ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1375/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta G.I. a

chemat în judecată A.N.V., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta

să dispună suspendarea efectelor actului administrativ cu caracter individual,

reprezentat de Ordinul nr. 6985/2011, emis de Vicepreședintele A.N.A.F.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a avut calitatea de funcționar public, respectiv

inspector vamal grad profesional asistent, gradația 2 clasa de salarizare 39 la

Compartimentul Analiza de Risc, Accize și Operațiuni Vamale din cadrul D.J.A.O.V.

Brăila și că, începând cu data de 8.082011 a fost eliberată din funcția publică

de execuție cu consecința încetării raporturilor de serviciu.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată, apreciind că în cauză nu

sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 322/F/2011

din 24 octombrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus

suspendarea efectelor Ordinului nr. 6985/2011 emis de vicepreședintele A.N.A.F.,

până la soluționarea în fond a cererii privind anularea acelui ordin.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în speță există o aparență de

nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită de către reclamantă,

aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului ci doar o

examinare sumară a împrejurărilor.

S-a reținut de către

instanța de fond că, în cauză, este îndeplinită și condiția prevenirii unei

pagube iminente, întrucât actul administrativ aflat în litigiu determină o

situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, situația generală

în urma emiterii ordinului de încetare a raportului de serviciu fiind de natură

să creeze un dezechilibru între interesul general și obligația protejării

drepturilor fundamentale ale reclamantei, urmare a suprimării veniturilor

salariale și a asigurărilor sociale, sarcină excesivă și disproporționată.

Împotriva acestei

sentințe, considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs D.R.A.O.V. Galați.

1) Recurenta a

susținut că Ordinele nr. 2406 și 2407 sunt acte administrative cu caracter

individual iar nu normativ și, că prin urmare, nu se impunea publicarea lor în M.

Of. al României.

2) Instanța de fond,

în mod greșit a reținut că prin organizarea examenului de testare profesională

au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 188/1999.

3) Reclamanta nu a

făcut dovada producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil, or

iminența producerii unei pagube nu se prezumă ci trebuie dovedită de persoana

lezată.

4) În ceea ce

privește desfășurarea procesului de reorganizare, în aplicarea prevederilor

Ordinelor Președintelui A.N.A.F. nr. 2406 și 2407 din 4 iulie 2011 au fost

emise și comunicate preavizele funcțiilor publice ale căror posturi au fost

supuse reorganizării. În urma luării la cunoștință a conținutului preavizului

intimata reclamantă a optat pentru funcția publică de inspector vamal grad

profesional asistent în cadrul Biroului autorizări, însă, nu s-a prezentat la

testare profesională, astfel că, prin Ordinul nr. 6985/2011,

intimatei-reclamante i-au încetat raporturile de serviciu.

Mai înainte de a

trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta a fost

declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, excepția tardivității

declarării recursului invocată de intimată, fiind neîntemeiată.

Astfel, din dovada

aflată la fila x din dosarul de fond rezultă că hotărârea recurată i-a fost

comunicată recurentei-pârâte la data de 3 ianuarie 2012 iar recursul a fost

declarat de către aceasta la data de 5 ianuarie 2012.

Pe fond, recursul

este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul

administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul nr. 6985/2011 emis de

vicepreședintele A.N.A.F. și șeful A.N.V. prin care, începând cu data de 8

august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantei, prin eliberarea din

funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional

asistent, la Compartimentul analiză de risc, accize și operațiuni vamale din

cadrul D.J.A.O.V. Galați, în condițiile art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit.

b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Din dispozițiile

generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu

din oficiu.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea

executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni

exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept –

ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege

(suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de

contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte

cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în

situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării

unei pagube iminente, ireparabile, sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Or, în cauză,

instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de

natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de

nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act

administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui

act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței,

actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate

neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a

actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a

cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, rezultă că noțiunea de

pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este

necontestat că prin eliberarea reclamantei din funcția publică, aceasta a

pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru

are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate,

pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se

circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege.

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art.

14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

recursul fiind întemeiat, astfel soluția instanței de fond va fi desființată,

iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 6989/2011 va fi respinsă ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția tardivității recursului.

Admite

recursul declarat de A.N.V. prin D.R.A.O.V. Galați împotriva sentinței civile nr.

322/ F din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2012