ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 10.05.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1888/2011

HOTĂRÂRE

10.05.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1888/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând

asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul

cauzei a constatat următoarele:

Tribunalul Olt, secția penală, prin sentința penală nr. 122 din 19 octombrie 2010

a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa principală de 14 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 1 an.

În baza

art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe timpul detenției.

În baza

art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale a

închisorii, timpul reținerii și arestării preventive, cu începere de la 22

septembrie 2009, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut arestarea preventivă față de inculpat.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri civile,

reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire a victimei, către partea

civilă B.L., și la plata sumei de 25.000 lei, cu același titlu, către partea

civilă B.M.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru

daune morale către partea civilă B.L. și la plata sumei de 75.000 lei, cu același

titlu, către partea civilă B.M.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 18.566,183 lei, cu titlu de despăgubiri,

reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei, către partea civilă Spitalul

Județean de Urgență Slatina.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:

Începând

cu data de 14 mai 2009 inculpatul C.C. a intrat în raporturi de concubinaj cu

victima, B.C., cei doi locuind împreună cu tatăl inculpatului, în casa acestuia

din jud. Olt.

După un

debut relativ normal, în cursul acestor raporturi inculpatul a descoperit că

victima efectua convorbiri telefonice cu alți bărbații, și de aceea a început

să o urmărească, dar și să o bănuiască de infidelitate, mai ales când aceasta

i-a motivat că discuțiile aveau loc cu o rudă a sa, din județul Olt.

Continuând

supravegherea victimei, s-a reținut că inculpatul, în data de 17 septembrie

2009, i-a spus acesteia că se deplasează la muncă, însă, în realitate, nu a

făcut decât să se ascundă în podul locuinței spre a obține probe concrete ale

comportamentului infidel al victimei.

În jurul

orei 19,00, a mai rezultat că victima a mers la vecina sa, C.I., pentru a-i

cere un algocalmin, pe motivul că este răcită, iar ca urmare, aceasta s-a

oferit să-i facă un masaj, ceea ce a făcut ca victima să mai rămână în locuința

martorei, încă o oră.

Între

timp, s-a mai stabilit că inculpatul a coborât din podul casei, iar atunci când

martora C.I. s-a dus la fântână, aceștia doi s-au întâlnit, ocazie cu care

inculpatul a aflat că victima se află în locuința acesteia.

Apoi,

inculpatul a ajutat-o pe vecina sa, martora, să ducă găleata cu apă acasă,

asigurându-se că, într-adevăr, concubina sa se găsea în acel loc, după care a

revenit cu aceasta în locuința comună.

S-a mai

stabilit că inculpatul i-a făcut cunoscut victimei că merge la un vecin, pe

nume C.V., spre a-l ajuta să descarce o mașină cu lemne, și chiar a plecat

acolo, însă, a revenit din nou, după o jumătate de oră, ascunzându-se, și de

această dată, în podul casei.

În acest

loc, inculpatul a rămas până în jurul orei 19,00, când a putut auzi că, din

nou, victima a purtat o convorbire telefonică, dar datorită greutății sale, s-a

rupt o bucată din tavan, astfel că acesta s-a deconspirat și a căzut, practic,

pe holul locuinței.

Fiind deranjat

de comportamentul victimei, inculpatul a luat o bucată de lemn cu o lungime de

aproximativ 70-80 de centimetri, ce s-a desprins din tavan, cu care a aplicat

acesteia mai multe lovituri, în jur de 10 până la 15 lovituri, de intensitate

mare, care i-au produs leziuni multiple, între care mai multe echimoze,

excoriații, hematoame, infiltrate sanguine epicraniene, cât și 2 fracturi

costale, după care, a lovit-o cu pumnii și picioarele, când a căzut, și apoi,

cu un cablu de antenă TV.

S-a mai

stabilit că inculpatul a condus pe victimă la gardul ce desparte proprietatea

tatălui său, de aceea a vecinei, martora C.I., a continuat să îi dea câteva

palme de față cu aceasta, când a afirmat că a bătut-o din cauză că victima l-ar

fi înșelat cu cumnatul său, M.M., după care, această din urmă afirmație a

făcut-o și față de martorul C.S., tot în prezența victimei.

În

noaptea de 17/18 septembrie 2009, în jurul orei 2,00, s-a stabilit că victima a

rămas în grădina locuinței, după care a intrat în camera sa, unde a rămas până

a doua zi dimineața când, în jurul orei 9,00, la locuința acesteia, s-au

prezentat organele de poliție, apoi venind și mașina salvării, care a dus-o pe

aceasta la spital.

Din data

de 18 septembrie 2010 victima a rămas internată în Spitalul Județean de Urgență

Slatina, până la data de 1 octombrie 2009, când a decedat.

privire la cauza decesului, potrivit raportului de constatare medico-legală nr.

318/A/2009 din 29 ianuarie 2010 al SJML Olt avizat de IML Craiova, s-a

constatat că aceasta a fost violentă și s-a datorat bronhopneumoniei,

complicație a politraumatismului menționat mai sus, având ca mecanism lovirea

repetată cu corpuri dure, care au legătură de cauzalitate cu decesul.

Situația

de fapt reținută de prima instanță, s-a sprijinit pe un probatoriu constând în

declarația făcută de inculpat, în care recunoaște actele de violență în modul

descris mai sus, în coroborare cu cele rezultând din declarațiile martorilor

C.I., M.V., C.V., G.F. și D.M., în care fiecare prezintă elemente de fapt și împrejurări

conform celor arătate, cât și cu cele stabilite prin constatările și

concluziile raportului de autopsie, respectiv cu cele rezultate și consemnate

în procesul-verbal de cercetare la fața locului, în care s-au identificat pe

sol că se afla victima, având pe față de pe îmbrăcăminte mai multe pete de

sânge, în locuință, tavanul din care lipsea o bucată, în camera dispusă pe

latura de nord, pe lenjeria și cele două perne ale patului tip dormeză, pe care

s-au aflat mai multe pete.

Instanța

de fond a apreciat că cererea inculpatului de completare a raportului de

constatare medico legală nr. 1576/E din 9 octombrie 2009 al SJML Olt, este

nefondată, motivând că, deși cu privire la data agresiunilor se indică drept

posibile datele de 16, 17 și 18 septembrie 2009, aceasta a fost stabilită în

mod suficient de către instanță, pe baza celorlalte mijloace de probă.

S-a

apreciat că apărarea prezentată de inculpat, potrivit căreia, la data când

martora C.I. a făcut un masaj victimei, aceasta nu a observat nici un fel de

urme de violență de corpul celei decedate, nu poate fi primită, întrucât

aceasta este înlăturată de probele care dovedesc vinovăția sa, acestea

stabilind că agresiunea inculpatului a avut loc ulterior, astfel că la ora la

care victima a fost prezentă în domiciliul martorei, nu prezenta pe corp

leziunile traumatice produse de acesta.

Pe de

altă parte, instanța de fond, a mai reținut că din actele medico-legale rezultă

că pe corpul victimei nu au fost constatate leziuni specifice strangulării,

fapt pentru care nu au fost reținute de către instanță în sarcina inculpatului

acte materiale ce țin de utilizarea cablului TV în acest scop, ci doar în acela

al lovirii acesteia.

Totodată,

instanța a apreciat că nici susținerile făcute de inculpat, în sensul că leziunile

traumatice ale victimei au drept cauză căderea involuntară a sa, în timp ce o

transporta în brațe pe victimă din locuința martorei C.I., în aceea a sa, nu

pot fi primite, ele fiind înlăturate de probele constând în recunoașterile

acestuia, coroborate cu concluziile actelor medico-legale ce se referă la

loviri repetate, cu corpuri contondente, drept cauză a leziunilor.

La fel,

nici apărarea inculpatului, făcută în sensul că, la momentul agresiunii, s-a

aflat în stare de tulburare produsă de conduita imorală a victimei, nu a fost

primită, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

În drept,

s-a stabilit că fapta comisă de inculpat, în împrejurările mai sus descrise,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art.

174 alin. (1) C. pen.

Sub

aspectul laturii obiective a acesteia, instanța a reținut că actele materiale

de violență fizică săvârșite de inculpat la adresa victimei, prin lovirea

repetată și cu intensitate mare, cu un băț, cu pumnii și picioarele, și apoi,

cu un cablu T.V., pe cap, torace și membre, sunt specifice acțiunii de ucidere

a victimei, ce reprezintă elementul material al laturii obiective a

infracțiunii, care se află în raport de la cauză la efect, cu urmarea materială

- decesul victimei.

Sub

aspect subiectiv, instanța a stabilit că atitudinea psihică a inculpatului este

caracteristică intenției directe, a formă a vinovăției, întrucât nu numai că

acesta a prevăzut decesului victimei, dar l-a și urmărit.

Concluzia

apare justificată în raport de conduita inculpatului, care denotă că acesta a

materializat rezoluția infracțională de suprimare a vieții victimei, loviturile

au fost de intensitate mare, atâta timp cât au fost aplicate cu forță și prin

folosirea unui corp contondent, și au avut ca prime efecte asupra victimei

producerea de fracturi costale, hematoame, excoriații și echimoze și au vizat

zone vitale ale corpului.

Împrejurarea

că rezultatul material, decesul victimei, s-a produs la circa două săptămâni

după agresiune, s-a apreciat că este lipsită de relevanță, și nu poate

determina alte concluzii decât cele rezultate de mai sus, întrucât cauza

directă a decesului, bronhopreunmonia, este o complicație politraumatismelor la

care a fost supusă victima de către inculpat și reprezintă tot o urmare a

actelor de violență ale acestuia .

A mai

apreciat instanța că, în condițiile în care victima a beneficiat de tratament

medical prin internare în spital, se prezumă că apariția complicațiilor se

datorează unor cauze imputabile, exclusiv inculpatului și nu unui concurs de

cauze imputabile nu doar acestuia.

Pentru

aceste argumente, instanța de fond a apreciat că cererile părților civile și a

procurorului, care vizau schimbarea încadrării juridice dată faptei, prin actul

de sesizare, în aceea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1)

C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., sunt nefondate, motiv

pentru care, în ședință publică din 12 octombrie 2010, au fost respinse, ca

atare.

În plus,

s-a mai apreciat că, deși violentă, acțiunea de suprimare a vieții victimei, nu

poate fi caracterizată ca fiind comisă în mod neomenos, cu ferocitate, și care

să inspire oroare celor ce află despre condițiile ei.

După cum

rezultă de la dosar, actele materiale de lovire au produs leziunile menționate

mai sus și nu unele caracteristice unui comportament feroce, iar reacția

martorei C.I., ca și a organelor de poliție, cu ocazia cercetării la fața

locului, când au constatat starea victimei, la scurt timp după agresiune, deși

ținea de dezaprobare, nu a fost una de oroare față de aceasta.

În al

doilea rând, instanța a apreciat că nu se poate accepta că, prin modul de

concepere a faptei și de punere în executare a rezoluției infracționale,

inculpatul să fi produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care să

depășească mult suferințele inerente acțiunii de ucidere.

În

concret, s-a reținut că activitatea infracțională a inculpatului a durat în mod

repetat câteva minute, conform datelor din declarația sa din 12 octombrie 2010,

care se coroborează cu celelalte probe, cât și cu cele desprinse prin raportul

de constatare medico-legal din 9 octombrie 2009 al SJML Olt, care indică drept

dată a acestora intervalul 16-18 septembrie 2009, fără a se putea trage

concluzia că agresiunea a fost continuă pe parcursul tuturor celor trei zile,

ci doar că acestea au avut loc în data de 16 septembrie 2009.

În al

treilea rând, a mai stabilit judecătorul de fond, că, în cauză, nu se poate

vorbi de folosirea unor metode și mijloace de chinuire a victimei în scopul

producerii de suferințe insuportabile, ci doar de o lovire repetată cu corpuri

dure, caracteristică acțiunii de ucidere.

În al

patrulea rând, a mai stabilit instanța, chiar dacă în declarația sa din 21

septembrie 2010, inculpatul recunoaște că a exercitat acte de cruzime asupra

victimei, această afirmație nu se coroborează cu restul probelor privind

comportamentul său și este justificată tocmai de atitudinea de regret.

individualizarea pedepsei principale s-au avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., cu caracter real și personal, dar și

cele particulare ale cauzei.

Astfel, a

reținut instanța că inculpatul are vocație la circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pe baza conduitei sale

cooperante cu organele judiciare și de regret al faptei săvârșite, dar și pe

baza altor împrejurări, de genul celor permise de art. 74 alin. (2) C. pen. (de

vârstă, mobilul geloziei, scopul pedepsirii victimei etc.).

A mai

reținut că infracțiunea judecată a fost comisă în stare de recidivă

postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în care primul

termen îl constituie condamnările anterioare, între care, ultima este cea de 5

ani închisoare pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C.

pen., prin sentința penală nr. 2082 din 5 februarie 2000 a Judecătoriei

Slatina, definitivă prin decizia nr. 899 din 6 septembrie 2001 a Curții de apel

Craiova, iar cel de al doilea, constă în infracțiunea judecată în cauza de

față.

Ori,

analiza ansamblului acestor criterii, a impus concluzia că, dacă s-ar

recunoaște aceste circumstanțe atenuante, și în condiții de concurs de cauze și

recidivă, prevăzute de art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., s-ar coborî nivelul

pedepsei principale sub minimul special, ajungându-se astfel la un cuantum

insuficient pentru realizarea scopului preventiv și educativ al sancțiunii

penale.

Totodată,

inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu stabilirea duratei

acesteia la 1 an.

În

aplicarea izvorului de drept formal, care este jurisprudența CEDO (cauza HIRST

contra Marii Britanii din 30 martie 2004), s-a constatat că aceasta va prevala

față de legislația internă care prevede că, de drept, are loc interdicția cu

titlu de pedeapsă complementară a unuia sau unor drepturi.

De aceea,

în stabilirea conținutului acestei pedepse vor fi avute în vedere criterii ce

țin de natura infracțiunii și celelalte circumstanțe reale și personale ale

cauzei.

Or, în

cauza de față, s-a apreciat că activitatea ilicit penală a unei persoane ce a

vizat suprimarea vieții unei ființe umane, nu îi mai acordă acestuia

capacitatea de a aprecia asupra componenței corpului legislativ și impune ca să

fie interzis (inculpatului) nu numai dreptul de a fi ales, ci și acela de a

alege în autorități publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art.

64 alin. (1) lit. a) C. pen., ci și acela prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. b)

C. pen.

Pe de

altă parte, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicere a

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata

detenției pentru argumentele din alineatul precedent.

Sub

aspectul laturii civile procesului s-a constatat că, în ce privește acțiunile

promovate de toate părțile civile, sunt întrunite condițiile răspunderii

delictuale prevăzute de art. 998, art. 999 C. civ.

Sub

aspectul despăgubirilor pentru daune materiale cu care s-au constituit părți

civile B.L. și soțul acesteia B.M., în sumă de câte 25.000 lei (conform

precizărilor celor doi de la filele 23 și 24) reprezentând cheltuielile de

înmormântare și de pomenire a victimei până la 7 ani de la deces, dar și pentru

cele cu care s-a constituit parte civilă Spitalul Județean de Urgență Slatina,

reprezentate de cheltuielile de internare și tratament medical al victimei până

la deces, s-a constatat că, prin acordul de voință al inculpatului, consemnat

în declarația sa din 13 aprilie 2010, s-au confirmat obligații delictuale în

mod voluntar cu efecte patrimoniale obligatorii și irevocabile în conformitate

cu principiile actului juridic civil.

Sub

aspectul despăgubirilor pentru daune morale s-a constatat că aceste condiții

sunt, de asemenea, dovedite, întrucât, prin fapta ilicit penală inculpatul a

produs primelor două părți civile prejudicii morale, constând în suferințe ca

urmare a pierderii unei ființe de care erau legate în mod afectiv, dovedite

prin raporturile de rudenie de gradul I, în concret, raporturi dintre părinți

și fiică.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul

C.C. și părțile civile B.M. și B.L.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Olt a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie,

pentru motivele arătate pe larg în scris, sens în care, mai întâi, a apreciat

că faptei inculpatului i-a fost dată o greșită încadrare juridică, acesta, în

realitate, săvârșind infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 176

lit. a) C. pen., prin cruzimi, circumstanța agravantă constând în modul folosit

pentru a provoca moartea victimei, căreia inculpatul i-a aplicat lovituri cu

diverse obiecte, cu pumnii și picioarele, pe parcursul a 3 zile, cu urmarea

unui traumatism cranio-cerebral, toraco-abdominal, contuzii musculare multiple,

18 leziuni - echimoze multiple, dispuse pe tot corpul, inclusiv asupra capului,

acte materiale care depășesc caracterul suferințelor inerente oricărei acțiuni

de suprimare a vieții.

Inculpatul

a criticat soluția pentru netemeinicie, sens în care a apreciat că pedeapsa

principală aplicată, este prea severă, impunându-se o redozare a acesteia.

Părțile

civile B.M. și B.L. au criticat soluția numai sub aspectul laturii penale, sens

în care au apreciat că, pe de o parte, faptei inculpatului i-a fost dată o

încadrare juridică greșită în dispozițiile prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.,

că trebuia reținută forma agravată a omorului, prev. de art. 176 lit. a) C.

pen., întrucât fapta s-a săvârșit prin cruzimi, iar, pe de altă parte, că

pedeapsa principală ce s-a aplicat inculpatului, aceea de 14 ani închisoare,

este greșit stabilită în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen.,

fiind prea blândă.

Apelurile

declarate de parchet și părțile civile vor fi privite ca fondate, însă pentru

considerentele arătate în continuare:

Într-adevăr,

trebuie reținută forma agravată a omorului, prevăzută de art. 176 lit. a) C.

pen., atunci când această faptă se săvârșește prin cruzimi, circumstanță ce

relevă modul sau procedeul feroce, sadic, brutal, crud, folosit pentru uciderea

unei persoane.

Așa cum

foarte exact s-a subliniat în apelul parchetului, cu referire la înțelesul dat

de jurisprudență, prin cruzimi - în sensul legii penale, se înțeleg modurile,

procedeele, mijloacele și actele de violență aplicate asupra victimei de natură

sau pentru a-i provoca suferințe deosebit de mari și prelungite în timp, fie

pentru a o ucide, fie pentru a o chinui înainte de a o ucide sau înainte de

survenirea morții acesteia, sau care denotă ferocitate, sadism, un mod inuman

ieșit din comun de săvârșire a omorului, care trezește în conștiința opiniei

publice un sentiment de oroare.

Însă,

această circumstanță de agravare (săvârșirea faptei prin cruzimi), nu poate fi

reținută în cauză, fapt judicios motivat de judecătorul fondului.

Observând

actele și lucrările dosarului (cu deosebire, raportul de constatare

medico-legală nr. 318/A/2009 din 29 ianuarie 2010, întocmit de SJML Olt, avizat

corespunzător), se constată că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se

bronhopneumoniei complicația unui politraumatism vechi de două săptămâni, cu

plagă contuză epicraniană, multiple echimoze, excoriații, hematoame, infiltrate

sangvine epicraniene, și două fracturi costale, leziuni produse prin loviri

repetate cu corpuri contondente, cu circa două săptămâni înaintea decesului, și

având legătură cauzală cu acesta.

Mecanismul

de producere a acestor leziuni, așa cum bine a reținut instanța de fond, nu

relevă un mod inuman, ieșit din comun, de săvârșire a omorului, care să trezească

în conștiința opiniei publice un sentiment de oroare, și, prin urmare, să

justifice schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului, în

dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen.

Totuși,

soluția instanței de fond este criticabilă sub aspectul de netemeinicie, vizând

stabilirea pedepsei principale, cât și al aplicării pedepsei complementare.

Prin

aplicarea unei pedepse de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

omor, prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., față de inculpat s-a făcut o

greșită individualizare judiciară.

principiu, conform art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei,

instanța va ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele

de pedeapsă arătate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

În cadrul

operațiunii concrete de individualizare judiciară a pedepsei, aceste criterii

mai sus enunțate au o importanță egală, ele sunt avute în vedere împreună,

nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia, antrenând netemeinicia și,

implicit, nelegalitatea soluției.

Or, cu

luarea în seamă a gradului de pericol social concret al faptei săvârșite,

foarte ridicat, decurs din urmările produse – moartea unei persoane, cât și din

modul de acționare adoptat (prin loviri repetate, aplicate cu intensitate, cu

pumnii și picioarele, peste mai multe zone vitale ale corpului), pe de o parte,

dar și a unor elemente ce privesc pe făptuitor, cu statut de recidivist

postexecutoriu, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., cu o atitudine inițială

de negare a învinuirilor, în pofida unor probe concludente de vinovăție, pe de

altă parte, Curtea apreciază că o pedeapsă principală cu închisoarea, stabilită

în limita a 20 ani, este de natură să asigure scopurile la care face trimitere

art. 52 C. pen.

În

consecință Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

prin decizia penală nr. 38 din 21 februarie 2011 a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și părțile civile B.M. și B.L., împotriva

sentinței penale nr. 122 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt,

în dosarul nr. 713/104/2010.

II.

Recursul în termen legal declarat împotriva deciziei amintite de inculpatul

C.C. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc.

pen. cu solicitarea de a casa modificarea de pedeapsă efectuate în apel și a se

menține pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată acestuia prin sentință, este

nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Prin

aplicarea de către prima instanță a unei pedepse de 14 ani închisoare pentru

săvârșirea in fracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în

împrejurările arătate în expunerea sentinței față de inculpat s-a făcut o