ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3084/2011

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 197 din 5 mai 2010 a Tribunalului Dolj, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata G.M. la pedeapsa de 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.C.

A fost obligată inculpata să plătească părții civile G.C. suma de 7.000 RON despăgubiri materiale.

A fost obligată inculpata să plătească părții civile S.C.J.U. nr. 1 Craiova suma de 4.151,56 RON cheltuieli de spitalizare, reactualizată la data plății.

A fost obligată inculpata la 2.300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din data de 26 iunie 2009, inculpata G.M., a fost trimisă în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut astfel că inculpata G.M., în vârstă de 53 de ani la data comiterii faptei, este văduvă și locuiește singură, în comuna T., sat L., județul Dolj, pe ulița V.V., casa sa învecinându-se cu cea a martorului U.C., nepot al victimei G.P.

Victima G.P., în vârstă de 68 de ani la data comiterii faptei, o cunoștea pe inculpată și locuia în același sat, împreună cu soția sa, G.C. și familia fiului său, G.A., la o distanță de circa 1 kilometru de casa inculpatei.

Relațiile dintre cei doi erau bune, aceștia discutând în momentul în care se întâlneau, îndeosebi cu ocazia vizitelor pe care victima le făcea nepotului său.

În comună, G.P. era cunoscut ca fiind un om liniștit, care nu a intrat în relații conflictuale cu nici o persoană, muncitor și foarte serviabil, atunci când vreun consătean îi solicita ajutorul. Nu era consumator de alcool, consumând băuturi alcoolice ocazional și în cantități reduse.

În data de 10 decembrie 2006, în jurul orelor 16

00

- 16

30

, G.P. a plecat de la locuința sa la nepotul său U.C., pentru a da un telefon.

În drum spre locuința nepotului său, G.P. s-a oprit la un bar situat la intersecția străzii principale cu ulița V.V., unde, în prezența martorului C.C. și a altor persoane aflate în bar, a băut o sticlă cu bere de 500 ml. Din depoziția martorului rezultă că G.P. nu era în stare de ebrietate, nici în momentul în care a intrat în bar și nici după ce a consumat berea.

După ce a terminat de băut berea, G.P. a plecat către locuința nepotului său, aflată la o distanță de circa 100 m de bar.

În jurul orei 17

00

, G.P. a ajuns la locuința martorului U.C., nepotul său și a telefonat familiei A., din comuna Vîrvoru de Jos.

După ce a terminat convorbirea telefonică, G.P. a mai discutat circa 10 - 15 minute cu martorii U.C. și G.F., după care, în jurul orei 17

30

, când începuse să se întunece, a plecat către casă.

În perioada cât a stat la nepotul său, G.P. nu a consumat băuturi alcoolice și nici nu părea să fie sub influența alcoolului.

La plecare, U.C. l-a condus pe G.P. până la poartă și i-a dat acestuia o nuia, pentru a se apăra de câini, după care a închis poarta și a asigurat-o, intrând în casă.

Martorul nu l-a urmărit cu privirea pe G.P. o distanță suficientă pentru a realiza dacă merge acasă sau intră în locuința altei persoane, dar cert este că acesta se îndrepta către podul de la capătul uliței, situat la intersecția cu strada principală, în drum către locuința sa trebuind să treacă prin fața locuinței inculpatei G.M.

La plecarea de la nepotul său, G.P. a avut capul acoperit cu o șapcă cu cozoroc.

Martorul U.C. a uitat să-i spună lui G.P. că inculpata G.M. l-a rugat să-i transmită acestuia să-i facă o vizită, pentru a vedea niște lemne de foc, pe care dorea să i le taie fiul său, G.A.

În intervalul orar 17

30

– 23

00

toți martorii audiați, care locuiesc pe aceiași uliță cu inculpata sau care s-ar fi putut întâlni cu victima, pe traseul acesteia către casă, nu au confirmat prezența sa pe uliță.

De asemenea, martorii audiați, care locuiesc pe aceiași uliță, nu au sesizat zgomote produse de trecerea vreunui mijloc de transport sau voci umane, având această posibilitate, fiind alertați de câinii care lătrau la cel mai mic zgomot.

În jurul orelor 22

30

- 23

00

, martorul U.C. a auzit câinii lătrând și zgomote ce proveneau din uliță, cam din dreptul locuinței sale.

Martorul a ieșit din casă, fără să aprindă lumina în curte. În momentul în care se afla în holul de la intrarea în casă a auzit zgomote de lovituri, înfundate. Crezând că este vorba de o vecină a sa, care obișnuia să-și bată soțul în momentul în care venea beat acasă, a aprins lumina din curte și a ieșit afară. Din momentul în care a auzit zgomotele de lovituri până a ieșit afară, după aprecierea martorului, a trecut un interval de circa un minut.

După ce a aprins lumina în curte, a auzit-o pe vecina sa, G.M. strigând: "Ce cauți la mine în curte?", după care aceasta, realizând că a ieșit în curte, a strigat la el să vină să-l ia pe P., care a încercat să "intre peste ea".

Momentul în care martorul a perceput zgomotul produs de loviturile aplicate victimei a fost anterior celui în care a fost strigat de către G.M. Urmează a se reține că martorul a perceput, direct, zgomotul a două-trei lovituri.

În momentul în care a ieșit în drum, U.C. a observat-o pe G.M., care se afla în picioare, pe cealaltă parte a drumului, în dreptul porții casei sale, în fața sa aflându-se G.P., căzut la pământ, în poziția ghemuit, pe partea dreaptă.

Inculpata G.M. avea în mâna stângă o nuia subțire, lungă de circa 50 - 60 cm, iar sub brațul mâinii drepte un lemn de circa 1,20 metri, mai gros, asemănător unei cozi de unealtă agricolă (sapă sau lopată).

Fără să o întrebe ce s-a întâmplat, G.M. i-a spus martorului că victima G.P. a pătruns în curtea sa și i-a cerut să întrețină relații sexuale.

După ce i-a spus ce s-a întâmplat, G.M. a intrat în curtea locuinței sale și a revenit imediat în uliță, având de această dată asupra sa doar nuiaua subțire.

Martorul a încercat să-l ridice pe unchiul său, să-l ducă la el în casă, întrucât se văita de dureri în zona umărului drept.

În timp ce încerca să-l ridice, G.M. fiind conștientă de intensitatea loviturii primite și implicit și de corpul contondent cu ajutorul căruia l-a lovit, i-a spus martorului: "Lasă-l că poate are mâna frântă".

De asemenea, G.M. l-a întrebat pe martor unde este șapca pe care o avusese G.P. pe cap în momentul în care a plecat de la el, ceea ce confirmă faptul că aceasta se întâlnise cu G.P. încă de la ora 17

30

, când acesta plecase de la nepotul său.

Cu această ocazie U.C. a constatat că victima nu mai avea asupra sa șapca și bățul pe care i l-a dat pentru a se apăra de câini.

În cursul aceleiași seri, rudele victimei au căutat în zonă șapca acestuia, dar nu au găsit-o. Căutările celor două obiecte au continuat și în cursul zilelor următoare, inclusiv sub podul de la capătul uliței.

Ulterior, la data de 13 decembrie 2006, șapca victimei și bățul primit de aceasta de la U.C. au fost găsite sub podul situat la o distanță de circa 75 metri de locul conflictului, lângă intersecția uliței cu strada principală, unde au mai fost căutate anterior.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că șapca avea pete de culoare brun-roșcată ce păreau a fi de sânge. De asemenea, lângă șapcă au fost identificate 3 pete de culoare brun-roșcată ce păreau a fi de sânge, cu diametru de 1 cm. Pe taluzul betonat de la piciorul podului a fost identificată o urmă de încălțăminte, formată prin alunecare, cu vârful orientat către urcare.

Petele brun-roșcate identificate nu puteau să provină de la victimă, care fiind în stare de ebrietate să cadă de pe pod, în acest caz diametrul petelor și dispersia lor, ținând seama și de gravitatea leziunilor suferite, trebuind să fie mult mai mare. Prezența urmei de încălțăminte în urcare, creată prin alunecare pe taluzul betonat al podului, atestă faptul că atât șapca cât și bățul au fost puse în acel loc de către persoana în posesia căreia s-au aflat în intervalul de timp cuprins între 10 decembrie 2006 și 13 decembrie 2006, care avea cunoștință de faptul că în momentul agresării sale victima avea asupra sa șapca și bățul.

Semnificativ este faptul că aceste obiecte au fost căutate de membrii familiei în tot acest interval de timp, inclusiv sub pod și nu le-au găsit, cât și faptul că, imediat după ce l-a agresat pe G.P., G.M. l-a întrebat pe martorul U.C. unde este șapca și nuiaua pe care victima le-a avut, conștientizând faptul că acestea s-ar fi putut afla în locuința sa.

După două zile, realizând că trebuie să scape de aceste obiecte ce puteau să o incrimineze, aceasta a încercat să simuleze o autoaccidentare a victimei.

Revenind la succesiunea evenimentelor din seara de 10 decembrie 2006, se reține că la îndemnul lui G.M. și a martorei M.V. de a-l duce pe G.P. la el în casă, U.C. a încercat să-l ridice pe acesta și să-l transporte la domiciliu său, dar, nereușind l-a târât și l-a așezat pe o grămadă de pietriș aflată în uliță la câțiva metri de locul în care a fost agresat, după care a plecat să anunțe familia acestuia.

În momentul conflictului dintre G.M. și G.P., martorii au avut posibilitatea să observe derularea evenimentelor și chiar să perceapă eventuale amănunte, datorită faptului că strada era iluminată de becurile aprinse atât la colțul casei martorului cât și la cea aparținând inculpatei, situat la o distanță de 9,50 metri de locul faptei și la o înălțime de 2,50 metri de sol, superioară înălțimii gardului acesteia de 1,65 metri.

Iluminatul direct al locului faptei a fost completat la data comiterii acesteia de iluminatul stradal, asigurat de un bec cu vapori de mercur, situat într-un stâlp, aflat la o distanță de 73 metri de locul faptei.

Aceleași evenimente au fost percepute și de cel de-al doilea martor ocular, L.C., care, în momentul începerii conflictului se afla pe un pe un podeț din fața locuinței lui A.A., situată la o distanță de 40 metri de locul faptei.

Martorul a surprins momentul în care inculpata G.M. l-a lovit pe G.P. de 3 - 4 ori, peste corp, cu un obiect alungit, de circa 1 metru, după care acesta a căzut în uliță. Martorul a surprins de asemenea momentul în care, după ce a aplicat loviturile, inculpata G.M., înarmată cu acel obiect a intrat în curtea sa.

De asemenea, acesta l-a auzit pe U.C. strigând: "Aduceți o lumânare că moare ăsta aici!", realizând astfel consecințele deosebit de grave ale agresiunii și gravitatea deosebită a leziunilor produse.

După ce U.C. a plecat să-i anunțe familia, G.P. a reușit să se ridice și să se adăpostească în locuința nepotului său U.C., unde a fost găsit de către membrii familiei sale.

Imediat după ce a pătruns în locuință, G.P. a intrat în stare de șoc și ulterior în comă.

Cei doi martori oculari au fost supuși unei expertize poligraf, constatându-se că aceștia nu au avut un comportament simulat.

După ce au sosit membrii familiei lui G.P., G.M. a revenit în uliță și a încercat să le explice acestora că "P. a intrat în curtea sa cerându-i să întrețină relații sexuale".

Datorită stării comatoase în care intrase victima, nu s-au putut obține de la acesta declarații, nici de către membrii familiei și nici de către organele judiciare, cu privire la împrejurările în care a fost agresat.

Victima a fost internată la S.C.U. Craiova, unde a decedat la 24 decembrie 2006 cu diagnosticul: Traumatism cranio-cerebral grav. Contuzii hemoragice multiple ambele emisfere cerebrale. Fractură claviculă dreaptă. Bronhopneumonie secundară."

Prin raportul de constatare medico-legală din 06 martie 2007 s-a stabilit că victima prezenta mai multe leziuni la nivelul extremității cefalice, efect tanatogen avându-l hemoragia și dilacerarea meningo-cerebrală, consecința traumatismului cranio-cerebral, cu fractură de boltă și bază craniană. Între traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

În completarea acestui raport, la data de 26 septembrie 2008, s-a solicitat I.M.L. să se pronunțe asupra formei și dimensiunilor obiectului vulnerant (din declarațiile martorilor rezultând că este vorba cel mai probabil de o coadă de unealtă agricolă), numărul de lovituri aplicate, direcția din care s-au aplicat loviturile, poziția dintre victimă și agresor și mâna în care a ținut agresorul corpul contondent (învinuita a declarat, constant, că s-a aflat față în față cu victima și a lovit cu mâna stângă).

Prin adresa din 22 octombrie 2008 a I.M.L. Craiova s-a comunicat faptul că la nivelul extremității cefalice au fost aplicate trei lovituri active, posibil cu o coadă de unealtă agricolă din lemn, cu grosimea de circa 4 cm și lungimea de circa 1,20 m. Leziunile de la nivelul pavilionului urechii drepte, fractura cominutivă cu înfundare din zona temporală dreaptă cât și fractura claviculei s-au putut produce printr-o singură lovitură, prin ricoșarea loviturii de la nivelul extremității cefalice.

În condițiile în care victima a fost față în față cu agresorul este posibil să fi fost aplicate de o persoană stângace.

Celelalte leziuni s-au putut produce prin lovire de corp dur, posibil cădere și ulterior târâre.

Completarea raportului de constatare-autopsie a fost avizată de către Comisia de Control și Avizare din cadrul I.M.L. Craiova, prin Avizul  din 21 octombrie 2008.

Urmare reaudierii martorilor oculari s-a stabilit că inculpata G.M. a aplicat loviturile cu un ciomag, asemănător unei cozi de unealtă agricolă, cu grosime de circa 4 cm și lungime de circa 1,20 m, loviturile fiind aplicate printr-o mișcare de rotație, cu brațul și antebrațul ridicate deasupra nivelului umărului său și au vizat zona craniană și toracică și nu zona picioarelor, așa cum a afirmat învinuita.

Pe tot timpul cât a aplicat loviturile, inculpata l-a împins pe G.P. cu cealaltă mână către centrul uliței, fără ca acesta să opună vreo rezistență sau să aibă vreo ripostă verbală sau fizică.

Imediat după ce s-a încetat agresarea sa, acesta a căzut la pământ, având fața plină de sânge, fiind găsit în această stare de către nepotul său, care a perceput direct desfășurarea conflictului.

Cu ocazia reconstituirii, efectuate în data de 08 aprilie 2009, martorul ocular L.C. a indicat modul în care s-au derulat evenimentele, cu precizarea că, datorită distanței la care s-a aflat, de 40 m față de locul conflictului, nu a putut preciza în ce mână a ținut inculpata ciomagul cu ajutorul căruia l-a agresat pe G.P. Inculpata însă, în declarațiile sale, a frizat în mod constant că a lovit cu mâna stângă, ea fiind stângace. De asemenea, inculpata a precizat că în timp ce îl lovea pe G.P., îl împingea pe acesta cu mâna dreaptă spre centrul uliței și, deși terenul era în pantă, iar G.P. se deplasa cu spatele, fiind și în stare de ebrietate, acesta nu a căzut decât după aplicarea loviturilor.

În versiunea sa, practic identică cu a martorului, G.M. a precizat că l-a lovit pe G.P. cu o nuia în zona gleznelor, determinând căderea acestuia.

Conform aceleiași declarații l-a întâlnit prima dată pe G.P. în curtea sa, la o distanță de circa 5 - 6 metri de becul aprins din pridvorul casei, G.P. aflându-se cu fața către lumina becului, ceea ce i-a permis să-l recunoască pe acesta. Cu această ocazie a observat că victima nu avea semne de lovituri la nivelul feței și nici urme de sânge pe față. Aceste urme au apărut imediat după ce ea l-a agresat și conform actelor medico-legale întocmite în cauză se datorează lovirii active cu un corp contondent, de natura celui indicat de către martori.

Cu ocazia cercetării locului faptei nu a fost identificată și ridicată coada de unealtă cu ajutorul căreia a fost agresată victima.

În drept, s-a arătat că fapta săvârșită de către inculpata G.M., de a-l lovi pe G.P., în loc public (ulița satului), cu ciomagul, în mod repetat, în zone vitale, cauzându-i leziuni ce i-au produs decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Cu privire la vinovăția inculpatei se reține că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă, prin folosirea unui instrument vulnerant apt să ucidă, prin aplicarea unei lovituri de mare intensitate, într-o zonă vitală, inculpata acceptând producerea rezultatului infracțiunii, chiar dacă nu a urmărit acest lucru.

Analizând actele și probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că starea de fapt a fost corect reținută prin rechizitoriu și confirmată de probele administrate în cauză, iar vinovăția inculpatei G.M. fără dubii dovedită.

Sub aspectul încadrării juridice a faptei, instanța a constatat pe baza probatoriului administrat în cauză, că inculpata a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului și peste corp cu un ciomag cu grosimea de circa 4 cm și lungimea de 1,20 m, lovituri în urma cărora victima a căzut jos suferind mai multe leziuni la nivelul extremității cefalice, efect tenatogen avându-l hemoragia și dilacerarea meningo-cerebrală, consecința traumatismului cranio-cerebral, cu fractură de boltă și bază craniană, ce au condus la decesul victimei.

Față de numărul mare al loviturilor aplicate victimei, de intensitatea deosebită a acestora, de obiectul folosit (ciomag) și zonele vitale ale corpului vizate (cap, torace), inculpata nu avea cum să nu își dea seama de posibilul rezultat al faptei sale, respectiv decesul victimei, astfel încât, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui (intenție indirectă).

Întrucât concluziile raportului de constatare medico-legală au evidențiat legătura directă dintre leziunile cauzate și decesul victimei, chiar dacă acesta a survenit mai târziu, nu poate fi primită apărarea inculpatei în sensul că a acționat cu praeterintenție.

Inculpata în mod constant și-a clamat nevinovăția, susținând că lovit victima cu o nuia peste picioare, însă nu în zona capului și a corpului și că este posibil ca victima să fi fost anterior agresată de alte persoane poate chiar de nepotul său, U.C., însă nu a adus nici o probă în apărarea sa.

Apărarea inculpatei nu a fost reținută de instanța de fond, întrucât dacă ar fi fost agresată anterior de către U.C., după conflictul pe care l-a avut cu G.M., victima G.P. nu s-ar fi refugiat de bunăvoie în locuința agresorului său, unde intrase pentru a găsi ajutor.

Pe de altă parte și agresarea anterioară de către oricare altă persoană a fost de asemenea exclusă. Astfel, deși leziunile erau de o gravitate deosebită, G.M. nu a sesizat ca victima să aibă sânge pe față sau semne de lovituri, deși în tot timpul conflictului s-a aflat foarte aproape de acesta, victima a fost tot timpul cu fața către lumină și ar fi avut posibilitatea să observe acest lucru. De asemenea, dacă ar fi fost agresat anterior de către o altă persoană, dată fiind gravitatea leziunilor de la nivelul craniului (fractură de boltă și baza craniului, cu dilacerare cerebrală și hemoragie cerebrală), cât și fractura claviculei drepte, victima nu ar fi mers la G.M. să-i propună să întrețină relații sexuale, ci eventual să-i solicite ajutor, în condițiile în care un asemenea ajutor ar fi putut să-l ceară nepotului său, unde de altfel s-a și refugiat după conflict.

De altfel, semnificativ a fost considerat și faptul că imediat după ce a fost agresat de către G.M., G.P. a intrat în stare de șoc și apoi în comă, intervalul de timp în care s-a produs alterarea gravă a stării sale de sănătate fiind foarte scurt, de circa 30 minute. Pe fondul unor leziuni preexistente, s-a apreciat că este practic imposibil ca mobilul prezenței victimei la învinuită să fie cel declarat de aceasta.

Atitudinea sa nesinceră cu privire la acest aspect a rezultat și din declarațiile contradictorii date pe parcursul procesului penal. Astfel, dacă în cursul urmăririi penale a afirmat că victima trăgea de poartă însă nu a reușit să pătrundă în curtea locuinței sale, întrucât a avut poarta închisă și asigurată, ulterior a arătat că victima i-a rupt niște lănteți din gard, fără să reușească să pătrundă în curte, pentru ca în cursul cercetării judecătorești să arate că victima a pătruns în curtea sa circa 4 metri cu scopul de a întreține relații sexuale, dar a reușit să-l împingă afară din curte, lovindu-l cu o nuia de două ori peste picioare.

De asemenea, faptul că victima nu a mai fost văzută în sat de nici o persoană după plecarea sa de la U.C., în intervalul orar 17

30

- 22

30

, după care este văzută în conflictul pe care l-a avut cu inculpata, poate conduce la concluzia că victima ar fi putut fi în acest interval de timp, chiar la locuința acesteia cu care a consumat băuturi alcoolice, după care, pentru un motiv necunoscut au intrat în conflict. O asemenea ipoteză apare ca verosimilă, având în vedere că anterior G.M. îi spusese lui U.C. că vrea să-l întâlnească pe G.P. pentru a-l ruga să-i taie niște lemne de foc. De asemenea, din declarația martorului rezultă că inculpata cunoștea faptul că la plecarea sa de la U.C., G.P. avea căciulă pe cap și un băț în mână, care nu au fost găsite la locul faptei nici în seara conflictului și nici în următoarele două zile.

Deși în cursul urmăririi penale, pe adresa familiei victimei a fost primită o scrisoare anonimă, care indica presupușii autori ai infracțiunii, cercetările făcute față de aceste persoane au infirmat implicarea lor în vreun conflict cu victima.

Tot în cursul urmăririi penale, s-a solicitat inculpatei să fie supusă la testul poligraf, însă aceasta a refuzat să se supună testării, datorită sănătății precare, precizând totodată, în mod constant, că nu avea forța fizică necesară agresării victimei. Această poziție a inculpatei a determinat expertizarea sa medico-legală, în condiții de internare.

Prin raportul medico-legal  din 15 mai 2009, I.M.L. Craiova a stabilit că inculpata G.M. prezintă diagnosticul: HI A primară gr.2 risc adițional mare. Angină pectorală de efort clasa II CCS. Hipercolesterolemie. Hipotiroidie în tratament de substituție.

Afecțiunile îi puteau permite activități fizice, inclusiv aplicarea de lovituri cu ajutorul unor corpuri contondente, alungite, capabile să determine leziuni traumatice cu potențial letal.

Momentul agresării victimei de către inculpată a fost perceput direct de către martorul L.C. care se afla la o distanță de circa 40 metri de locul conflictului. Conform susținerilor sale, inculpata a lovit-o pe victimă de 3 - 4 ori, peste corp cu un obiect alungit de circa 1 metru după care acesta a căzut în uliță, iar inculpata a intrat în curte.

Faptul că inculpata a avut asupra sa un lemn de circa 1,20 m lungime, mai gros, posibil o coadă de unealtă agricolă a fost observat și de martorul U.C., care a arătat că în momentul în care a ieșit în drum a observat-o pe inculpată în picioare în dreptul porții sale, în fața sa aflându-se victima G.P., căzută la pământ, în poziția ghemuit, iar aceasta avea în mâna stângă o nuia subțire, lungă de circa 40 - 60 cm, iar sub brațul stâng lemnul respectiv.

În cursul urmăririi penale atât martorul U.C., cât și martorul L.C. au fost supuși unei expertize poligraf, ocazie cu care s-a constatat că aceștia nu au avut un comportament simulat.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile enumerate la art. 72 C. pen. și anume: gradul de pericol social al faptei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, împrejurările și modalitatea de comitere a faptei - victima intrând peste inculpată în curte la o oră târzie, cu scopul de a întreține relații sexuale cu aceasta, precum și persoana inculpatei care a nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă este în vârstă, suferă de multiple afecțiuni, se gospodărește singură, a avut o comportare corespunzătoare în cadrul colectivității anterior comiterii faptei.

Față de aceste împrejurări, instanța a reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), alin. (2) C. pen. și a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul sancționator conform art. 76 lit. a) C. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că partea civilă G.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.266 RON despăgubiri materiale, constând în cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei și parastasele ulterioare și a precizat că nu solicită daune morale.

Din actele depuse la dosar precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că partea civilă G.C. a efectuat cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei G.P. și pomenirea acestuia în cuantum de 7.000 RON.

Prin adresa din 19 octombrie 2009 S.C.J.U. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.151,56 RON ocazionată cu spitalizarea victimei G.P., reactualizată la data plății, suma la plata căreia a fost obligată inculpata.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, solicitând, într-o primă teză, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a săvârșit fapta, instanța de fond dând o interpretare greșită probelor, existând contradicții între declarațiile martorilor. Numitul C.A. a indicat ca autori pe C.D.M. și C.I., cu care partea vătămată a avut anterior un conflict. Deși la urmărirea penală s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă inculpata era capabilă să țină în mâna stângă un obiect de grosimea și greutatea celui arătat în rechizitoriu și dacă l-ar fi putut manevra, în cauză s-a efectuat doar un raport de constatare medico-legală, semnat de un specialist al I.M.L. Craiova. Totodată, era esențial să se stabilească traseul și activitatea victimei anterior orelor 23

00

, cu atât mai mult cu cât martorul C.A. a arătat că în jurul orelor 22

00

, a auzit expresia "de ce dai mă în el, vrei să-l omori" și nu s-a identificat ca în acea seară să fi fost o altă persoană agresată. Nu s-a analizat verificarea ipotezei arătate în scrisoarea anonimă, mai ales că unul dintre autorii indicați, respectiv C.S., a mai săvârșit o crimă.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., fiind evident că nu a existat intenția inculpatei de a omorî victima.

A solicitat totodată, reținerea provocării și aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special, deoarece victima a pătruns în stare de ebrietate în curtea inculpatei cu intenția de a întreține relații sexuale.

Ca modalitate de executare a solicitat aplicarea art. 86

1

C. pen., având în vedere circumstanțele personale, caracterizarea primarului, concluziile referatului de evaluare.

Prin Decizia penală nr. 101 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel a admis apelul declarat de inculpata G.M., împotriva Sentinței penale nr. 197 din 5 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 8950/63/2009, a desființat sentința penală în privința laturii penale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata G.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

A aplicat art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 9 ani compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 5 ani stabilit de instanță.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

A atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin deciziei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate, însă încadrarea juridică dată faptei se impune a fi schimbată în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece din declarațiile martorilor, coroborate cu raportul de constatare medico-legală a rezultat că inculpata a săvârșit fapta cu praeterintenție, intenția acesteia a fost să-l lovească pe G.P. pentru a-l împiedica să intre în curtea sa, rezultatul uneia dintre lovituri amplificându-se, devenind mai grav, astfel încât victima a decedat după 14 zile de la incident, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Nu a fost reținută circumstanța prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece s-a considerat că inculpata nu a fost provocată în niciun fel de victimă.

S-a apreciat că pedeapsa poate fi executată fără privare de libertate, în raport de vârsta înaintată și starea de sănătate precară, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. și art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost reținută în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât leziunile foarte grave au fost produse prin lovirea activă intensă a capului victimei, intenția inculpatei fiind indirectă.

De asemenea, față de atitudinea procesuală nesinceră, aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere este considerată de parchet ca fiind greșit aleasă, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Oral, reprezentantul parchetului, în ședința de judecată din 15 septembrie 2011, a susținut aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de apel a reținut că fapta inculpatei G.M., de a-l lovi pe G.P. cu o coadă de unealtă agricolă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

Din conținutul probelor administrate în cauză (declarațiile martorilor L.M., U.C., M.V., raportul de constatare medico-legală autopsie  din 6 martie 2007 întocmit de I.M.L. Craiova) rezultă că intenția inculpatei nu a fost aceea de a cauza moartea victimei.

Spre deosebire de infracțiunea de omor, care nu poate fi săvârșită decât cu intenție, în una din cele două modalități la care se referă art. 19 alin. (2) pct. 2 lit. a) și b) C. pen., infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. se comite cu praeterintenție, fiind particularizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și din culpă cu privire la rezultatul letal produs.

Având în vedere contextul în care fapta a fost săvârșită - la o oră foarte târzie la poarta inculpatei era o persoană, în stare de ebrietate, care intenționa să intre în curte, fapt ce a determinat-o pe aceasta să se înarmeze cu o coadă de unealtă agricolă, iar în momentul în care a ajuns la poartă, victima încerca să intre în curte și pentru a o împiedica să facă acest lucru, l-a lovit - se poate susține că inculpata a acționat sub impulsul momentului, cu intenția de a împiedica victima să pătrundă în curte și fără a prevede că leziunile aplicate vor conduce la decesul victimei.

Nu se poate trage concluzia că prin aplicarea mai multor lovituri victimei de către inculpată aceasta ar fi urmărit uciderea victimei sau ar fi acceptat eventualitatea producerii acestui rezultat, atâta timp cât din raportul de constatare medico-legal din 22 octombrie 2008 I.M.L. Craiova, leziunea tanatogeneratoare ar fi putut fi produsă printr-o singură lovitură.

Astfel, motivul de recurs al parchetului privind greșita încadrare juridică dată faptei apare ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că atât pedeapsa aplicată, cât și modalitatea de executare corespund criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se modificarea acesteia.

Astfel, s-au avut în vedere împrejurările comiterii faptei - a încercat să o împiedice pe victimă să intre în curtea sa - circumstanțele personale - vârsta înaintată a inculpatei, conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii.

Deși s-a solicitat de către reprezentantul parchetului reținerea în favoarea inculpatei a circumstanțelor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., din probele administrate nu rezultă provocarea din partea victimei, incidentul desfășurându-se la poarta inculpatei, pe drumul public.

Pentru a-și îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenta sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

Fapta inculpatei este neîndoielnic gravă, însă în operația complexă a individualizării tratamentului penal, instanța de apel a avut în vedere atât consecințele negative ale acesteia asupra societății, cât și persoana inculpatei (vârsta acesteia, nu este cunoscută cu antecedente, starea precară de sănătate), astfel încât pedeapsa aplicată, cât și modalitatea de executare sunt în deplin acord cu dispozițiile art. 1 și art. 52 C. pen.

Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, Înalta Curte apreciază că a fost just individualizată, având în vedere că rolul prioritar al pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu acela al represiunii, deoarece numai acțiunea de prevenire poate avea efecte benefice în ce privește adaptarea conduitelor destinatarilor legii penale, în dezvoltarea conștiinței juridice și morale a membrilor societății și numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete trebuie utilizată constrângerea.

Necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermității care, în acest domeniu, nu însemnă aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ-preventivă.

Din economia textului art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, rezultă că funcția constrângerii nu este o funcție a pedepselor, deoarece examenul realist al conținutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcțiile pedepsei, măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esența pedepsei, însușirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esență a pedepsei, este însăși pedeapsa.

Primul scop al oricărei pedepse este prevenția specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat de a săvârși din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții: reeducarea și intimidarea.

Intimidarea își produce efectele imediat, cât există și durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil.

Funcția de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoștință de constrângerea la care va fi supus, ca o consecință a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.

Această funcție de reeducare se exercită îndeosebi pe parcursul executării pedepsei, precum și în cazul suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării acesteia, are în esență același rol și aceeași funcție, deoarece persoana căreia i-a fost aplicată se află în situația în care conștientizează natura și rolul acestor sancțiuni menite să-i influențeze pozitiv conștiința, caracterul și deprinderile, să-l determine a respecta din convingere exigențele vieții în societate, fără a intra în conflict cu ceilalți oameni sau cu societatea însăși.

Față de aceste considerente, motivul de recurs al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., apare ca nefondat.

Analizând hotărârea și prin prisma motivelor de casare care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul, motiv pentru care, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 101 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpata G.M.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2011.