ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3582/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3582/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Decizia nr. 3582/2012
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanței de fond;
Prin sentința civilă nr. 386 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul A. și a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 7006 din 2 august 2011 emis de autoritatea pârâtă până la solutionarea în fond a cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Ordinul nr. 7006 din 2 august 2011 emis de către vicepreședintele B., s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, inspector vamal grad profesional asistent gradația 2 clasa de salarizare 39 la Biroul Vamal Oancea din cadrul C. Galați.
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor sus menționatului act administrativ individual, invocând dispozițiunile art. 14 din Legea nr. 554-2004.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în primul rând pentru că acesta nu ar fi parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, ordinul a cărui suspendare s-a solicitat și-a produs efectele din luna august 2011, așa încât nu ar mai fi posibilă o suspendare a acestuia.
Pe fond, reclamantul nu a făcut dovada existenței celor două condiții ale suspendării, respectiv a cazului bine justificat și al pagubei iminente.
În privința excepției inadmisibilității, Curtea a constatat că sunt neadevărate susținerile autorității pârâte, atâta vreme cât reclamantul a depus la dosarul cauzei fila 7 petițiunea adresată conducerii D. prin care a contestat valabilitatea ordinului criticat pe calea recursului amiabil.
În cauza de față, Curtea a apreciat că aceste condiții au fost întrunite. Cazul bine justificat, astfel cum este acesta definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 este dat în cauză de împrejurarea că, odată atacat actul administrativ, îndoiala asupra legalității acestuia este dată și aceasta persistă până la pronunțarea soluției pe fond de către instanță.
Paguba iminentă ce s-ar crea reclamantului prin executarea actului, astfel cum această noțiune este reglementată de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, este îndeplinită prin lipsirea acestuia de mijloace materiale de existență pentru o îndelungată perioadă de timp.
În aceste împrejurări, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în situația în care există elemente de îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actului ca fundament al caracterului executoriu al actului administrativ, cât și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin recomandarea nr. R/89/8/13 septembrie 1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie, există posibilitatea suspendării actului administrativ a cărui executare a crea pagube semnificative in situația în care nelegalitatea actului este pusă in discuție.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis cererea și în consecință a dispus suspendarea executării până la pronunțarea instanței de fond.
Calea de atac exercitată;
Împotriva acestei soluții a formulat recurs C. Galați, în nume propriu și în numele B., care a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, se susține în motivarea recursului, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții cerute de această normă legală.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în litigiu, se susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar exista aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 și Ordinului nr. 2407/2011 emise de vicepreședintele E., sau în încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
În ceea ce privește existența unei pagube iminente, se susține că instanța de fond a reținut îndeplinirea acestei condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.
În concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Actul administrativ vizat de cererea de suspendare a executării formulată în cauză este Ordinul nr. 7006 din data 2 august 2011 emis de vicepreședintele E. care conduce B., prin care, începând cu data de 8 august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional asistent gradația 2 clasa de salarizare 39 la Biroul Vamal Oancea din cadrul C. Galați, în condițiile art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (2), cu modificările și completările ulterioare.
Din dispozițiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, în cauză, instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamant.
În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, cum ar fi emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, nu au fost relevate în litigiu, astfel că în mod eronat instanța de fond a apreciat că este întrunită condiția cazului bine justificat.
De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu. În cauză, este evident că prin eliberarea reclamantei din funcția publică, aceasta a pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie în consecință cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Lege.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs formulate în cauză și că este nelegală și netemeinică hotărârea atacată se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de C. Galați, în nume propriu și pentru B. și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantului de suspendare a executării Ordinului nr. 7006 din data 2 august 2011 emis de vicepreședintele E. care conduce B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de C. Galați, în nume propriu, precum și în numele și pentru B., împotriva sentinței nr. 386 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul A., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2012.