ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 444/2013

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați sub nr. 687/44/11 iunie 2011, reclamantul C.C. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Ministerul Administrației și Internelor (M.A.I.)

suspendarea executării Ordinului nr. II/3920 din 7 octombrie 2011 emis de

Ministerul Administrației și Internelor București, până la soluționarea pe fond

a Dosarului nr. 1460/44/2011.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul mai sus menționat s-a dispus

încetarea raporturilor sale de serviciu cu unitatea pârâtă, că a solicitat

revocarea lui, însă pârâta a respins contestația.

La data de 29

noiembrie 2011 a formulat acțiune în justiție pentru anularea ordinului în

discuție, acțiune înregistrată sub nr. 1460/44/2011 și până la pronunțarea de

către instanța de fond a unei soluții privind legalitatea actului administrativ

contestat se impune suspendarea efectelor acestuia, întrucât în cauză sunt

îndeplinite cerințele legale referitoare la existența unui caz bine justificat

și la iminența unui prejudiciu.

Pârâta Ministerul

Administrației și Internelor București formulat întâmpinare în cauză prin care

a solicitat respingerea cererii de suspendare, apreciind că nu sunt întrunite

în cauză condițiile legale pentru suspendarea actului administrativ contestat.

În prealabil pârâta a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii, învederând faptul că o atare

cerere a fost soluționată în cadrul Dosarului civil nr. 1460/44/2011, așa încât

curtea nu mai putea fi sesizată decât cu o cerere de suspendare întemeiată pe

alte motive de fapt decât cele evaluate în cauza anterioară soluționată

irevocabil în sensul respingerii.

instanței de fond.

Prin Sentința nr. 296

din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca fiind nefondată, excepția inadmisibilității cererii de

suspendare invocată de pârâta MAI.

A admis cererea

reclamantului și a dispus suspendarea Ordinului Ministerului Administrației și

Internelor nr. II/3920 din 7 octombrie 2011 până la soluționarea în fond a

contestației împotriva acestuia.

În ceea ce privește

excepția invocată, Curtea a respins-o ca nefondată, reținând că fiind vorba de

o procedură specială și sumară, hotărârea pronunțată într-o astfel de cauză nu

se poate bucura de autoritate de lucru judecat. A da eficiență unei asemenea

apărări ar însemna a se îngrădi accesul la instanță, protejat prin art. 6 și

art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și a se nesocoti chiar

substanța unor drepturi garantate de Convenție (în speță dreptul la protecția

bunurilor).

Pe fondul cererii de

suspendare, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prin cererea

înaintată pârâtei cu scrisoare recomandată în data de 29 aprilie 2011,

reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7, solicitând

autorității emitente a actului revocarea acestuia.

Eliberarea din

funcție a reclamantului este de natură să îi creeze acestuia o pagubă iminentă

și evidentă, cum aceasta este definită de art. 2 lit. ș), reclamantul urmând a

fi lipsit de veniturile sale salariale aferente funcției de conducere deținute

până la data emiterii ordinului. Totodată, eliberarea sa din funcție este aptă

să producă oarecare perturbări în funcționarea autorității publice în cadrul

căreia a deținut funcție de conducere.

De asemenea, prima

instanța a reținut și existența cazului bine justificat, apreciind că însăși

formularea plângerii împotriva actului fiind de natură a semnala o îndoială

puternică în privința legalității actului administrativ, aspecte precum

caracterul disproporționat al sancțiunii aplicate în raport de pretinsele

abateri săvârșite de reclamant sunt, în opinia Curții, aspecte care la o analiză

generală justifică măsura suspendării temporare a efectelor ordinului

contestat, respectiv până la pronunțarea unei instanțe asupra legalității

ordinului, cu asigurarea tuturor garanțiilor procesuale.

în cauză.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a

susținut, în esență, că prima instanță, în mod greșit a respins excepția

inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârât, întrucât, anterior

introducerii prezentei acțiuni, reclamantul a mai învestit instanța cu

soluționarea unei cereri identice cu prezenta cerere, ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 1460/44/2011, soluționată irevocabil prin Decizia Î.C.C.J. nr.

2551 din 24 mai 2012.

Totodată recurentul a

adus critici și în ceea ce privește îndeplinirea, în cazul de față, a

condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind

cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Obiectul prezentului

litigiu îl constituie cererea formulată de C.C., în temeiul art. 14 din Legea

nr. 554/2004, privind suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. II/3920 din 7

octombrie 2011.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004: "(1) În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce

acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de

drept și fără nicio formalitate.

(2) Instanța

soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea

părților.

(3) Când în cauză

este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui

serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ

poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare,

prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin

care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu

recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de

executare.

(5) În ipoteza în

care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat

de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este

obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi

formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.

(7) Suspendarea

executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de

executare, până la expirarea duratei suspendării."

În speța de față,

Înalta Curte constată că reclamantul C.C., anterior introducerii prezentei

acțiuni, a sesizat Curtea de Apel Galați cu o cerere de suspendare a executării

Ordinului M.A.I. nr. II/3920 din 7 octombrie 2011, ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 1460/44/2011.

Acest dosar a fost

soluționat irevocabil prin Decizia nr. 2551 din 24 mai 2012 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de suspendare formulată, fiind

respinsă ca neîntemeiată.

Înalta Curte,

analizând cererea de suspendare formulată în Dosarul 1460/44/2011 precum și

cererea de suspendare formulată în Dosarul nr. 687/44/2012, constată că acestea

conțin aceleași motive privind incidența cazului bine justificat și al pagubei

iminente.

În acest context, în

raport cu prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora

"(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru

aceleași motive" cererea reclamantului de suspendare a executării

Ordinului M.A.I. nr. II/3920 din 7 octombrie 2011, obiect al prezentului dosar,

este inadmisibilă.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și

netemeinică, urmând a fi casată cu consecința respingerii cererii de suspendare

formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Administrației și Internelor (actualmente Ministerul

Afacerilor Interne) împotriva Sentinței nr. 296 din 19 iunie 2012 a Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului MAI

nr. II/3920 din 7 octombrie 2011, formulată de C.C. prin S.D.B. din România, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL