ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 543/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 543/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 62 din 16 iunie 2008 a Tribunalului Olt, inculpatul

T.M.

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de

art. 174 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe timp de 1

an.

În baza art. 71 alin. (1)-(3) C. pen. au

fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen. pe durata detenției.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a

dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive cu începere din 19

aprilie 2007.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

A fost respinsă cererea formulată de

procuror cu ocazia dezbaterii din 10 iunie 2008 de schimbare a încadrării

juridice ca nefondată.

S-a admis în parte acțiunea părții civile

D.I. și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 20.000 lei, despăgubiri

pentru daune morale și 11.407,2 lei, despăgubiri pentru daune materiale către

această parte.

A fost admisă acțiunea părții civile

Spitalul jud. de Urgență Slatina și a fost obligat inculpatul la plata sumei de

482,433 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale către această parte

civilă.

A fost obligat inculpatul și la plata

sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei reprezintă

onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului Olt, precum și la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă D.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut, în esență, următoarele:

În ziua de 17 aprilie 2007, părțile au

avut un incident în legătură cu o suprafață de teren. În după-amiaza aceleiași

zile, în timp ce se aflau pe terenul în litigiu, inculpatul a legat victima

(persoană cu handicap locomotor) cu o fașă textilă și a lovit-o cu un arac

peste tot corpul, după care a târât-o în curtea sa, continuând să o lovească

până la apariția unor martori, când a încetat agresiunea.

În cursul nopții de 17/18 aprilie 2007,

victima P.A. a decedat la spital.

Moartea victimei, în vârstă de 73 ani, a

fost violentă și s-a datorat șocului mixt traumatic și hemoragic, consecință a

unui traumatism cu echimoze și hematoame multiple musculare și fracturii de

stern cu hematom mediastinal anterior. Leziunile s-au produs prin lovire

repetată cu corpuri dure (pumni, picioare, ciomag) și au legătură de

cauzalitate directă cu decesul (Raport de constatare medico-legală întocmit de

Serviciul județean de medicină legală Olt, fila 43-44 - dosar urm. pen.).

Victima prezenta o alcoolemie de 0,20 gr

o

/oo.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de sesizare și cercetare la fața locului, planșe

fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor I.V., P.P., G.N., G.F.S.,

T.S., S.F., N.I., M.M., I.D., C.I., P.F., C.M., B.E., G.C., P.M., declarațiile

inculpatului.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă D.I. și inculpatul.

Parchetul a criticat hotărârea pronunțată

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de

fond a dispus schimbarea încadrării juridice, întrucât faptele inculpatului

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 174, art.

175 lit. d) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen., iar pedeapsa aplicată

inculpatului este greșit individualizată în raport de natura și gravitatea

faptelor comise.

S-a mai arătat că instanța nu a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 113 C. pen., deși, în raport de afecțiunile pe

care le prezintă inculpatul, se impune obligarea acestuia la tratament medical

până la însănătoșire.

Partea civilă a susținut că încadrarea

juridică a faptelor comise de inculpat este cea prevăzută de dispozițiile art. 174,

art. 175 lit. d) și i) C. pen. și art. 189 C. pen., solicitând condamnarea

inculpatului în baza acestor texte de lege și majorarea cuantumului daunelor

morale acordate.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului

în sensul reținerii în favoarea sa a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și

art. 74 lit. a) și c) C. pen., arătând că este și bolnav.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 118 din 24 septembrie 2008, a admis apelurile formulate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Olt și partea civilă D.I. împotriva sentinței penale nr.

62 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2755/104/2007

și a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat împotriva aceleiași

sentințe penale, pe care a desființat-o cu privire la latura penală.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen. l-a

condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 12 ani închisoare și, la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (1) rap. la art. 350

C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și

s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada detenției preventive în continuare,

la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

În baza art. 113 alin. (1) și (3) C. pen.

inculpatul a fost obligat la tratament medical și pe perioada executării

pedepsei închisorii, până la însănătoșire.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 193 C.

proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 100 lei

cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 40 lei reprezintă

onorariu avocat oficiu, precum și la plata sumei de 700 lei, cheltuieli

judiciare către partea civilă D.I., reprezentând onorariu avocat.

Decizia pronunțată de instanța de apel a

fost atacată cu recurs, în termen legal, de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, partea civilă D.I. și inculpatul T.M.

Prin motivele scrise, Parchetul a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, în rejudecare,

condamnarea inculpatului reținând ca încadrare juridică corectă a faptelor

săvârșite de acesta, prevederile art. 174 alin. (1), art. 175 lit. d) C. pen.

și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin concluziile orale, procurorul de

ședință a solicitat reținerea și a circumstanței prevăzute de art. 175 lit. i) C.

pen. la încadrarea juridică a infracțiunii de omor calificat.

Recurenta parte civilă a solicitat

admiterea recursului și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. d) și i) C. pen.,

art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Printr-un al doilea motiv de recurs, s-a

solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de

500 lei, cerere asupra căreia instanța de apel a omis să se pronunțe.

Totodată, a solicitat obligarea

inculpatului la acordarea daunelor morale solicitate, în sumă de 50.000 lei.

Ultimul motiv de recurs formulat vizează

majorarea pedepsei aplicate inculpatului, considerându-se că în raport de

circumstanțele reale ale faptei, aceasta este neîndestulătoare.

Recurentul inculpat a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reținerea în favoarea sa de

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) C.

pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursurilor declarate

în constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 10, 14 și 17 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele

considerente:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod

corect și complet situația de fapt și au dat o încadrare juridică corespunzătoare

faptelor săvârșite de inculpat.

Între inculpatul T.M. și victima P.A.

exista o stare conflictuală veche în legătură cu o suprafață de teren.

Animozitatea dintre ei a fost reaprinsă în dimineața zilei de 17 aprilie 2007

pentru un conflict domestic minor.

În după amiaza aceleiași zile, incidentul

s-a repetat, victima pătrunzând în curtea inculpatului pentru a alunga păsările

acestuia.

Înalta Curte constată că evenimentele

violente care au urmat s-au petrecut în curtea inculpatului, unde victima

pătruns fără drept și, după o dispută verbală cu inculpatul, l-a lovit pe

acesta peste antebrațul drept cu una din cârjele sale metalice, încercând să îl

lovească și cu un cuțit.

Inculpatul a deposedat-o de ambele

obiecte, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu cârja, a legat-o peste

corp și brațe cu o frânghie de un dispozitiv de tăiat lemne și a lovit-o în

continuare cu un băț.

Evenimentele astfel stabilite pe baza

unui probatoriu amplu, corect evaluat dovedesc în primul rând că fapta nu s-a

comis în loc public, ci în curtea inculpatului, astfel că în cauză nu poate fi

reținută dispoziția de la lit. i) a art. 175 C. pen., indiferent de câte

persoane au auzit și au intervenit pentru încetarea agresiunii, nefiind însă

aceasta în mod evident, intenția făptuitorului.

În al doilea rând, inculpatul, săvârșind

fapta, nu a profitat de neputința victimei de a se apăra, dimpotrivă,

incidentul a fost declanșat chiar de victimă care a pătruns în curtea

inculpatului, i-a alungat păsările și a lovit cu cârja. Comportamentul victimei

este departe de a fi acela al unei persoane lipsite de apărare, ea recurgând și

la folosirea unei arme albe împotriva inculpatului.

Deși deposedat de una din cârje și de

cuțit, victima a opus rezistență, ceea ce l-a determinat să o imobilizeze

pentru a putea să o lovească în continuare.

Acțiunea de legare a victimei, petrecută

între două moment de aplicare a loviturilor, mai întâi cu cârja și apoi cu

bățul, nu are conținut infracțional de sine-stătător, ci se înscrie în linia

conduitei inculpatului care a procedat astfel pentru a-și realiza exclusiv

scopul de a pedepsei victima, prevăzând posibilitatea ca această să moară și

acceptând, chiar dacă nu a urmărit, posibilitatea acestui rezultat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

constată că în cauză nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 175 lit. d) C.

pen. și nici cele ale art. 189 alin. (2) C. pen., încadrarea juridică stabilită

de instanțe în prevederile art. 174 alin. (1) C. pen. fiind temeinică și legală

și urmând a fi menținută.

Modul de desfășurare a diferitelor etape

pe care le-a parcurs incidentul dintre părți exclude reținerea în favoarea

inculpatului T.M. a scuzei provocării prevăzute de dispozițiile art. 73 lit. b)

C. pen.

Starea conflictuală veche dintre părți,

incidentul petrecut în dimineața zilei de 17 aprilie 2007, împrejurarea că

inculpatul nu a luat măsuri de închidere a păsărilor sale, deși fusese

avertizat în legătură cu acest fapt, exclud orice posibilitate de surprindere a

acestuia în legătură cu modul în care au continuat evenimentele, astfel că în

sarcina acestuia nu se poate stabili comiterea faptei sub imperiul unei

puternice tulburări sau emoții generată de atitudinea victimei.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu

constată existența vreunor împrejurări reale sau personale care să se

constituie în circumstanțe atenuante și care să conducă la reducerea pedepsei

sub limita minimă specială prevăzută de lege.

Toate datele în legătură cu fapta comisă

și persoana făptuitorului au fost decelate și evidențiate în mod just de către

instanțe, ele regăsindu-se în cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, la limita minimă stabilită de lege.

Această pedeapsă ca și măsura de

siguranță prevăzută de art. 113 C. pen. stabilită în sarcina sa sunt necesare

și suficiente recuperării sociale și psihice a inculpatului.

Constatând că cerințele art. 72 C. pen.

referitoare la criteriile generale de individualizare, cât și cele ale art. 52 C.

pen. referitoare la scopul pedepsei au fost atinse, Înalta Curte va respinge

criticile formulate cu privire la pedeapsa aplicată, menținând cuantumul

acesteia, astfel cum a fost stabilit.

În privința laturii civile, Înalta Curte

constată că stabilirea cuantumului daunelor morale acordate părții civile la

suma de 20.000 lei este îndestulătoare și întemeiată, reprezentând o reparație

justă pentru prejudiciul psihic suferit de pierderea părintelui în vârstă de 73

de ani.

Acordarea cheltuielilor judiciare

solicitate de partea civilă s-a făcut potrivit dovezilor depuse la dosarul

cauzei și în conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, partea civilă D.I. și inculpatul T.M.

În baza art. 385

17

alin. (4) C.

proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul reținerii și arestării preventive se va

deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului de la 19 aprilie 2007, la zi.

Recurenții inculpatul și partea civilă

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului din

oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de partea civilă D.I.

și de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 118 din 24 septembrie 2008

a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul arestării preventive de la 19 aprilie 2007 la 17 februarie 2009.

Obligă recurenta parte civilă să

plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17

februarie 2009.