ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 543/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 62 din 16 iunie 2008 a Tribunalului Olt, inculpatul T.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe timp de 1 an. În baza art. 71 alin. (1)-(3) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata detenției. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive cu începere din 19 aprilie 2007. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. A fost respinsă cererea formulată de procuror cu ocazia dezbaterii din 10 iunie 2008 de schimbare a încadrării juridice ca nefondată. S-a admis în parte acțiunea părții civile D.I. și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 20.000 lei, despăgubiri pentru daune morale și 11.407,2 lei, despăgubiri pentru daune materiale către această parte. A fost admisă acțiunea părții civile Spitalul jud. de Urgență Slatina și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 482,433 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale către această parte civilă. A fost obligat inculpatul și la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului Olt, precum și la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă D.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ziua de 17 aprilie 2007, părțile au avut un incident în legătură cu o suprafață de teren. În după-amiaza aceleiași zile, în timp ce se aflau pe terenul în litigiu, inculpatul a legat victima (persoană cu handicap locomotor) cu o fașă textilă și a lovit-o cu un arac peste tot corpul, după care a târât-o în curtea sa, continuând să o lovească până la apariția unor martori, când a încetat agresiunea. În cursul nopții de 17/18 aprilie 2007, victima P.A. a decedat la spital. Moartea victimei, în vârstă de 73 ani, a fost violentă și s-a datorat șocului mixt traumatic și hemoragic, consecință a unui traumatism cu echimoze și hematoame multiple musculare și fracturii de stern cu hematom mediastinal anterior.

Leziunile s-au produs prin lovire repetată cu corpuri dure (pumni, picioare, ciomag) și au legătură de cauzalitate directă cu decesul (Raport de constatare medico-legală întocmit de Serviciul județean de medicină legală Olt, fila 43-44 - dosar urm. pen.). Victima prezenta o alcoolemie de 0,20 gr o /oo. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare și cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor I.V., P.P., G.N., G.F.S., T.S., S.F., N.I., M.M., I.D., C.I., P.F., C.M., B.E., G.C., P.M., declarațiile inculpatului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă D.I.

și inculpatul. Parchetul a criticat hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, întrucât faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen., iar pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată în raport de natura și gravitatea faptelor comise. S-a mai arătat că instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 113 C. pen., deși, în raport de afecțiunile pe care le prezintă inculpatul, se impune obligarea acestuia la tratament medical până la însănătoșire. Partea civilă a susținut că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat este cea prevăzută de dispozițiile art. 174, art. 175 lit. d) și i) C. pen.

și art. 189 C. pen., solicitând condamnarea inculpatului în baza acestor texte de lege și majorarea cuantumului daunelor morale acordate. Inculpatul a solicitat admiterea apelului în sensul reținerii în favoarea sa a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., arătând că este și bolnav. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 118 din 24 septembrie 2008, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și partea civilă D.I. împotriva sentinței penale nr. 62 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2755/104/2007 și a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale, pe care a desființat-o cu privire la latura penală.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 12 ani închisoare și, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 383 alin. (1) rap. la art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada detenției preventive în continuare, la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 113 alin. (1) și (3) C. pen. inculpatul a fost obligat la tratament medical și pe perioada executării pedepsei închisorii, până la însănătoșire.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 193 C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 40 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, precum și la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă D.I., reprezentând onorariu avocat. Decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă D.I. și inculpatul T.M. Prin motivele scrise, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, în rejudecare, condamnarea inculpatului reținând ca încadrare juridică corectă a faptelor săvârșite de acesta, prevederile art. 174 alin. (1), art. 175 lit. d) C. pen.

și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin concluziile orale, procurorul de ședință a solicitat reținerea și a circumstanței prevăzute de art. 175 lit. i) C. pen. la încadrarea juridică a infracțiunii de omor calificat. Recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. d) și i) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Printr-un al doilea motiv de recurs, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei, cerere asupra căreia instanța de apel a omis să se pronunțe. Totodată, a solicitat obligarea inculpatului la acordarea daunelor morale solicitate, în sumă de 50.000 lei.

Ultimul motiv de recurs formulat vizează majorarea pedepsei aplicate inculpatului, considerându-se că în raport de circumstanțele reale ale faptei, aceasta este neîndestulătoare. Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate. Temeiul juridic al recursurilor declarate în constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 10, 14 și 17 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor săvârșite de inculpat.

Între inculpatul T.M. și victima P.A. exista o stare conflictuală veche în legătură cu o suprafață de teren. Animozitatea dintre ei a fost reaprinsă în dimineața zilei de 17 aprilie 2007 pentru un conflict domestic minor. În după amiaza aceleiași zile, incidentul s-a repetat, victima pătrunzând în curtea inculpatului pentru a alunga păsările acestuia. Înalta Curte constată că evenimentele violente care au urmat s-au petrecut în curtea inculpatului, unde victima pătruns fără drept și, după o dispută verbală cu inculpatul, l-a lovit pe acesta peste antebrațul drept cu una din cârjele sale metalice, încercând să îl lovească și cu un cuțit. Inculpatul a deposedat-o de ambele obiecte, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu cârja, a legat-o peste corp și brațe cu o frânghie de un dispozitiv de tăiat lemne și a lovit-o în continuare cu un băț.

Evenimentele astfel stabilite pe baza unui probatoriu amplu, corect evaluat dovedesc în primul rând că fapta nu s-a comis în loc public, ci în curtea inculpatului, astfel că în cauză nu poate fi reținută dispoziția de la lit. i) a art. 175 C. pen., indiferent de câte persoane au auzit și au intervenit pentru încetarea agresiunii, nefiind însă aceasta în mod evident, intenția făptuitorului. În al doilea rând, inculpatul, săvârșind fapta, nu a profitat de neputința victimei de a se apăra, dimpotrivă, incidentul a fost declanșat chiar de victimă care a pătruns în curtea inculpatului, i-a alungat păsările și a lovit cu cârja. Comportamentul victimei este departe de a fi acela al unei persoane lipsite de apărare, ea recurgând și la folosirea unei arme albe împotriva inculpatului.

Deși deposedat de una din cârje și de cuțit, victima a opus rezistență, ceea ce l-a determinat să o imobilizeze pentru a putea să o lovească în continuare. Acțiunea de legare a victimei, petrecută între două moment de aplicare a loviturilor, mai întâi cu cârja și apoi cu bățul, nu are conținut infracțional de sine-stătător, ci se înscrie în linia conduitei inculpatului care a procedat astfel pentru a-și realiza exclusiv scopul de a pedepsei victima, prevăzând posibilitatea ca această să moară și acceptând, chiar dacă nu a urmărit, posibilitatea acestui rezultat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 175 lit. d) C. pen. și nici cele ale art. 189 alin. (2) C. pen., încadrarea juridică stabilită de instanțe în prevederile art. 174 alin. (1) C. pen.

fiind temeinică și legală și urmând a fi menținută. Modul de desfășurare a diferitelor etape pe care le-a parcurs incidentul dintre părți exclude reținerea în favoarea inculpatului T.M. a scuzei provocării prevăzute de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Starea conflictuală veche dintre părți, incidentul petrecut în dimineața zilei de 17 aprilie 2007, împrejurarea că inculpatul nu a luat măsuri de închidere a păsărilor sale, deși fusese avertizat în legătură cu acest fapt, exclud orice posibilitate de surprindere a acestuia în legătură cu modul în care au continuat evenimentele, astfel că în sarcina acestuia nu se poate stabili comiterea faptei sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții generată de atitudinea victimei.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu constată existența vreunor împrejurări reale sau personale care să se constituie în circumstanțe atenuante și care să conducă la reducerea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege. Toate datele în legătură cu fapta comisă și persoana făptuitorului au fost decelate și evidențiate în mod just de către instanțe, ele regăsindu-se în cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, la limita minimă stabilită de lege. Această pedeapsă ca și măsura de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen. stabilită în sarcina sa sunt necesare și suficiente recuperării sociale și psihice a inculpatului. Constatând că cerințele art. 72 C. pen.

referitoare la criteriile generale de individualizare, cât și cele ale art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei au fost atinse, Înalta Curte va respinge criticile formulate cu privire la pedeapsa aplicată, menținând cuantumul acesteia, astfel cum a fost stabilit. În privința laturii civile, Înalta Curte constată că stabilirea cuantumului daunelor morale acordate părții civile la suma de 20.000 lei este îndestulătoare și întemeiată, reprezentând o reparație justă pentru prejudiciul psihic suferit de pierderea părintelui în vârstă de 73 de ani. Acordarea cheltuielilor judiciare solicitate de partea civilă s-a făcut potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei și în conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. (2) C. proc.

pen. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă D.I. și inculpatul T.M. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul reținerii și arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului de la 19 aprilie 2007, la zi. Recurenții inculpatul și partea civilă vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de partea civilă D.I. și de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 118 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 aprilie 2007 la 17 februarie 2009. Obligă recurenta parte civilă să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 februarie 2009.