ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 527/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de Contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, suspendarea efectelor actului administrativ cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr. 6995 din 02 august 2011 emis de Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală până la pronunțarea instanței de fond asupra cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public și a ocupat funcția publica de execuție de inspector vamal grad profesional asistent, gradația 5, clasa de salarizare 43, la Biroul Vamal Giurgiulești din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, iar potrivit art. 1 din ordinul a cărui suspendare o solicită, a fost eliberat din funcția publica de execuție cu consecința încetării raporturilor de serviciu începând cu data de 08 august 2011. A mai precizat reclamanta că a urmat calea procedurii administrative prealabile și că cererea sa întrunește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, având în vedere faptul că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, termenul în care Autoritatea Naționala a Vămilor trebuie sa răspundă contestației formulate pe calea procedurii administrative prealabile este de 30 de zile, precum și faptul ca actul administrativ reprezentat de Ordinul nr. 6995 din 02 august 2011 al Vicepreședintelui A.N.A.F.

- Autoritatea Naționala a Vămilor a fost emis în condiții de nelegalitate și este de natură să-i producă în mod evident un prejudiciu material. În ce privește condiția existenței unui caz bine justificat, reclamanta a arătat că actul administrativ cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr. 6995 din 02 august 2011, a fost emis în baza unor acte administrative cu caracter normativ ce nu au fost publicate în M. Of., Partea I, acte ce, așadar, nu au intrat în vigoare, motiv pentru care nu puteau produce în mod legal efecte juridice.

A mai susținut reclamanta că actul administrativ contestat este rezultatul încălcării, de către instituția publică emitentă și de către instituția publică ierarhic superioară, a dispozițiilor legale referitoare la condițiile și modalitățile de reorganizare a activității autorității vamale prin reducerea unor posturi, la încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea funcțiilor publice din cadrul autorității vamale, precum și la desfășurarea "examenului de testare profesionala", sens în care au fost citate prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 . În raport cu aceste dispoziții, reclamanta a mai învederat că postul ocupat de aceasta nu s-a modificat în proporție de peste 50% și nici nu au fost modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii, astfel încât reducerea acestuia este nejustificata.

Mai mult decât atât, după disponibilizarea reclamantei, au fost detașați de la alte birouri vamale 7 inspectori vamali, unii dintre aceștia primind atribuții similare acelora stabilite în sarcina reclamantei prin fișa aferentă postului din care a fost eliberată. Relativ la condiția pagubei iminente, reclamanta a susținut că prin disponibilizarea sa din funcția publica de execuție deținuta în cadrul D.J.A.O.V. Galați, ca urmare a punerii în aplicare a dispozițiilor cuprinse în actul administrativ în speță, i se aduce un real și important prejudiciu material prin lipsirea de resursele financiare necesare întreținerii sale și a familiei. Totodată, a apreciat că efectele acestui act administrativ sunt de natură a perturba funcționarea D.J.A.O.V.

Galați, Autoritatea Naționala a Vămilor dispunând detașarea a șapte funcționari publici din cadrul Biroului Vamal G. pentru a se încerca evitarea perturbării funcționarii instituției. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii și apreciind neîndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 271 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea, instanța dispunând suspendarea ordinului în speță până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, iar atât timp cât autoritatea emitentă sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați. Totodată, a mai reținut judecătorul fondului, potrivit Recomandării nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la data de 13 septembrie 1989, asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea respectivului act.

S-a mai reținut că, pe de altă parte, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă). În speță, prima instanță a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva Ordinului nr. 6995 din 02 august 2011, astfel că prima condiție stabilită de legiuitor este îndeplinită. În ce privește condiția existenței cazului bine justificat, s-a apreciat că au fost invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea, unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv nepublicarea ordinelor emise în M. Of.

și încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și H.G.

nr. 611/2008 referitoare la condițiile și modalitățile de reorganizare a activității autoritarii vamale prin reducerea unor posturi, la încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea funcțiilor publice din cadrul autoritarii vamale, precum și la desfășurarea "examenului de testare profesională". Prima instanță a constatat îndeplinită și condiția prevenirii pagubei iminente impusă de art. 14 alin. l din Legea nr. 554/2004, reținând că actul administrativ aflat în litigiu determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situația de fapt generată în urma emiterii ordinului de încetare a raportului de serviciu fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei ca urmare a suprimării veniturilor salariale și a asigurărilor sociale, aceasta fiind o sarcină excesivă și disproporționată.

Totodată, caracterul iminent al prejudiciului este reprezentat de faptul că prin ordinul menționat reclamanta a fost eliberat din funcție, la momentul pronunțării hotărârii aceasta nemaiprestând o activitate remunerată, consecințele lipsei veniturilor lunare afectând în mod evident situația financiară a reclamantei. 2. Recursul exercitat în cauză Sentința menționată a fost atacată cu recurs de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta - pârâtă a arătat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse prin această normă juridică.

În ceea ce privește cazul bine justificat, recurenta - pârâtă a susținut, în esență, că nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 și a Ordinului nr. 2407/2011, emise de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu atrage nelegalitatea actului administrativ individual de eliberare din funcție și că, în speță, nu poate fi reținută o aparență de nelegalitate determinată de încălcări ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici. În ceea ce privește existența unei pagube iminente, s-a susținut că instanța a constat îndeplinirea acestei condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.

3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - reclamantă a răspuns în mod detaliat tuturor criticilor formulate în recurs, arătând, în esență, că prima instanță aplicat corect prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) și ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a apreciat că există un risc de pagubă iminentă și o aparență de nelegalitate, fără a prejudeca fondul litigiului . În susținerea apărărilor sale, intimata - reclamantă a depus la dosar înscrisuri pentru dovedirea pagubei iminente, probă admisibilă în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ. . II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., ținând seama de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Actul administrativ a cărui suspendare de executare a solicitat-o reclamanta, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, este Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 6995 din 2 august 2011, având ca obiect eliberarea sa din funcția publică de execuție de inspector vamal, cu grad profesional asistent, la Biroul Vamal Giurgiulești din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999.

La emiterea ordinului au fost avute în vedere: Dispozițiile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale; prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate; avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 895.341 din 29 iunie 2011 și nr. 896.404 din 04 iulie 2011 înregistrate la Autoritatea Națională a Vămilor cu nr. 36.373 din 29 iunie 2011 și nr. 37.516 din 04 iulie 2011; Preavizul nr. 38.537/2011; lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție pentru a opta în vederea numirii în una din funcțiile publice; opțiunea persoanei în cauză pentru ocuparea funcției publice teritoriale de execuție de inspector vamal grad profesional asistent la Biroul Vamal Giurgiulești din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Vamale Galați;

rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 18 - 29 iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din cadrul Autorității Naționale a Vămilor. Luând în considerare înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând fără temei îndeplinirea, în speță, a condiției cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege. Conform acestei norme juridice, există un caz bine justificat dacă din datele speței pot fi identificate anumite împrejurări de fapt sau de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, împrejurări care pot fi lesne decelate la nivelul aparenței dreptului, fără a se prejudeca fondul cauzei.

Cu referire concretă la argumentele invocate de reclamantă și rezumate la pct. I.1. din prezenta decizie și la criticile formulate de recurenta-pârâtă împotriva sentinței adoptate de judecătorul fondului, fără a păși la efectuarea unei analize care ar depăși limitele sumare ale procedurii suspendării executării actului administrativ, Înalta Curte reține că scopul publicării unei norme administrative în M. Of., în temeiul art. 11 din Legea nr. 24/2000, este acela de a o aduce la cunoștința destinatarilor.

Or, intimata-reclamantă, în calitatea sa de funcționar public în cadrul unei structuri a autorității vamale, pe care a deținut-o până la eliberarea din funcție, nu poate pretinde necunoașterea Ordinelor nr. 2406 și 2407/2011, prin care au fost aprobate structurile organizatorice și statele de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor și ale structurilor deconcentrate ale acestora, precum și regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual, de vreme ce și-a exprimat opțiunea pentru un post din noua structură organizatorică și s-a înscris la examenul de testare profesională, contestând actul de eliberare din funcție după ce a fost respinsă la testare.

De aceea, cel puțin la nivelul aparenței dreptului, contrar concluziei judecătorului primei instanțe, Înalta Curte constată că nu există un indiciu de nelegalitate fundamentat pe ideea nepublicării celor două ordine în M. Of. Celelalte argumente, privind legalitatea derulării procedurilor de reorganizare a autorității și de recrutare a funcționarilor publici în raport cu prevederile corespunzătoare cuprinse în art. 55, 56, 57, 99 și 100 din Legea nr. 188/1999 și în legislația secundară, nu ar putea constitui temei al identificării, în speță, a unui caz bine justificat, pentru că verificarea lor ar necesita un probatoriu complex, care ar prejudeca fondul cauzei, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării executării actului administrativ.

În ceea ce privește paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, prima instanță a reținut că privarea intimatei - reclamante de drepturile salariale și de asigurări sociale aferente funcției constituie o sarcină excesivă și disproporționată, de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și drepturile părții. Fără a înlătura, de plano, consistența acestui argument, Înalta Curte constată că, în raport cu cele reținute anterior în privința neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, se impune reformarea sentinței în sensul respingerii cererii intimatei - reclamante, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.

2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva Sentinței civile nr. 271 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția Contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea reclamantei S.A., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2012. Procesat de GGC - LM