ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 444/2013

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 687/44/11 iunie 2011, reclamantul C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerul Administrației și Internelor (M.A.I.) suspendarea executării Ordinului nr. II/3920 din 7 octombrie 2011 emis de Ministerul Administrației și Internelor București, până la soluționarea pe fond a Dosarului nr. 1460/44/2011. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul mai sus menționat s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu cu unitatea pârâtă, că a solicitat revocarea lui, însă pârâta a respins contestația.

La data de 29 noiembrie 2011 a formulat acțiune în justiție pentru anularea ordinului în discuție, acțiune înregistrată sub nr. 1460/44/2011 și până la pronunțarea de către instanța de fond a unei soluții privind legalitatea actului administrativ contestat se impune suspendarea efectelor acestuia, întrucât în cauză sunt îndeplinite cerințele legale referitoare la existența unui caz bine justificat și la iminența unui prejudiciu. Pârâta Ministerul Administrației și Internelor București formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare, apreciind că nu sunt întrunite în cauză condițiile legale pentru suspendarea actului administrativ contestat.

În prealabil pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, învederând faptul că o atare cerere a fost soluționată în cadrul Dosarului civil nr. 1460/44/2011, așa încât curtea nu mai putea fi sesizată decât cu o cerere de suspendare întemeiată pe alte motive de fapt decât cele evaluate în cauza anterioară soluționată irevocabil în sensul respingerii. 2. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 296 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca fiind nefondată, excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâta MAI. A admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. II/3920 din 7 octombrie 2011 până la soluționarea în fond a contestației împotriva acestuia.

În ceea ce privește excepția invocată, Curtea a respins-o ca nefondată, reținând că fiind vorba de o procedură specială și sumară, hotărârea pronunțată într-o astfel de cauză nu se poate bucura de autoritate de lucru judecat. A da eficiență unei asemenea apărări ar însemna a se îngrădi accesul la instanță, protejat prin art. 6 și art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și a se nesocoti chiar substanța unor drepturi garantate de Convenție (în speță dreptul la protecția bunurilor). Pe fondul cererii de suspendare, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, prin cererea înaintată pârâtei cu scrisoare recomandată în data de 29 aprilie 2011, reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7, solicitând autorității emitente a actului revocarea acestuia.

Eliberarea din funcție a reclamantului este de natură să îi creeze acestuia o pagubă iminentă și evidentă, cum aceasta este definită de art. 2 lit. ș), reclamantul urmând a fi lipsit de veniturile sale salariale aferente funcției de conducere deținute până la data emiterii ordinului. Totodată, eliberarea sa din funcție este aptă să producă oarecare perturbări în funcționarea autorității publice în cadrul căreia a deținut funcție de conducere.

De asemenea, prima instanța a reținut și existența cazului bine justificat, apreciind că însăși formularea plângerii împotriva actului fiind de natură a semnala o îndoială puternică în privința legalității actului administrativ, aspecte precum caracterul disproporționat al sancțiunii aplicate în raport de pretinsele abateri săvârșite de reclamant sunt, în opinia Curții, aspecte care la o analiză generală justifică măsura suspendării temporare a efectelor ordinului contestat, respectiv până la pronunțarea unei instanțe asupra legalității ordinului, cu asigurarea tuturor garanțiilor procesuale. 3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că prima instanță, în mod greșit a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârât, întrucât, anterior introducerii prezentei acțiuni, reclamantul a mai învestit instanța cu soluționarea unei cereri identice cu prezenta cerere, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1460/44/2011, soluționată irevocabil prin Decizia Î.C.C.J. nr. 2551 din 24 mai 2012. Totodată recurentul a adus critici și în ceea ce privește îndeplinirea, în cazul de față, a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. 4. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare: Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea formulată de C.C., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. II/3920 din 7 octombrie 2011. Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004: "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. (2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților. (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. (4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Recursul nu este suspensiv de executare. (5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă. (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive. (7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării." În speța de față, Înalta Curte constată că reclamantul C.C., anterior introducerii prezentei acțiuni, a sesizat Curtea de Apel Galați cu o cerere de suspendare a executării Ordinului M.A.I. nr. II/3920 din 7 octombrie 2011, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1460/44/2011.

Acest dosar a fost soluționat irevocabil prin Decizia nr. 2551 din 24 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de suspendare formulată, fiind respinsă ca neîntemeiată. Înalta Curte, analizând cererea de suspendare formulată în Dosarul 1460/44/2011 precum și cererea de suspendare formulată în Dosarul nr. 687/44/2012, constată că acestea conțin aceleași motive privind incidența cazului bine justificat și al pagubei iminente. În acest context, în raport cu prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive" cererea reclamantului de suspendare a executării Ordinului M.A.I.

nr. II/3920 din 7 octombrie 2011, obiect al prezentului dosar, este inadmisibilă. Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, urmând a fi casată cu consecința respingerii cererii de suspendare formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor (actualmente Ministerul Afacerilor Interne) împotriva Sentinței nr. 296 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului MAI nr. II/3920 din 7 octombrie 2011, formulată de C.C. prin S.D.B. din România, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL