ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 67/2014

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 191 din data de 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4315/104/2011, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.G., la 12 ani închisoare privativă de libertate în condițiile art. 57 C. pen. - pedeapsă principală și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. pe durata executării pedepsei i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm Cciv. a fost obligat inculpatul M.G. la 314,08 lei despăgubiri civile către S.J.U. Pitești cu titlu de despăgubiri civile și la 5.000 lei cu același titlu (daune materiale) către partea civilă Ț.R.I., precum și la plata sumei de 35.000 lei daune morale către aceasta.

A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Ț.I.R. cheltuieli judiciare și la 18.000 lei către stat, cu același titlu.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul nr. 632/P/2010 din 25 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, înregistrat pe rolul acestei instanțe, secția penală, sub nr. 4315/104/2011 a fost trimis în judecată inculpatul M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că în data de 20 noiembrie 2010 a exercitat acte de violență fizică asupra lui L.I., provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acestuia.

Din actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Victima L.I., locuia efectiv într-un apartament din orașul Pitești, împreună cu fiica sa L.M.. La sfârșit de săptămână obișnuia să meargă în com. Sîrbii Măgura, la casa bătrânească, fapt care s-a întâmplat și în ziua de 20 noiembrie 2011, când fiind o zi de sâmbătă, aceasta a mers din nou în com. Sîrbii Măgura.

În ziua respectivă, în jurul orelor 12,00 la locuința victimei s-a prezentat numita C.G., împreună cu concubinul ei, P.I., care, au cumpărat o căruță de lemne, pe care, au transportat-o cu atelajul numitului S.M.

Anterior conflictului pe care l-a avut cu inculpatul M.G., în jurul orelor 14,00 victima a avut o discuție cu numitul S.S.C., căruia i-a relatat că în urmă cu ceva vreme, împrumutase un tuci familiei M. și pentru că în acea zi a solicitat restituirea acestuia a fost insultat de către soția lui M.G.

După circa trei ore, respectiv înjurai orelor 17,00 inculpatul M.G. a mers în localul de peste drum de locuința sa, administrat de către Ș.F., invitat fiind de către nepotul său D.C., unde a ocupat poziție la aceeași masă cu acesta, masă la care se mai afla și celălalt nepot, învinuitul D.F.L. și unde a consumat circa 150 ml coniac. După aproximativ 25 de minute, martorul D.C. a părăsit localul, deoarece venise finul acestuia N.C. Același fapt l-a făcut apoi și inculpatul M.G., iar în momentul în care traversa strada către locuința sa, a fost acostat de către victima L.I., care i-a reproșat faptul că nu i-a restituit tuciul.

Discuția dintre inculpat și victimă s-a purtat în stradă, moment în care amândoi ocupau poziții în picioare, unul în fața celuilalt și a degenerat în scandal, ldvindu-se reciproc, inițial cu pumnii, apoi inculpatul M.G. a luat de pe stradă o piatră, cu care a lovit-o în mai multe rânduri în zona capului pe victima L.I.

Conflictul a fost de scurtă durată și a încetat la intervenția numiților Ș.E. și a lui D.F.L., inculpatul M.G., fiind condus în curtea locuinței sale, de către martorul Ș.E.

Ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat, victima L.I. a căzut pe carosabil fără a mai putea comunica, fiind ajutată apoi să se ridice, de către martorul Ș.E. și de tatăl acestuia, Ș.F. care au așezat-o pe o bancă la poarta locuinței, unde a rămas aproximativ cinci minute, după care a plecat către locuința sa.

În dimineața zilei următoare, victima L.I. a mers la o vecină, respectiv la numita S.A., de la care a luat o gâscă pe care o plătise în ziua precedentă, anterior incidentului pe car el-a avut cu inculpatul, iar de aici și-a continuat deplasarea pe jos către com. Colonești, pentru a lua o mașină de ocazie spre mun. Pitești. Pe traseu victima a fost ajunsă din urmă de către numitul I.N., care, l-a transportat-o cu mașina proprietate personală până la drumul național, care traversează com. Colonești. Martorul I.N. a remarcat prezența la victimă a unor leziuni traumatice în zona feței și, deși a întrebat-o ce anume s-a întâmplat, aceasta nu a dat niciun fel de relații.

De la Colonești, victima și-a continuat deplasarea până la domiciliul său din municipiul P., cu autoturismul martorului B.P., care, împreună cu tatăl său B.I., se deplasau la înmormântarea unei rude în orașul Curtea de Argeș.

Pe traseu, victima le-a relatat celor două persoana faptul că în seara precedentă a avut un incident cu M.G., căruia îi dăduse în urmă cu ceva vreme un tuci, pe care acesta nu i-l restituise, ocazie cu care s-au lovit reciproc, precizând că a fost lovit de către inculpat, cu o piatră.

La domiciliul său victima a ajuns în jurul orelor 09,00, iar de aici a fost transportată la S.J.U. Pitești, unde după acordarea de îngrijiri medicale, i s-a permis întoarcerea acasă.

În aceeași seară, starea medicală a victimei s-a agravat, fiind internată în Secția Terapie Intensivă a S.J.U. Pitești, până pe data de 24 noiembrie 2010, când a decedat.

Constatările preliminare stabilite prin actul din 25 noiembrie 2010, întocmit de către S.J.M.L. Argeș, au stabilit că moartea numitului L.I., a fost neviolentă și s-a datorat unei insuficiente acute cardio circulatorii, consecința unui infarct miocardic acut întins la nivelul septului interventricular apărut pe fondul unei cardiomiopatii cronice.

Procedându-se la necropsie s-au constatat leziuni de violență produse prin lovire cu și de corp dur, ocazie cu care s-au prelevat probe biologice pentru examinări complementare de specialitate.

Raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 2010 a concluzionat că moartea numitului L.I. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio circulatorii, consecința unui edem pulmonar acut masiv apărut în evoluția unui infarct miocardic acut localizat la nivelul septului interventricular, la un organism, cu afecțiuni morbide preexistente (HTA stadiul III, miocardiofibroză, cardiomegalie cu HVS, ateromatoză vasculară accentuată, steatoză hepatică, pielonefrită cronică, nefroangioscleroză) și favorizată de un traumatism acut cranio cerebral și toracic.

Așa cum s-a arătat în actul medico-legal s-a menționat că la necropsie s-au constatat și leziuni de violență respectiv: echimoze, escoriații, hematoame, kemozis conjuctival, fracturi ale neuro-viscerocraniului, hemosinus, meoragie meningee pe suprafață mică, infiltrare hemoragice pe fața internă a scalpului în mușchii temporali, musculatură antero-laterală ai gâtului și intercostală, fracturi arcuri costale fără deplasare hemitorace drept, ce au putut fi produse cu cca 4 -5 zile anterioare instalării decesului prin mecanism de lovire cu și de corp dur, posibil și compresiune digitală (pentru infiltratele hemoragice de la nivelul gâtului). Aceste leziuni traumatice, ar fi necesitat în caz de supraviețuire cea 30 de zile îngrijiri medicale de la data producerii, iar leziunile traumatice cranio cerebrale însoțite de hipertensiune intracraniană, i-au pus viața în primejdie.

Între leziunile traumatice și deces, s-a reținut că există o legătură directă mediată (condiționată) de cauzalitate.

Întrucât cele două acte medico-legale, respectiv Concluziile preliminare și Raportul de constatare medico-legală au avut un conținut oarecum diferit, contradictoriu, în sensul că inițial s-a apreciat că moartea a fost neviolentă, iar după redactarea raportului s-a revenit asupra aprecierii inițiale, concluzionându-se că moartea victimei a fost violentă, acestea au fost înaintate spre avizare I.N.M.L. „Mina Minovici" București care a emis avizul din 02 mai 2011, care nu a aprobat Raportul de constatare medico-legală din 2010 întocmit de către S.J.M.L. Argeș, privind victima L.I. întrucât, același aviz a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale, aceasta a fost dispusă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt prin ordonanța din 09 mai 2011.

Raportul de nouă expertiză medico-legală din 08 august 2011 întocmit de către I.M.L. „Mina Minovici" București avizat favorabil de către Comisia de Avizare și Control din 07 septembrie 2011, a concluzionat că moartea numitului L.I. de 58 ani survenită la data de 24 noiembrie 2010, a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningee (hematom subdural acut și hemoragie subarahnoidiană) și edemului cerebral ce au generat un sindrom de hipertensiune intracraniană, rezistentă la terapia aplicată, consecință a unui traumatism cranio facial și cerebral, cu fracturi de viscerocraniu, de boltă și bază de craniu, ce au survenit în cadrul unui politraumatism ce a inclus și fracturi costale.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur iar între cauza medicală a decesului și leziunile traumatice cranio-cerebrale există o legătură de cauzalitate directă necondiționată.

În urma examenului necroscopic, s-au constatat tare organice preexistente: cardiomegalie, dilatativă, miocardofibroză, steatoză hepatică, negroangioscleroză, gastrită hipertrofică, ateromatoză coronariană și sistematică. Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei de sânge 0, cu Rh negativ.

S-a constatat că acest din urmă raport de nouă expertiză medico-legală a exclus histopatologic infarctul miocardic consemnat în diagnosticul macroscopic și preluat inițial în raportul de necropsie, drept cauză tanatogeneratoare.

Pe parcursul urmăririi penale efectuate în cauză au fost audiate toate persoanele care, într-un fel sau altul, au venit în contact cu victima și cele două persoane, față de care s-au efectuat cercetări, respectiv inculpatul M.G. și nepotul acestuia învinuitul D.F.

Inițial au fost audiați membrii familiei Ș. în al căror local M.G. consumase alcool înainte de incident.

Dintre aceștia doar martorul Ș.E. a observat când inculpatul M.G. a lovit-o pe victima L.I. în zona feței, însă nu a putut preciza dacă autorul a avut sau nu în mână vreun obiect contondent. Același martor a mai relatat că atât el cât și inculpatul D.F.L. au intervenit personal pentru încetarea scandalului și l-au condus în mod forțat pe autor în curtea locuinței sale, după care a ajutat victima să se ridice pe care a așezat-o apoi pe bancă.

Referitor la martorul Ș.F. s-a constatat că acesta nu a văzut efectiv momentul agresiunii, dar a auzit de la fiul său că M.G. s-a bătut cu L.I. pe care, apoi, împreună cu fiul său l-au așezat pe bancă. Nici martora Ș.E. nu a putut da amănunte suplimentare despre incident, menționând că în momentul în care a ieșit în afara locului victima deja plecase.

Acești martori au mai relatat că nici victima nu a putut oferi relații suplimentare cu privire la autorul sau autorii agresiunii, motivat de faptul că după ce a căzut pe carosabil nu s-a mai putut comunica cu aceasta.

Audiat de instanța de judecată, inculpatul M.G. a precizat că-și menține în totalitate depoziția dată în fața procurorului - filele 156 - 157 dosar de urmărire penală, relatând că în după amiaza zilei de 20 noiembrie 2010 în jurul orei 18,00 a fost așteptat la poarta domiciliului său de victima L.I. care i-a solicitat să-i dea tuciul pe care i-l împrumutase, solicitare în urma căreia inculpatul i-a zis să aibă răbdare că urmează să îl cumpere, situație în care victima a spus că dorește să-i dea tuciul pe care îl are moștenire de la părinții săi, după care aceasta i-a aplicat două lovituri în zona feței, lovituri în urma cărora a căzut în genunchi după care s-a ridicat.

Inculpatul în depoziția dată în fața instanței a mai relatat că s-a îmbrâncit reciproc cu victima, după care i-a dat și el doi pumni în piept și nu își explică faptul că în raportul medico-legal s-a reținut că victima a fost lovită și în cap și nu știe dacă a mai fost lovită și de altcineva. Acesta a mai arătat că la un moment dat, „nepotul său D.F.L. care se afla acolo a întrebat-o pe victimă dacă îl mai lovește amenințându-mă că o să-mi arate el mie".

De asemenea, inculpatul a precizat că nu l-a văzut pe nepotul său D.F. să o lovească pe victimă, dar bănuiește că totuși acesta a lovit-o.

Inculpatul a mai relatat că a doua zi pe 21 noiembrie 2010, nepotul său D.F. a venit în domiciliul său și în prezența fiicei sale și a soției sale a afirmat că a lovit-o și el pe victimă cu pumnii, susținând că acesta a lovit-o pe victimă, pentru că și aceasta îl lovise pe el (inculpat) și în aceeași zi a văzut-o pe victimă plecând spre Colonești (fila 51 dosar instanță).

Martorul D.F.L. cu ocazia audierii de către instanță a relatat că în ziua de 20 noiembrie 2010,în timp ce se afla la magazinul lui Ș.F. de pe raza com. Optași Măgura,unde fusese și inculpatul, a auzit discuția pe care inculpatul a avut-o cu victima, car ei-a solicitat să-i restituie tuciul cu care îl împrumutase,motiv pentru care s-au luat la bătaie, iar în momentul în care s-au lovit, ambele părți au căzut. Martorul a mai arătat că aflându-se la o distanță de 3 metri de locul incidentului a observat că în momentul în care părțile s-au ridicat în picioare, inculpatul M.G. avea în mână un pietroi (în zona în care a avut loc incidentul se aflau mai multe pietre) cu care a lovit-o pe victimă în cap, în ambele părți.

Același martor a mai relatat că nu este adevărat că el ar fi afirmat în prezența inculpatului și a familiei acestuia, fiică și soție, că el ar fi lovit-o pe victimă, iar aceasta a fost ajutată să se ridice de martorii Ș.E. și Ș.F., care l-au condus spre domiciliul său, deoarece aceasta căzuse în mijlocul străzii la o distanță de 5 metri de locul incidentului (fila 75 dosar instanță).

Martorul Ș.E. a relatat că a observat personal când inculpatul o lovea pe victimă cu pumnul în zona feței,iar în urma acestor lovituri victimei îi curgea sânge din partea stângă a capului și avea ochiul drept plin de sânge. Acesta a mai arătat că în zona în care a avut loc incidentul drumul nu era asfaltat ci era pietruit. Acesta a mai arătat că nu a văzut-o pe victimă să-l lovească pe inculpat,iar martorul D.F.L. a încercat să le liniștească pe ambele părți (fila 76 dosar instanță).

Aceeași situație rezultă și din depoziția martorului Ș.F., care a relatat că nu l-a văzut pe martorul D.F.L. să fi lovit pe victimă,iar fiul său i-a spus că victima avea sânge în zona capului (fila 77 dosar instanță).

Martorul I.N. care a transportat-o pe victimă de la domiciliu până la șoseaua națională a observat că aceasta avea ochiul drept negru și nici nu se mai cunoștea că are ochi (fila 112 dosar instanță).

Martorul B.P., care, de asemenea, a transportat-o pe victimă din zona com. Colonești (Șoseaua națională) până la Pitești, a relatat că victima i-a povestit că s-a certat și s-a bătut cu inculpatul M. care a lovit-o în cap cu un pietroi. Martorul a mai arătat că victima prezenta leziuni în zona ochiului drept, subliniind faptul că victima i-a spus că s-a bătut numai cu inculpatul M. (fila 113 dosar instanță).

În cauză au mai fost audiați martorii L.M., Ș.E., Ț.M.N., C.G., S.A., S.S. Cornel, V.D., M.I., soția inculpatului și fiica acestuia, B.I., P.I., care nu au fost prezenți în momentul și la locul produceri incidentului dar au auzit despre producerea acestuia de la martorii oculari ale căror depoziții au fost expuse anterior și din care rezultă cu certitudine că victima a fost lovită de mai multe ori în zona capului de către inculpatul M.G. cu pumnii și cu o piatră cauzându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, așa cum rezultă din actul medico-legal întocmit în cauză de către I.N.M.L. „Mina Minovici" București.

Deși inculpatul M.G. a recunoscut numai parțial săvârșirea faptei, în sensul că într-adevăr a avut un conflict cu victima L.I. cu care s-a bătut reciproc, dar nu i-a aplicat acesteia lovituri atât de puternice care să conducă la deces, situația de fapt și vinovăția au fost pe deplin dovedite cu recunoașterea parțială a inculpatului, cu raportul de nouă expertiză medico-legală din 8 august 2011 întocmit de către I.M.L. „Mina Minovici" București, avizat favorabil de către Comisia de avizare și control din 7 septembrie 2011, care a concluzionat că moartea numitului L.I., survenită la data de 24 noiembrie 2010, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningee (hematom subdural acut și hemoragie subarahnoidiană) și edemului cerebral ce au generat un sindrom de hipertensiune intracraniană, rezistentă la terapia aplicată, consecință a unui traumatism cranio facial și cerebral, cu fracturi de viscerocraniu, de boltă și bază de craniu, ce au survenit în cadrul unui politraumatism ce a inclus și fracturi costale, cu plângerea și depozițiile părții civile Ț.R.I., cu certificatul de deces, cu procesul verbal de conducere în teren, cu planșa fotografică și cu depozițiile martorilor D.F.L., S.M., Ș.E., Ș.F., Ș.E., B.I., C.G., L.M., T.M.N., S.S., S.A., I.N., B.P., V.D., M.I., B.I. și P.I., audiați pe parcursul urmăririi penale și al judecății.

În consecință, lovirea victimei L.I. de către inculpatul M.G. în mod repetat cu pumnii și cu piatra, în zona capului și peste corp, fiindu-i provocate leziunile traumatice reținute în actele medico-legale și care au condus la decesul acesteia, s-a apreciat că întrunește elementele constitutiv e ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) lit. e) C. pen. și în consecință condamnarea acestuia.

Apărarea inculpatului că în speță sunt incidente dispoz. art. 44 C. pen., s-a reținut că este netemeinică întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi fost în legitimă apărare.

Potrivit dispoz. art. 44 alin. (2) C. proc. pen., este în stare de legitimă apărare care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Din probele administrate în cauză, respectiv din depozițiile martorilor, s-a reținut că nu rezultă că victima l-ar fi atacat atât de puternic pe inculpat încât să fie necesară o intervenție atât de durată din partea acestuia.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul M.G., prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, gradul de pericol social al faptei, prin care s-a suprimat viața unei persoane, împrejurările reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, care are o vârstă avansată, respectiv 70 de ani, este suferind de o boală gravă, așa cum rezultă din actele medico-legale depuse la dosar - diabet zaharat, pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o comportare parțial sinceră și anterior săvârșirii faptei a avut o comportare sinceră așa cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar și nu are antecedente penale.

Având în vedere aceste elemente, prima instanță a apreciat că, în speță, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea privativă de libertate, în condițiile art. 57 C. pen. al cărei cuantum să se situeze sub minimul special prevăzut de lege, va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor și să conducă la îndreptarea acestuia.

Întrucât, așa cum s-as arătat inculpatul este la o vârstă înaintată având 70 de ani și este suferind de o boală severă, prima instanță ținând cont de datele ce caracterizează pozitiv persoana acestuia expuse anterior, văzând și dispoz. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și alin. (2) C. pen., a apreciat că, în speță, sunt incidente aceste dispoziții legale cu privire la circumstanțele atenuante, astfel că în consecință s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege în condițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

În consecință, având în vedere că în speță s-a dispus condamnarea inculpatului, acestuia i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată care să se îndepărteze de minimul special prevăzut de lege, iar în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei aplicându-i-se inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de aceleiași dispoziții legale.

Referitor la latura civilă, s-a reținut că S.J.U. Pitești cu adresa din 11 noiembrie 2011 s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 314,08 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei L.I.

Având în vedere această situație, prima instanță văzând și dispoz. art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 și urm. C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului M.G. la plata acestei sume de bani cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

Fiica victimei L.I., Ț.R.I., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea tatălui său și cu suma de 55.000 lei daune morale.

În dovedirea acțiunii civile, partea civilă Ț.R.I. a solicitat audierea martorilor N.G. și G.I.S., care au relatat că la înmormântare a participat circa 80 de persoane, masa de pomenire fiind organizată la Restaurantul Sportivilor din Pitești unde s-a servit un meniu bogat care a costat 30 de lei/persoană, ocazie cu care s-a cheltuit suma de 3.000 lei (N.G. - fila 134 dosar).

Martorul a mai relatat că ulterior s-au făcut pomenile conform tradiției la care au participat circa 40 de persoane, ocazie cu care s-au dat de pomană obiecte de îmbrăcăminte și de mobilier, valoarea acestora fiind de 600 lei.

Totodată în dovedirea pretențiilor civile, partea civilă a depus la dosar și o serie de facturi fiscale și bonuri cu care s-au procurat o serie de produse alimentare și de îmbrăcăminte, în total valoarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei fiind de 5.000 lei (filele 25 - 26 dosar instanță).

În consecință, în baza art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 și urm. C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume de bani cu titlu de daune materiale către partea civilă Ț.R.I. precum și la plata sumei de 35.000 lei daune morale către aceasta, având în vedere că fapta săvârșită de inculpat a avut consecințe dramatice, respectiv pierderea unei ființe dragi, a tatălui, pierdere iremediabilă care i-a provocat acesteia suferințe psihice substanțiale.

Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4315/104/2011, în baza art. 196 C. proc. pen., a fost admisă cererea și s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 191 din data de 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4315/104/2011, în sensul că se va menționa „Obligă pe inculpat la 2.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Ț.I.R. cheltuieli judiciare și la 18.050 lei către stat, cu același titlu, din care suma de 50 lei va fi virată către Baroul Olt reprezentând onorariu avocat oficiu P.C. - delegația din 07 noiembrie 2011", în loc de „Obligă pe inculpat la 2.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Ț.I.R. cheltuieli judiciare și la 18.000 lei către stat, cu același titlu".

Înlăturarea omisiunii vădite a fost efectuată pe toate exemplarele și face parte integrantă din sentința penală nr. 191 din data de 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4315/104/2011.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.G. Prin motivele scrise de apel inculpatul a solicitat în principal desființarea sentinței și rejudecându-se cauza să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât probele administrate nu sunt suficiente pentru a se stabili vinovăția, actele medicale fiind contradictorii. în plus, faptul că el nu a lovit victima cu intensitatea descrisă în sentință rezultă și din împrejurările ulterioare, partea vătămată plecând singură la Pitești unde pe fondul unei crize de nervi a devenit agresiv, producându-și singur leziuni și decedând abia după cinci zile. S-a indicat că victima era mai tânără și mai puternică decât el fiind exclus ca în aceste condiții, fiind și bolnav, să îl poată lovi cu o asemenea intensitate.

În subsidiar s-a invocat că încadrarea juridică a faptei ar fi lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., dat fiind că el, fiind agresat a ripostat lovind victima doar cu pumnii, fără obiecte contondente. Consideră că mijloacele folosite nu au fost apte să provoace decesul, rezultatul mai grav fiind astfel neprevăzut.

S-a solicitat de asemenea achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., fapta fiind săvârșită în stare de legitimă apărare, întrucât a fost nevoit să se apere, împotriva sa fiind în derulare un atac direct, material, imediat și injust.

Prin Decizia penală nr. nr. 195 din 23 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.G., fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 191 din data de 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4315/104/2011.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pe parcursul soluționării apelului, având în vedere aspectele invocate de apărătorul inculpatului în sensul că acesta din cauza stării de sănătate nu mai poate participa la proces, în condițiile art. 303 C. proc. pen. s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, aceasta fiind la dosar la data de 29 aprilie 2013, concluzionându-se că inculpatul este apt să participe la proces și recomandându-se tratament ambulatoriu.

S-a acordat termen de două săptămâni pentru a se da posibilitatea apărătorului inculpatul să depună concluzii scrise la dosar.

Analizând apelul declarat în raport de motivele invocate și în limitele impuse de disp. art. 371 C. proc. pen. instanța a constatat că sub aspectul situației de fapt prima instanță a făcut o judicioasă apreciere a probelor administrate în cauză reținând în mod motivat că în data de 20 noiembrie 2010 în jurul orei 17,00, pe fondul unui conflict spontan privind restituirea unor bunuri inculpatul M.G. a lovit-o în mod repetat cu o piatră în zona capului pe victima L.I., în urma leziunilor provocate survenind decesul acestuia din urmă la data de 24 noiembrie 2010.

Apărările apelantului sub acest aspect sunt în mod evident nefondate. Astfel, în ceea ce privește caracterul contradictoriu al concluziilor actelor medico - legale întocmite în cauză, instanța de apel constată că deși inițial prin certificatul constatator.al morții din data de 25 noiembrie 2010, atașat în copie la fila 14 d.u.p. nu se indică o legătură de cauzalitate între agresiunea din data de 20 noiembrie 2010 și deces, se descriu totuși leziuni constatate și ulterior cu ocazia necropsie, respectiv fracturi de boltă și bază craniană.

La aceeași dată 25 noiembrie 2010 S.M.L. Argeș opinează că moartea victimei ar fi fost neviolentă, însă această concluzie este exprimată sub rezerva expresă a rezultatelor examenelor complementare solicitate, constatându-se totodată că la necropsie au fost evidențiate leziuni de violență produse prin lovire cu și de corp dur (fila 30 d.u.p.).

Ulterior, se întocmește primul raport de constatare medico - legală de către același serviciu de medicină legală (filele 57-61 d.u.p.) în care se concluzionează că moartea a fost violentă datorându-se unei insuficiențe acute cardio - circulatorii consecința unui edem pulmonar masiv apărut în evoluția unui infarct miocardic acut și favorizată de un traumatism acut cranio -cerebral și toracic, constatându-se leziuni de violență ce puteau fi produse cu patru cinci zile înainte de instalarea decesului prin lovire cu și de corp dur, între leziuni și deces existând legătură directă și condiționată de cauzalitate.

Întrucât la data de 02 mai 2011 I.N.M.L. prin adresa din 2011 (fila 67 dosar) a recomandat efectuarea unei expertize, refuzând să avizeze raportul de constatare medico - legală, la data de 09 mai 2011 Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus efectuarea unei expertize de specialitate iar prin raportul de nouă expertiză (fila 107 și urm. d.u.p.) avizat la data de 07 septembrie 2011 s-a stabilit cu certitudine că infarctul miocardic menționat ca și cauză tanatogeneratoare în raportul inițial a fost exclus prin examene histopatologice, iar moartea numitului L.I. s-a datorat unei hemoragii meningee și a edemului cerebral, consecință directă a unui traumatism cranio facial și cerebral cu fracturi de viscerocranio, boltă și bază de craniu, între acestea și cauza medicală a decesului existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Dincolo de concluziile parțial diferite sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre leziuni și deces, atât în constatările preliminare cât și în raportul de constatare și raportul de expertiză medico - legală se descriu aceleași leziuni, localizate în special la nivelul craniului, dar și la nivelul toracelui, leziuni ce au corespondent și în actele medicale întocmite anterior decesului victimei, respectiv examen tomograf din data de 22 noiembrie 2010 în urma căruia s-a constatat fractură os temporal, fractură cu deplasarea fragmentelor, perete anterior și extern, sinus maxilar (fila 15 d.u.p.), fișa de internare la unitatea primiri urgențe Pitești a doua zi după faptă (21 noiembrie 2010) în care la diagnostic de menționează traumatism cranio cerebral mediu, suspiciune fractură bază de craniu și contuzie forte facială posibil survenite în urma unei agresiuni vechi de 24 ore (fila 82 d.u.p.) precum și în foia de observație clinică generală întocmită la aceeași dată la Secția neurochirurgie (fila 86 d.u.p.).

De altfel, leziuni similare sunt descrise și de persoanele care au putut observa victima a doua zi după producerea incidentului, atunci când partea vătămată s-a deplasat din localitatea Sârbii Măgura în localitatea Pitești. Astfel, martorul B.I. (fila 124 d.u.p.) dar și martorii I.N. și B.P. (filele 132-133 d.u.p.) precizează că victima prezenta leziuni semnificative la ochi și la gură declarându-le că numitul M. l-ar fi lovit. în aceea zi (21 noiembrie 2010) numita L.M., fiica victimei a observat că tatăl său fusese agresat și lovit în zona feței, aspecte similare declarând și cea de-a doua fiică a victimei Ț.R. (fila 21 d.u.p. - respectiv fila 49 dosar instanță).

A fost exclusă astfel posibilitatea ca leziunile constate cu ocazia examinării medico - legale a cadavrului victimei să fi fost produse prin autolovire, în seara de 21 noiembrie 2010 așa cum susține apelantul inculpat. De altfel, acest episod la care se face trimitere a survenit ca urmare a agravării stării de sănătate în urma loviturilor primite, întrucât în seara zilei de 21 noiembrie 2010 victima a devenit agitată, însă cu acea ocazie (în jurul orei 19,00) a distrus unele lucruri din casă fără a-și produce leziuni de natura celor descrise, („am constatat o schimbare radicală în comportamentul tatălui meu cu care nu se mai putea comunica și care a provocat o serie de distrugeri în camera în care locuia, mai precis a spart un pahar și a trântit televizorul color" - declarație martoră L.M., fila 134 d.u.p.).

Toate aceste concluzii cu privire la momentul la care s-au produs leziunile ce au dus în cele din urmă la decesul victimei se coroborează cu declarațiile martorilor direcți din care rezultă că după momentul inițial al conflictului când cei doi și-au adresat injurii și s-au împins reciproc, inculpatul, profitând de faptul că martorul D.F. intervenise pentru a-i despărți, a luat o piatră cu care a lovit victima de patru cinci ori în zona capului (declarație fila 144 d.u.p. - D.F., menținută la data de 20 februarie 2012 în instanță la fila 75), după care victima s-a prăbușit la pământ.

Deși martorul Ș.E. în declarația inițială din data de 07 februarie 2011 (fila 121 dosar) precizează că nu a văzut dacă M. a lovit cu o piatră victima, menționează totuși că aceasta prezenta multiple leziuni („la un moment dat M. l-a lovit în zona feței pe L. cu mâna dreaptă, însă nu pot preciza dacă a avut sau nu vreun obiect contondent. victima prezenta leziuni traumatice în zona ochiului drept care era tumefiat iar din zona frontoparietală stângă îi curgea sânge"), leziuni care în mod firesc nu s-ar fi putut produce printr-o simplă cădere așa cum indică inculpatul.

De altfel, în discuțiile pe care le-a avut cu membrii familiei în data de 21 noiembrie 2010, până în momentul în care a devenit agitat și incapabil să comunice, partea vătămată a indicat că M. împreună cu D.F. l-ar fi lovit, aspecte menționate și în plângerea penală pe care fiica victimei, Ț.R., a depus-o la data de 21 noiembrie 2010 la poliție, scriind-o după relatările tatălui său, precum și în discuțiile cu numitul B.I. (fila 124 d.u.p.) - L.I. mi-a relatat că în seara precedentă s-a bătut cu M.G. și alte două persoane", confirmate și de martorul B.P.

Deși partea vătămată indică faptul că ar fi existat mai mulți agresori (variind între doi și patru în relatările către membrii familiei) din declarațiile martorilor direcți Ș.E. și Ș.F. rezultă că inițial conflictul a avut loc doar între victimă și inculpat, ulterior intervenind inițial D.F.L. și apoi Ș.E. doar pentru a-i despărți pe cei doi și a-l introduce pe inculpat în domiciliul său.

În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice din omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., instanța a reținut că ceea ce deosebește în mod esențial cele două infracțiuni este forma de vinovăție cu care inculpatul acționează, în cazul infracțiunii de omor (simplu, calificat sau deosebit de grav), inculpatul acționând cu intenție directă sau indirectă, respectiv urmărind producerea rezultatului sau acceptând posibilitatea producerii acestuia.

Atitudinea subiectivă a autorului faptei față de urmările produse a fost dedusă din chiar modul în care acesta acționează, iar atât timp cât din probe rezultă că inculpatul a lovit în mod repetat victima cu un obiect contondent într-o zonă vitală, cu intensitate sporită (altfel nu s-ar putea explica gravitatea traumatismelor craniene descoperite ulterior), profitând de faptul că cea din urmă nu se mai aștepta la aceste lovituri întrucât intervenise o altă persoană pentru a-i despărți, instanța apreciază că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea ca victima să decedeze ca urmare a loviturilor primite, rezultat pe care deși nu l-a urmărit în mod expres, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Nu s-a putut reține nici că inculpatul ar fi acționat în stare de legitimă apărare întrucât, așa cum rezultă din analiza probelor (în special declarațiile martorilor Ș. și D.) acesta a lovit victima cu o piatră în zona capului într-un moment în care conflictul inițial fusese parțial aplanat prin intervenția numitului D.L., acesta interpunându-se între cei doi agresori. Tocmai profitând de această împrejurare inculpatul a lovit victima, cea din urmă neputându-se apăra corespunzător întrucât nu se aștepta ca agresiunea să continue și astfel nu mai sunt întrunite condițiile impuse de art. 44 C. pen. întrucât momentul în care a săvârșit fapta împotriva inculpatului nu se mai exercita un atac material, direct, imediat și injust.

Mai mult, s-a constatat că în pofida susținerilor sale, inculpatul se manifesta deosebit de agresiv, dorind să continue altercația și opunându-se intenției martorului D. de a-i despărți („martorul D. o ținea pe victimă de haine și îi spunea să se potolească iar în acel moment din partea lateral dreaptă era lovit de inculpatul M." - declarații fila 76 dosar fond, Ș.E.; „am observat că acesta - D.F. s.n. - îl împingea în curte pe M.I. iar victima era căzută în stradă" - martor Ș.F. fila 77 dosar fond; „eu nu am putut să îi despart de unul singur . martorul Ș.E. l-a luat în brațe pe inculpatul M. și l-a băgat în curte" - declarație D.F.L. fila 75 dosar fond), atitudine care în nici un caz nu este specifică victimei unei agresiuni ci mai degrabă autorului acesteia.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată inculpatului instanța a reținut că aceasta este corect individualizată în raport de împrejurările în care fapta a fost comisă dar și de datele despre persoana făptuitorului, prima instanță luând în considerare că și victima a contribuit la inițierea și amplificarea conflictului, dar și vârsta inculpatului, starea sănătății acestuia, datele despre comportamentul său anterior în societate, pedeapsa de 12 ani închisoare fiind aptă să asigure realizarea scopurilor prev. de art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

Împotriva Deciziei penale nr. 195 din 23 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs M.G.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05 iunie 2013, a fost fixat termen de judecată a recursului la data de 08 noiembrie 2013 când s-a dispus amânarea cauzei la 10 ianuarie 2014.

Inculpatul a depus motivele de recurs la data de 28 octombrie 2013, cu respectarea termenului prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Prin motivele scrise de recurs a invocat incidența cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. susținând că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit a fost condamnat în loc de a fi achitat.

În ceea ce privește greșita condamnare a arătat că există contradicții între rapoartele de expertiză medico legală. De asemenea, a solicitat să se facă aplicarea art. 44 C. pen.

În subsidiar, a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

Examinând recursul formulat de M.G. conform dispozițiilor art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se impun următoarele considerații de ordin teoretic referitoare la limitele examinării cauzei în calea de atac a recursului.

Din analiza conținutului cazurilor de casare expres prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., rezultă că, prin limitarea obiectului judecății în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că decizia recurată a fost pronunțată la data de 23 mai 2013, ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art 385

9

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Ieșea menționată.

Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. .2/2013, legislația procesuală a instituit regula casării exclusiv în ceea ce privește chestiunile de nelegalitate, menționate în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., recursul devenind așadar, o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, vizând exclusiv corecta aplicare a legii.

Ca atare, recursul nu provoacă un control integral din partea instanței, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în coordonatele în care stabilirea adevărului a avut loc în primele două grade de jurisdicție.

De altfel, reexaminarea integrală a cauzei de către instanța de apel, în condiții similare cu cea desfășurată de instanța de fond, conduce în mod firesc la concluzia că devoluțiunea în fața instanței de recurs trebuie limitată numai la anumite aspecte prevăzute de lege.

Prin urmare, din perspectiva finalității avute în vedere, recursul nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, respectiv a situației de fapt, stabilirea vinovăției și a pedepsei aplicate, ci doar sancționarea sentințelor ori deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Pornind de la principiul, impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, instanța de recurs nu poate cenzura situația de fapt.

Prin motivele scrise de recurs inculpatul M.G. a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei susținând că în mod greșit a fost condamnat pe baza unui probatoriu insuficient și contradictoriu care conduce la concluzia că trebuia achitat, fie în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., fie în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. De asemenea, a susținut că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

Or, instanța de fond a stabilit sub aspectul situației de fapt că, în data de 20 noiembrie 2010 înjurai orei 17,00, pe fondul unui conflict spontan privind restituirea unor bunuri inculpatul M.G. a lovit-o în mod repetat cu o piatră în zona capului pe victima L.I., în urma leziunilor provocate survenind decesul acestuia din urmă la data de 24 noiembrie 2010.

Totodată, Înalta Curte notează că instanța de fond și instanța de recurs au apreciat ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte reținând că probatoriul administrat demonstrează că infracțiunea de omor s-a săvârșit cu intenție indirectă.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată și cererea de se constata existența stării de legitimă apărare reținând că din probele administrate nu a rezultat o atitudinea provocatoare și agresivă din partea victimei.

Pentru a examina criticile inculpatului instanța de recurs are în vedere situația de fapt deja stabilită de prima instanță - care, nu poate fi schimbată -, și care, contrar susținerilor inculpatului conduce la concluzia că acesta a săvârșit fapta în modalitatea descrisă în hotărârile atacate.

Criticile inculpatului din recurs vizând caracterul insuficient și contradictoriu al probatoriului, lipsa intenției de a comite fapta precum și existența legitimei apărări impun o reevaluare a probatoriului și a situației de fapt, or, în recurs nu mai este posibilă cenzurarea situație de fapt, respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate.

Așadar, pornind de la principiul, impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, instanța de recurs nu mai poate cenzura situația de fapt.

În realitate, prin motivele de recurs se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de fond și de cea de apel.

Astfel, Înalta Curte notează că motivele invocate de către inculpat prin trimitere la greșita reținere a situației de fapt și greșita interpretare a probelor de către instanțele de fond și de apel, nu se circumscriu noțiunii de „greșită aplicare a legii" și nu pot fi cenzurate de instanța de recurs prin prisma cazurilor de casare prev. de 385 pct. 17 C. proc. pen.

De altfel, motivele de recurs care tind a antama situația de fapt sunt neîntemeiate prin raportare la faptul că acestea nu pot fi examinate prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 385 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului vizând excluderea declarației martorului D.F.L. se constată că deși formal critica se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. nu poate fi examinată întrucât nu a fost invocată în termenul prev. de art. art. 385 alin. (2) C. proc. pen., ci cu prilejul dezbaterilor.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 23 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 23 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2014.