ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1375/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta G.I. a chemat în judecată A.N.V., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună suspendarea efectelor actului administrativ cu caracter individual, reprezentat de Ordinul nr. 6985/2011, emis de Vicepreședintele A.N.A.F. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut calitatea de funcționar public, respectiv inspector vamal grad profesional asistent, gradația 2 clasa de salarizare 39 la Compartimentul Analiza de Risc, Accize și Operațiuni Vamale din cadrul D.J.A.O.V. Brăila și că, începând cu data de 8.082011 a fost eliberată din funcția publică de execuție cu consecința încetării raporturilor de serviciu.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 322/F/2011 din 24 octombrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 6985/2011 emis de vicepreședintele A.N.A.F., până la soluționarea în fond a cererii privind anularea acelui ordin. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în speță există o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită de către reclamantă, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului ci doar o examinare sumară a împrejurărilor.

S-a reținut de către instanța de fond că, în cauză, este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, întrucât actul administrativ aflat în litigiu determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, situația generală în urma emiterii ordinului de încetare a raportului de serviciu fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei, urmare a suprimării veniturilor salariale și a asigurărilor sociale, sarcină excesivă și disproporționată. Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs D.R.A.O.V. Galați. 1) Recurenta a susținut că Ordinele nr. 2406 și 2407 sunt acte administrative cu caracter individual iar nu normativ și, că prin urmare, nu se impunea publicarea lor în M. Of.

al României. 2) Instanța de fond, în mod greșit a reținut că prin organizarea examenului de testare profesională au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 188/1999. 3) Reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil, or iminența producerii unei pagube nu se prezumă ci trebuie dovedită de persoana lezată. 4) În ceea ce privește desfășurarea procesului de reorganizare, în aplicarea prevederilor Ordinelor Președintelui A.N.A.F. nr. 2406 și 2407 din 4 iulie 2011 au fost emise și comunicate preavizele funcțiilor publice ale căror posturi au fost supuse reorganizării. În urma luării la cunoștință a conținutului preavizului intimata reclamantă a optat pentru funcția publică de inspector vamal grad profesional asistent în cadrul Biroului autorizări, însă, nu s-a prezentat la testare profesională, astfel că, prin Ordinul nr. 6985/2011, intimatei-reclamante i-au încetat raporturile de serviciu.

Mai înainte de a trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, excepția tardivității declarării recursului invocată de intimată, fiind neîntemeiată. Astfel, din dovada aflată la fila x din dosarul de fond rezultă că hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 3 ianuarie 2012 iar recursul a fost declarat de către aceasta la data de 5 ianuarie 2012. Pe fond, recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul nr. 6985/2011 emis de vicepreședintele A.N.A.F.

și șeful A.N.V. prin care, începând cu data de 8 august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantei, prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional asistent, la Compartimentul analiză de risc, accize și operațiuni vamale din cadrul D.J.A.O.V. Galați, în condițiile art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Din dispozițiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ). Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente, ireparabile, sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, în cauză, instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că prin eliberarea reclamantei din funcția publică, aceasta a pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege. Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, recursul fiind întemeiat, astfel soluția instanței de fond va fi desființată, iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 6989/2011 va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului. Admite recursul declarat de A.N.V. prin D.R.A.O.V. Galați împotriva sentinței civile nr. 322/ F din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2012