ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1474/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1474/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursurilor,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 68 din 6 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul

nr. 3801/104/2010, în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (2) C.

pen. a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa principală de 9 ani

închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit.

b) C. pen. pe timpul detenției.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a

dedus din durata pedepsei principale arestarea preventivă cu începere din data

de 5 august 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a fost menținută măsura preventivă a arestării inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la plata sumelor

de 4.451,71 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență S., cu titlul de

despăgubiri pentru daune materiale, reprezentate de cheltuielile de spitalizare

avansate victimei, de 37.968,29 RON cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale

reprezentate de cheltuielile de înmormântare și de pomenire a victimei, de 100.000

RON cu titlul de daune morale către partea civilă B.I., precum și a sumei de 20.624,18

RON către partea civilă B.I., cu titlul de cheltuieli judiciare. A fost obligat

inculpatul la plata cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a constatat că, prin rechizitoriul cu nr. 366/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Olt a fost trimis în judecată inculpatul B.F. pentru comiterea infracțiunii

de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., reținându-se că în seara zilei

de 29 iulie 2010 victima P.I., în timp ce se deplasa spre domiciliu, cu atelajul

său cu tracțiune animală, încărcat cu paie, a fost ajuns de inculpat, care se afla

la volanul unui tractor. În urma manevrei de depășire pe care a efectuat-o inculpatul,

vehiculul acestuia a intrat în coleziune cu una din țepele căruței astfel că, între

cei doi s-a declanșat o discuție după care inculpatul a coborât și a lovit victima

cu o bâtă în cap și peste corp, după care a jucat-o cu picioarele. După ce victima

a fost transportată acasă, întrucât starea acesteia s-a agravat, a fost internată

la Spitalul Județean S., însă, cu tot tratamentul de care a beneficiat a decedat

la data de 4 august 2010.

Starea de fapt, expusă anterior, a fost

probată prin declarațiile părților, declarațiile martorilor, expertiza medico-legală

și înscrisuri.

Ca probe cu caracter concludent s-au reținut

chiar declarațiile victimei declarația soției victimei, P.D., martorii C.I., C.I.A.,

D.V., B.F.C., toți aceștia confirmând agresiunea la care a fost supusă victima și

urmările suferite. în plus, martora D.V. a mai relatat că actele de violență ale

inculpatului au avut loc în două reprize, mai întâi prin lovituri cu pumnii, picioarele

și cu un ciomag iar apoi din nou, după sosirea martorilor B.F. și B.V., cu picioarele.

Aceste probe s-au coroborat cu constatările

de leziuni menționate în cuprinsul actelor medico-legale (raportul de autopsie din

4 octombrie 2010 al S.J.M.L. Olt, raportul de nouă expertiză medico-legală din 20

iulie 2011 al I.N.M.L. M.M. și nota expertală întocmită de domnul conf. univ. dr.

I.F., medic primar medicină legală, expert medico-legal gradul I) ale căror concluzii

sunt în sensul că lovirea cu corpuri dure-pumn, picioare, ciomag-cădere și călcare

în condițiile unei agresiuni fizice, reprezintă prima cauză posibilă a decesului.

Mai mult, aceste probe s-au coroborat și cu constatările referitoarela temperamentul

violent cu constante reacții disproporționat agresive al inculpatului față de factori

de stres.

Apărarea inculpatului a încercat să demonstreeze

că moartea victimei nu se datorează exclusiv accidentului produs, invocând astfel

declarațiile martorilor B.V. și B.F., care au arătat că au găsit victima în dreapta

combinei între hederul și roata acesteia în poziția șezut pe pământ, aceasta a fost

ajutată de inculpat dar și de ei, să se ridice fără să fie vorba de vreo agresiune,

victima, solicitând să fie dusă acasă, precum și constatările și concluziile din

nota expertală întocmită de dr. S.F.L., medic primar legist, expert medico-legal,

depusă din 1 martie 2011, că nu s-au constatat leziuni specifice lovirii active

cu un corp contondent alungit ori lovirii cu tocul de pantof, că leziunile de la

nivelul coastelor și genunchilor pledează pentru cauze ținând de lovirea de corp/plan

dur, dar și în cadrul unui accident rutier, prin proiectarea victimei după lovirea

de către un vehicul, că pe cap, trunchi și membre nu s-au constatat la autopsie

leziuni traumatice specifice lovirii cu un corp contondent alungit dar că pe acestea

s-au constatat leziuni traumatice specifice lovirii/compresiunii cu un corp contondent

alungit ce ar corespunde descrierii de lame tăietoare ale hederului de la combina

de recoltat păioase dar mai ales conținutul avizului din 22 august 2011 al Comisiei

de avizare și control din cadrul I.N.M.L. M.M. care a arătat că se poate afirma

cu certitudine că leziunile tanatogeneratoare, respectiv „fracturile costale cu

rupturi pulmonare în hil au avut ca mecanism de producere comprimarea, cel mai probabil

cu roata din față a tractorului sau cu roata căruței, cu condiția să fie de tip

pneu, nefiind exclusă nici o comprimare prin greutatea corpului unei alte persoane,

această din urmă variantă fiind însă mai puțin plauzibilă în lipsa și a altor leziuni

externe pe corpul victimei”.

Instanța de fond a apreciat aceste apărări

ale inculpatului ca nefondate, întrucât probele concludente atestă că, leziunile

traumatice ale victimei dar și decesul acesteia au fost cauzate de către atitudinea

violent agresivă a inculpatului. De asemenea, raportul de nouă expertiză medico-legală

a arătat că leziunile traumatice, inclusiv fracturile costale și cominutivă scapulară

„se puteau produce prin lovire cu un corp dur, atât prin agresiune, cât și în cadrul

unui accident”. Instanța a reținut că și cel de al doilea raport de nouă expertiză

medico-legală nu exclude actele de agresiune ale inculpatului ca și cauză a leziunilor

și decesului victimei deoarece la început arată că „este posibil și un mecanism

mixt,de lovire și o comprimare parțială în cadrul unui eveniment rutier urmat de

lovire activă cu corp dur”.

În ce privește declarațiile martorilor

B.V. și B.F., primul rudă cu inculpații, cel de al doilea partener de afaceri cu

inculpatul în legătură cu vânzarea producției agricole, instanța de fond le-a înlăturat,

apreciind că au fost date „pro causa”, fiind subiective și destinate să servească

inculpatului.

Cererea părții vătămate de schimbare a

încadrării juridică din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. a fost admisă dat fiind că agresiunea

a vut loc pe drumul județean D.-S.

Cerea inculpatului de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută

de art. 178 C. pen. a fost respinsă de prima instanță, în raport de probele ce atestă

că inculpatul a cauzat decesul victimei, acesta acționând cu vinovăție sub forma

intenției.

S-a apreciat că, fapta comisă de inculpat

așa cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective s-a reținut,

pe baza criteriului obiectiv, vinovăția inculpatului sub forma intenției directe,

întrucât a prevăzut rezultatul și l-a urmărit. În sensul că inculpatul a avut reprezentarea

acestui rezultat grav au fost elementele de fapt ce se referă la numărul, intensitatea

mare a loviturilor aplicate și durata acestora, la zona corporală cu caracter vital

vizată dar și cu privire la folosirea de către inculpat a unei bâte care în împrejurările

reținute de instanță capătă caracter letal.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului

s-au reținut criteriile prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., reținându-se în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzice inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe timpul detenției. Sub aspectul

pedepsei accesorii de interzicere a dreptului de a alege prevăzut de art. 64

alin. (1) lit. a) teza I C. pen. aceasta a fost determinată de izvorul de drept

formal ce este jurisprudența C.E.D.O. din cauza Hirst contra Marii Britanii din

30 martie 2004 în care se arată că acela care a suprimat viața nu se mai poate bucura

de dreptul electoral menționat.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus

din durata pedepsei principale timpul arestării preventive a acestui inculpat cu

începere din data de 5 august 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

s-a menținut măsura preventivă a arestării inculpatului deoarece sunt întrunite

în continuare condițiile cazului de arestare prevăzut de art. 148 alin. (1)

lit. f) raportat la art. 143 C. proc. pen. Astfel sub aspectul pericolului concret

pentru ordinea publică al lăsării în libertate deplină ori chiar restrânsă a inculpatului

s-a reținut că acesta constă în certitudinea că inculpatul, în condițiile factorilor

de stres de genul celor de față, va comite noi infracțiuni de violență, vizând viața

ori integritatea corporală, așa cum trebuie concluzionat în raport de conduita sa

violentă din această cauză, dar și din celelalte cauze penale pentru care a fost

condamnat ori pentru care s-a încetat acțiunea penală.

Măsura confiscării speciale a bâtei folosită

de inculpat la agresiune prevăzută de art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. nu s-a

dispus, instanța apreciind că nu se impune confiscarea, deoarece acest obiect nu

s-a ridicat de către organele de urmărire penală și este prezumat (pe baza împrejurărilor

premergătoare incidentului) că aparține victimei și nu inculpatului sau unei alte

persoane care să fi cunoscut scopul folosirii ilicite.

Sub aspectul laturii civile, s-a reținut

că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 998, art.

999 C. civ. cu privire la acțiunea părții civile Spitalul Județean de Urgență S.

deoarece prin fapta sa ilicită inculpatul a produs părții civile B.I., în calitate

de succesoare a patrimoniului victimei, un prejudiciu ce include cheltuieli de internare

și tratament medical. Au fost admise acțiunile civile promovate de partea civilă

B.I., privind daunele materiale solicitate, cheltuielile de înmormântare și pomenire

a victimei, stabilindu-se un cuantum de 37.968,29 RON și 100.000 RON cu titlu de

daune morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul B.F. și partea civilă B.I.

În apelul parchetul a criticat sentința

penală ca fiind nelegală și netemeinică deoarece: - a fost dată cu încălcarea dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind

pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului

fără să se prezinte o motivare în fapt și în drept și fără respectarea garanțiilor

prevăzute de art. 334 C. proc. pen. S-a arătat în esență că nu au fost garantate

drepturile procesuale ale inculpatului, aceasta nu a fost audiat și întrebat dacă

are de administrat probe noi raportat la noua încadrare juridică; - nu s-au administrat

probe complete în condițiile în care s-a stabilit prin actele medico legale că victima

a prezentat la examinare leziuni care au fost produse prin lovire activă și alte

leziuni care s-au produs în condițiile unui accident de circulație; - Instanța de

judecată a aplicat o pedeapsă sub rninimul special pe baza unor împrejurări despre

care anterior a reținut că nu au nici o legătură cu cauza dedusă judecății.

În cadrul dezbaterilor orale reprezentantul

parchetului nu a mai susținut motivele de apel dezvoltate în referatul scris, solicitând

ca în apel, instanța să majoreze pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea

de omor calificat după înlăturarea circumstanțelor judiciare atenuante, aplicate

acestuia.

Inculpatul prin apărător ales a formulat

apel pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie solicitând trimiterea

cauzei spre rejudecare întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

de instanța de fond și, într-o teză subsidiară reținerea cauzei spre rejudecare

și schimbarea încadrării juridice cu reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii

de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 C. pen., în condițiile reținerii spre

rejudecare și administrării de noi probatorii, al unei expertize criminalistice

auto. S-a motivat că raportul de nouă expertiză tehnică și avizul dat de comisia

de avizare exclude ca și cauză a morții leziuni produse prin lovire directă, astfel

că în mod nereal s-a reținut că victima a fost lovită de inculpat, moartea victimei

datorându-se leziunilor produse în urma unui eveniment rutier. S-a arătat că declarația

pe care a dat-o victima de fapt a fost scrisă de fiica acestuia în prezența polițistului

în momentul în care victima se afla în spital, înainte de a deceda și conform actelor

medicale și foilor de observație, era incoerent și avea halucinații.

În cadrul dezbaterilor orale, inculpatul

și-a precizat motivele de apel, solicitând, în principal, schimbarea încadrării

juridice, solicitând reținerea în sarcina sa a infracțiunii de ucidere din culpă

prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., condamnarea la o pedeapsă cu aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen. și reținerea culpei concurente prin producerea accidentului.

Partea civilă B.I. în cadrul motivelor

de apel a criticat soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei

atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile. S-a solicitat

înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei aplicate inculpatului,

majorarea cuantumului daunelor materiale și morale la nivelul sumei solicitate în

cererea de constituire ca parte civilă respective la nivelul sumei de 300.000 RON.

Prin decizia penală nr. 250 din 8 iulie

2013 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și partea civilă B.I. împotriva

sentinței penale nr. 68 din 6 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul

nr. 3801/104/2010.

În schimb, a fost admis apelul declarat

de inculpatul B.F., desființată sentința penală atacată, schimbată încadrarea juridică

a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de omor prevăzută de

art. 174 C. pen. în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178

alin. (2) C. pen., text în baza căruia, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 57 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata detenției preventive de la data de 5

august 2010 la data de 22 februarie 2013.

Sub aspectul laturii civile, a fost admisă,

în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă B.I. și, obligat inculpatul

la plata sumei de 34.172 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și

respectiv la plata sumei de 90.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale,

către partea civilă B.I.

Pentru a decide astfel instanța de apel,

în urma administrării unui probator vast, a reținut că în seara zilei de 29 iulie

2010, în jurul orelor 22:00-22:30, după lăsarea întunericului, inculpatul B.F. se

deplasa pe drumul județean pe sensul de deplasare S.-V., cu combina, fără faruri,

luminată slab cu un bec de poziție pe partea dreaptă, din spate fiind urmat de fiul

său B.V., ce conducea un tractor, ce avea atașată remorca cu grâu, tractor care

lumina din spate drumul combinei. Potrivit relatărilor inculpatului combina mergea

cu o viteză de 7-8 km/oră și, dată fiind mărimea acesteia, ocupa mai mult de jumătate

din drum.

Pe același drum județean, în fața combinei,

se deplasa victima P.I., în vârstă de 60 ani, pe lângă o căruță tractată de măgar,

încărcată cu fân, căruță care nu era semnalizată corespunzător.

Pe drumul județean, pe sensul de deplasare

S.-V., datorită vizibilității reduse, a avut loc un impact între combina condusă

de inculpat, ce avea hederul ridicat, și căruța cu fân, condusă de victima P.I.,

acesta deplasându-se pe lângă căruță. Combina cu ederul ridicat a lovit din spate

căruța, în urma evenimentului rutier victima P.I. fiind accidentată, leziunile prezentate

de acesta fiind produse prin compresiune cu roata propriei căruțe, prin lovire/frecare

de corpuri/planuri dure și comprimare/călcare în condițiile exclusive ale accidentului

rutier.

Victima a fost ridicată de către inculpat

din fața roții, de pe partea dreaptă a combinei, respectiv roata din față dreapta,

acesta aflându-se între roată și ederul combinei, cu fața în jos. A fost transportată

la domiciliul său de către fiul inculpatului, martorul B.V. și martorul B.F., soția

victimei anunțând, prin serviciul 112, salvarea înjurai orelor 00:20, după ce s-a

deplasat în câmp și a adus acasă căruța și măgarii, căruța prezentând parii ce susțineau

fânul, detașați din poziția firească.

Instanța de apel a concluzionat că probele

adminisrrate(declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, înscrisuri, raport

de constatare tehnico-științifică) nu au fost în măsură să înlăture dubiul cu privire

la vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, persistând

o stare de incertitudine care exclude posibilitatea pronunțării unei hotărâri de

condamnare pentru o infracțiune de omor sau și o infracțiune de vătămare corporală;

astfel, în cauză, operează principiul in dubio pro reo, în baza căruia, din interpretarea

probatoriului, instanța de apel reține în sarcina inculpatului exclusiv infracțiunea

de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Raportul de constatare tehnico-științifică

pentru detectarea comportamentului simulat din 5 aprilie 2013 a stabilit că inculpatul,

la întrebarea dacă a lovit victima în seara zilei de 29 iulie 2010, nu a prezentat

un comportament simulat.

La producerea accidentului de circulație,

instanța de apel a apreciat că victima a avut o culpă concurentă de 10%, în condițiile

în care aceasta s-a deplasat pe drumul public cu căruța necorespunzător semnalizată.

La individualizarea judiciară a pedepsei,

văzând împrejurările și modul de săvârșire a faptei, acțiunea inculpatului, ulterioară

săvârșirii faptei, acesta părăsind locul accidentului și inițial nu a dat date cu

privire la condițiile în care s-a desfășurat accidentul, concluziile referatului

de evaluare, gradul de pericol social al faptei, dar și persoana acestuia, astfel

cum este prezentat în actele depuse la dosarul cauzei, instanța a dispus condamnarea

inculpatului la pedepasa de 3 ani și 6 luni în regim de privare de libertate pentru

infracțiunea de ucidere din culpă.

Sub aspectul laturii civile, având în vedere

că s-a reținut gradul de culpă a victimei de 10% în producerea evenimentului rutier,

instanța de apel a apreciat că sumele de 34.172 RON, reprezentând despăgubiri pentru

daune materiale și de 90.000 RON, reprezentând daune morale, sunt îndestulătoare

pentru partea civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

Ministerul Public, partea civilă și inculpatul, motivele fiind expuse în partea

introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând recursurile prin prisma dispozițiilor

legale Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare

la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de

declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C.

proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale

prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., se apreciază

că recurenții au motivat în termen recursurile, cu respectarea obligațiilor impuse

de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

În ce privește recursul declarat de Ministerul

Public se constată că procurorul, în ședință publică, a precizat că susține doar

motivul vizând nelegala soluționare a laturii civile, circumscris cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, criticând

decizia recurată sub aspectul greșitei obligări a inculpatului la plata întregii

despăgubiri în sumă de 4.451,71 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență,

în condițiile reținerii culpei comune la producerea accidentului de circulație ce

a avut ca rezultat decesul victimei.

Astfel, în condițiile în care instanța

de apel a apreciat că victima a avut o culpă concurentă de 10% la producerea accidentului

de circulație, întrucât s-a deplasat pe drumul public cu căruța necorespunzător

semnalizată, în mod evident și cheltuielile efectuate cu spitalizarea și tratamentul

victimei, în sumă de 4.451,71 RON acordate părții civile Spitalul Județean de Urgență

S. trebuiau suportate atât de inculpat, cât și de victimă.

Constatând întemeiată critica procurorului,

instanța urmează a admite recursul, sub acest aspect.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul

B.F.,

se constată că acesta

a criticat decizia instanței de apel, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub

aspectul laturii civile. În final, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând decizia atacată se constată că

sub aspectul laturii penale, recursul este întemeiat. Astfel, prin reevaluarea situației

de fapt reținute spre rejudecare, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică

dată infracțiunii săvârșite de inculpat, stabilind că acesta este vinovat de comiterea

infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen. anterior și, nu

infracțiunea de omor calificat. În procesul de individualizare a pedepsei, instanța

de apel însă, nu a mai analizat incidența circumstanțelor atenunate reținute de

instanța de fond, în temeiul art. 74 alin. (2) C. pen. anterior (culpa comună, soție

bolnavă, ulterior decedată, singur mtreținător de familie) încălcând, astfel principiul

„non reformatio in pejus”.

În materia căilor de atac exercitate de

părți operează principiul procesual prevăzut de art. 372 C. proc. pen. anterior,

astfel instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru

cel ce a declarat apel.

Rațiunea acestui principiu pornește de

la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicțional fără

a i se crea titularului căii de atac o situație mai grea, pentru că astfel s-ar

putea determina abținerea părții de la exercitarea drepturilor sale procesuale de

teama asumării acestui risc.

Este recunoscut în doctrină faptul că în

cazul în care instanța este învestită cu soluționarea mai multor apeluri și, numai

apelul inculpatului este admis, astfel cum este și situația în speța de față, instanța

nu-i poate agrava situația prin înlăturarea incidenței unor împrejurări favorabile

acestuia, prin înlăturarea circumstanțelor acordate prin hotărârea atacată. Prin

regula „non reformatio in peius” legea înlătură posibilitatea înrăutățirii situației

părții care a declarat apel, indiferent de aspectele noi ce se ivesc în judecarea

căii de atac.

Înalta Curte constată că instanța de apel

a admis apelul inculpatului, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii deduse

judecății, ușurându-i situația juridică și prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum

mai mic, însă aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante reținute în

favoarea inculpatului nu ține de încadrarea juridică a faptei, astfel încât instanța

de apel nu trebuia să omită aplicarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpatului, de prima instanță și, care au rămas câștigate cauzei.

Examinând incidența dispozițiilor art.

5 C. pen., se constată că infracțiunea de ucidere din culpă, are același conținut

și aceleași limite de pedeapsă, atât în reglementarea anterioară [art. 178

alin. (2) C. pen. anterior], cât și în cea nouă [art. 192 alin. (2) C. pen.], însă,

având în vedere împrejurarea că circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74

alin. (2) C. pen., reținute în favoarea inculpatului, care permit instanței să aplice

o pedeapsă sub minimul general, nu au corespondent în noul C. pen., se apreciază

că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Ca atare, constatând nelegalitatea deciziei

pronunțate de instanța de apel sub aspectul nereținerii circumstanțelor atenuante

reținute de prima instanță și, prin urmare nelegalitatea pedepsei aplicate, critica

inculpatului, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc.

pen., este întemeiată.

Cu privire la latura civilă, inculpatul

a solicitat reducerea corespunzătoare a cuantumului despăgubirilor datorate. Critica

inculpatului este parțial întemeiată și numai cu privire la cuantumul despăgubirilor

civile acordate părții civile Spitalul Județean de Urgență S. pentru considerentele

expuse în cadrul analizei recursului declarat de Ministerul Public și, care nu vor

mai fi reluate. Ca urmare, instanța va dispune reducerea proporțională a despăgubirilor

acordate Spitalului Județean de Urgență S. cu suma corespunzătoare procentului de

culpă concurentă de 10% stabilit victimei.

În ce privește recursul declarat de partea

civilă, B.I., Înalta Curte constată că, prin motivele scrise depuse la dosar, aceasta

a criticat decizia instanței de apel pentru greșita schimbare a încadrării juridice

a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, apreciind că fapta acestuia întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174-art.

175 lit. i) C. pen. anterior și nu de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178

C. pen. anterior. Sub aspectul individualizării pedepsei, aceasta a arătat că se

impune aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special al infracțiunii de

omor calificat, iar sub aspectul laturii civile, majorarea cuantumului despăgubirilor.

În legătură cu critica principală circumscrisă

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen., privind greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținute în

sarcina inculpatului, instanța de recurs o va analiza, în raport de împrejurarea

că ceea se tinde a fi modificat nu este situația de fapt reținută în speță, ci norma

de incriminare aplicabilă.

Înalta Curte reține că pentru a putea caracteriza

activitatea infracțională ca fiind făcută cu intenția de a ucide, este necesar să

fie întrunite mai multe condiții, cum ar fi folosirea unui obiect vulnerant apt

să producă lezarea unor zone vitale, numărul și intensitatea loviturilor, numărul

persoanelor care agresează victima precum și alte împrejurări relevante.

Sub aspectul formei de vinovăție, infracțiunea

de omor se caracterizează prin intenție, care poate fi directă când făptuitorul

urmărește, dorește producerea morții victimei, sau indirectă, când prevăzând posibilitatea

producerii acestui rezultat, deși nu-l dorește, acceptă această eventualitate, adoptând

o atitudine indiferentă ori superficială, de minimalizare a riscului producerii

lui și de asumare a acestui risc.

Existența sau nu a intenției de a ucide

trebuie dovedită în concret. Fiind vorba de un proces psiho-volitiv ce se petrece

în conștiința făptuitorului, forma de vinovăție se poate dovedi numai prin examinarea

manifestărilor exterioare ale inculpatului, care preced, însoțesc sau succed săvârșirea

faptei, avându-se în vedere, în primul rând, împrejurările care caracterizează săvârșirea

nemijlocită a faptei, sub aspectul naturii actelor de executare, modului de săvârșire,

instrumentelor folosite, împrejurărilor de timp și loc în care a fost comisă fapta,

etc.

Înalta Curte constată că, în condițiile

probatoriul administrat nu a putut demonstra că inculpatul ar fi acționat cu intenția

de a ucide, instanța de apel, în mod corect, raportat la probatoriul administrat

și starea de fapt reținută, a constatat că inculpatul se face vinovat exclusiv de

infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Cât privește critica subsidiară, circumscrisă

aceluiași caz de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., referitoare la aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special

al infracțiunii de omor calificat se constată că în realitate, aceasta nu se circumscrie

cazului de casare arătat, atât timp cât ceea ce se învederează instanței reprezintă

o solicitare de reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatului.

Aspectele invocate de către recurenta parte

civilă ar fi putut fi examinate de către instanța de recurs doar în cadrul cazului

de casare prevăzut de textul anterior al art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen. din vechea reglementare, potrivit cu care hotărârile erau supuse casării

„în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile

art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege”, însă modificările

aduse acestui caz prin Legea nr. 2/2013 privind înlăturarea sintagmei referitoare

la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță exclud posibilitatea

analizei criticii formulate.

Și sub aspectul laturii civile, criticile

invocate sunt nefondate, cuantumul despăgubirilor acordate fiind rezultatul analizării

situației de fapt reținute de instanța de fond și reaprecierii acesteia. Ceea ce

se solicită de partea civilă este reevaluarea situației de fapt reținută de instanța

de apel și care a avut consecințe asupra soluționării acțiunii civile. Înalta

Curte constată că această critică nu poate fi cenzurată de instanța de recurs din

perspectiva niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C.

proc. pen.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior va admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul B.F.

împotriva deciziei penale nr. 250 din 8 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia atacată și sentința

penală nr. 68 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt și, în rejudecare,

va dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută

de art. 178 alin. (2) C. pen. anterior cu reținerea circumstanțelor atenunate prevăzute

de art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior și

art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare. În temeiul art. 71

C. pen. anterior va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei.

Având în vedere că inculpatul a fost arestat

preventiv în perioada 5 august 2010-14 februarie 2014, va constata pedeapsa aplicată

integral executată.

Sub aspectul laturii civile va obliga inculpatul

la plata sumei de 4.006,539 RON cu titlu de despăgubiri către partea civilă Spitalul

Județean de Urgență S.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

hotărârilor penale atacate.

În temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea

civilă B.I., care va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului. Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursului declarat

de inculpat rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului desemnat

din oficiu pentru recurentul inculpat se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale

nr. 250 din 8 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Casează în parte decizia penală mai sus

menționată și sentința penală nr. 68 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul

Olt și rejudecând:

În baza art. 178 alin. (2) C. pen. anterior

cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior

și art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. anterior interzice

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei.

Constată pedeapsa aplicată integral executată.

Obligă inculpatul la plata sumei de 4.006,539

RON cu titlu de despăgubiri către partea civilă Spitalul Județean de Urgență S.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

penale atacate.

II. Respinge ca nefondat recursul declarat

de partea civilă B.I.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea

recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial

al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON,

se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29

aprilie 2014.