ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2016/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2016/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursurilor de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 314 de la 15 octombrie

2007 a Tribunalului Mehedinți, în dosarul nr. 6876/101/2007 s-a dispus în baza

art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. condamnarea

inculpatului I.P.B., la pedeapsa de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit.

a) și b) C. pen. și art. 71 C. pen. și s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă

complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, în condițiile art. 65 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat față de partea civilă I.F.D.

În baza art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. s-a

dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare, în

condițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 71 C. pen. și s-au

interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, în condițiile art. 65 C. pen., ca pedeapsă complementară

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat față de victima P.I.M.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. și art. 35

alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa

cea mai grea, dispunându-se ca inculpatul I.P.B. să execute pedeapsa rezultantă

de 17 ani închisoare, în condițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen. raportat la

art. 71 C. pen., precum și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o

perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

rezultantă, perioada reținerii de la 13 mai 2007 și perioada arestului

preventiv de la

14 mai 2007, la zi, iar în

baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1)

lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict folosit de

inculpat la săvârșirea infracțiunilor.

Pe latură civilă,

în baza art. 998-999 C. civ. a fost admisă acțiunea

civilă

promovată de partea civilă P.I. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata

sumei de 2.500 Euro, în echivalent lei, la data plății, cu titlu de despăgubiri

civile materiale și 100.000 lei daune morale către aceasta.

S-a admis, de

asemenea, acțiunea civilă promovată de partea civilă

I.F.D.

și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4000 lei, despăgubiri

civile materiale și 100.000 lei daune morale către aceasta.

S-a admis acțiunea civilă promovată de partea

civilă P.A.D., prin mandatar cu procură specială P.I. și s-a dispus obligarea

inculpatului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale către

aceasta.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 3.261 lei către partea civilă

Spitalul

Județean de Urgență Dr. Tr. Severin, reprezentând cheltuieli de spitalizare și

medicația administrată părții civile I.F.D. în perioada 13-28 mai 2007.

De asemenea,

inculpatul a fost obligat la 1.700 lei cheltuieli judiciare

statului, din care 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare

efectuate în cursul urmăririi penale.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mehedinți nr. 138/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest

preventiv a inculpatului I.P.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și prevăzută de art. 20 raportat la art.

174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut, în

fapt, că la 13 mai 2007 în jurul orelor 12,00, la locuința

lui P.D.S., situată în Drobeta Turnu Severin, acesta, împreună cu I.F.D.,

cumnatul său, T.E. și P.I.M., au organizat o petrecere unde au consumat bere și

au ascultat muzică până în jurul orelor 14,00-14,30.

Partea civilă I.F. a plecat spre domiciliul

său, iar ceilalți au rămas în continuarea petrecerii la Restaurantul Dunărea din

Dr. Tr. Severin. S-a comandat un taxi, deplasându-se spre intersecția cu Calea

Timișoarei, unde urmau să aștepte autoturismul taxi.

Deplasându-se în grup, spre intersecția

străzilor, cei de mai sus s-au întâlnit întâmplător cu inculpatul I.P.B. ce era

însoțit de lovită M.I.

Fără nicio explicație, inculpatul a scos un

cuțit de la spate, de sub talia pantalonilor și s-a repezit spre victima P.I.M.,

înfigând cuțitul în abdomenul acestuia.

Între cei doi a

intervenit partea civilă I.F.D., care a cerut

inculpatului

să înceteze agresiunea, însă inculpatul s-a întors spre acesta și l-a lovit și

pe el cu cuțitul în zona abdominală, iar când a intenționat să

mai lovească o dată, partea civilă s-a apărat,

parând lovitura cu mâna și retrăgându-se, văzând starea de surescitare a

inculpatului.

Inculpatul și-a continuat agresiunea față de

victima P.I.M. ce era căzută la pământ, lovind-o de mai multe ori cu cuțitul.

în final, au intervenit lucrătorii de poliție de la Serviciul Poliției Rutiere,

care cercetau în zonă un accident de circulație, transportând victima și pe

partea civilă I.F.D., la spital și reținându-l pe inculpat.

La scurt timp

victima a decedat, iar partea civilă I.F.D.,

conform

consultărilor medicale, a pierdut un organ - splina, fiindu-i pusă în primejdie

viața.

Situația de fapt

reținută s-a întemeiat pe probatoriile administrate pe

parcursul

procesului penal, coroborată cu recunoașterea constantă a inculpatului.

În aceste circumstanțe, instanța de fond a

reținut că uciderea victimei P.I.M. fără un motiv anume, pe fondul consumului

de alcool, în loc public, prevăzând rezultatul acțiunii de lovire cu cuțitul în

zone vitale, în mod repetat, urmărind producerea decesului, realizează

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, infracțiune comisă

cu intenție directă.

Totodată, s-a

apreciat că fapta inculpatului I.P.B. de a lovi cu

cuțitul

pe partea civilă I.F.D., în zona abdominală, punându-i în primejdie viața și

cauzându-i pierderea unui organ, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Reținând, așadar, vinovăția inculpatului și

circumstanțele comiterii faptelor în concurs real, instanța de fond l-a

condamnat pe acesta la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada

reținerii și arestului

preventiv și s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

Pe latură civilă, s-au apreciat ca întemeiate

acțiunile civile

promovate de părțile

civile și avându-se în vedere principiul disponibilității,

inculpatul cu

ocazia ultimului cuvânt a arătat că dorește să plătească integral sumele

solicitate de părțile civile, s-a dispus obligarea acestuia la sumele

solicitate de părțile civile, reprezentând daune materiale și daune morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în

termen partea civilă P.I. și inculpatul I.P.B., fără a indica în scris motivele

și

solicitând admiterea apelurilor și

majorarea pedepsei aplicate inculpatului,

respectiv reducerea acesteia.

Prin decizia penală nr. 54 de la 28 martie 2008

a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

6876/101/2007 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea

civilă P.I. și inculpatul I.P.B. împotriva sentinței penale nr. 314 de la 15 octombrie

2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 6876/101/2007.

S-a dedus detenția, în continuare, la zi și s-a

menținut arestarea preventivă a inculpatului.

Au fost obligați apelanții la câte 20 lei

cheltuieli judiciare statului și pe inculpat și la 100 lei cheltuieli judiciare

statului, reprezentând onorariu apărător oficiu.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, din

analizarea actelor și lucrărilor dosarului a constatat că s-a reținut corect

starea de fapt, vinovăția inculpatului este cert dovedită în cauză, cu

probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, inclusiv cu

recunoașterea constantă a acestuia, iar pedeapsa aplicată a fost just

individualizată, atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare.

Astfel, la individualizarea judiciară a

pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social concret al faptelor, modalitatea și mijloacele de săvârșire a acestora,

pericolul social ridicat al infracțiunilor comise și persoana inculpatului,

infractor primar, recunoscând și regretând faptele comise, precum și starea de

sănătate psihică a acestuia care prezintă tulburare de personalitate de tip instabil

impulsiv, cu capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și

consecințelor faptelor sale păstrată, cu

discernământul păstrat în raport cu

faptele comise, precum și

concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probatiune din

cadrul Tribunalului Mehedinți, în sensul că, inculpatul prezintă perspective

scăzute de reintegrare.

Așa fiind și pentru motivele arătate, în

temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse,

ca nefondate, apelurile, s-a dedus detenția în continuare la zi și s-a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelanții

au

fost obligați la câte 20 lei cheltuieli judiciare statului, iar apelantul

inculpat I.P.B. și la 100 lei cheltuieli

judiciare statului, reprezentând

onorariu apărător oficiu.

Prin încheierea de ședință de Cameră de

Consiliu de la 7 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, dată în dosarul nr.

6876/101/2007 a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială formulată de

avocat B.A.

S-a dispus

îndreptarea erorii materiale în dispozitivul deciziei penale

nr. 54 de la 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în

dosarul nr. 6876/101/2007, în sensul că, a fost obligat inculpatul I.P.B. și la

plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu

apărător oficiu.

În considerentele

încheierii, instanța de apel a reținut că prin decizia penală nr. 54 din 28

martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în

dosarul

nr. 6876/101/2007 s-a dispus obligarea inculpatului I.P.B.

la 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei

reprezentând onorariu apărător din oficiu.

La data de 4 aprilie 2008, apărătorul desemnat

din oficiu pentru inculpatul I.P.B. la termenul din 1 februarie 2008, când s-a

pus în

discuție menținerea arestării

preventive, a formulat cerere de îndreptarea

erorii materiale strecurată

în dispozitivul deciziei sus menționate, în sensul

că, în mod eronat, nu s-a dispus obligarea inculpatului și la plata

sumei de

40 lei, conform asistenței acordate în baza delegației nr. 563.

Verificând cererea în raport de prevederile

legale în materie, s-a constatat că este întemeiată, fiind îndeplinite

cerințele legale prevăzute de

art. 195 C.

proc. pen., astfel încât s-a îndreptat eroarea materială

strecurată în

hotărâre în sensul că s-a dispus obligarea inculpatului I.P.B. și la plata

sumei de 40 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu apărător

oficiu.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri

inculpatul I.P.B., criticând-o, arătând în scris motivele de recurs, cererea

fiind datată 1 aprilie 2008 și părțile civile P.I. și I.F.D., acestea din urmă

fără a motiva în scris recursurile.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul I.P.B.

a arătat că pedeapsa de 17 ani ce i-a fost aplicată este prea mare pentru

infracțiunea comisă, menționând că una din nemulțumirile sale constă în faptul

că nu s-a ținut cont de faptul că victima era un om violent, recidivist, că a

avut mai multe conflicte verbale cu acesta, că îi aducea injurii, iar el îl

evita dar într-un anumit moment s-a repezit la

mine ca să mă lovească, iar

el s-a apărat, aplicându-i acestuia două

lovituri de cuțit, că doi martori au susținut că i-a aplicat mai multe lovituri

de cuțit, victima aflându-se la pământ.

La dosarul cauzei a fost depusă de către

recurentul inculpat I.P.B. o cerere olografă, datată 22 mai 2008, prin care

acesta menționa că își retrage recursul formulat de el la data de 1 aprilie

2008, recursul fiind retras în prezența apărătorului din oficiu, existând pe

cerere mențiunea avocatului F.D., numărul de dosar 6876/101/2007 și semnătura

acesteia, fila 15 dosarul Înaltei curți.

La termenul de judecată de la 22 mai 2008,

termen stabilit în recurs numai pentru discutarea legalității și temeiniciei măsurii

preventive s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalității detenției

preventive a inculpatului I.P.B., concluziile părților fiind consemnate, după

care Înalta Curte, în baza art. 300

2

și a art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen. a constatat legală și temeinică măsura arestării

preventive a inculpatului I.P.B., măsură pe care a menținut-o, onorariul pentru

apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției, iar termenul pentru judecarea recursului a fost fixat

la data de 5 iunie 2008.

În considerentele încheierii menționate,

instanța de recurs a constatat că măsura arestării preventive este legală și

temeinică și având

în vedere că subzistă

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpatului și că

impun privarea de libertate în continuare a dispus măsura măsurile mai sus

arătate, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată,

aflată la fila 17 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, recurentul inculpat a

învederat instanței că înțelege să își retragă recursul declarat.

Apărătorul

recurentului inculpat a solicitat să se ia act de retragerea

recursului declarat de inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public a pus

concluzii, în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a recurentului

inculpat de retragere a recursului declarat.

Recurentele părți civile cu privire la

recursurile declarate au pus concluzii de admitere a acestora, casarea

hotărârilor atacate și în rejudecare majorarea pedepsei aplicate inculpatului,

precum și recuperarea cheltuielilor de înmormântare acordate de instanțe.

Concluziile apărătorul recurentului inculpat,

ale reprezentantului

Ministerului Public

asupra recursurilor declarate de părțile civile, precum și

poziția

recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în

partea introductivă a acestei decizii.

Înalta Curte, în

raport cu declarația recurentului inculpat I.P.B.

, în

sensul retragerii recursului declarat,

aceasta

reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, în baza art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea

recursului declarat de recurentul inculpat I.P.B. împotriva deciziei penale nr.

54 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Examinând recursurile declarate de recurentele

părți civile P.I. și I.F.D.

împotriva aceleiași decizii

mai sus menționate, pronunțată de instanța de apel, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 14 și 10 teza a lll-a C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază recursurile părților civile ca fiind nefondate pentru considerentele

ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că sub aspectul

individualizării pedepsei aplicată inculpatului I.P.B., referitor, atât la

cuantumurile

pedepselor aplicate pentru

faptele comise, cuantumul pedepsei rezultante,

fiind stabilit în

condițiile art. 34 lit. b) C. pen., cât și a modalității de executare,

respectiv prin privare de libertate, Înalta Curte consideră că a fost făcută o

corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.

pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptelor

comise, de forma infracțiunilor și anume consumată, dar și de cea de tentativă,

de circumstanțele reale ale

comiterii lor,

în loc public pentru ambele fapte, valoarea socială atinsă fiind

viața

persoanei, de circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea de

recunoaștere a faptelor, lipsa antecedentelor penale, de vârsta

inculpatului, starea de sănătate psihică a

acestuia care prezintă tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv,

având capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor

sale, cu discernământul păstrat în raport cu fapta comisă, precum și concluziile

referatului de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de Probațiune din

cadrul Tribunalului Mehedinți, în sensul că inculpatul prezintă perspective

scăzute de reintegrare în societate.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod

judicios instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la

rândul său, în baza propriului examen a considerat că procesul de

individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului I.P.B. a fost

corect.

Totodată, Înalta Curte, reexaminând criticile

recurentelor părți civile cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei

aplicată inculpatului, precum și a solicitării în sensul majorării acesteia,

constată că acestea

sunt nefondate,

deoarece în contextul cauzei, cuantumurile de pedeapsă

pentru fiecare

faptă au fost orientate către mediul prevăzut de lege, pedeapsa rezultantă cea

mai grea, fiind stabilită potrivit art. 34 lit. b) C. pen., iar sub aspectul

modalității de executare, prin privare de libertate, s-a dat eficiență în mod

plural tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a

pedepselor.

Astfel, prin pedeapsa rezultantă aplicată cu

executare în regim de detenție s-a apreciat just că numai aceasta este în

măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, respectiv de exemplaritate, dar

și cel

educativ, în vederea îndreptării

atitudinii inculpatului față de comiterea de

infracțiuni și

resocializarea sa viitoare pozitivă.

Totodată, pedeapsa aplicată inculpatului

reflectă și principiul proporționalității între gravitatea faptelor comise și

profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu se

impune majorarea pedepsei, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate avea în vedere nici cea

de-a doua critică privind recuperarea cheltuielilor de înmormântare acordate de

instanțe, deoarece această solicitare privește faza de executare, nefiind un

motiv privind fondul cauzei sub aspectul judecării acțiunii civile formulate de

părțile civile.

Așadar, Înalta Curte constată că în mod

corect și temeinic motivat, în contextul cauzei, au fost soluționate acțiunile

civile formulate de partea civilă P.I. și I.F.D., deoarece acestora le-au fost

admise, în baza materialului probator

administrat, atât despăgubirile civile

materiale,

cât și cele cu titlu de daune morale în sumele pretinse, așa cum

au fost

precizate în încheierea de ședință de la 14 august 2007 a Tribunalului

Mehedinți, secția penală, în dosarul nr. 6876/101/2007, în care s-a consemnat

că P.I. a precizat că în cererea scrisă este o greșeală, întrucât pretinde suma

de 2.500 Euro, cu titlu de daune

materiale,

pentru cheltuielile de înmormântare și pomeniri și nu 20.000 lei,

cum scrie în cerere și suma de 100.000 lei, cu

titlu de daune morale, partea vătămată I.F.D., precizând că se constituie parte

civilă cu suma de 4.000 lei, reprezentând daune materiale și 100.000 lei,

reprezentând daune morale, încheiere ce se află la filele 29-30 dosarul

tribunalului.

De altfel, s-a reținut că în ultimul

cuvânt, inculpatul I.P.B. a arătat că dorește să plătească integral sumele

solicitate de părțile civile,

dându-se

relevanță principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.

Astfel, Înalta Curte consideră că în

cauză au fost soluționate cu respectarea dispozițiilor legale acțiunile civile

formulate de recurentele părți civile P.I. și I.F.D., prin pronunțarea motivată

asupra solicitărilor acestora, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 10 teza a lll-a C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte apreciază că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate

aspectele.

Totodată, Înalta Curte verificând

hotărârea atacată în recursurile părților civile, nu a constatat existența

vreunui caz de casare ce s-ar fi impus a fi invocat din oficiu, potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc.

pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat I.P.B.

împotriva deciziei penale nr. 54 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

penală.

Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

recurentele părți civile P.I. și I.F.D. împotriva aceleiași decizii.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. se vor obliga recurentele părți civile fiecare la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

la act de retragerea recursului declarat de

recurentul inculpat I.P.B. împotriva deciziei penale nr. 54 din 28 martie 2008

a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de recurentele părți civile P.I. și I.F.D. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei

de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 iunie 2008.