ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3188/2011

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 83 din 30 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt, secția penală, în Dosarul cu nr. 659/104/2010, în baza art. 197 alin. (1) și 3 teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.E.G. la 11 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durată de 1 an. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii; în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului; în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale a închisorii timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 16 ianuarie 2010. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 RON despăgubiri pentru daune morale către partea civilă B.N.I., asistată de ocrotitorul legal N.S.; a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 RON reprezentând onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului Olt. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul cu nr. 34/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a fost trimis în judecată inculpatul V.E.G.

pentru comiterea faptei de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza a II-a C. pen. cu aplicare art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., constând în fapt în aceea că în data de 15 ianuarie 2010, în jurul orei 13 00 , victima, pe fondul unor relații conflictuale cu familia, s-a aflat în locuința lui V.N. - fratele inculpatului, împreună cu martora D.A. - nepoata acestora, care efectua lucrări de curățenie a locuinței. În locuință se mai afla inculpatul care, profitând de plecarea nepoatei sale, fără ca victimei să-i spună acest lucru, a determinat-o pe aceasta din urmă să consume vin dintr-un recipient tip PET cu capacitatea de 2,5 litri, turnându-i un pahar, spunându-i că îi va fi bine, dar și profitând de personalitatea imatură psiho-afectiv a acesteia.

Deși a consumat un singur pahar cu vin, victima - care suferă de o boală psihică (tulburare de conduită limitativ la contextul familial) și are contraindicații la consumul de băuturi alcoolice întrucât acestea potențează efectul sedativ al medicamentelor, ce pot induce comă - a fost cuprinsă de amețeală și a început să-și piardă cunoștința. Ca urmare, victima a fost nevoită să se așeze pe pat, iar în acest timp, inculpatul a închis ușile și ferestrele, a dat drumul la muzică, spre a crea o ambianță corespunzătoare actelor sale ulterioare, și apoi a dezbrăcat-o pe aceasta. Deși se afla la debutul unei stări comatoase, victima a putut totuși să-și dea seama că inculpatul a întreținut un raport sexual cu aceasta, profitând de starea indusă de consumul de băuturi alcoolice în condițiile menționate, după care și-a pierdut total cunoștința.

În urma investigațiilor pe care le-a întreprins, ca urmare a intervenției organelor de poliție a martorei D.A., tatăl victimei împreună cu aceste organe au găsit pe victima minoră în locuința menționată, în stare de inconștiență, în poziția culcat, întruna din camere, menționându-se totodată că spre a împiedica accesul la victimă, inculpatul a încercat să dea informații false tatălui acesteia, căruia i-a spus că victima nu se mai află în locuința menționată, ca și martorei D.A., căreia i-a comunicat că aceasta s-ar afla la o verișoară a sa cu prenumele de L. S-a constatat astfel de instanța de fond că fapta comisă de inculpat - în împrejurările scrise anterior - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, pentru care inculpatul a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., cât și cele cu caracter particular ale cauzei.

Între acestea, s-au reținut: modalitatea în care inculpatul a comis fapta penală prezentată anterior, starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., ce are ca prim termen pedeapsa de 1 an închisoare pronunțată prin Sentința penală nr. 407 din 11 mai 2006 de către Judecătoria Slatina pentru o infracțiune intenționată, cel de al doilea termen fiind infracțiunea de față. Față de cele menționate, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu 1 an mai mare față de minimul special, de natură să realizeze scopul preventiv și funcțiile coercitivă și educativă ale acestei sancțiuni. Sub aspectul laturii civile a procesului se constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 998, 999 C. civ.

întrucât prin fapta sa ilicită inculpatul a produs un prejudiciu de natură morală victimei reprezentat de lezarea vieții sale sexuale. În acest sens se reține că acțiunea civilă având acest obiect a fost exercitată și din oficiu de către procuror. Nivelul despăgubirilor necesar reparării acestui prejudiciu se va stabili la chiar suma pretinsă de partea civilă, anume 20.000 RON întrucât astfel își poate realiza funcția reparatorie și preventivă. De aceea, va fi obligat inculpatul la plata sumei menționate cu titlul de despăgubiri pentru daune morale către partea civilă minoră asistată de ocrotitoarea legală, mama sa. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cât și inculpatul V.E.G.

Reprezentantul Ministerului Public susținând oral o parte din motivele scrise de apel, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece inculpatul a fost trimis în mod greșit în judecată pentru inf. prev. de art. 197 alin. (1) teza a II-a rap. la art. 197 alin. (3) teza I C. pen., deși acesta trebuia să fie trimis în judecată pentru inf. prev. de art. 197 alin. (1) teza I rap. la art. 197 alin. (3) teza I C. pen., iar instanța de judecată, fără să schimbe încadrarea juridică, l-a condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza a II-a C. pen., astfel încât, atât în raport de conținutul constitutiv, dar și în raport de limitele de pedeapsă, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru o faptă pentru care nu a fost trimis în judecată și nici nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice.

De asemenea, a mai criticat sentința și pentru că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă principală cât și o pedeapsă complementară prea mică, în raport cu gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, față de împrejurările concrete și de rezonanța socială a faptei acestuia. S-a solicitat în consecință admiterea apelului desființarea sentinței, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru inf. prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei și reținerea unor circumstanțe favorabile, respectiv că acesta nu a cunoscut împrejurarea că victima urma tratament medical pentru afecțiuni psihiatrice, că aceasta a consumat de bună voie alcool și că, de bună voie a întreținut un raport sexual cu inculpatul, iar acesta din urmă a fost de acord să plătească despăgubirile civile solicitate.

Prin Decizia penală nr. 106 din 3 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt - și inculpatul V.E.G. S-a desființat sentința penală atacată, pe latura penală. În baza art. 197 alin. (1) teza I raportat la art. 197 alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.E.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus prevenția inculpatului de la 30 iunie 2010 în continuare, la zi. S-a menținut măsura arestării preventive. Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, în sumă de 100 RON, respectiv 200 RON pentru fiecare apărător (F.L. și N.C.), au rămas în sarcina statului. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Potrivit art. 197 alin. (3) C. pen. pedeapsa pentru viol este închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Se constată că aceste dispoziții prevăd două modalități diferite și nealternative - în raport de limitele de pedeapsă - de sancționare a infracțiunii de viol în raport de elemente circumstanțiale ale laturii obiective, respectiv vârsta victimei ori decesul ei, ca urmare a morții sau sinuciderii, spre deosebire de dispozițiile art. 197 alin. (1) C. pen. care stabilesc o singură sancțiune cu pedeapsa închisorii - neexistând teze diferite care să impună o schimbare a încadrării juridice - indiferent dacă elementul alternativ al laturii obiective s-a realizat prin constrângerea victimei sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori a-și exprima voința.

Ori, din probe rezultă că, pe de o parte că raportul sexual s-a realizat datorită faptului că inculpatul apelant a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra și a-și exprima voința, că aceasta nu împlinise vârsta de 15 ani iar pe de altă parte că, victima violului, nu a decedat și nu s-a sinucis urmarea acestui raportului sexual - cum greșit a reținut instanța de fond -, astfel că încadrarea juridică legală este ce prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și nu cea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza II C. pen., dată de instanța de fond. Condamnând pe inculpat pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală.

Critica inculpatului privind nereținerea de circumstanțe atenuante care să ducă la reducerea pedepsei sub minimul special nu este fondată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 18/1 C. pen. deoarece caracterizările date inculpatului privind comportamentul bun avut anterior comiterii aceste infracțiuni sunt contrazise de fișa de cazier judiciar care dovedește că inculpatul a mai fost condamnat anterior și este recidivist. Nu poate fi reținută nici apărarea apelantului inculpat că nu ar fi cunoscut vârsta reală a minorei, din declarațiile martorilor, coroborate cu susținerile inculpatului și ale victimei, rezultând că acesta și-a dat seama - apelantul știind că ea este colegă cu nepoata sa, dar și în raport de dezvoltarea acesteia somatică și psihică, vârsta și experiența de viață, inclusiv cea sexuală a inculpatului, fiind determinantă în această apreciere - că victima avea o vârstă mai mică de 15 ani.

Cu motivarea reținută privind critica de nelegalitate, s-au admis apelurile, s-a desființat sentința și, în baza art. 197 alin. (1) C. pen. raportat la art. 197 alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se cauza spre judecare, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii orientată la minimul special și spre minim, ținându-se seama de împrejurările concrete de comitere a faptei, de faptul că acesta a avut o bună colaborare cu autoritățile locale și a fost cooperant și a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu victima, apreciindu-se că această proporționalizare îndeplinește, în potrivit art. 72 C. pen., scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.E.G., invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. A arătat că în raport de împrejurările cauzei, nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, inculpatul nu a cunoscut starea de minoritate a victimei, aceasta se afla sub influența alcoolului și l-a provocat pe inculpat, declarațiile părții vătămate fiind contradictorii. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat. Din materialul probator administrat în cauză rezultă că la data de 15 ianuarie 2010 inculpatul V.E.G. a întreținut un raport sexual cu minora B.N.I. în vârstă de 14 ani și 10 luni (colegă de școală cu nepoata și cu fiul său), profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, alterată de consumul de alcool și de afecțiunile psihice de care suferea.

Inculpatul a recunoscut fapta comisă, în materialitatea ei, încercând să acrediteze ideea că nu a cunoscut starea de minoritate a victimei și că aceasta ar fi fost cea care a avut inițiativa raportului sexual. În realitate, aceste susțineri ale inculpatului nu pot fi primite, întrucât pe de o parte acesta știa că victima este minoră (în condițiile în care a venit la locuința sa însoțită de nepoata sa D.A., care i-a relatat inculpatului că partea vătămată este colegă de clasă atât cu ea, cât și cu fiul inculpatului), iar pe de altă parte a realizat starea fizică și psihică în care se afla aceasta (după ce consumase alcool dintr-o sticlă găsită la fața locului). În aceste condiții, nu se poate vorbi despre vreun acord pe care victima și l-ar fi exprimat cu privire la întreținerea de relații sexuale cu inculpatul, așa încât în mod corect acesta a fost condamnat pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) teza I C. pen.

În raport de această încadrarea juridică, inculpatul a fost condamnat de către instanța de apel la 10 ani închisoare, pedeapsă egală cu minimul special, ce nu ar putea fi redusă decât ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante și al aplicării art. 80 C. pen., în condițiile în care acesta a comis fapta în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen. Or, Curtea constată că în speță nu este incidență niciuna dintre împrejurările menționate în art. 74 C. pen. cu efecte de atenuare a pedepsei, astfel încât recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. pen. Va deduce prevenția la zi și-l va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.E.G. împotriva Deciziei penale nr. 106 din 3 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 16 ianuarie 2010 la 22 septembrie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2011.