ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1930/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1930/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele.

I.

Circumstanțele cauzei.

I.l.

Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 1116 din 01 septembrie 2011, reclamantul B.G.,

în contradictoriu cu A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat

suspendarea efectelor actului administrativ, reprezentat de Ordinul nr. 6986

din 02 august 2011 al Vicepreședintelui A.N.A.F., care conduce Autoritatea

Națională a Vămilor, privind eliberarea reclamantului din funcția publică de

execuție de inspector vamă grad profesional asistent la Direcția Județeană

pentru Accize și Operațiuni Vamale Vrancea.

În

motivarea cererii sale reclamantul a susținut că a avut calitate de funcționar

public și a ocupat funcția publică de execuție de inspector vamal grad

profesional asistent, gradația 2, clasa de salarizare 39, la Compartimentul

Informatizare din cadrul D.J.A.O.V. Vrancea.

Potrivit

art. l din Ordinul nr. 6986 din 02 august 2011 emis de Vicepreședintelui A.N.A.F.,

începând cu data de 08 august 2011 a fost eliberat din funcția publică de

execuție cu consecința încetării raporturilor de serviciu.

Apreciind

că acest act administrativ unilateral a fost emis în mod nelegal și abuziv, a

solicitat pe calea procedurii administrative prealabile, anularea de către

instituția emitentă.

A

susținut totodată că actul administrativ reprezentat de Ordinul nr. 6986 din 02

august 2011 al Vicepreședintelui A.N.A.F. a fost emis în condiții de

nelegalitate și este de natură a-i produce în mod evident un prejudiciu

material, astfel că sunt întrunite condițiile instituite prin textul art. 14

din Legea nr. 554/2004, privind admisibilitatea cererii de suspendare a

efectelor Ordinului emis.

Astfel,

Ordinul nr. 6986 din 02 august 2011 privind eliberarea din funcția deținută în

cadrul D.J.A.O.V. Vrancea, este rezultatul încălcării dispozițiilor legale

referitoare la condițiile și modalitățile de reorganizare a activității

autorității vamale prin reducerea unor posturi, la încetarea raporturilor de

serviciu, la ocuparea funcțiilor publice din cadrul autorității vamale, precum

și la desfășurarea „examenului de testare profesională,,.

Prin

întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, A.N.V. prin D.R.A.O.V. Galați, a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin

sentința nr. 266 din 22 septembrie 2011 Curtea de Apel Galați secția de

contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul B.G.

în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - Autoritatea Națională a Vămilor și a

suspendat efectele ordinului nr. 6986 din 02 august 2011 emis de

Vicepreședintele A.N.A.F. București până la soluționarea în fond a cauzei.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cazul de față sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine

justificat și paguba iminente.

1.3.

Recursul exercitat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că în ceea ce privește existenta unui caz bine

justificat, intimatul-reclamant deși a solicitat suspendarea efectelor

ordinului emis de Vicepreședintele A.N.A.F. care conduce Autoritatea Naționala

a Vămilor, nu a făcut dovada că această primă condiție, prevăzută de lege, este

îndeplinită.

Până

la anularea de către o instanța judecătorească, ordinul a cărei suspendare se

solicită se bucură de prezumția de legalitate. In caz contrar s-ar anticipa

soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o

prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr.

554/2004.

Suspendarea

executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de

excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile expres

reglementate.

În

ceea ce privește aspectele de vădita nelegalitate a actului administrativ

recurentele arată că în mod eronat instanța de fond a reținut ca Ordinele nr. 2406/2011

și nr. 2407/2011 emise de Președintele A.N.A.F nu au fost publicate în M. Of.

al României Partea I, deci nu au intrat in vigoare, motiv pentru care nu puteau

produce în mod legal efecte juridice, precum și faptul că toate actele ulterioare

emise în baza unor acte normative neintrate în legalitate prin publicarea lor

conform dispozițiilor exprese ale Legii nr. 24/2000 nu sunt legal producătoare

de efecte juridice.

Ordinele

nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 emise de Președintele A.N.A.F nu reprezintă acte

cu caracter normativ, neavând o aplicabilitate generală, ci se adresează unui

număr restrâns, bine definit și determinat de subiecți care au luat cunoștință

de dispozițiile acestora.

Având în vedere că aceste ordine sunt acte administrative cu

caracter individual și nu cu caracter normativ, recurentele susțin că față de

dispozițiile legale menționate nu se impunea publicarea acestora în M. Of. al

României, acestea fiind în vigoare și producând efecte la data emiterii

preavizelor de către Autoritatea Naționala a Vămilor.

Recurentele

consideră nefondată și susținerea instanței de fond potrivit căreia prin

organizarea examenului de testare profesională au fost încălcate dispozițiile

Legii nr. 188/1999.

Astfel,

art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, a prevăzut pentru ipoteza reorganizării ca, în cazul în care există

mai mulți funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se

organizează examen de către autoritatea publică.

Art.

99 alin. (5) din același act normativ a dispus că în cazurile prevăzute la alin.

(1) lit. b), c) și e) în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției

publice există funcții publice vacante corespunzătoare, acesta are obligația de

a le pune la dispoziția funcționarilor publici.

În

mod eronat intimatul-reclamant a susținut că testarea profesională poate fi

aplicabilă doar funcționarilor publici aflați în corpul de rezervă (art. 104 alin.

(5) din Legea nr. 188/1999).

La

art. 100 alin. (3) (singurul text de lege care face referire la ipoteza

reorganizării instituției publice) se prevăd în mod expres următoarele "În

cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de

către autoritatea sau instituția publică."

Pentru

a se putea dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă

simpla afirmație a persoanei presupus vătămate în sensul că ar fi îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în lipsa

mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor cu privire la

existența unui caz bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube

iminente.

Deși

prin apărările formulate s-a învederat faptul că o eventuală reintegrare a

reclamantului pe funcția pe care o deținea anterior reorganizării nu este

posibilă deoarece așa cum s-a arătat postul acestuia a fost supus

reorganizării, motiv pentru care acesta a și formulat opțiunea de numire pentru

funcția publică de controlor vamal grad profesional principal, în prezent

această funcție publică, pentru care a optat reclamantul, a fost ocupată de un

alt funcționar public potrivit punctajului obținut la examenul de testare

profesională, instanța de fond nu a ținut cont nici de aceste aspecte.

Il.

Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cauza și

sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., înalta

Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

Astfel,

obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă suspendarea executării

ordinului nr. 6986 din 2 august 2011 prin care intimatul Vicepreședintele

Agenției Naționale de Administrare Fiscală a dispus încetarea raportului de

serviciu al reclamantului, începând cu data de 08 august 2011, prin eliberare

din funcția publică teritorială inspector vamal grad professional asistent la

Compartimentul de informatizare din cadrul Direcției Județene pentru Accize și

Operațiuni Vamale Vrancea, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin.

(1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește prima condiție ce a existenței unui caz

bine justificat înalta Curte constată că motivele de nelegalitate care privesc

ordinele de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor din cadrul Autorității

Naționale de Administrare Fiscală reprezintă motive de fond, care nu pot fi

supuse analizei sumare în cadrul procesual al dispozițiilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Aceasta

deoarece caracterul ordinelor de reorganizare nr. 2405 și 2407 din 4 iulie 2011

ale Președintelui Autorității Naționale de Administrare Fiscală emise în baza

unor norme legale nu poate forma obiectul unei cereri de suspendare, fiind un

aspect de fond.

În

cea ce privește posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în

temeiul unor norme legale, trebuie amintit că din dispozițiile generale ale

Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se bucură de prezumția de

legalitate, fiind executoriu din oficiu.

Pe

de altă parte, din dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale

Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ

este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru

este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis - ori, când sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea

persoanei vătămate.

Într-adevăr,

potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7

a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond".

Deci,

cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa

numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și

necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea

de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

În

jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a

înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care

să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze

la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea

de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar

la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

Astfel

de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă

o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost

reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un

organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în

temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului

administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea

recursului administrativ.

În

ceea ce privește „paguba iminentă", o altă condiție ce trebuie îndeplinită

cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ

este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind

„prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public".

Și

în privința acestei condiții, susținerile sunt nefondate.

Intimatul-reclamant

a invocat numai pierderi de natură financiară, dar prejudiciile cauzate de

emiterea ordinului a cărui suspendare se solicită, dacă acesta va fi anulat,

vor fi analizate de către instanța investită cu soluționarea acțiunii în

anulare.

În

cadrul cererii de suspendare se analizează numai prejudiciul material, viitor

și previzibil și care nu ar putea fi recuperat, or, în cazul anulării actului

administrativ, instanța va obliga și la recuperarea prejudiciilor cauzate.

Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și

criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o

hotărâre netemeinică și nelegală.

ll.l.

Soluția instanței de recurs.

În

consecință, pentru considerentele expuse, constatând întemeiate criticile

recurentului, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., înalta Curte urmează să admită recursul și să modifice hotărârea atacată

în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantul B.G., ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați în

nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva

sentinței nr. 266 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de

reclamantul B.G., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.