ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3965/2012

Asupra recursului de față; în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 14/MF din 29 iunie 2012 Tribunalul Argeș, complet specializat de minori penal, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpatul N.F.V. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 4 C. proc. pen., rap. la art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 166 din 27 ianuarie 2012 a Judecătoriei Slatina, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 115 din 19 mai 2010 a Tribunalului Olt urmând ca inculpatul să execute 10 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57, 71 C. pen., rap.

la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest. În baza art. 88 C. proc. pen., a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 24 mai 2011, la zi. În baza art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998, 999 C. civ., a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 10000 euro, cu titlul de daune morale, către partea civilă. În baza art. 192 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond, a reținut, ca situație de fapt, următoarele: La data de 23 noiembrie 2011 în jurul orelor 18,30, inculpatul N.F.V. se deplasa de unul singur din centrul municipiului Pitești, către Cartierul G. Pe Bulevardul N.B., aproape de ultimul bloc turn, inculpatul a văzut o tânără care l-a depășit, mergând în aceeași direcție cu el.

După ce l-a depășit, inculpatul a luat hotărârea să o urmărească până la scara blocului în care tânăra locuia. Ajunsă la ultimul bloc turn, tânăra a intrat în penultima scară, după care a mers la lift, iar în momentul în care încerca să deschidă ușa, inculpatul N.F.V. se afla în spatele acesteia și a intrat cu ea în lift. Ulterior s-a stabilit că, persoana de sex feminin se numește F.M.A., este minoră, având vârsta de 14 ani și locuiește în Pitești. În lift minora s-a speriat și l-a întrebat pe inculpat unde vrea să ajungă acesta spunând că la etajul trei. Ajunși la etajul trei, minora a încercat să oprească liftul să coboare, inculpatul dar acesta s-a postat în dreptul ușilor și a refuzat să iasă din lift.

Deși minora i-a spus să o lase în pace, inculpatul a venit spre ea și a început să-i bage mâna în pantaloni atingându-i organele genitale. Deși i-a spus să se oprească, inculpatul i-a spus că dacă țipă sau opune rezistență o dezvirginează cu degetul. În același timp, inculpatul a întrebat-o cum o cheamă, iar după răspuns el i-a spus că se numește F. Atunci inculpatul i-a cerut și numărul de telefon și cu o singură mână l-a format, spunându-i pe un ton amenințător că dacă i-l dă greșit "o mănâncă". Deși a încercat să-i scoată mâna din pantaloni, minora nu a reușit, iar la un moment dat, pentru a-și asigura scăparea, motivând că nu mai poate respira în lift, i-a spus să iasă pe scară, în realitate i-a cerut acest lucru crezând că va ieși vreun vecin să-i vadă.

La insistențele minorei, inculpatul a acceptat să urce cu liftul la ultimul etaj. Au ieșit din lift, inculpatul a început să o desfacă la pantaloni, deși minora i-a spus să nu facă acest lucru că are numărul lui de telefon, acesta i-a spus să stea liniștită și să nu mai tremure, s-a desfăcut și el la pantaloni după care și-a scos penisul și i-a atins cu el organele genitale, după care a încercat să mimeze un act sexual, minora continuând să-i spună că o doare și să o lase în pace că este virgină. Deși minora îi spunea să o lase în pace că simte dureri, inculpatul a continuat să mimeze actul sexual câteva minute, spunându-i că dacă nu stă liniștită o va dezvirgina. După câteva minute inculpatul a părăsit scara blocului ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

După ce inculpatul a părăsit scara blocului, minora a coborât și ea scările, a ieșit în fața blocului, a sunat-o pe mama ei spunându-i să vină de urgență acasă. În jurul orelor 19,00, a sosit la domiciliu, mama minorei, numita l.N.S., căreia aceasta i-a povestit tot ce s-a întâmplat. Împreună cu două vecine din bloc, minora și mama sa s-au deplasat la poliție și având numărul de telefon al inculpatului a dat un mesaj prin care îi spunea inculpatului că acceptă să se întâlnească cu el în centrul orașului la orele 22,00. Mergând la locul stabilit, inculpatul a apărut în zonă, dar dându-și seama că tânăra a venit însoțită de polițiști, a fugit printre blocuri, unde în aceeași seară a fost prins și identificat de organele de politie.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza următorului material probatoriu: declarații parte vătămată, declarații martori C.G., B.D., S.C.I., J.C.I., declarații inculpat, raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii cum a fost reținută în rechizitoriu, renunțând la administrarea probelor solicitând aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. În drept, instanța a apreciat că, acțiunile inculpatului N.F.V., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. și ped de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere gradul de pericol social sporit al faptei, materializat în consecințele majore mai ales în plan psihic, cu efecte de lungă durată, starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului ceea ce denotă persistență în încălcarea legii penale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul N.F.V., care a solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există, iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost cercetat și condamnat în infracțiunea de tentativă de viol. Prin Decizia penală nr. 98/A/MF din 27 septembrie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul N.F.V., a desființat în parte sentința în sensul deducerii din durata pedepsei aplicate perioada reținerii din data de 23 noiembrie 2011. Instanța de apel a reținut că, urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. în sensul recunoașterii faptelor ce formează obiectul acuzării această atitudine este irevocabilă și nu mai poate pune în discuție în etapa procesuală a apelului problematica nevinovăției sale. A mai reținut că, în aceeași manieră a fost soluționată și latura civilă a cauzei, în totalitate însușită de inculpat prin declarația expresă de a plăti despăgubirile solicitate de partea vătămată. De asemenea a reținut că, nu se impune schimbarea încadrării juridice întrucât potrivit Deciziei nr. 3/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol și atunci când activitatea materială se caracterizează printr-un act sexual prin care se obține o satisfacție sexuală prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului bineînțeles regăsindu-se în acest cadru elementele constrângerii sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința, situație particulară prezentei cauze.

Instanța de apel a apreciat că, reținerea inculpatului s-a produs înainte de ora zero a zilei de 24 noiembrie 2011, și prin urmare instanța de fond ar fi trebui să includă în perioada prevenției data de 23 noiembrie 2011. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul N.F.V., invocând cazul de casare reglementat de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus. Recursul este nefondat. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-a reținut fapta și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că în data de 23 noiembrie 2011 numita I.N.S.

a sesizat organele de poliție, cu privire la faptul că în seara aceleași zile, în jurul orelor 18,30 fiica sa minoră F.M.A. în vârstă de 14 ani a fost acostată în scara blocului în care locuiește de către un individ necunoscut și constrânsă să întrețină un raport sexual normal - întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. Înalta Curte apreciază că, nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpat reținând că, în cauză, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că, în cauză s-a efectuat o corelație justă a criteriilor prevăzute de lege, ajungând la o sancțiune echilibrată care îndeplinește toate condițiile de constrângere, reeducare, răspunzând în aceeași măsură nevoilor de apărare socială, astfel încât nu este cazul niciunui fel de intervenție în ce privește regimul sancționator. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. aplicată inculpatului N.F.V.

a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia, având în vedere că aceasta se înscrie în cadrul acelora caracterizate de un grad foarte ridicat de pericol social, că inculpatul a mai fost condamnat tot pentru o infracțiune de violență, circumstanțele în care a comis faptele îl descriu de asemenea ca pe o persoană cu înclinații spre violență. În consecință, apreciind, pentru motivele anterior expuse, că pedeapsa de 7 ani închisoare a fost corect individualizată, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen., Înalta Curte constată că nu se impune reducerea acesteia, nefiind incident în speță cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul N.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 98/A/MF din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 23 noiembrie 2011 la 3 decembrie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 98/A/MF din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 23 noiembrie 2011 la 3 decembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2012. Procesat de GGC - AA