ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2551/2012

Prin sentința penală nr. 283 din 31 mai 2011, Tribunalul Dolj, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.B., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive începând cu data de 18 martie 2010 la zi și menține starea de arest a acestuia.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 5.500 RON despăgubiri materiale și 8.000 RON daune morale către partea civilă A.V. ; 3.000 RON despăgubiri materiale și 8.000 RON daune morale către partea civilă T.N.N.; 9.000 RON despăgubiri materiale și 3.000 RON daune morale către partea civilă C.C. și respectiv 3.000 RON despăgubiri materiale către partea civilă S.S.C.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 16.430,61 RON cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății.

A fost obligat inculpatul la 1.400 RON cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C.C.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 06 mai 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 6595/63/2010 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care inculpatul O.B. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (privind pe victimele A.V., C.C., T.N.N. și S.S.C.), ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pentru cele două infracțiuni a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 22 aprilie 2007, ora 02:30, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova au fost internați numiții T.N., A.V., S.C. și C.C., care prezentau multiple plăgi tăiate și înjunghiate, ca urmare a unor agresiuni.

În urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:

În seara de 21 aprilie 2007, inculpații O.B., O.V., D.V.M. și P.A.I., precum și numitele P.M.A. și M.A.M. s-au deplasat la barul G., situat în municipiul Craiova.

În acest local inculpații au consumat băuturi alcoolice (bere) până în jurul orei 02:00, când au părăsit localul respectiv împreună cu P.M.A. și M.A.M.

După ce au ieșit din barul G., numitele P.A.M. și M.A.M. au urcat într-un autoturism taxi cu care s-au deplasat la locuința lor, iar inculpații O.B., O.V., D.V.M. și P.A.I. s-au deplasat pe jos, pe str. C., în direcția „Centru”.

Pe parcursul deplasării lor pe str. C., inculpații s-au manifestat zgomotos prin gesturi care au tulburat ordinea și liniștea publică. Astfel, conform declarațiilor martorilor I.Ș.V.C. și B.A., inculpații au lovit cu picioarele într-un coș de gunoi montat pe un stâlp de electricitate, iar unii dintre inculpați au urcat cu picioarele pe un autoturism parcat pe str. C.

Ulterior, inculpații și-au continuat deplasarea pe str. C., în direcția „Centru”, pe acest traseu de deplasare aflându-se situat și barul V., în care la acea dată era organizată o petrecere.

O parte din participanții de la petrecerea organizată în barul V. (O.F., C.C., A.R.A., G.F., S.S.H.) se aflau în zona din fața acestui bar, când inculpații au ajuns în dreptul lor.

În aceste împrejurări, unul dintre inculpați i-a solicitat martorului S.S.H. să îi dea să bea bere din paharul pe care martorul îl ținea în mână, fapt ce a determinat intervenția celorlalți participanți la petrecerea din barul V., care le-au solicitat inculpaților să plece.

Astfel, partea vătămată A.V. care se afla în interiorul barului V., a observat printr-o fereastră, incidentul sus-menționat și s-a îndreptat spre grupul celor patru inculpați, împingându-l pe cel care intenționase să bea bere din paharul lui S.S.H.

Această persoană a scos un cuțit pe care îl avea asupra sa, cu care a lovit-o pe partea vătămată A.V., producându-i o plagă penetrantă înjunghiată toraco-abdominală stânga transdiafragmatică, cu dublă leziune gastrică și diafragmatică (conform descrierii menționată în raportul de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova). În declarațiile lor, partea vătămată A.V. (declarația din 12 martie 2009) și martorul G.F. (declarația din 18 martie 2009) au precizat date în sensul că persoana din grupul inculpaților care a inițiat incidentul cu S.S.H., este aceeași persoană care a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată A.V. Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din grup de fotografii, atât partea vătămată A.V., cât și martorul G.F. l-au indicat pe inculpatul O.B. ca fiind cel care a aplicat lovitura cu cuțitul.

Ulterior agresării părții vătămate A.V., inculpatul O.B. s-a îndreptat spre zona din fața barului V. în care se afla partea vătămată C.C. Partea vătămată C.C. a încercat să se îndepărteze de acea zonă însă, a fost ajunsă din urmă de inculpatul O.B. și în timp ce se afla întoarsă cu spatele spre acesta, i-au fost aplicate două lovituri cu cuțitul. Conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, părții vătămate C.C. i-au fost produse două plăgi tăiate, torace posterior după cum urmează: o plagă tăiată de 1,5 cm hemitorace drept spațiul VII ic. oblică de sus în jos și dinspre medial spre lateral paravertebral, nepenetrantă la explorare digitală, o plagă tăiată de 2 cm hemitorace stâng posterior paravertebral spațiul IX i.c, oblică de sus în jos și dinspre medial spre lateral, nepenetrantă la explorare.

Din interiorul barului V. a ieșit la un moment dat și partea vătămată T.N.N. care, văzându-l pe inculpatul O.B. cu cuțitul în mână, a aruncat spre acesta cu o sticlă, după care a fugit pe str. C., în direcția „Centru”. Inculpatul O.B. a urmărit-o pe partea vătămată T.N.N., căreia i-a fost pusă piedica și astfel a căzut pe stradă. În aceste împrejurări, inculpatul O.B. i-a aplicat și părții vătămate T.N.N. o lovitură cu cuțitul pe care îl avea asupra sa. Conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, partea vătămată T.N.N. a prezentat diagnosticul: hemotorax drept masiv prin plagă tăiată hemitorace drept penetrantă, leziune arteră intercostală, plagă diafragmatică, șoc hemoragie.

După agresarea părții vătămate T.N.N., atât inculpatul O.B., cât și inculpații O.V., D.V.M. și P.A.I. au fugit pe str. C., în direcția „Centru”, iar ulterior s-au deplasat pe str. N.B. și str. M.N.C. În urmărirea inculpaților au plecat mai multe persoane dintre cele care se aflau în barul V. și care ieșiseră din acel bar, urmare scandalului provocat prin actele de agresiune comise de inculpatul O.B. Astfel, pe traseul urmat de inculpați, au plecat partea vătămată S.S.C., precum și martorii R.C., G.M., G.C.

La un moment dat, partea vătămată S.S.C. i-a ajuns din urmă pe inculpați, însă, a fost la rândul său lovită de mai multe ori cu cuțitul în diferite zone, de către inculpatul O.B. Conform raportului de constatare medico-legală din 05 iunie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, partea vătămată S.S.C. a prezentat multiple leziuni după cum urmează: plagă orizontală de 8 cm umăr drept posterior, plagă orizontală hemitorace drept posterior paravertebral, escoriații și echimoze în diferite zone.

Ulterior agresării părții vătămate S.S.C., atât inculpatul O.B., cât și inculpații O.V., D.V.M. și P.A.I. au părăsit zona respectivă, fără a se reuși prinderea lor.

Părțile vătămate A.V., C.C., T.N.N. și S.S.C. au fost transportate la Spitalul Craiova, în vederea acordării de îngrijiri medicale.

După ce au părăsit zona în care au fost comise faptele descrise mai sus, inculpații s-au deplasat la o garsonieră din Craiova, locuită de către numitul P.C.I., unde au rămas până dimineața când inculpații au plecat în diferite locații.

În urma actelor de agresiune exercitate de inculpatul O.B. asupra părților vătămate A.V., C.C., T.N.N. și S.S.C., printre participanții la petrecerea din barul V. (circa 30 de persoane) s-a creat o stare de agitație generală și de insecuritate, majoritatea acestora părăsind zona respectivă.

În acest sens au fost avute în vedere declarațiile martorilor: C.M.S., S.S.H., G.M., C.A., G.C., T.M.D., I.Ș.V.C., B.A. De altfel, se constată că acțiunile violente ale inculpatului O.B. s-au manifestat nu doar în ceea ce privește persoanele aflate în zona barului V., ci și în ceea ce privește o motocicletă parcată în acea zonă. Astfel, din declarațiile martorilor G.M. (declarație dată la 19 martie 2009) și G.F. (declarație dată la 18 martie 2009) rezultă că persoana care avea cuțit asupra sa (persoană care în urma probelor administrate a fost identificată ca fiind inculpatul O.B.) a lovit cu piciorul și o motocicletă parcată în zona barului V., motocicletă care a căzut pe stradă.

Cu ocazia prezentărilor pentru recunoaștere din grup de fotografii, efectuate în cauză, atât părțile vătămate A.V., C.C., T.N.N. și S.S.C., cât și martorii: A.R.A., G.F., R.C. și G.M., l-au indicat pe inculpatul O.B. ca fiind persoana care în timpul incidentului din noaptea de 21/22 aprilie 2007 a avut cuțit asupra sa, cuțit pe care l-a folosit pentru a exercita actele de agresiune descrise mai sus. De asemenea, din declarația martorului P.C.I., dată cu ocazia audierii sale la 25 aprilie 2007, rezultă că pe timpul deplasării spre garsoniera din Craiova, „B.” s-a lăudat că a scos un cuțit și a început să lovească în cei care erau în preajmă, chiar precizând cape doi dintre ei i-ar fi omorât.

De altfel, și din declarațiile inculpaților O.V. (declarația din 25 aprilei 2007), P.A.I. (declarația din 23 noiembrie 2009) și D.V.M. (declarațiile din 25 aprilie 2007 și 23 noiembrie 2009), rezultă că în timp ce se aflau în garsoniera din cartierul G.E., inculpatul O.B. le-a arătat cuțitul folosit pentru lovirea persoanelor din zona barului V., cuțit care avea pete de sânge pe el.

Fiind audiat la data de 29 martie 2010, inculpatul O.B. a precizat că nu își aduce aminte dacă în noaptea de 21/22 aprilie 2007 a lovit cu cuțitul vreo persoană în zona barului V. din Craiova, menționând și faptul că nu își amintește să fi avut cuțit la el atunci.

Actele de violență exercitate în noaptea de 21/22 aprilie 2007 asupra părților vătămate A.V., C.C., T.N.N. și S.S.C. au avut următoarele consecințe, conform actelor medico-legale întocmite de Institutul de Medicină Legală Craiova: conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007, numitul A.V. a prezentat leziuni care s-au putut produce în ziua de 21/22 aprilie 2007 prin lovire cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit); necesită 25-30 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicații; leziunea a pus în primejdie viața victimei; lovitura a putut fi aplicată din față, spate, lateral stânga-dreapta.

Conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007, numitul C.C. a prezentat leziuni care s-au putut produce în ziua de 21/22 aprilie 2007 prin lovire cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit); necesită 16-18 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicații; leziunea nu au pus în primejdie viața victimei; loviturile au putut fi aplicate din față, spate, lateral stânga-dreapta.

Conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007, numitul T.N.N. a prezentat leziuni care s-au putut produce în ziua de 21/22 aprilie 2007 prin lovire cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit); necesită 25-30 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicații; leziunile au pus în primejdie viața victimei; loviturile au putut fi aplicate din față, spate, lateral stânga-dreapta.

Conform raportului de constatare medico-legală din 05 iunie 2007, numitul S.S.C. a prezentat leziuni care s-au putut produce în ziua de 21/22 aprilie 2007 prin lovire cu obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit); necesită 22-25 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicații; leziunile nu au pus în primejdie viața victimei; loviturile au putut fi aplicate din față, spate, lateral stânga-dreapta.

În ceea ce îi privește pe inculpații O.V., D.V.M. și P.A.I., s-a constatat că din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă date lipsite de echivoc privind participația acestora la incidentul din zona barului V. din Craiova, unde au fost lovite cu cuțitul de către inculpatul O.B., părțile vătămate A.V., C.C., T.N.N. și S.S.C.

Astfel, nici din declarațiile părților vătămate și nici din declarațiile martorilor prezenți în zona unde au fost agresate părțile vătămate nu rezultă date certe care să îi indice pe inculpații O.V., D.V.M. și P.A.I. că ar fi desfășurat anumite acțiuni prin care să îl fi ajutat pe inculpatul O.B. în agresarea părților vătămate, sau care să îi fi înlesnit acestuia exercitarea actelor de agresiune.

După comiterea faptei, inculpatul O.B. s-a sustras o perioadă îndelungată de timp urmăririi penale, acesta fiind pus în urmărire la nivel național prin dispoziția I.G.P.R. din 11 mai 2007, și în urmărire internațională (aspecte ce rezultă din adresa din 25 martie 2008 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj - Serviciul de Investigații Criminale), pe numele său fiind emis de către Tribunalul Dolj și mandatul european de arestare din 25 septembrie 2008.

La data de 18 martie 2010, inculpatul O.B. s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, conform procesului-verbal întocmit la data respectivă.

Cu privire la inculpatul O.B., în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize psihiatrice. Astfel, Institutul Național de Medicină Legală a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică în care se concluzionează următoarele: numitul O.B. nu prezintă tulburări psihice clinic manifeste de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale; are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Situația de fapt descrisă în rechizitoriu se dovedește cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților O.B., O.V., D.V.M. și P.A.I., precum și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală întocmit cu privire la inculpatul O.B.; procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum și planșa fotografică; declarațiile părților vătămate A.V. și T.N.N.; plângerile și declarațiile părților vătămate C.C. și S.S.C.; rapoartele de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 și din 05 iunie 2007; procesele-verbale de recunoaștere de persoane din grup de fotografii, precum și planșele fotografice; declarațiile martorilor: O.F., A.R.A., G.F., C.M.S., S.S.H., G.M., C.A., G.C., T.M.D., R.C., I.Ș.V.C., B.A., P.M.A., M.A.M., P.C.I., B.D.F., C.I.

În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul O.B. care a recunoscut săvârșirea faptelor, însă a susținut că a fost provocat de părțile vătămate în sensul că unul dintre aceștia i-a pus mâna în gât și i-a aplicat o lovitură cu pumnii peste față, după care partea vătămată T.N. i-a dat cu o sticlă în cap, împrejurare în care a scos cuțitul pe care-l avea asupra sa și în continuare nu „și-a mai dat seama ce face”.

S-au luat declarații părților vătămate S.S.C., C.C., T.N.N. și A.V. care au arătat că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale și au precizat sumele cu care se constituie părți civile în cauză.

De asemenea, au fost audiați martorii G.F., I.Ș., A.R.A., R.C., C.M.S., S.S.H., G.M., C.A., Ț.M.D., O.V., P.C.I., P.M., M. (A.) A.M., G.C., D.V.M., P.A.I., care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând astfel starea de fapt reținută prin actul de sesizare al instanței.

În circumstanțiere a fost întocmit un referat de evaluare a inculpatului de către Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj.

Analizând actele și probele administrate în cauză instanța a constatat că starea de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă și corespunde unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Inculpatul a recunoscut că a înjunghiat cu cuțitul pe părțile vătămate însă a susținut că a fost provocat de părțile vătămate în sensul că unul dintre aceștia i-a pus mâna în gât și i-a aplicat o lovitură cu pumnii peste față după care partea vătămată T.N. i-a dat cu o sticlă în cap, împrejurare în care a scos cuțitul pe care-l avea asupra sa și în continuare nu „și-a mai dat seama ce face”.

Pentru a beneficia de circumstanța atenuantă a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., este necesar ca făptuitorul să fi fost victima unei vătămări produse prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă, de natură a-i produce o puternică tulburare sau emoție, sub stăpânirea căreia să săvârșească infracțiunea.

Din probele administrate în cauză s-a reținut că, în seara zilei de 21 aprilie 2007, inculpatul O.B., însoțit de martorii O.V., D.V.M., P.A.I., P.M.A. și M.A.M., după ce au consumat băuturi alcoolice în barul G., de pe str. C. din Craiova, s-a despărțit de cele din urmă martore și împreună cu ceilalți martori s-a deplasat pe jos pe str. C. în direcția „Centru”. Fiind sub influența băuturilor alcoolice, aceștia se manifestau zgomotos pe stradă prin gesturi care tulburau ordinea și liniștea publică. Astfel, conform declarațiilor martorilor I.Ș.V.C. și B.A. aceștia au lovit cu picioarele un coș de gunoi aflate pe un stâlp de electricitate, cântau, iar unii dintre aceștia s-au urcat cu picioarele pe capota unei mașini parcată pe marginea străzii.

Când au ajuns în dreptul barului V., pe trotuarul din fața acestuia se aflau martorii O.F., A.R.A., G.F., S.S.H. și partea vătămată C.C. care participau la petrecerea unui prieten organizată în acest bar.

În aceste împrejurări, D.V. care-l însoțea pe inculpat a cerut martorului S.S.H. să-i dea să bea bere din paharul pe care-l avea în mână, situație în care ceilalți participanți la petrecerea din barul V. le-au solicitat să plece, iar partea vătămată A.V. chiar l-a împins pe cel care dorea să bea bere din paharul martorului S.S.H.

În aceste împrejurări, inculpatul O.B., dorind să-l „scoată din grupul participanților la petrecere pe prietenul său D.V.” s-a îndreptat către partea vătămată A.V. și cu un cuțit avut asupra sa l-a lovit producându-i o plagă penetrantă înjunghiată toraco-abdominală stânga transdiafragmatică. După agresarea părții vătămate A.V., inculpatul s-a îndreptat către partea vătămată C.C. aflat, care a încercat să se îndepărteze din zonă însă a fost ajuns din urmă de către inculpat și în timp ce se afla cu spatele către acesta, inculpatul i-a aplicat două lovituri cu cuțitul.

În acest moment din bar a apărut și partea vătămată T.N.N. care, văzându-l pe inculpat cu cuțitul în mână, a aruncat cu o sticlă către acesta după care a fugit spre direcția centru, însă a fost ajuns din urmă de către inculpat care i-a aplicat și acestuia o lovitură cu cuțitul.

După agresarea părții vătămate T.N.N., inculpatul împreună cu cei ce-l însoțeau au fugit au fugit pe str. C., în direcția „Centru”, iar ulterior s-au deplasat pe str. N.B. și str. M.N.C. În urmărirea inculpatului au plecat mai multe persoane dintre cele care se aflau în barul V. și care ieșiseră din acel bar, urmare scandalului provocat prin actele de agresiune comise de inculpatul O.B., printre care partea vătămată S.S.C. și martorii: R.C., G.M., G.C.

La un moment dat, partea vătămată S.S.C. i-a ajuns din urmă pe agresori, însă, a fost la rândul său lovită de mai multe ori cu cuțitul în diferite zone, de către inculpatul O.B.

În raport de circumstanțe reale ale săvârșirii faptelor așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că inculpatul este cel care a provocat incidentul, iar reacția părții vătămate T.N.N. de a-l lovi cu sticla în cap pe inculpat este justificată prin intenția de a-l îndepărta pe inculpat de grupul aflat pe trotuarul din fața barului V. și aceasta după ce inculpatul înjunghiase deja pe părțile vătămate A.V. și C.C. astfel că nu se poate susține că inculpatul a fost provocat în vreun fel de către partea vătămată.

Nici intervenția părții vătămate A.V. de a-l „împinge” pe martorul D.V. cu intenția de a-l îndepărta de acolo nu a fost de natură, nu a fost un act de violență sau altă faptă ilicită gravă de natură a-i produce inculpatului o puternică tulburare sau emoție de natură să determine intervenția sa agresivă. În consecință, în raport de aceste împrejurări, inculpatul nu poate beneficia de circumstanța legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

În drept, fapta inculpatului O.B., constând în aceea că în noaptea de 21/22 aprilie 2007 în aceleași împrejurări de loc și timp (cu ocazia incidentului produs în zona barului V. din Craiova) a aplicat părților vătămate A.V., C.C., T.N.N. și S.S.C., mai multe lovituri cu cuțitul (instrument apt să ucidă), în zone vitale producând leziuni ce au pus în primejdie viața părților vătămate întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului O.B., constând în aceea că în noaptea de 21/22 aprilie 2007, deplasându-se pe B-dul C. din municipiul Craiova, s-a manifestat prin acte, cuvinte și gesturi care au adus atingere bunelor moravuri și au tulburat ordinea și liniștea publică (incidentul petrecut în zona barului V. din municipiul Craiova când inculpatul O.B. a lovit cu cuțitul mai multe persoane, a doborât pe stradă o motocicletă parcată în acea zonă, precum și gesturile acestuia anterioare ajungerii în zona barului V. când împreună cu martorii O.V., D.V.M. și P.A.I., se manifestau zgomotos, în sensul că au lovit cu picioarele un coș de gunoi montat pe un stâlp de electricitate, iar unii dintre aceștia au urcat cu picioarele pe un autoturism parcat pe str. C.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor deosebit de agresive, lipsite de orice justificare rațională, consecințele acestora, numărul părților vătămate, limitele mari de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal încercând să-și justifice manifestările agresive prin aceea că a fost provocat de părțile vătămate, concluziile expertizei medico-legale psihiatrice a acestuia care evidențiază în sfera afectelor o „angoasă adesea paroxistică din care inculpatul încearcă să iese prin acte de violență, accentuate tendințe impulsive”, împrejurarea că după săvârșirea faptelor acesta s-a sustras urmăririi penale cca. 3 ani.

Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că nu se constată însă, temeiuri pentru a se reține circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, așa cum s-a solicitat de către apărătorul acestuia simplul fapt că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nefiind de natură prin el însuși reținerea în favoarea sa a prev. art. 74 lit. a) C. pen. atâta vreme cât lipsa antecedentelor penale trebuie să reprezinte o stare de normalitate într-o societate democratică, iar o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar fi aptă de a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei în contextul în care aceste gen de infracțiuni au dobândit un caracter de fenomen în ultima perioadă de timp. În aceste condiții, a reduce pedeapsa pentru autorul unor asemenea infracțiuni, cu impact deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Față de toate aceste criterii, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea orientată spre limita minimă prevăzută de textul sancționator, pentru fiecare faptă în parte, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. instanța să contopească pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța a apreciat că față de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea de comitere a acestora, atitudinea procesuală a inculpatului, precum și predispoziția acestuia la fapte antisociale, scopul pedepsei reglementat de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție.

Faptele săvârșite de inculpat generează o nedemnitate cu privire la exercițiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, și ca urmare instanța va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. „condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Instanța a aperciat că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor reale și personale duc la concluzia existenței unei nedemnități care impune aplicarea pedepsei accesorii în același conținut ca și pedeapsa complementară.

Întrucât infracțiunile săvârșite de inculpat nu au nici o legătură cu vreo profesie sau activitate desfășurată de către acesta, interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este cu nimic justificată.

Pentru motivele ce preced, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive începând cu data de 18 martie 2010 la zi și constatând că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin, în baza art. 350 C. proc. pen. va menține starea de arest a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut că partea vătămată C.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 euro daune morale și 10.000 RON despăgubiri materiale, partea vătămată T.N.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 9.000 euro daune morale și 1.000 euro despăgubiri materiale, partea vătămată A.V. cu suma de 20.000 euro daune morale și despăgubiri materiale, iar partea vătămată S.S.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele ocazionate cu spitalizarea.

Potrivit disp. art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., despăgubirea părții civile trebuie să constituie o justă și integrală reparație a daunelor morale și materiale suferite în urma infracțiunii, care formează obiectul cauzei.

Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Din probele administrate în cauză a rezultat că partea civilă A.V., urmare a agresiunii a fost internat la spital unde s-a constatat că a suferit o plagă penetrantă înjunghiată toraco-abdominală stânga transdiafragmatică, a fost supus de urgență unei intervenții chirurgicale, pe perioada spitalizării efectuând cheltuieli cu medicația, hrană, transportul membrilor familiei la spital în sumă de 5.500 RON, după externare în vederea refacerii a avut nevoie cea două luni de concedii medicale, iar urmare a unor complicații apărute ulterior a suferit o nouă intervenție chirurgicală.

La rândul său, partea civilă T.N.N. conform probelor administrate în cauză a fost internat în spital urmare a agresiunii suferind o plagă tăiată hemitorace drept penetrantă, pe perioada spitalizării și ulterior pe durata convalescenței când a beneficiat de concediu medical, acesta a efectuat cheltuieli în sumă de 3.000 RON ocazionate serviciile medicale, cu medicația necesară, hrana suplimentară.

În ceea ce privește pe partea civilă C.C., din probele administrate în cauză s-a constatat că acesta urmare a agresiunii a fost internat în spital cca. două săptămâni, suferind 2 plăgi tăiate torace posterior, pe perioada spitalizării și ulterior pe durata convalescenței a efectuat cheltuieli cu medicamentele, serviciile medicale, alimentație corespunzătoare în sumă de 9.000 RON.

La rândul său, partea civilă S.S.C., a suferit o plagă tăiată hemitorace drept posterior penetrantă cu emfizem subcutanat, a fost internat în spital cca. o săptămână, după externare a beneficiat de concediu medical alte 3 săptămâni, iar pe perioada spitalizării și convalescenței a efectuat cheltuieli în sumă de 2.000 - 3.000 RON ocazionate cu tratamentul și hrana suplimentară.

Totodată, instanța a apreciat că pe lângă suferințele fizice ale părților vătămate care, urmare agresiunii inculpatului, au fost internați în spital și ulterior în vederea refacerii au avut nevoie de perioade mai lungi sau scurte de concedii medicale, că leziunile produse acestora le-au pus în pericol viața și că doar intervenția medicală la momentul oportun a împiedicat producerea rezultatului mai grav, respectiv decesul acestora, date fiind organele vitale vizate, acestea au suferit și traume psihice de natură a fi reparate printr-o compensație bănească.

Pentru aceste motive în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. instanța a obligat inculpatul către părțile civile la plata despăgubirilor materiale în limita dovedirii acestora, precum și la plata daunelor morale.

Întrucât acțiunea civilă în cadrul procesului penal este guvernată de principiul disponibilității, iar partea civilă S.S.C. nu a solicitat daune morale, inculpatul urmează să nu fie obligat la plata acestora în favoarea părții civile.

Prin adresa din 21 septembrie 2010, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 16.430,61 RON cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părților vătămate.

Drept urmare, instanța a obligat pe inculpat la plata acestei sume către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul O.B.

Reprezentantul Parchetului a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Primele motive de apel au vizat nelegalitatea sentinței, susținându-se în cadrul primului motiv că instanța a omis să rețină în sarcina inculpatului circumstanțele agravante prev. de art. 75 lit. a) și c) C. pen., cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 C. pen.

Cel de-al doilea motiv de apel s-a referit la nelegalitatea încadrării juridice reținută de instanța de fond pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., susținându-se că, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia și la consecințele faptelor săvârșite de inculpat, încadrarea juridică legală este cea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Ultimul motiv de apel a vizat netemeinicia sentinței, susținându-se că prima instanță nu a făcut o individualizare corespunzătoare a pedepselor aplicate, raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și la dispozițiile art. 52 C. pen.

S-a concluzionat în sensul admiterii apelului, desființării sentinței pronunțată de instanța de fond, schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru infracțiunea prev. de art. 321 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu reținerea circumstanțelor agravante prev. de art. 75 lit. a) și c) C. pen. și majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise, raportat la gradul de pericol social concret și de criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen.

Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării laturii penale și civile a cauzei.

În ceea ce privește latura penală, a apreciat că sentința este nelegală, în sensul că deși la instanța de fond, înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut integral faptele comise, nu s-a făcut aplicația prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

De asemenea, a susținut că sentința este netemeinică, pedepsele aplicate de instanța de fond fiind mari raportat la criteriile generale de individualizare, instanța de fond nereținând circumstanțele personale, care a manifestat sinceritate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, este tânăr și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Sub acest aspect, a solicitat instanței admiterea apelului, desființarea sentinței și aplicația dispozițiilor legale menționate pentru toate pedepsele aplicate, precum și reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a susținut că a fost obligat la despăgubiri civile raportat la dovezile administrate de instanță atât în ceea ce privește suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru daune patrimoniale părților civile persoane fizice, dar și cele referitoare la despăgubirile acordate Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 186 din 29 mai 2012 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desființat sentința sub aspectul laturii penale și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.B. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive începând cu data de 18 martie 2010 la zi și menține starea de arest a acestuia.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului O.B.

Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:

Valorificând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit că la incidentul produs în seara zilei de 28 aprilie 2007 au participat mai multe persoane împreună cu inculpatul, respectiv O.V., D.V.M. și P.A.I., care s-au manifestat prin gesturi și expresii ce au adus atingere gravă bunelor moravuri, tulburând liniștea și ordinea publică pe o arteră centrală din municipiul Craiova, respectiv pe B-dul C.

Inculpatul împreună cu celelalte persoane s-au deplasat în zona barului V., tulburând în continuare în mod grav liniștea publică, astfel că instanța în mod nelegal nu a reținut circumstanța agravantă, prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

S-a arătat că această circumstanță agravantă operează în situația dedusă judecății, chiar dacă pentru ceilalți participanți la incidentul menționat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ.

Având în vedere că printre participanții la activitatea infracțională menționată s-a aflat și P.A.I., minor la data respectivă, prima instanță avea obligația reținerii prevederilor art. 75 lit. c) C. pen.

Totodată, Curtea de Apel a apreciat că liniștea și ordinea publică au fost tulburate în mod grav prin activitatea infracțională a inculpatului, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. Aceasta, în contextul în care în incidentul produs au fost exercitate acte de agresiune fizică gravă de către inculpat asupra părților vătămate C.C., A.V.S.S. și T.N.N., iar la barul V. unde se aflau mai mulți consumatori, climatul de insecuritate a fost grav și s-a concretizat prin părăsirea localului public de către celelalte persoane aflate în local.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că cele două critici vizând nelegalitatea sentinței sunt întemeiate, astfel că a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele agravante, prev. de art. 75 lit. a) și c) C. pen. a schimbat încadrarea juridică în art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Și ultimul motiv de apel al Parchetului a fost apreciat ca fiind fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Având în vedere aceste dispoziții cu prin raportate la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., reținând impactul social deosebit al faptelor comise, gradul sporit de pericol al infracțiunilor de violență săvârșite de inculpat, care a aplicat lovituri cu obiecte apte să suprime viața mai multor persoane, chiar dacă este un element tânăr și nu posedă antecedente penale, s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.

Referitor la apelul inculpatului, s-au reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 141 C. pen., prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care încriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Critica vizând neaplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de către instanța de fond a fost apreciată neîntemeiată. Deși cu ocazia audierii inculpatului, la 09 iunie 2010, la instanța de fond, acesta a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și a menținut toate declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și, având în vedere limitele de pedeapsă pentru această infracțiune, chiar rămasă în stadiul de tentativă, nu sunt incidente prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., întrucât dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață.

Și critica vizând soluționarea laturii civile este nefondată, instanța de fond acordând despăgubiri civile atât persoanelor fizice, cât și Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, pentru daune patrimoniale și pentru daune morale (pentru persoanele fizice), în conformitate cu materialul probator administrat în cauză și cu raportare la prevederile art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 și urm. C. civ.

Pentru aceste considerente, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul O.B.

Recursul a fost motivat cu ocazia, dezbaterilor, invocându-se cazurile de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., respectiv greșita încadrarea juridică dată faptelor, arătându-se că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. și, în subsidiar, greșita individualizare a pedepselor aplicate, în raport de circumstanțele personale favorabile inculpatului.

Ministerul Public a invocat, în recursul inculpatului, cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. privind greșita aplicare a legii, arătând că instanța de apel trebuia să rețină dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și să reducă limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Analizând decizia recurată atât din perspectiva criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Asupra cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în baza probatoriului administrat, probatoriu necontestat de altfel de inculpat care a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând în apel aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., ca situație de fapt instanțele au stabilit că acesta, în cadrul unui incident ce a avut loc la barul V. din Craiova, cu un cuțit ce îl avea asupra sa, a lovit-o pe partea vătămată A.V. producându-i o plagă penetrantă înjunghiată toraco-abdominală stânga transdiafragmatică; ulterior i-a aplicat două lovituri cu cuțitul părții vătămate C.C., producându-i două plăgi tăiate, torace posterior; apoi a fost agresată partea vătămată T.N.N., care, văzându-l pe inculpat cu cuțitul în mână, a aruncat cu o sticlă către acesta după care a fugit, însă a fost ajuns din urmă și lovită cu cuțitul cauzându-i-se o plagă tăiată hemitorace drept penetrantă, leziune arteră intercostală, plagă diafragmatică, șoc hemoragie; partea vătămată S.S.C. a fost la rândul său lovită de mai multe ori cu cuțitul în diferite zone de inculpat, provocându-i leziuni după cum urmează: plagă orizontală de 8 cm umăr drept posterior, plagă orizontală hemitorace drept posterior paravertebral.

Înalta Curte constată că încadrarea juridică este în concordanță cu situația de fapt reținută, în drept fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prev. art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Așa cum în mod constant s-a statuat în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, esențială pentru stabilirea încadrării juridice în aceste situații este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care s-a săvârșit fapta. Dacă în cazul infracțiunilor de vătămare corporală, vătămare corporală gravă, făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere, intenție ce poate fi directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Aceasta rezultă chiar din modul de săvârșire a faptei, din materialitatea acțiunii („dolus ex re”), care evidențiază poziția psihică a făptuitorului. Astfel, folosirea unor instrumente apte să conducă la deces, aplicarea de lovituri cu intensitate, în zone vitale ale corpului demonstrează neîndoielnic intenția de a ucide.

În prezenta cauză, se constată că modalitatea de săvârșire a faptelor, constând în lovirea victimelor cu un cuțit, în zona vitale (torace, hemitorace abdomen), exclude apărarea inculpatului, în sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit moartea victimelor, folosirea unui instrument apt să ucidă și aplicarea de lovituri în zone vitale, impun concluzia că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și acceptat posibilitatea producerii lui, împrejurări ce caracterizează intenția indirectă, a formă a vinovăției.

Având în vedere că actele de violență au fost comise în aceeași împrejurare asupra a 4 persoane, în public, cu intenția indirectă de a ucide, decesul acestora neintervenind, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Ca atare, instanța de recurs apreciază că dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, încadrarea juridică stabilită de către prima instanță, menținută în apel, fiind corectă.

Asupra cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Problema ridicată de către parchet este aceea a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în situațiile în care inculpatul care recunoaște săvârșirea faptelor și solicită ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însă una din infracțiunile pentru care este trimis în judecată este sancționată că detențiunea pe viață. Se arată că, în atare cazuri, limitele de pedeapsă pentru celelalte infracțiuni trebuie reduse conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., astfel că instanța de apel trebuia să procedeze în acest fel în cazul infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Înalta Curte apreciază neîntemeiate criticile formulate, procedura reglementată de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. neputând fi aplicată decât unitar, cu privire la întreaga cauză și nu fragmentat, în raport de fiecare din infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Acceptarea opiniei conform căreia procedura ar fi incidență numai în ceea ce privește infracțiunile pentru care legea nu prevede pedeapsa detențiunii pe viață, pentru care nu s-ar mai administra nicio probă, ar însemna ca, în aceeași cauză, să se aplice concomitent atât procedura simplificată, cu privire la o parte din infracțiuni, cât și procedura obișnuită referitor la celelalte infracțiuni.

Or, legiuitorul a exclus o atare posibilitate, de vreme ce, în art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen., a impus condiția de admisibilitate a cererii, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute în actul de sesizare. Ca atare, dacă procedura nu este aplicabilă în situațiile în care inculpatul recunoaște doar o parte din faptele pentru care a fost trimis în judecată, aceasta nu poate fi incidentă nici în situația în care una din fapte este sancționată cu detențiunea pe viață.

Nici împrejurarea că prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. cuprind dispoziții de drept substanțial nu constituie un argument care să conducă la admiterea punctului de vedere contrar. Aceste dispoziții de drept substanțial devin incidente numai în anumite condiții procedurale, respectiv în cazul admiterii cererii de către instanță. Or, cererea fiind respinsă nu se mai ajunge la cadrul procesual care să permită aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a legii, cazul de casare invocat de Parchet nefiind incident, poziția procesuală a inculpatului neputând fi valorificată în condițiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 rap. la art. 320

1

C. proc. pen. în raport de faptul că acțiunea penală vizează și o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, chiar dacă faptele au rămas în forma imperfectă a tentativei. În acest sens se au în vedere dispozițiile art. 141

1

C. pen. potrivit cărora prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează infracțiunea în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Nici criticile încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., nu sunt întemeiate.

Înalta Curte constată în cauză s-a făcut o justă individualizare a pedepselor, respectându-se criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Pe lângă gravitatea extremă a faptelor, reflectată și în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, circumstanțele în care acestea au fost comise, (inculpatul fără vreo justificare rațională a înjunghiat patru persoane), în cauză există și circumstanțele agravante prev. de art. 75 lit. a) și c) C. pen. Inculpatul nu a colaborat cu organele de urmărire penală astfel cum se susține prin motivele de recurs, ci dimpotrivă s-a sustras urmăririi penale o perioadă de aproximativ 3 ani, iar poziția procesuală de recunoaștere, și aceasta nuanțată (acesta arătând că de