ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 226/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 226/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor penale de față;

Potrivit lucrărilor dosarului, se

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 24

iulie 2001, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174

și art. 175 lit. i) C. pen. și cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar în

baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. e) și

b) C. pen. și făcând aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 33 și art. 34 C.

pen., a contopit pedepsele și a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa

cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul C.N. la 7 ani și 6 luni închisoare, și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute

de art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.P. la pedeapsa de 7 ani și

6 luni închisoare, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. și a fost menținută liberarea condiționată

pentru restul de 346 zile închisoare, din pedeapsa de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1676/2000 a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților

și a fost dedusă prevenția începând cu 7 decembrie 2000 și până la pronunțarea

sentinței.

În baza art. 260 C. pen., a fost

condamnată inculpata V.N. la pedeapsa de un an închisoare, iar în baza art. 81

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe

perioada prevăzută de art. 82 C. pen., și i s-a atras atenția asupra

dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

S-a dispus confiscarea de la

inculpatul C.P. a unei furci cu 2 coarne din fier, corp delict, și au fost

obligați inculpații C.C. și C.N., în solidar la plata sumei de 10.000.000 lei,

cu titlu de daune morale către partea civilă B.N., fiind respinsă acțiunea

civilă cu privire la despăgubiri materiale.

Inculpații C.C., C.D. și C.P. au

fost obligați în solidar la plata sumei de 5.490.137 lei despăgubiri materiale

către partea civilă Șt.M., precum și la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu

de daune morale. Au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 1.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt, că la 19 septembrie 2000, partea vătămată

B.N., împreună cu martorii M.M. și S.I. s-au deplasat în comuna Vânători sat

Roșiori pentru a consuma bere la un bar, unitate în care a intrat la un moment

dat inculpatul C.N., care l-a chemat în afara localului, pe B.N. și fără nici

un motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul, atrăgându-i atenția că o să-i

„aranjeze pe toți”.

Partea vătămată nu a ripostat, a

revenit la masă și ulterior a venit și martorul U.C., care a consumat împreună

cu ei bere, iar după ce au părăsit localul, s-au deplasat la un alt bar, situat

în centrul comunei, în drum întâlnindu-se cu inculpatul C.N., care era însoțit

de fii săi inculpații C.C. și C.P., de concubina sa S.G., precum și de nepoții

C.N. și M.M.

Inculpatul C.N. s-a îndreptat spre

partea vătămată, căreia i-a aplicat o palmă, și l-a amenințat din nou, după

care și-au continuat drumul.

În jurul orelor 15,00, partea

vătămată împreună cu martorii U.C., S.I. și M.M. s-au urcat într-o căruță și

s-au îndreptat spre domiciliu, însă atunci când au ajuns în dreptul locuinței

inculpatului C.N., partea vătămată a coborât din căruță, spunând că merge la

acesta să întrebe de ce l-a lovit.

Cum inculpatul C.N. se afla lângă

poartă, a intrat în curte și a revenit ulterior, împreună cu fiii săi C.C. și

C.P., precum și nepoții, fiind înarmați cu furci și bucăți de lemn.

Inculpatul C.C. a aplicat o lovitură

părții vătămate în zona capului, după care, a continuat să-l lovească și l-a

lovit mai întâi în spate cu o bucată de lemn, iar când partea vătămată a căzut,

a început să-l lovească în zona capului cu picioarele, timp în care inculpatul

C.P. a lovit cu o furcă și pe martorul M.M.

Partea vătămată a fost transportată

la spital, din certificatul medico-legal, rezultând că aceasta a suferit un

traumatism cranio-encefalic acut deschis, cu contuzie cerebrală medie, un

traumatism închis, hemitorace stâng, fractura coastelor 8, 9 și 10 și hemotorax

stâng, fiind necesare pentru vindecare un număr de 25 zile îngrijiri medicale,

leziunile suferite punându-i în primejdie viața.

S-a mai reținut că în seara zilei de

10 august 2000, inculpații C.C., C.P. și C.D., împreună cu martorii S.C., E.V.,

S.G.D., E.I. și I.D., au plecat cu o căruță din localitatea Vânători spre

Cujmir, pentru a o aduce acasă pe martora S.S., concubina lui I.D. și care se

afla în locuința numitului T.I.

În lada căruței se aflau mai multe

furci și bucăți de lemn, care aparțineau ocupanților căruței, inclusiv fraților

C.

În localitatea Cujmir, a fost luat

în căruță și martorul C.A., pentru a le arăta unde locuiește T.I.

După ce au luat-o pe martora S.S.,

au revenit în localitatea Cujmir, și s-au oprit aproximativ ½ oră, la un

bar, unde au consumat bere, numitul C.A. mergând la domiciliu.

Continuându-și drumul cu căruța, cei

3 inculpați și martorii au oprit la o intersecție, unde se aflau mai mulți

tineri, așezați pe o bancă, și unde inculpații bănuiau că se află partea

vătămată Șt.M., moment în care C.P., a coborât din căruță, având asupra sa o

furcă cu 2 coarne, s-a apropiat de grup și atunci când a recunoscut partea

vătămată C.M. a intenționat să îl lovească cu furca în zona gâtului, și pentru

că acesta s-a ferit, a primit înțepătura sub clavicula dreaptă.

Partea vătămată s-a ridicat pe

bancă, moment în care, a fost înțepat în picioare de inculpatul C.P., iar

atunci când a reușit să fugă, și să ajungă în apropierea șoselei, a fost lovit

în spate cu un corp dur de către inculpatul C.C. care coborâse între timp din

căruță, împreună cu ceilalți însoțitori.

În timp ce se afla la pământ, Șt.M.

a fost lovit în continuare de către cei 2, și apoi și de către inculpatul C.D.,

care avea asupra sa o sticlă de bere de un litru, în zona capului, sticla

spărgându-se în urma aplicării loviturii.

Inculpații au părăsit imediat zona

infracțională, iar partea vătămată a fost transportată de urgență la spital în

stare gravă, din actele medico-legale întocmite, rezultând că a suferit un

traumatism cranio-cerebral deschis, cu plăgi multiple, epicraniene sângerânde,

cu sindrom de contuzie cerebrală difuză secundară, plăgi contuze frontale –

parietale și occipitale, multiple plăgi înțepate la umărul drept, contuzie

toracică, hematom palpebral stâng, multiple cicatrici pe gamba stângă și genunchiul

drept, fiind necesare pentru vindecare un număr de 25 zile îngrijiri medicale.

Trecând la individualizarea

judiciară a pedepselor, în aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 72 și urm.

C. pen., instanța de fond a reținut drept criterii condițiile concrete în care

au fost săvârșite faptele, pericolul social al acestora și consecințele

produse, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care au avut o

poziție nesinceră în timpul procesului și au antecedente penale mai puțin

inculpatul C.D.

Probatoriile administrate în cauză,

respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, certificatele și

expertizele medico-legale efectuate în cauză, procesele verbale de confruntare,

planșe fotografice judiciare, depozițiile martorilor U.C., C.N., M.M., S.I., C.L.,

M.M., B.A., S.G., E.I.M., C.A.M., C.S., V.G., I.D., S.S., C.A., S.G., E.I. și E.V.,

fișele privind cazierul judiciar al inculpaților, precum și declarațiile

acestora, date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, le-a

avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de fapt, la încadrarea

juridică a faptelor, la individualizarea pedepselor aplicate și soluționarea

laturii civile a cauzei, în condițiile arătate mai sus.

Împotriva sentinței au declarat apel

în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, partea civilă Șt.M. și

inculpații C.C., C.N., C.D. și C.P.

În apelul declarat de către parchet,

este criticată sentința ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că

în mod greșit, nu s-a dispus revocarea liberării condiționate a pedepsei

anterioare, în ceea ce privește pe inculpatul C.P., iar pedepsele aplicate

inculpaților sunt prea blânde în raport de gravitatea faptelor săvârșite. În

timpul procesului a fost invocat și un alt motiv de apel, privind încadrarea

juridică greșită dată faptei, săvârșită de către inculpatul C.C. în luna

septembrie 2000.

Partea civilă Șt.M., nu a precizat

în scris motivele de critică.

Inculpatul C.C. a criticat sentința ca

fiind netemeinică, motivat de faptul că pedepsele aplicate sunt prea aspre, iar

la termenul de azi, a invocat și motivul de nelegalitate, privind greșita

încadrare juridică dată faptei săvârșită în luna august 2000.

Ceilalți inculpați apelanți, au

criticat sentința ca fiind netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit au

fost condamnați.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

penală nr. 363 din 5 septembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 178 din 24 iulie

2001, pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

Desființează în parte sentința

atacată pe latură penală cu privire la inculpații C.C., C.N. și C.P.

Descontopește pedepsele aplicate

inculpatului C.C.

În baza art. 334 C. pen., schimbă

încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul C.C. la 19 septembrie

2000, din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și

art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

și art. 176 lit. c) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. c) C. pen.

Condamnă pe inculpatul C.C. la

pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ce urmează

a fi executată de către inculpatul C.C.

Înlătură dispozițiile privind

menținerea liberării condiționate pentru inculpatul C.P.

Majorează pedeapsa principală

aplicată acestui inculpat la 8 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., revocă

beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 346 zile

închisoare, neexecutată din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului

C.P. prin sentința penală nr. 1676/2000, a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, pe

care o contopește cu pedeapsa aplicată acestuia în speța de față, urmând ca

inculpatul C.P. să execute în total pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Majorează pedeapsa principală

aplicată inculpatului C.N. la 8 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Deduce în continuare detenția pentru

fiecare dintre inculpați, începând cu 24 iulie 2001, la zi.

Respinge ca fiind nefondate

apelurile declarate de inculpații C.C., C.N., C.P. și C.D., împotriva aceleiași

sentințe, precum și apelul declarat de către partea civilă Șt.M.

Împotriva acestei decizii, cei patru

inculpați, C.C., C.N., C.P. și C.D., în termenul legal, au declinat recurs,

reluând motivele invocate de fiecare, în apel și în plus inculpații C.C., C.P.

și C.D., au mai solicitat să se schimbe încadrarea în infracțiunea prevăzută de

art. 181 C. pen. și cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar inculpatul C.N. a

mai precizat că, el a participat doar la fapta comisă în luna august 2000 și

deoarece pedeapsa ar trebui să fie redusă, avându-se în vedere și greutățile

mari din familie. Inculpatul C.N. a mai cerut a se reține că, el e tatăl

celorlalți coinculpați din cauză.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se actele și probatoriul

administrat, Curtea reține că, decizia atacată este temeinică și legală și în

raport de criticile aduse de recurenți, dar și după verificarea din oficiu.

Astfel, activitățile infracționale

efectiv desfășurate de inculpații C.C., C.P. și C.D. la data de 10 august 2000,

ca de altfel și infracțiunea săvârșită de inculpatul C.N. la data de 19

septembrie 2000, au fost corect reținute în fapt, probatoriul administrat fiind

judicios evaluat, în sensul reținerii vinovăției fiecăruia, așa încât și

încadrarea juridică este cea legală.

De asemenea, se mai constată că, nu

poate fi reținută în favoarea nici unui inculpat, circumstanța atenuantă a

scuzei provocării, apărare de altfel, ridicată abia în recurs, aceasta nefiind

confirmată de probe.

În raport deci de toate aceste date,

pe deplin justificat, în apel se face încadrarea juridică pentru fapta comisă

și la 10 august 2000, ca drept tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Atâta timp cât, fără nici un dubiu,

s-a stabilit că prin intenție indirectă inculpații au aplicat părții vătămate,

multiple lovituri în diferite zone vitale, cap, umăr, față și au folosit o

furcă, un par, un topor, picioarele și o sticlă și fără a fi provocați de

victimă, se dovedește că aceștia au avut reprezentarea rezultatului mortal,

chiar dacă nu l-au urmărit.

Toate aceste elemente mai

evidențiază că, recurenții, au fost conștienți și au acceptat moartea victimei

și ca atare nu poate fi pusă în discuție schimbarea încadrării în infracțiunea

de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., după cum o cer și prin

recursurile de față.

În consecință și față de

împrejurările analizate și care conturează gravitatea faptelor comise, dar și

pericolul social pe care-l reprezintă recurenții, se apreciază că, pedepsele

aplicate de instanța de apel (prin admiterea apelului parchetului) sunt

corespunzătoare cerințelor art. 72 C. pen. și vor asigura și scopurile

sancțiunii penale după cum o prevăd dispozițiile art. 52 C. pen. și nu se impun

a fi reduse.

Ca atare, recursurile inculpaților

urmează a fi respinse, ca nefondate în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Drept urmare, se vor aplica și

dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen., deducându-se timpul arestării

preventive pentru toți recurenții, ce vor fi obligați și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.C., C.N., C.P. și C.D. împotriva deciziei penale nr.

363 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2000 la 17 ianuarie 2003, pentru

toți inculpații.

Obligă pe recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 ianuarie 2003.