s-a dispus obligarea inculpatului I.P.B. și la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu apărător oficiu.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpatul I.P.B., criticând-o, arătând în scris motivele de recurs, cererea fiind datată 1 aprilie 2008 și părțile civile P.I. și I.F.D., acestea din urmă fără a motiva în scris recursurile. În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul I.P.B. a arătat că pedeapsa de 17 ani ce i-a fost aplicată este prea mare pentru infracțiunea comisă, menționând că una din nemulțumirile sale constă în faptul că nu s-a ținut cont de faptul că victima era un om violent, recidivist, că a avut mai multe conflicte verbale cu acesta, că îi aducea injurii, iar el îl evita dar într-un anumit moment s-a repezit la mine ca să mă lovească, iar el s-a apărat, aplicându-i acestuia două lovituri de cuțit, că doi martori au susținut că i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit, victima aflându-se la pământ.

La dosarul cauzei a fost depusă de către recurentul inculpat I.P.B. o cerere olografă, datată 22 mai 2008, prin care acesta menționa că își retrage recursul formulat de el la data de 1 aprilie 2008, recursul fiind retras în prezența apărătorului din oficiu, existând pe cerere mențiunea avocatului F.D., numărul de dosar 6876/101/2007 și semnătura acesteia, fila 15 dosarul Înaltei curți. La termenul de judecată de la 22 mai 2008, termen stabilit în recurs numai pentru discutarea legalității și temeiniciei măsurii preventive s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalității detenției preventive a inculpatului I.P.B., concluziile părților fiind consemnate, după care Înalta Curte, în baza art. 300 2 și a art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen. a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului I.P.B., măsură pe care a menținut-o, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar termenul pentru judecarea recursului a fost fixat la data de 5 iunie 2008. În considerentele încheierii menționate, instanța de recurs a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și având în vedere că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului și că impun privarea de libertate în continuare a dispus măsura măsurile mai sus arătate, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată, aflată la fila 17 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, recurentul inculpat a învederat instanței că înțelege să își retragă recursul declarat. Apărătorul recurentului inculpat a solicitat să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpat. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii, în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a recurentului inculpat de retragere a recursului declarat. Recurentele părți civile cu privire la recursurile declarate au pus concluzii de admitere a acestora, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare majorarea pedepsei aplicate inculpatului, precum și recuperarea cheltuielilor de înmormântare acordate de instanțe. Concluziile apărătorul recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor declarate de părțile civile, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a acestei decizii.

Înalta Curte, în raport cu declarația recurentului inculpat I.P.B. , în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, în baza art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat I.P.B. împotriva deciziei penale nr. 54 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Examinând recursurile declarate de recurentele părți civile P.I. și I.F.D. împotriva aceleiași decizii mai sus menționate, pronunțată de instanța de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 10 teza a lll-a C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursurile părților civile ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului I.P.B., referitor, atât la cuantumurile pedepselor aplicate pentru faptele comise, cuantumul pedepsei rezultante, fiind stabilit în condițiile art. 34 lit. b) C. pen., cât și a modalității de executare, respectiv prin privare de libertate, Înalta Curte consideră că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptelor comise, de forma infracțiunilor și anume consumată, dar și de cea de tentativă, de circumstanțele reale ale comiterii lor, în loc public pentru ambele fapte, valoarea socială atinsă fiind viața persoanei, de circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea de recunoaștere a faptelor, lipsa antecedentelor penale, de vârsta inculpatului, starea de sănătate psihică a acestuia care prezintă tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, având capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, cu discernământul păstrat în raport cu fapta comisă, precum și concluziile referatului de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Mehedinți, în sensul că inculpatul prezintă perspective scăzute de reintegrare în societate.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod judicios instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen a considerat că procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului I.P.B. a fost corect. Totodată, Înalta Curte, reexaminând criticile recurentelor părți civile cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, precum și a solicitării în sensul majorării acesteia, constată că acestea sunt nefondate, deoarece în contextul cauzei, cuantumurile de pedeapsă pentru fiecare faptă au fost orientate către mediul prevăzut de lege, pedeapsa rezultantă cea mai grea, fiind stabilită potrivit art. 34 lit. b) C. pen., iar sub aspectul modalității de executare, prin privare de libertate, s-a dat eficiență în mod plural tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Astfel, prin pedeapsa rezultantă aplicată cu executare în regim de detenție s-a apreciat just că numai aceasta este în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, respectiv de exemplaritate, dar și cel educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă. Totodată, pedeapsa aplicată inculpatului reflectă și principiul proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu se impune majorarea pedepsei, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte nu poate avea în vedere nici cea de-a doua critică privind recuperarea cheltuielilor de înmormântare acordate de instanțe, deoarece această solicitare privește faza de executare, nefiind un motiv privind fondul cauzei sub aspectul judecării acțiunii civile formulate de părțile civile.

Așadar, Înalta Curte constată că în mod corect și temeinic motivat, în contextul cauzei, au fost soluționate acțiunile civile formulate de partea civilă P.I. și I.F.D., deoarece acestora le-au fost admise, în baza materialului probator administrat, atât despăgubirile civile materiale, cât și cele cu titlu de daune morale în sumele pretinse, așa cum au fost precizate în încheierea de ședință de la 14 august 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția penală, în dosarul nr. 6876/101/2007, în care s-a consemnat că P.I.

a precizat că în cererea scrisă este o greșeală, întrucât pretinde suma de 2.500 Euro, cu titlu de daune materiale, pentru cheltuielile de înmormântare și pomeniri și nu 20.000 lei, cum scrie în cerere și suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale, partea vătămată I.F.D., precizând că se constituie parte civilă cu suma de 4.000 lei, reprezentând daune materiale și 100.000 lei, reprezentând daune morale, încheiere ce se află la filele 29-30 dosarul tribunalului. De altfel, s-a reținut că în ultimul cuvânt, inculpatul I.P.B. a arătat că dorește să plătească integral sumele solicitate de părțile civile, dându-se relevanță principiului disponibilității ce guvernează procesul civil. Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză au fost soluționate cu respectarea dispozițiilor legale acțiunile civile formulate de recurentele părți civile P.I.

și I.F.D., prin pronunțarea motivată asupra solicitărilor acestora, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 teza a lll-a C. proc. pen. În raport cu cele menționate, Înalta Curte apreciază că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele. Totodată, Înalta Curte verificând hotărârea atacată în recursurile părților civile, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi impus a fi invocat din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat I.P.B. împotriva deciziei penale nr. 54 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele părți civile P.I. și I.F.D. împotriva aceleiași decizii. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurentele părți civile fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat I.P.B. împotriva deciziei penale nr. 54 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele părți civile P.I. și I.F.D. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 iunie 2008.