ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 527/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 527/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția de Contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, suspendarea efectelor actului

administrativ cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr. 6995 din 02

august 2011 emis de Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală

până la pronunțarea instanței de fond asupra cauzei.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public și a ocupat

funcția publica de execuție de inspector vamal grad profesional asistent,

gradația 5, clasa de salarizare 43, la Biroul Vamal Giurgiulești din cadrul

Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, iar potrivit

art. 1 din ordinul a cărui suspendare o solicită, a fost eliberat din funcția

publica de execuție cu consecința încetării raporturilor de serviciu începând

cu data de 08 august 2011.

A mai precizat

reclamanta că a urmat calea procedurii administrative prealabile și că cererea

sa întrunește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, având în

vedere faptul că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004,

termenul în care Autoritatea Naționala a Vămilor trebuie sa răspundă

contestației formulate pe calea procedurii administrative prealabile este de 30

de zile, precum și faptul ca actul administrativ reprezentat de Ordinul nr.

6995 din 02 august 2011 al Vicepreședintelui A.N.A.F. - Autoritatea Naționala a

Vămilor a fost emis în condiții de nelegalitate și este de natură să-i producă

în mod evident un prejudiciu material.

În ce privește

condiția existenței unui caz bine justificat, reclamanta a arătat că actul

administrativ cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr. 6995 din 02

august 2011, a fost emis în baza unor acte administrative cu caracter normativ

ce nu au fost publicate în M. Of., Partea I, acte ce, așadar, nu au intrat în

vigoare, motiv pentru care nu puteau produce în mod legal efecte juridice.

A mai susținut

reclamanta că actul administrativ contestat este rezultatul încălcării, de

către instituția publică emitentă și de către instituția publică ierarhic

superioară, a dispozițiilor legale referitoare la condițiile și modalitățile de

reorganizare a activității autorității vamale prin reducerea unor posturi, la

încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea funcțiilor publice din cadrul

autorității vamale, precum și la desfășurarea "examenului de testare

profesionala", sens în care au fost citate prevederile art. 99 alin. (1)

lit. b) și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 .

În raport cu aceste

dispoziții, reclamanta a mai învederat că postul ocupat de aceasta nu s-a

modificat în proporție de peste 50% și nici nu au fost modificate condițiile

specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii, astfel încât

reducerea acestuia este nejustificata.

Mai mult decât atât,

după disponibilizarea reclamantei, au fost detașați de la alte birouri vamale 7

inspectori vamali, unii dintre aceștia primind atribuții similare acelora

stabilite în sarcina reclamantei prin fișa aferentă postului din care a fost

eliberată.

Relativ la condiția

pagubei iminente, reclamanta a susținut că prin disponibilizarea sa din funcția

publica de execuție deținuta în cadrul D.J.A.O.V. Galați, ca urmare a punerii

în aplicare a dispozițiilor cuprinse în actul administrativ în speță, i se

aduce un real și important prejudiciu material prin lipsirea de resursele financiare

necesare întreținerii sale și a familiei.

Totodată, a apreciat

că efectele acestui act administrativ sunt de natură a perturba funcționarea

D.J.A.O.V. Galați, Autoritatea Naționala a Vămilor dispunând detașarea a șapte

funcționari publici din cadrul Biroului Vamal G. pentru a se încerca evitarea

perturbării funcționarii instituției.

Pârâta a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea cererii și apreciind neîndeplinite

condițiile prevăzute cumulativ de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

instanțe

Prin sentința civilă

nr. 271 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal a fost admisă cererea, instanța dispunând suspendarea

ordinului în speță până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că suspendarea

executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient

pus la dispoziția instanței de judecată în vederea respectării principiului

legalității, iar atât timp cât autoritatea emitentă sau judecătorul se află

într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ

contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra

celor vizați.

Totodată, a mai reținut

judecătorul fondului, potrivit Recomandării nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul

de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la data de 13 septembrie 1989,

asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea

actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de

reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil

referitor la nelegalitatea respectivului act.

S-a mai reținut că,

pe de altă parte, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate,

care la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul de la cine

se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în

mod real a decis autoritatea emitentă).

În speță, prima

instanță a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva Ordinului nr.

6995 din 02 august 2011, astfel că prima condiție stabilită de legiuitor este

îndeplinită.

În ce privește

condiția existenței cazului bine justificat, s-a apreciat că au fost invocate

mai multe aspecte care fundamentează ideea, unei îndoieli serioase cu privire

la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv

nepublicarea ordinelor emise în M. Of. și încălcarea dispozițiilor Legii nr.

188/1999 și H.G. nr. 611/2008 referitoare la condițiile și modalitățile de

reorganizare a activității autoritarii vamale prin reducerea unor posturi, la

încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea funcțiilor publice din cadrul

autoritarii vamale, precum și la desfășurarea "examenului de testare

profesională".

Prima instanță a

constatat îndeplinită și condiția prevenirii pagubei iminente impusă de art. 14

alin. l din Legea nr. 554/2004, reținând că actul administrativ aflat în

litigiu determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă

în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situația de

fapt generată în urma emiterii ordinului de încetare a raportului de serviciu

fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și obligația

protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei ca urmare a suprimării

veniturilor salariale și a asigurărilor sociale, aceasta fiind o sarcină

excesivă și disproporționată.

Totodată, caracterul

iminent al prejudiciului este reprezentat de faptul că prin ordinul menționat reclamanta

a fost eliberat din funcție, la momentul pronunțării hotărârii aceasta

nemaiprestând o activitate remunerată, consecințele lipsei veniturilor lunare

afectând în mod evident situația financiară a reclamantei.

în cauză

Sentința menționată a

fost atacată cu recurs de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Galați, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor,

solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru

motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Astfel, recurenta -

pârâtă a arătat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind fără temei că în cauză sunt

îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse prin această normă juridică.

În ceea ce privește

cazul bine justificat, recurenta - pârâtă a susținut, în esență, că

nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 și a Ordinului nr. 2407/2011, emise de

vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu atrage

nelegalitatea actului administrativ individual de eliberare din funcție și că,

în speță, nu poate fi reținută o aparență de nelegalitate determinată de

încălcări ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale

H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea

carierei funcționarilor publici.

În ceea ce privește

existența unei pagube iminente, s-a susținut că instanța a constat îndeplinirea

acestei condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu

viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării

actului.

intimatei

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata - reclamantă a răspuns în mod detaliat tuturor criticilor

formulate în recurs, arătând, în esență, că prima instanță aplicat corect

prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) și ale art. 14 din Legea nr.

554/2004 și a apreciat că există un risc de pagubă iminentă și o aparență de

nelegalitate, fără a prejudeca fondul litigiului .

În susținerea

apărărilor sale, intimata - reclamantă a depus la dosar înscrisuri pentru

dovedirea pagubei iminente, probă admisibilă în recurs, potrivit art. 305 C.

proc. civ. .

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

și de drept relevante

Actul administrativ a

cărui suspendare de executare a solicitat-o reclamanta, în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004, este Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.

6995 din 2 august 2011, având ca obiect eliberarea sa din funcția publică de

execuție de inspector vamal, cu grad profesional asistent, la Biroul Vamal

Giurgiulești din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale

Galați, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și

(5) din Legea nr. 188/1999.

La emiterea ordinului

au fost avute în vedere:

Dispozițiile

Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din

04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului

central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize

și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru

accize și operațiuni vamale; prevederile Ordinului Președintelui Agenției

Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea

statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și

structuri subordonate; avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.

895.341 din 29 iunie 2011 și nr. 896.404 din 04 iulie 2011 înregistrate la

Autoritatea Națională a Vămilor cu nr. 36.373 din 29 iunie 2011 și nr. 37.516

din 04 iulie 2011; Preavizul nr. 38.537/2011; lista funcțiilor publice vacante

corespunzătoare puse la dispoziție pentru a opta în vederea numirii în una din

funcțiile publice; opțiunea persoanei în cauză pentru ocuparea funcției publice

teritoriale de execuție de inspector vamal grad profesional asistent la Biroul

Vamal Giurgiulești din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Vamale

Galați; rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în

perioada 18 - 29 iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din

cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

Luând în considerare

înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că prima instanță a

interpretat și aplicat eronat prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, reținând fără temei îndeplinirea, în speță, a condiției cazului bine

justificat pentru suspendarea actului administrativ, în accepțiunea art. 2

alin. (1) lit. t) din aceeași lege.

Conform acestei norme

juridice, există un caz bine justificat dacă din datele speței pot fi

identificate anumite împrejurări de fapt sau de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ,

împrejurări care pot fi lesne decelate la nivelul aparenței dreptului, fără a

se prejudeca fondul cauzei.

Cu referire concretă

la argumentele invocate de reclamantă și rezumate la pct. I.1. din prezenta

decizie și la criticile formulate de recurenta-pârâtă împotriva sentinței

adoptate de judecătorul fondului, fără a păși la efectuarea unei analize care

ar depăși limitele sumare ale procedurii suspendării executării actului

administrativ, Înalta Curte reține că scopul publicării unei norme

administrative în M. Of., în temeiul art. 11 din Legea nr. 24/2000, este acela

de a o aduce la cunoștința destinatarilor. Or, intimata-reclamantă, în

calitatea sa de funcționar public în cadrul unei structuri a autorității

vamale, pe care a deținut-o până la eliberarea din funcție, nu poate pretinde

necunoașterea Ordinelor nr. 2406 și 2407/2011, prin care au fost aprobate

structurile organizatorice și statele de funcții ale Autorității Naționale a

Vămilor și ale structurilor deconcentrate ale acestora, precum și regulamentele

pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a

funcționarilor publici și personalului contractual, de vreme ce și-a exprimat

opțiunea pentru un post din noua structură organizatorică și s-a înscris la

examenul de testare profesională, contestând actul de eliberare din funcție

după ce a fost respinsă la testare.

De aceea, cel puțin

la nivelul aparenței dreptului, contrar concluziei judecătorului primei

instanțe, Înalta Curte constată că nu există un indiciu de nelegalitate

fundamentat pe ideea nepublicării celor două ordine în M. Of.

Celelalte argumente,

privind legalitatea derulării procedurilor de reorganizare a autorității și de

recrutare a funcționarilor publici în raport cu prevederile corespunzătoare

cuprinse în art. 55, 56, 57, 99 și 100 din Legea nr. 188/1999 și în legislația

secundară, nu ar putea constitui temei al identificării, în speță, a unui caz

bine justificat, pentru că verificarea lor ar necesita un probatoriu complex,

care ar prejudeca fondul cauzei, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii

suspendării executării actului administrativ.

În ceea ce privește

paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca

fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public, prima instanță a reținut că privarea intimatei - reclamante de

drepturile salariale și de asigurări sociale aferente funcției constituie o

sarcină excesivă și disproporționată, de natură să creeze un dezechilibru între

interesul general și drepturile părții.

Fără a înlătura, de

plano, consistența acestui argument, Înalta Curte constată că, în raport cu

cele reținute anterior în privința neîndeplinirii condiției cazului bine

justificat, se impune reformarea sentinței în sensul respingerii cererii

intimatei - reclamante, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea

nr. 554/2004 și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii

reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în

nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva Sentinței

civile nr. 271 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

Contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea reclamantei S.A., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.

Procesat

de GGC - LM